2,088 matches
-
frați, părinți și copii nu este admisă. De regulă, este stimulată căsătoria exogamă (în afara grupului de rudenie), în detrimentul celei endogame (în interiorul acestuia). Cea mai curentă explicație a interdicției incestului este de tip funcțional. Căsătoria în afara grupului reprezintă un puternic instrument adaptativ al speciei umane. Ea generează relații pozitive între grupurile umane, le leagă prin relații de rudenie. Pentru omul arhaic, după cum formula cineva în mod lapidar, există o dilemă perpetuă: „a muri în afară sau a te căsători în afară”. Căsătoria
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
autoorganizării dezvoltată în mod deosebit. Efortul fizic solicitat de o activitate sportivă cere un număr mai mare de calorii decât efortul unui sociolog de a scrie un articol. Un mediu dinamic, aflat în rapidă schimbare, cere sporirea capacităților creative și adaptative ale sistemului. Un pericol extern produce, printre altele, anxietate și deci cerința absorbției ei. Se pot desprinde câteva mari tipuri de modalități prin care mediul acționează asupra cerințelor funcționale. a) Latent/manifest. Multe cerințe funcționale sunt doar latente, potențiale, eleactualizându-se
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
suportive ale organizației cu celelalte sisteme din mediul de existență al acesteia; subsistemul de menținere - cu funcția de a integra în cadrul sistemului său de roluri persoanele prin a căror activitate funcționează organizația însăși: recrutare, formare tehnico-profesională, motivare, recompensare, sancționare; subsistemul adaptativ, cu funcția de a asigura răspunsuri adecvate ale sistemului la schimbarea condițiilor de mediu și subsistemul managerial, cu funcția de direcționare, coordonare, ajustare, control al comportamentului tuturor celorlalte subsisteme. Funcția externă este cea de producție. Celelalte, după cum se poate observa
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
asupra istoriei. Ea o forțează să devină din istorie evenimențială istorie socială. Formele de organizare socială, instituțiile sociale, reprezintă un fel de structuri. Ele sunt sisteme aflate în echilibru dinamic. Modificările accidentale din mediu acționează asupra lor, suscitând o reacție adaptativă. Ele tind să se conserve în fluctuația evenimentelor. Să luăm drept exemplu organizarea capitalistă a economiei. Există legi structurale ce reglează comportamentul economic astfel încât sistemul să se mențină ca atare. Același lucru se petrece și cu sistemul feudal. Apariția unui
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
observa, situația este structural similară cu cea a deciziei. Specia are o problemă - lipsa de adaptare la mediul schimbat - pe care trebuie să o soluționeze. Modificările sale interne (mutațiile) sunt soluții alternative la această problemă. Unele mutații pot fi bune (adaptative), altele proaste (neadaptative). Problema respectivei specii este rezolvată prin amplificarea unei mutații adaptative. Din multiplele posibilități este selectată și promovată o schimbare care duce la adaptare. Dincolo de această similitudine, situațiile sunt foarte diferite. În cazul speciei biologice nu avem însă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lipsa de adaptare la mediul schimbat - pe care trebuie să o soluționeze. Modificările sale interne (mutațiile) sunt soluții alternative la această problemă. Unele mutații pot fi bune (adaptative), altele proaste (neadaptative). Problema respectivei specii este rezolvată prin amplificarea unei mutații adaptative. Din multiplele posibilități este selectată și promovată o schimbare care duce la adaptare. Dincolo de această similitudine, situațiile sunt foarte diferite. În cazul speciei biologice nu avem însă în nici un sens un proces decizional. Membrii speciei nu formulează mutațiile alternative, nu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
face un plan în ceea ce privește direcția de zbor în căutarea florilor. Alegerea unei soluții nu este bazată pe prelucrarea unor informații anterioare, ci pe baza informațiilor obținute în cursul acțiunii asupra efectelor, pozitive sau negative, ale unei soluții sau alteia. Mutațiile adaptative sunt selectate de mediu, și nu de specie. Albina zboară mai mult sau mai puțin întâmplător până când un miros, o culoare o atrag într-o direcție sau alta. Dacă în modelul decizional selecția unei soluții se face pe bază de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
contra, manifestarea lor consolidează schema sub forma unor mecanisme de cercuri vicioase prin aspectul lor excesiv și rigid. Cele trei mecanisme de coping ale lui Young Insă, în timp ce schemele reprezintă percepția subiectivă a mediului precoce, coping-urile au avut o valoare adaptativă în mediul traumatizant inițial dar au supraviețuit utilității lor. Young descrie trei mecanisme de coping care sunt răspunsuri comportamentale a căror definiție este apropiată clasicelor răspunsuri la stres de flight, fight și freeze. Cele trei mecanisme de coping descrise de
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
aprofundarea unor aspecte clinice cum ar fi comportamentele obsesionale compulsive, o anxietate generalizată... Evaluarea lui Gwen La sfârșitul evaluării lui Gwen, psihoterapeutul face un inventar al comportamentelor sale care ridică probleme, al motivației sale pentru schimbare și a resurselor sale adaptative. La prima ședință, Gwen cântărește 60 kg la o înălțime de 1,77 m. Comportamentele care ridică probleme Gwen are cinci până la opt crize de bulimie pe săptămână, toate compensate prin vomismente voluntare (bulimie cu vomismente). Bulimiile apar în timpul săptămânii
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
într-o teorie holistică. Așa după cum subliniază Rachman, îngrijim persoane, nu diagnostice. Este vorba, în cadrul acestei terapii, despre determinarea funcțiilor comportamentelor alimentare perturbate, ținând cont de mediul în care trăiește, de istoria pacientului (istoria formării deprinderilor) și de resursele sale adaptative mai generale. Terapeutul a utilizat, deci, cu economie, instrumentele de măsură standardizate, preferând în locul lor convorbirea semi-structurată cât și auto - și hetero-observațiile, atât în cadrul terapiei cât și în afara ei. O abordare transdiagnostică Terapia lui Gwen se inspiră mult din abordarea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fost, pot fi afectate de cadrajul ideologic infiltrat adânc În ființa noastră valorizatoare. Cu toate că s-a schimbat contextul, ne avertizează universitarul ieșean, „mulți dintre actorii sociali conservă nu numai gesticulația colectivă, ci și strategiile de evitare, practicile de disimulare, stilul adaptativ” (p. 45). O explicație pentru ceea ce Încă mai sesizăm la tot pasul. Andrei Cosmovici, În următorul capitol, rememorează viața universitară pe care a cunoscut-o din interior În perioada instalării și evoluției comunismului. Ne sunt aduse secvențe de viață ce
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de a înțelege, de a pătrunde sensurile existenței sale. Numai satisfacerea nevoilor de primul gen reprezintă cunoaștere într-un sens propriu al termenului. Numită în Trilogia cunoașterii „cunoaștere paradisiacă”, ea este adecvată obiectului și tocmai prin aceasta își realizează funcția adaptativă. Deși se acumulează în timp și înregistrează o dezvoltare excepțională în era tehnico-științifică, cunoașterea caracterizată prin adecvarea la obiect, în orizontul vieții active a omului, nu are o dimensiune propriu-zis istorică. Omul devine o ființă autentic istorică doar în celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și alți termeni utilizați pentru a desemna apărarea? 21 2.2. Împotriva cui se apără eul? 24 2.3. Din ce motive se apără eul? 25 2.4. Ce înseamnă o apărare reușită? 26 2.5. Ce este o apărare adaptativă? 27 2.6. Există apărări normale și apărări patologice? 28 2.7. Cum se definesc mecanismele de apărare? 30 CAPITOLUL 2 - Liste și clasificări 36 1. Liste de mecanisme de apărare. Problema numărului lor 36 2. Mecanismele reținute și prezentate
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
tulburărilor fizice sau selecția profesională. În al doilea rând, apar și se dezvoltă trei direcții de studiu privind ontogeneza și evoluția în cursul ciclului de viață a mecanismelor de apărare, care sunt evaluate și puse în relație cu alte strategii adaptative, mai ales cu mecanismele de coping și de degajare. În virtutea importanței lor, aceste direcții de cercetare fac obiectul unor capitole distincte în prima parte a lucrării de față. În al treilea rând, abordările utilizate în studierea mecanismelor de apărare se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1) Există diferențe între termenul „mecanism de apărare” și alți termeni utilizați pentru a desemna apărarea? 2) Împotriva cui se apără eul? 3) Din ce motive se apără eul? 4) Ce înseamnă o apărare reușită? 5) Ce este o apărare adaptativă? 6) Există apărări normale și apărări patologice? 7) Cum se definesc mecanismele de apărare? 2.1. Există diferențe între termenul „mecanism de apărare” și alți termeni utilizați pentru a desemna apărarea?tc " 2.1. Există diferențe între termenul „mecanism de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
funcții ale eului și pot antrena o suspendare parțială a unora dintre aceste funcții. Fenichel aduce în discuție exemplul leșinului cu funcție defensivă, care este însoțit de o oprire completă a tuturor funcțiilor eului. 2.5. Ce este o apărare adaptativă?tc "2.5. Ce este o apărare adaptativă?" Construind o teorie mai nuanțată decât a Annei Freud, Vaillant (1993) consideră că anumite apărări pot fi adaptative: ele facilitează deopotrivă homeostazia psihică și adaptarea subiectului la lumea înconjurătoare. Aceste apărări adaptative
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
parțială a unora dintre aceste funcții. Fenichel aduce în discuție exemplul leșinului cu funcție defensivă, care este însoțit de o oprire completă a tuturor funcțiilor eului. 2.5. Ce este o apărare adaptativă?tc "2.5. Ce este o apărare adaptativă?" Construind o teorie mai nuanțată decât a Annei Freud, Vaillant (1993) consideră că anumite apărări pot fi adaptative: ele facilitează deopotrivă homeostazia psihică și adaptarea subiectului la lumea înconjurătoare. Aceste apărări adaptative prezintă cinci caracteristici: 1) Modul lor de funcționare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de o oprire completă a tuturor funcțiilor eului. 2.5. Ce este o apărare adaptativă?tc "2.5. Ce este o apărare adaptativă?" Construind o teorie mai nuanțată decât a Annei Freud, Vaillant (1993) consideră că anumite apărări pot fi adaptative: ele facilitează deopotrivă homeostazia psihică și adaptarea subiectului la lumea înconjurătoare. Aceste apărări adaptative prezintă cinci caracteristici: 1) Modul lor de funcționare vizează, spre exemplu, în cazul afectului, nu dispariția acestuia, „anestezierea” lui, ci mai degrabă „prelucrarea” lui și deci
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
adaptativă?tc "2.5. Ce este o apărare adaptativă?" Construind o teorie mai nuanțată decât a Annei Freud, Vaillant (1993) consideră că anumite apărări pot fi adaptative: ele facilitează deopotrivă homeostazia psihică și adaptarea subiectului la lumea înconjurătoare. Aceste apărări adaptative prezintă cinci caracteristici: 1) Modul lor de funcționare vizează, spre exemplu, în cazul afectului, nu dispariția acestuia, „anestezierea” lui, ci mai degrabă „prelucrarea” lui și deci „reducerea durerii”. Așa se explică de ce anticiparea sau reprimarea (desemnată în această lucrare sub
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de funcționare vizează, spre exemplu, în cazul afectului, nu dispariția acestuia, „anestezierea” lui, ci mai degrabă „prelucrarea” lui și deci „reducerea durerii”. Așa se explică de ce anticiparea sau reprimarea (desemnată în această lucrare sub numele de „suprimare”) sunt mecanisme mai adaptative decât formațiunea reacțională, activismul (acting-out) și refuzul psihotic. 2) Apărările adaptative se înscriu într-o perspectivă temporală: ele sunt orientate mai degrabă către un termen lung. Anticiparea este astfel superioară acțiunii, întrucât ea permite, metaforic vorbind, „să plătești acum și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
anestezierea” lui, ci mai degrabă „prelucrarea” lui și deci „reducerea durerii”. Așa se explică de ce anticiparea sau reprimarea (desemnată în această lucrare sub numele de „suprimare”) sunt mecanisme mai adaptative decât formațiunea reacțională, activismul (acting-out) și refuzul psihotic. 2) Apărările adaptative se înscriu într-o perspectivă temporală: ele sunt orientate mai degrabă către un termen lung. Anticiparea este astfel superioară acțiunii, întrucât ea permite, metaforic vorbind, „să plătești acum și să zbori mai târziu”. 3) Pentru a fi adaptativă, o apărare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
2) Apărările adaptative se înscriu într-o perspectivă temporală: ele sunt orientate mai degrabă către un termen lung. Anticiparea este astfel superioară acțiunii, întrucât ea permite, metaforic vorbind, „să plătești acum și să zbori mai târziu”. 3) Pentru a fi adaptativă, o apărare trebuie să fie cât se poate de specifică. Metafora cea mai ilustrativă din acest punct de vedere este cea a cheii care se potrivește perfect în încuietoare, în comparație cu ciocanul de bătut la ușă. Referindu-se la specificitate, Vaillant
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de bătut la ușă. Referindu-se la specificitate, Vaillant abordează o chestiune care fusese deja evocată de A. Freud atunci când vorbea despre faptul că, în fața anumitor amenințări, unele mecanisme sunt mai utile decât altele. 4) Pentru a putea fi socotite adaptative, apărările trebuie să canalizeze sentimentele și nu să le blocheze. Reprimate, sentimentele pot fi, pentru un subiect care recurge în mod sistematic la formațiunea reacțională, la fel de periculoase ca o defecțiune survenită la supapa de evacuare a vaporilor de la oala sub
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu să le blocheze. Reprimate, sentimentele pot fi, pentru un subiect care recurge în mod sistematic la formațiunea reacțională, la fel de periculoase ca o defecțiune survenită la supapa de evacuare a vaporilor de la oala sub presiune pusă la foc. 5) Apărările adaptative îl fac pe utilizatorul lor plăcut, atrăgător pentru ceilalți. În schimb, folosirea unor apărări neadaptative conduce la respingerea utilizatorului, care este perceput ca supărător, insuportabil. Aici se stabilește o relație între eu și ceea ce Vaillant consideră a fi „cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
clară, fără umbră de ambiguitate. Pentru el, prezența apărărilor nu este, prin ea însăși, o dovadă a bolii. Oricât de dezorganizate, nerezonabile sau condamnabile ar putea părea apărările în ochii unui observator extern, ele nu sunt altceva decât un răspuns adaptativ. Studierea apărărilor considerate „psihotice” demonstrează că același mecanism de apărare poate fi utilizat la fel de bine de către o persoană bolnavă și de persoanele care nu suferă de nici o maladie. Să luăm ca exemplu distorsiunea - mecanism asociat adesea fazei maniace din psihozele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]