1,137 matches
-
singur la sfîrșit și, mai tîrziu, cînd se trezi, era Încă ciudat și nimeni nu scoase un cuvînt, dar de acum era ținutul lor, cu adevărat al lor, nici al lui și nici al ei, și amîndoi știau asta. VÎntul adia În căsuță și vocea ei se auzi din Întuneric: — Acum ești fericit și mă iubești. — Acum sînt fericit și te iubesc. Nu-i nevoie să repeți. De-acum e adevărat. — Fii sigură. Mi-a luat tare mult, nu? — Destul. — SÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se ivi de-abia când, epuizat psihic, pechinezul se ridică pe labele dinapoi și necheză înspăimântător sub globul focos al lunii. În capătul străzii Smârdan coșmarul luă sfârșit. Profesorul redeveni biped și-și aranjă jenat cravata elegantă. Din spate mai adia doar refrenul suav: „dar boierii nu-s acasă/dom, dom să-nălțăm” și mirosul înțepător al pocnitorilor. Pe măsura urcușului, chioșcul de ziare de pe dealul Spirii își dezvelea silueta. Răsări în sfârșit și figura sud-americanului Fanes, tronând impasibilă la taraba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
boboc și poloboc! Păi, ce faci, neică? Te-ai stâlpit?! Torna, torna, fratre! În traducere liberală: toarnă, toarnă, Frate! Mai luăm un rând? Atât! Doar unul! Hai...! Aleluia? O boare persistentă, mixaj constant și subtil, de urină și de rahat, adia înțepător, din spate, dinspre buda minusculă a cârciumii (fusese cât pe ce, ca Sanepidul să nu-și dea avizul obligatoriu de funcționare), trăgându-te de mânecă și ademenindu-te inconturnabil, în direcția cea bună și eliberatoare pentru sfinctere, direcție marcată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sandalele dezlipite și înnoroiate (de unde, Dumnezeu, noroi, acuma, pe arșiță?) și cu cocoloașe mărunte de mizerie, din praf amestecat cu transpirație, etalate inocent și promiscuu între degetele de la picioare, ale căror unghii prelungi sunt date cu un lac ieftin, sidefiu. Adie, dinspre ea, un fâs de parpangică! Vin problemele! vorba lui Dănuț. Coco (Cău-Cău, Prințesa Danemarcei, precum o alintă, gingaș, Poetul) zâmbește provocator, obscen și, totodată, în zeflemea, către careul de juveți din cameră, neocolindu-l, pentru orice eventualitate, nici pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
firișor de sânge, dar nu mi-a mai păsat. Calul era plin de spume ; birjarul îl tot lovea cu palma pe crupă, ca să îl liniștească, și pe urmă a scos o pătură zdrențuită și l-a învelit : parcă începuse să adie o răcoreală. îmi dădeam și eu cu părerea, întrebam, făceam inutile tentative ca să-l ajut, mișcându-mă și vorbind excesiv, agitat de o stranie nervozitate : eram șocat, desigur, dar infernala zi nu ajunsese la finișul său ! în această stare m-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
serviciul prevede doi oameni, fac echipă cu Vlad. Aici sus, singura lumină care face ca poiana să lucească pe alocuri ca o apă vine de la Calea Lactee. Urcăm În punctul de observare și privim În jur, prin binoclu. Un vînt stins adie, mișcînd ierburile sau siluetele filiforme, abia ghicite, ale mestecenilor. Cerul e atît de adînc și de larg și de spuzit de stele, Încît, după ce stăm zece minute cu capul dat pe spate și ochii căscați În hăul pestriț, ne Încleștăm
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lui John Robert. Întâi își formulase în minte expresia „ultima șansă“, dar nu putuse îndura asemenea cuvinte finale și schimbase formularea. Fără nici un motiv, chiar dacă ar fi încercat să caute vreunul, ceea ce nu se întâmplase, o primăvăratică briză de speranță adia în sufletul lui. Nu era dorința de a fi fericit. Niciodată, nici măcar în tinerețe, George nu-și îngăduise dorința de a fi fericit. Era vorba de ceva instinctiv, mecanic, o zvâcnire primitivă, autoprotectoare, a psyche-ului său. George avea acum impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-și ia ochii de pe foaie. Cu o zi înainte de seceriș, Moș Ion și-a pregătit uneltele pentru lucru. Iată-l: s-a sculat cu noaptea în cap și s-a îndreptat spre ogor. Soarele se ridica de după culmi, iar vântul adia ușor, făcându-l să creadă că se află într-o lume nespus de frumoasă... Doamna Mușat stătea în spatele lui și aștepta în picioare. Hai, Rareș. Citește până la capăt. Ai de învățat. Sper. ... Ia un spic, îl freacă între palme și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
afla o cafenea cu mese scoase pe trotuar, unde probabil că poposeau actorii după spectacol, dar pentru Paul era prea puțin important ce făceau ceilalți actori după spectacol. El aștepta la capătul gangului. Gangul era întunecos și din el tăcerea adia spre stradă, împinsă de suflul vântului Zefir din Primavera lui Boticelli, acolo în dreapta tabloului, îndreptat spre Cloris, pe care voia s-o fecundeze, să-i insufle rod și s-o prefacă în zeița Flora a primăverii... De când se ridicase de pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de acel miting aviatic sau dacă își mai amintește de fata aceea ciudată... Sunt multe întrebări pe care regretă nespus uneori chiar îl doare că nu i le mai poate pune. E o primăvară interiorizată și sobră, cu vânt umed adiind peste rămășițele reci ale iernii. Gândul lui Lucian se întoarce la singurătatea mamei de după moartea tatălui său, la acei nici trei ani de viață în care ea a dus o luptă obosită pentru o supraviețuire nedorită, încheiați cu renunțarea finală
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
s-au oprit năuciți privind asupra întinderii de cenușă... Parcă pe acolo a fost coliba calului. Uite că se mai vede un răzlog arzând - a vorbit Toaibă, pornind înainte. După câțiva pași, s-a oprit cu nasul în vânt. Parcă adie a miros de carne arsă - a scâncit Toaibă. 107 Maranda, care îl urma îndeaproape, s-a oprit și ea, adulmecând aerul... Poate ai dreptate, Toadere. Și mie mi se pare... Au pornit mai departe înotând prin cenușa încă caldă. Cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
care își zic comuniști? Ce comuniști, omule? Aiștia-s bolșăvici sadea! Aiștia când o pus mâna pe tine ți-o luat tot, ți-o pus gamela la șold și încolonarea! Biciul știe de tine, Făcutule! De nu te supui, simți cum adie vântișor de Siberia. Măi Făcutule, eu am umblat oleacă printre amărâții de colhoznici și am înțeles nenorocirea lor. Vrei ca și noi să ne băgăm gâtul în jug de bună voie? Ba chiar să ni-i ridicăm în cârcă cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
merge... De o bucată de vreme, Maranda arăta altfel... Parcă se mai împlinise la trup, ochii îi străluceau într-un anume fel. Acum parcă se uita la el cu altă lumină pe chip și șăguia din te miri ce... Afară adia zefir de primăvară, iar în cornul rediului cucii se jucau de-a v-ați ascunselea. În vinerea aceea, Toaibă a venit acasă mai încărcat ca niciodată. Da’ știu că ai adus de toate, Toadere. Păi nu vine Paștele, Marandă? Vine
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să se înalțe un fuior subțire de mătase albă. În vârful lui părea să se afle o vietate. În clipa următoare, ființa din vârful fuiorului de mătase s-a lăsat să cadă în iarbă... Firul lăsat în voia vânticelului ce adia s-a mlădiat de câteva ori, apoi, scămoșându-se, a pornit să se ridice... Fenomenul s-a repetat de mai multe ori. Urmărind firele albe ce pluteau în aer, am realizat că sunt funigeii, una din podoabele toamnei. Am pornit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Amuzat, mă întrebam: cotețul cărui călugăr o fi fost vizitat în noaptea trecută? Sigur nu era al bătrânului, fiindcă el nu mai ținea păsări de multă vreme la refugiul său din vale... Atmosfera se mai răcorise în ultima vreme. Acum adia și un firicel de vânt. La adăpostul unor tufe de lozii mai răsărite, m-am învelit bine cu pătura. După ce am simțit căldura soarelui, am prins a citi. Am citit cu spor, chiar mai mult decât mi-am pus în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
privitoare la Istoria orașului Iași”. În timp ce tocmai mă mândream în sinea mea că am reușit să străbat vreo patru veacuri din istoria frământată a acestei cetăți, care îi apărea prelatului Marcus Bandinus ca o nouă Romă, palele vânticelului care abia adia a adus zvon de clopot. Cel care anunța ceasul când călugării se adună pentru masă... Cu desaga pe umăr și sufletul încălzit de faptul că am văzut-o pe Zâna și că am reușit să sfârșesc studiul celor zece volume
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
luni cu gheață Fără haine și căldură Într-o bună dimineață Iese ursul în natură. Are o surpriză mare Când privește-n depărtări De la el și până-n zare, Totul e plin de culori. A-nverzit din nou natura Peste tot adie vântul Și cu multă veselie De la munte la câmpie. Ursul se mândrește tare Că din iarnă a ieșit Și-acum strigă-n gura mare ” Primăvara a venit!” O săgeată se-nalță spre apus Condamnare la lacrimi de toamnă Și ultimele
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93449]
-
Vaslui de dinainte de Revoluție, codificat transparent (orașul N.) și probabil și ale satului natal. Dar ficțiunea rămâne ficțiune. Contestatarii structurii romanului ar putea invoca aglutinarea de secvențe narative între coperțile cărții, coagulate firav de o unică voce narativă. Peste toate adie o briză gazetărească, uneori emoționantă, credibilă, alteori falsă și convențională. Înclin să dau drepate celor care vor socoti cartea un roman, fie el și confesiv-liric-memoralistic. Dacă trăia, Alexandru Poamă putea să devină un mare prozator, fiindcă avea datele native ale
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
în alte lăcașuri cu rezonanță ale Moldovei, pământul mustește de istorie și grandoare. Oasele strămoșilor țin țara. Datoria noastră este acea de a o întări prin gândirea, simțirea și faptele noastre. Prof. Dorian Răducan 24 august 1980 122 Odată cu vântul, adie și umbrele vrednicilor și marilor înaintași. Se profilează pălăria și umbra masivă a lui Calistrat Hogaș... Gheorghe Cărăușu - Suceava * 28 martie 1981 Vizitând această frumoasă ctitorie a vornicului Nestor Ureche, devenită adevărată cetate sufleteasă din care s-au ridicat buni
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
un oficiant să îi facă o slujbă de izbăvire acestui băiat părăsit. Era vară și o neclintire fierbinte tremura între stânci, făcând rocile să sclipească. De acolo, de sus, se vedeau cărări peste piatră, precum niște vene deschise. Nu mai adia pic de vânt, arșița era grea, parcă o vedea atârnând sub cer. Privi mai departe, prin deschizătura din zid, în timp ce raspi-ul scurma cenușa. Nu era nici țipenie pe pavi-urile îngrijit măturate ale templului, așa că ceremonia getig-kharid avea să se piardă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îl chema Shams. Era nume de învățat și de alchimist, de profet. Nu-i spusese decât târziu că e mevlevit, fiul dervișului Yassin, despre care armenii ziceau că n-ar fi îngropat, ci că rămăsese o boare de trandafiri, ce adia seara, înainte de lună plină. Dar nici derviștii nu mai erau cum credea, așa că Omar nu dădu prea mult suflet știrii. El, care n-avea prieteni de atât de mult timp, se lăsase în tihna apropierii de acest camarad, care îi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la număr, dar el ce mai putea să însemne acum, când orbise? Poate că nu văzul era chiar rostul acestei lumi, nu Omar le spusese, când priveghease, lângă defunct, că sicriul cu toartele de argint, alese cu grijă de Maradona, adia miresme de scorțișoară? Că fața dentistului arăta netedă și atât de bine compusă la loc, ca a unui mire în așteptare? Că Godun părea suplu și tânăr, în doliu, iar Veterinara, încă frumoasă? Că mezelarul era un învingător, iar Artimon
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
chestii să-ți transmit. Întâi, cică să căutăm în safe... ― Nu există nici un safe! ― Pe urmă zicea ceva de rafturi. Să umblăm la rafturi. N-am prea înțeles... ― Rafturile de la bibliotecă? ― Aha! Ochii inginerului străluceau. ― Roagă fluturașii tăi să-ți adie fruntea. Cârnul se burzului. ― Dă-o încolo de treabă! La ora asta dorm! * Melania Lupu privea țintă ghemotocul de hârtie. Căruntul îl lăsase să-i alunece din mână și căzuse la marginea covorului, lângă vitrină. "Trebuie să-l recuperezi ne-a-pă-rat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ori aerul cu sabia în direcția femeii. Adu-mi o Coca-Cola. — N-avem Coca-Cola. N-avem nimic. Numa’ șampanie. Femeia luă un scaun și se așeză la masă. Hai, drăguță! Deschide șampania. Mi-e tare sete. Din nou respirația femeii adie spre Ignatius, care își apăsă eșarfa pe nări atât de tare, încât simți că se sufocă. Avea să ia cine știe ce microb de la femeia asta. Avea să-i ajungă apoi până la creier și să-l transforme într-un mongoloid. Cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
faguri de miere, smântână de bivoliță, marmeladă de caise făcută În casă, gem de zmeură făcut În casă și roșii cu mentă În ulei de măsline puse În boluri chinezești. Mirosul delicios de börek abia scos din cuptor din cuptor adia dinspre bucătărie; brânză albă, spanac, unt și pătrunjel care se topeau și intrau una În alta printre foile subțiri de cocă. Petite-Ma, care avea acum nouăzeci și șase de ani, stătea În capătul cel mai Îndepărtat al mesei, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]