3,016 matches
-
am dat seama...". * Replay. Știam că, fizic, sunt în dezavantaj, asa ca i-am aplicat repede una dintre puținele metode de imobilizare pe care le cunoșteam și i-am pus la gât lama ascuțită a briceagului. „E rau să simți adierea morții, nu-i așa?”. „Dar nu sunt genul care să plătească cu aceeași monedă. Uite, facem un târg: te las în viață, dar îmi spui exact din ce organizație faci parte. Cine sunteți? Îngerii Morții? Justiția Divină? Hai, sunt nerăbdător
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
se vedeau numai hornurile în ruină și o fântână cu cumpănă. Cu cât ne apropiam mai mult simțeam o schimbare în atmosferă, o nădușeală... Cerul începuse să se întunece, acoperindu-se de nori negri de furtună și vântul, ca o adiere la început, creștea în intensitate. Am ajuns aproape de sat și comandanții au hotărât să facem o haltă și pentru că nu mai era mult până să înceapă furtuna și ploaia, ne-am ridicat corturile, făcând în jurul lor câte un taluz de
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
de grâu bine copt, gata de secerat. Avea ochii albaștri, genele lungi, un mers ca o plutire și niște sâni micuți ca două mingii de tenis. Folosea cele mai fine parfumuri, iar atunci când mergea pe stradă lăsa în urma sa o adiere suavă de miros de fân proaspăt cosit, făcând nu numai pe bărbați, ci și pe femei să întoarcă privirile, să-i urmărească mersul ca o alunecare printre trecătorii întâlniți. Brigitté era nu numai inteligentă, ci și elegantă, contribuind astfel să
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
din 01 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Primävara este unul dintre cele mai frumoase anotimpuri ale anului. Natura se trezește din somnul ei lung de iarnă și crește... sub razele timide ale soarelui.... Intr-o astfel de zi, sufletul simte adierea tinereții trecute...și mai simte acea melancolie a gîndului, trezit parcă la..Viață. Astäzi a fost prima zi în care razele timide ale soarelui au mîngâiat fiecare frunză suavă și fiecare mugur inocent, de pe crenguțele înfrigurate ale copacilor golași... Pașii
PRIMA...ZI de DOINA THEISS în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350430_a_351759]
-
delicat de flori, răzbătea pînä la mine în... väzduh! Nimic și nimeni nu mi-a putut lua acea bucurie din suflet, în acele momente în care priveam, admiram și simțeam tot ce mă înconjura, neobservând minutele care se risipeau în adierea primăverii.. Viața este atît de scurtă și avem atît de multe frumuseți de admirat, în jurul nostru! Fiecare secundă se cere trăită și simțită cu inima și cu sufletul! Știu că timpul zboară și mai știu cît de repede se poate
PRIMA...ZI de DOINA THEISS în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350430_a_351759]
-
colțuros parcă al vămilor nemiloase ale timpului, un timp calculat cu exactitate de către regizor și actori, deopotrivă, într-un spațiu cu o istorie personală sălășluind, în integralitatea sa, printre faldurile somptuoase ale cortinei roșietice de catifea și în aerul cu adieri de metaforă solemnă al sălii de spectacol. Aici mi se amestecau, cu intensități lăuntrice inegale, și râsul, și plânsul, și bucuria, și clasica durere fără margini a sufletului, oprindu-mi-se aproape organic, pentru o anumită bucată de vreme de
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
FĂRĂ ȚINE Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2019 din 11 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Fără ține, Lumea e pustie , Nori-is triști, Lumina plange-n zori de zi. Fără ține, Meri-isi scutură Agale, frunză, Plopii gem, Sub adieri de vânt . Fără ține, Roza-isi pierde Din culoare , Fluturii mor la amiază, Printre flori . Tristă, cântă, Violina-o serenada, Noaptea vine Prea devreme, pe pământ . Fără ține Nu mai e visare, Bolovanul rece-il am La căpătai . Nu-imi mai canta-n
FARA TINE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350460_a_351789]
-
fericire, puritate, frumusețe și omenesc, Eminescu a realizat o adevarată monografie lirica a dragostei și a peisajului românesc. Poetul simte o permanentă și irezistibila chemare a codrului, a apelor, a decorului străjuit de lumină amețitoare a lunii și de blândă adiere a vântului, stabilind între om și natura o comuniune tainica și inalterabila, similară aceleia existente în folclor. Poezia este o ipostază a muzicii. Au spus-o în felul lor, printre alții, mai demult Paul Verlaine, programatic, si mai de curând
LUCEAFĂRUL POEZIEI ROMÂNEŞTI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349007_a_350336]
-
priviri,/ Am înțeles că povestea ta fusese adevărată,/Așa precum durerea din sufletul meu/ - Un exemplu de memorie neîmplinită/ Folosind versul în locul prozei” - cf. Mihaela Cristescu/Australia, Vis evaziv - dimineața - ori: „Sau poate plec și vin deodată/ca a duhului adiere de vânt/ca mireasa cu nunta neterminată/ca atunci când mă rog/și nu mai știu că mă rog/și că sunt” - cf. Theodor Damian/SUA, Ca mireasa); 2-a doua secțiune este închinată Prozei.care, în multe cazuri, prin prinosul
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI, DIN ÎNTREAGA LUME” de ALEXIA TEODORA RAICEA în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349061_a_350390]
-
doar o suflare, Ca o umbră, ca o rouă, Este a universului chemare, Când i-e scris - ,,se rupe,,-n două. Omul este un suspin, Este lacrima din nori, Este zâmbetul divin Când se-arată printre zori. Omul este-o adiere Pe a vântului aripă, Este plâns și mângâiere Omul este doar o ...clipă ! Această poezie, reprezintă coperta IV, a cărții,, Cu inima în palme,, a scriitoarei Sofia Vicoveanca. Această carte am citit-o și răscitit-o ! A apărut la Ed.
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349097_a_350426]
-
Nu au nici țară, nici trecut, Monarhi sau dinaștii celebre, Din vântul stepelor, prodig, Au adunat mii de vertebre. Sunt fiii buni ai unui timp Apus, demult, cu nepăsare... În ritm de tobe, vis trecut, Se arcuiește-o dansatoare. Simt adieri de vremuri vii, Se prăbușesc vechi catedrale, E-un timp păgân, lud, fericit, Religii noi devin formale. Țiganii?... Dorm sub coviltir, Spre dimineață, după nuntă, Pășesc tăcuți cu-al morții gir, Cu-n secol lumea-i mai cărunta... Nu au
ŞATRA ( TREC ŢIGANII ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348522_a_349851]
-
Mă simt străpuns de o energie puternică, cea a unui zeu, mă simt atins de sensibilitatea și mireasma unei flori, mă simt mângâiat de blândețea unui sfânt. Și nu e decât o mânuță de copil, un suflet de înger, o adiere de vânt... Din când în cînd, îmi țin răsuflarea să-i aud suflu, să-i simt pulsul și respirația. Aceste momente, mă trimit cu mintea și cu gândul la anii copilăriei, la copilul din mine, încercând să mă descopăr să
DĂ-MI MÂNUŢA, TATI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348573_a_349902]
-
până la limitele conștientului, apoi planează undeva deasupra rațiunii, fără a privi în jos, la problemele cotidiene, mărunte și neinteresante, după care, începe să respire și realizează că nu mai are aripi... Din când în când, zborul este reluat, ajutat de adieri de vânt, de norișori albi ce îți dezmiardă tâmplele, răcorindu-ți temerile. Cel mai rău este când picajul devine plăcut și pământul te primește înapoi cu palmele grele ale prezentului. Mira retrăia acum momentul în care a spus „DA” în fața
7 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348625_a_349954]
-
timpul cearcăne- n priviri. Nimeni nu știe, ce ascunzi în sine, și câte patimi ai trăit pe ascuns, câte speranțe nu mai vin la tine, și câte inimi naive ai fi străpuns. Plecând, redevenim copacul obosit, spălat de viață-n adieri de vânt, Ne desfrunzim singurătatea, spășit, fără să să cerem cuiva legământ. , Ne vor înlocui alți puieți de viață, cu rădăcinile profunde în viitor, iar noi vom adormi, fără speranță, ca elefanții care știu când mor! Referință Bibliografică: Copacul care
COPACUL CARE PLEACĂ de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348624_a_349953]
-
am dat seama că nu pot să te ajut decât dincolo de moarte. Voi fi îngerul tău. Voi veghea tot timpul asupra ta. Iar dacă e adevărat că ne vom reîncarna, vreau tot îngerul tău să fiu. De câte ori vei simți o adiere în părul tău, să știi că nu e vântul, sunt eu. De câte ori vei simți un gust sărat pe buze, să știi că sunt eu. Numai și numai eu, acum când prezentul și trecutul se împacă, deodată în mine. Te iubesc
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
Ediția nr. 1533 din 13 martie 2015 Toate Articolele Autorului Măsură armonie și frumuseții fabulos dar Învecinându’se cu cerul, pămantului hotar Pădurea magnifică,neliniștită, îngândurată Sacerdoțiu secular de taină binecuvântată Tulburătoare, grandioasă, sacră frenezie Soarele îmbrățișează murmurul din feerie Adierile calde mă-nfioară, muguri și păsări Cântă întâlnirea cu verdele -n eresuri. Corolele florilor roz-albe maiestuos se-nclină Legănate grațios sub fulgerele de lumină Un imn sfânt de slavă, de bucurie se înalță Izvodit din torentul tainic, clocotul de viață Tumultul
PĂDUREA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348690_a_350019]
-
până simți lemnul lucios, prinse bastonul atârnat de cuiul pe care îl așeza de peste trei ani de zile și ieși închizând ușa cu o mișcare lentă, astfel că nici el, deși urechile i se obișnuiseră să recepteze cea mai fină adiere de vânt, nu auzi atingerea tocului și nici trecerea zăvorului în locașul său metalic. Nu era nevoie să numere pașii parcurși până la ieșirea din bloc. Își așeză mâna direct și sigur pe clanță. Ieși liniștit și își îndreptă capul spre
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
dorea să-l evidențieze. - Vă mulțumesc... desigur... din nou bună ziua. Sunt puțin obosită de pe drum. - Nu-i nimic. Ai timp să te odihnești. Poftim în living. Amfitrioana pășea prin hol spre living cu mersul ei înțepat, lăsând în urmă o adiere suavă de parfum fin. Doctorul Ștefan a rămas să închidă ușa vilei. Așezată în adâncimea unui fotoliu din lemn de mahon masiv, cu o tapițerie din catifea maro și brațe sculptate, având două capete de leu la extremitatea exterioară, timidă
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
a se putea regăsi. Și mai ales, de oameni înțelepți, citiți. Vor avea nevoie de cărți. -Da... O să gândesc ceva timp ce mi-ai spus. Sună interesant! Umbrele copacilor se lățesc, se lungesc sub soare, frunzele lor sunt gâdilate de adierea leneșa. Referință Bibliografica: Miturile eului / Elenă Stan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1382, Anul IV, 13 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elenă Stan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
MITURILE EULUI de ELENA STAN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349270_a_350599]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > MĂ PIERD ÎN CLEPSIDRA SPERANȚEI Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1293 din 16 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Fiecare gând al sentimentelor târzii, fiecare zbor de inimi înflăcărate, cuprinse în adiere de vis zâmbitor, mă leagănă în hamacul de stele călătoare. Împreunarea mâinilor noastre este strigatul puternic al munților scăldat în ecou de lumină, culoare și dor. Șoaptele tale sunt valuri îndrăznețe care-mi inundă ființă și mă supun într-un
MĂ PIERD ÎN CLEPSIDRA SPERANŢEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349296_a_350625]
-
-n zboruri își desfac, Mov aripi de saten să-ți mângâie durerea, Cu praf de acuarela pe buze să-ți picteze, O lacrima de-alean să-ți tulbure privirea, Cu flori turcoaz de stele un vis să-ți contureze. În adieri de șoapte poți desluși chemări, Minute-mpotmolite de timp pietrificat, Un înger adormit în cuib de neuitări Și-un suflet ce în taină cu dor l-ai sigilat. Am să te-ating o clipă cât minte să mă ții, Voi fi
ÎŢI LAS ZĂLOG UN MAC de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349331_a_350660]
-
sau altul.... Un fel de ritualuri cu micile și marile bucurii care ne exaltează inima... S-a așternut tăcerea... Cei doi studenți înaintează agale, gânditori, apoi se opresc în apropierea unui bec. Ramura unui pom înflorit se clatină ușor în adierea vântului pe deasupra lor. Ian întinde mâna către buchetul de flori ca un bulgăre de nea. - N-o rupe, te rog! - îl imploră Caterina. - Cum dorești! - se învoi băiatul plimbând mâna peste floricele. - Dă-mi doar una! Băiatul desprinse cu grijă
SIMFONIA IUBIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349301_a_350630]
-
îl aștepta, auzind claxonul coborî imediat. La ieșirea din holul de acces în cămin, Cris, cu ușa din dreapta larg deschisă, întâmpină o brunetă cu ochii negri ca tăciunele, subțire și grațioasă ca o trestie tânără aflată în îmbrățișarea caldă a adierii molcome a vântului din diminețile de vară, cu umerii firavi, înaltă, trecută de un metru șaptezeci. Fata avea sprâncenele și genele negre ca și părul, nasul mic și un pic cârn, o gură senzuală cu două buze desenate cu un
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349287_a_350616]
-
de suflet, Ivindu-te ca o lumină, Din valuri înspumate de mare, În liniștea dimineții de aprilie, Desăvârșind linia destinului, În frumusețea iubirii adevărate. Primenit în curățimea copacilor, Trezit de foșnetul frunzelor, Și simfonia matinală a florilor încă vii, Sub adieri tandre de vânt, Gândesc cu toata puterea sufletului, La împliniri de vise, Înconjurându-te cu grijă, În trăiri sincere și pure, Și-n adorație fără sfârșit, Ofrandă dată chipului iubit. În timp ce recita poezia, Cristian care avea un efect hipnotic asupra
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
soarbă roua de pe flori, urechea mai poate să asculte un cântec lin, uitând de tot și toate, ochiul mai poate să se înveselească la culorile vieții, să privească seninul cerului cu oceanul de stele, obrajii pot să se bucure de adierea unui vânticel cu miresme de primăvară, să se lase mângâiați de seninul dimineților însorite și nu de puține ori se poate întâmpla să-și piardă firea trăind la temperaturi înalte ca în anii tinereții.ˮ „Liliacul înflorit la umbra înserării
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE NESTEMATE A MEMORIEI AFECTIVE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349391_a_350720]