1,620 matches
-
plăcere remarcile marinarilor, hamalilor și a tuturor vagabonzilor care își duceau pe acolo traiul. Într-o zi a venit un vapor din Cuba. Pe acolo cubanezii nu prea așteaptă coacerea fructelor și un marinar, trecut binișor de patru decenii, a ademenit-o pe Ioana. Cu un ceas, cu un batic... Surpriza a fost mare pentru señor Arencibio Pedrozo Fernandez de la Luna cînd a constatat că fetița era neprihănită. O lună de zile a durat iubirea româno-cubaneză, apoi lacrimile și jurămintele și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
inhibă. Și toamnele fără ploi sînt ca niște tîrfe. Ele nu afirmă nimic. Se întind, doar. Dar îți poți lega zilele doar de lenea liniei orizontale?! Nu! Cu siguranță, nu! Nu reprezinți păzitorul unei granițe pe care vreau s-o ademenesc, dar simt că putem fi mari prieteni, că amîndoi sîntem marcați de acea dezordine interioară care ne duce spre capodopere. Nu, limbuția nu este o sintagmă a celor aleși, dacă vorbesc prea mult e semn că de obicei stau singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
reacționez mai dur. (Dar astăzi, dacă aș fi pus într-o situație similară, nu sunt deloc convins, dar deloc, că aș mai reacționa la fel de înțelept!) Mai departe, fata s-a încurcat cu un bărbat însurat (foarte probabil să fi fost ademenită - cu porcăria din zonă orice era posibil), a venit nevasta și a făcut scandal iar dânsa s-a ales cu suferința că fusese mințită și își pierduse inocența în fața unui escroc sentimental. După aceea, întâlneam în întreprindere tot felul de
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
fusesem sabotat și ,,lucrat” pe la spate, astfel că la un moment dat mi-am pus problema ce este cu lumea în care trăiesc și care este rostul meu aici ? Adică prin muncă cinstită nu puteam face mai nimic, permanent eram ademenit să intru și eu în mocirlă, să ,,slujesc interesele partidului” dacă voiam să-mi fie bine. Oare trebuia să profit și eu de alții, să-mi bat joc de oameni ca să-mi fie mie bine? - Căci acesta era prețul ! Să
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
duceau fără voia lui, călcând în neștire pe trotuarul fierbinte și dușmănos. Din mersul lui automat, inconștient s-a oprit fără să-și fi propus acest lucru în mod rațional sub un copac mare cu o umbră deasă care te ademenea la un binemeritat popas pe o vreme caniculară. Era un dud uriaș încărcat cu fructe negre, zemoase, mari cât falanga degetului opozabil. S-a aplecat și a cules câteva exemplare din iarbă. Ah, cât de bune și dulci erau! Și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Păstor Iubit al Oazei Misterelor, Doctor al Focului Sacru, Cavaler al Triunghiului Luminos. Astăzi, binevoind a evita chemarea adresată capcanic prin ecartarea acelor diabolice imagini care nu V-au înșelat, V-am consacrat Cavaler al Lucidului Lucidic. Ființele care vă ademenesc sosesc zilnic, cu acceleratul 603, la linia II, fiind ușor de depistat prin satanismul ochilor, ambele fiind femei, la orele 9:43, și cu acceleratul 908, la linia I, la orele 16:05. O, Sublime Cavaler, Vă voi anunța telefonic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cred că le-am ascuns într-un ungher obscur al creierului. Sunt convins că, pentru un copil normal, care nu a făcut nici măcar grădinița, contactul cu școala nu poate fi decât neplăcut. Complotul doamnelor care se întrec în a-l ademeni pe copil cu povești înduioșătoare despre școală și fericirea de a fi școlar este o manifestare de ipocrizie amestecată cu o doză de isterie. Școala, cea mai sublimă creație umană, este un rău; un rău necesar, pe care nu avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
intervine, obscur, presentimentul sfârșitului. Este și vremea stărilor pasionale. Toamna, sinuciderile din dragoste sunt mai numeroase; toamna se petrec și bețiile cele mai cumplite și tot toamna se moare din beție. * Oricum, mie toamna îmi bate mai mult sufletul și, ademenit de chemări nedefinite, îmi organizez un vagabondaj după criterii strict personale, citind "Pagini aurii" și visând ceea ce vreau, fără nici o opreliște, de la un oraș la altul și de la o stradă la alta, circulând numai cu ajutorul gândului, dar cu o viteză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
bilețele. R.P. Ce parodii ar fi scos Topîrceanu dintr-un asemenea material... A.R. Fără îndoială. Iar marea distracție mare era iarmarocul din luna august. Pe un teren viran din afara orașului, se instala un bâlci itinerant. Circul cu clovni care ademeneau lumea, barăci cu tot felul de curio zități - femeia cu barbă, cel mai înalt om, cel mai pitic pitic -, tarabe de tras la țintă unde se ofereau premii, ciocane de încercat puterea, corturi cu ghicitoare în palmă, roata norocului, călușei
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
313. REGULI PENTRU A SIMȚI ȘI CUNOAȘTE ÎNTRUCÂTVA DIFERITELE MIȘCĂRI CARE SE PETREC ÎN SUFLET: CELE BUNE PENTRU A FI PRIMITE, CELE RELE PENTRU A FI ÎNDEPĂRTATE. ACESTEA SUNT MAI POTRIVITE PENTRU SĂPTĂMÂNA ÎNTÂI. 314. Prima regulă. Dușmanul obișnuiește să ademenească cu plăceri amăgitoare persoanele care merg dintr-un păcat de moarte într-altul, făcându-le să-și imagineze desfătări și plăceri senzuale, pentru a le păstra și a le face să se afunde și mai mult în viciile și păcatele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
umeri, ca să ajung înăuntru. Eu mă împleticesc dinadins ca să simt cât mai aproape trupul ei încordat ce mă ține strâns, în timp ce mă conduce ca pe un bicisnic. Adopție ratată Sunt pe cale să adopt o veveriță: îi dau de mâncare zilnic, ademenind-o în fel și chip să-și înfrângă sfiala și să se apropie ca să-și ia hrana direct din palma mea. De câteva zile însă, micuța vietate refuză să se hrănească; doar se oprește la doi pași de mine și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
scriitor și tihna pensiei lui de astăzi. Lasă dragostea În pace! Cele 10 porunci ale poeților. PORUNCA a X-a UNII CITITORI ÎN MANUSCRIS AI ACESTOR PAGINI AU zâmbit, alții s-au Întristat de cutezanțele memorialistului. Unii s-au lăsat ademeniți de evocările, revelațiile și mărturisirile vechiu lui bucureștean, ale moralistului fără moralitate și ale liberti nului sentimental „1900“; alții s-au indignat, și pe drept cuvânt, de năravul inconformismului său, nepotrivit lumii noastre și conveniențelor ei [...]. Singur Nae Davidescu, poetul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
umplând casa de veselie. Copiii te simt prima oară, apoi gândesc, și mai târziu acționează. - Deschide gura. Hai, gura mare, vine avionul, vine lupul, vine păsărica, închide ochii! și tot așa până reușea să mănânce tot din farfurie. Așa îl ademenea Nicky. Când se întâmpla să plângă, Alin îi reproșa:Plâng ochii mei, plâng ochii mei! Carlina se amuza în primă fază, apoi îl lua în brațe, îi săruta ochișorii înlăcrimați până îi ștergea toate lacrimile cu buzele ei de mamă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
putut să o întâlnească în felul acesta. Motivația sa începea să se topească sub acțiunea unei forțe distructive ce acționa asupra lui, dezarmându+l. Acum îi părea ciudat că acceptase invitația lui când dăduse năvală la masa ei și o ademeni cu vorbe dulci, caracteristice bărbaților. Îl apăsă o mare furie și era gata să izbucnească: - Nu crezi că ai ajuns prea departe, fără să-mi aduci la cunoștință situația ta, în care te-ai aflat? Sau maică-ta nu ți-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sânge, că bieții turcaleți mai mult pe vine, pitiți prin tufișuri, decât în șeaua cailor... Dă, Doamne, bine! Și, uite-așa, cătinel-cătinel, pe cale, îi vlăguim, îi împuținăm, îi sângerăm, îi înfricoșăm, îi însetăm, îi înfometăm, îi facem neoameni și-i ademenim la lupta cea mare pe viață și pe moarte de la Valea Albă, unde am ridicat cetate de apărare. Le tăiem ramazamu'! Post și rugăciune! Allaallah-la-la! Îi belim! Mama mă-sii! Îi spargem! Ești mare, Doamne! N-am născocit-o eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu milă. Trecu, fără să se uite nici În dreapta, nici În stânga, prin curtea Înghețată, peste podeț, și se Îndreptă spre lac. Dincolo de podul cel mare, pe o costișă, se afla cimitirul. Apa verzuie pe care pluteau sloiuri de gheață Îl ademenea și trebui să se stăpânească cu toată puterea ca să nu sară În unda ei. „Am tot timpul s-o fac după ce-o dezgrop pe Wilfriede“, gândi el, „o scot din pământ și sărim Împreună În apă...“ Dintr-odată auzi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ziuă ațipi. Când se trezi, lumina mohorâtă a zilei pătrundea prin fereastra murdară acoperind Întreaga Încăpere ca un văl cenușiu. Era frig. Constată cu spaimă că i se aduseseră apă proaspătă, fructe noi. O bucată de pâine mirosind Îmbietor o ademenea de pe o farfurie de argint. Prin urmare, cineva intrase În temnița ei În timp ce dormea. Așadar, erau tot timpul cu ochii pe ea. Groaza ei creștea și odată cu ea slăbiciunea, osteneala, foamea. Odaia Începu să se Învârtă În jurul ei, la Început
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
chip deliberat, acel om se strecoară pe firul Istoriei, ca pe acela al unei ape curgătoare, dar în sensul invers al curgerii ei, pentru a-și descoperi izvoarele și datele de bază ale propriei biografii. Ispita cu care Istoria îi ademenește pe artiști - scriitori, plasticieni, muzicieni - este, într-o măsură aceeași. Într-o altă măsură, însă, cea mai importantă, această ispită determină în ființa și conștiința artistului reacții cu totul aparte. Aparte atât prin profunzimea lor, cât și prin varietatea unghiurilor
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
am cam terminat treburile. Cum ți s-a părut discuția noastră? - Nici în cele mai îndrăznețe vise ale mele, mărite Spirit, nu mi-am imaginat că peste mine va da un asemenea noroc... - Norocul nu vine singur. Trebuie să-l ademenești cu ceva. - Cu ce, mărite Spirit? - Cu muncă și perseverență. Numai așa poți spera să ți se alăture și norocul... - Pot să te mai întreb ceva, măriteSpirit? - Iți îngădui să mă întrebi orice. - Si acum... încotro? - Eu aș zice să
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
făcut, asupra lor și a urmașilor lor. Bătrânul profet îi sfătuia să păstreze și să înnoiască legământul peste veacuri, pentru ca nici unul dintre succesorii la conducerea școlii de înțelepciune întemeiată de el să nu se lase amăgit dacă cineva l-ar ademeni să scrie o carte despre înțelepciunea lor. Dacă învățătura lor s-ar regăsi în scris, spunea înțeleptul, și-ar pierde înțelesul și puterea, întrucât ea se găsește înscrisă cu literă de taină în marea Carte a Naturii. Oamenii ar renunța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și-a spus și la noi cuvântul. Îl citim cu claritate în considerațiile pe care, către jumătatea secolului XIX, un adept al înnoirii le opunea unui spirit refractar: „Ai paturi și mindire în salonul dumitale, și socoți că mă vei ademeni să viu să te văd? Dar cum o să mă pun pe ele fără să mi se rupă toate șireturile și bumbii ce mă încheie? fără să-mi plesnească supielele de la pantaloni? Cum o să pun în contact nobilul meu bonjur, lucrat
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
posibil fiindcă suntem în prezența unui om cu desăvârșire liber, în înțelesul cel mai profund al cuvântului. Explicația acestei libertăți o oferă chiar regele, în câteva fraze de la sfârșitul cărții : „Un creștin adevărat este o ființă lucidă, nu se lasă ademenită pe căi potrivnice naturii lui. El aparține adevărului, și adevărul ne eliberează”. „Eu știu că de nimic nu s-au temut comuniștii mai mult decât de credința oamenilor în Christos. Ei înțelegeau mai bine decât toți că un om credincios
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
temporar cuplul. Îndemnat de o pornire rea, bărbatul pleacă, respingând brutal rugămințile femeii. Apoi, nemaiștiind nimic de ea (și de copilul lor), regretă. Urmează căutarea, speranța regăsirii, așteptarea zadarnică, rătăcirea istovitoare pe drumuri neștiute, ajungerea într-un loc unde e ademenit să intre ca să se odihnească și să se restaureze. Când, în sfârșit, femeia Marie Madeleine, ̀ împreună cu fetița, Marthe, ajung la poarta acelui loc (mănăstire ? închisoare ? falanster ?), ele nu pot intra, el, Jean, nu mai poate ieși ; vor reuși vreodată
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
răzbune, În felul acesta, Învățătorul. Dar planurile Îi sunt dejucate de Pilat. Într-adevăr, În chiar seara zilei În care Isus Își dăduse sufletul, căpetenia serviciilor secrete romane, prinzând din zbor o aluzie a lui Pilat, pregătește operațiunea. Iuda e ademenit În grădina Ghetsimani de o seducătoare „agentă” locală și acolo este Înjunghiat. Foarte interesantă este și piesa lui Marcel Pagnol, Judas, montată În 1955 la Théâtre de Paris, sub directa supraveghere a Elvirei Popesco. Doi actori au jucat rolul protagonistului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
și moarte, între vis și realitate, iar la toate aceste „întâmplări“ se adaugă amnezia, anamneza, regenerarea miraculoasă, trecerea în alte dimensiuni, toate acestea ducând la creșterea ambiguității faptelor. O casă banală sau un bordei, înconjurat de o grădină atrăgătoare, care ademenește personajul în interiorul său, va fi adesea un labirint în care personajele rătacesc; ele sunt spații ce comunică spre alte universuri, în care trecutul este prezent și prezentul trecut. Coridorul spre alte lumi se poate deschide în alt loc, în care
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]