3,667 matches
-
Edward Sava Departe de un prilej aniversar, sfârșitul lui 2011 și începutul acestui an au fost marcate de o serie de admirabile expoziții consacrate unor aspecte ale creației lui Edgar Degas (1834- 1917). De ce asemenea efervescență? Atracția publicului pentru tot ceea ce este grupat sub semnul destul de vag conturat al „impresionismului” nu este un răspuns suficient... Pentru mulți, creația lui Degas este aparent
Edgar Degas și iluzia mișcării by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4635_a_5960]
-
de vastă îl merită, devenise o necesitate. Nu numai pentru promotorii repoziționării lui Fundoianu în ierarhie, ci pentru tot ceea ce înseamnă dezbatere critică și cercetare literară. Primul aspect pe care simt nevoia să-l remarc, în ediția de față, este admirabila probitate a coautorilor ei, pentru care imperativul restituirii operei literare integrale a lui B. Fundoianu - Benjamin Fondane primează în fața relevării meritelor proprii. Sub coordonarea lui Mircea Martin - principalul promotor al recuperării lui Fundoianu -, un colectiv din care mai fac parte
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
de câte ori îmi văd numele în vreo revistă, neplăcut surprins. Citesc Biblioteca din nord a lui Aurel Dumitrașcu, corespondentul meu asiduu, abia întrevăzut. Volum instructiv pentru că poetul a refăcut, trimițându-mi-l, ce fusese cenzurat. De cine? Îl cunosc prea bine. Admirabilul și nocivul, de fricos ce era, iepure șchiop. Poetul se jucase cu Moartea. I se permite s-o facă, dar cu moarta. Editorial stă liniștit În bibliotecă, nu cum stătuse în versiune proprie, înfricoșat. Cititorul fusese bâlbâit; în carte e
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4551_a_5876]
-
Filosoful german, contemporan cu Dante, a fost un disident dominican, pedepsit de Papă pentru „abaterile” lui de la calea dreptei credințe catolice, și totodată unul din marii scriitori medievali în limba germană, pe care a îmbogățit-o ca nimeni altul. O admirabilă traducere românească a poeziilor sale o datorăm Ioanei Pârvulescu, nu cu mulți ani în urmă. Un comentator actual, Eric Mangin, îl redescoperă pe Eckhart ca pe un scafandru în adâncurile sufletului. Nu e vorba de acea intimitate scumpă modernilor, ci
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4555_a_5880]
-
În revista ORIZONT (nr. 5) citim un foarte frumos interviu cu Irina Mavrodin datând din anul 2006 și realizat de Gilda Vâlcan (transcrierea i se datorează Ilincăi Ilian). Textul se constituie într-un emoționant In memorian, acum, la despărțirea de admirabila traducătoare, eseistă și poetă. Sunt puse în lumină capitole însemnate din biografia sa: copilăria, peregrinările prin diverse orașe din țară, relația cu părinții și cu apropiații, anii de școală, starea de sănătate fragilă din anii tinereții. Reproducem aici o confesiune
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4576_a_5901]
-
din Siliștea Gumești cu distrugerea simbolică a propriei persoane, cu o moarte simbolică în ultimă instanță, reluând acea moarte sugerată deja prin tăierea dublului vegetal și întărind-o. Acestor ipostaze li se adaugă particularitățile relației dintre cuvânt și tăcere, transcriind admirabil implicarea în realitate,în istorie, prin cuvânt, prin dialogul necesar (scria de altfel filosoful ,comentându-l pe Hölderlin: „A fi un dialog și a aparține Istoriei - ambele acestea sunt la fel de vechi,constituie un tot și sunt același lucru” ) și retragerea
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
lui Proust. Volumul continuă povestea peripețiilor lui Jaime Deza, un expatriat spaniol care trăiește în prezent la Londra și lucrează ca analist în cadrul Serviciilor Secrete MI6, unde studiază și interpretează viețile persoanelor aflate sub observație, anticipînd posibilele lor acțiuni. Stăpânind admirabil mecanismele reflecției și digresiunii, descompuse cu minuțiozitate până la constituenții lor ultimi, Javier Marías îmbină suspansul romanelor de spionaj cu lirismul romanelor de dragoste, oferind cititorului o meditație tulburătoare asupra iubirii și geloziei, asupra pericolelor cunoașterii și ale limbajului și asupra
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
o Bucovină românești. Gestul lui Caragiale de a rupe interdicția impusă de această silezio stampa dureroasă și de a reafirma - cu mijloace literare, dar perfect transparent - dreptul românilor la recuperarea idealului Unirii este, în egală măsură, unul curajos, iconoclast și admirabil. Visul „mândru și frumos” al părintelui Mantu reprezintă o sfidare plină de superbie a constrângerilor de ordin politic în numele libertății de cuget și opinie. Nu este exclus, plin urmare, ca schița Poetul Vlahuță (a cărei a doua parte publicată în
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
Albă ca Zăpada, din 2008, datorită interpretei sale principale, Nagisa Shirai, cu proporții specifice corpurilor asiatice, îndesate, scurte, sau cum spun francezii trapu, deci cu o structură aparte, proprie altei viziuni estetice decât cea a liniilor prelungi specifice clasicismului european, admirabil exemplificate în spectacolul sibian prin Adela Sterp-Crăciun, interpreta Myrthei, regina ielelor. După cum știm, dansul clasic european - ca și întreaga cultură și civilizație europeană - a devenit un bun comun, preluat pretutindeni în lume. În Asia preluarea s-a făcut prin intermediul școlii
Pavel Rotaru și Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5861_a_7186]
-
ochii spre el - și pe undeva mi se părea că el a remarcat acest lucru -, îl examinasem pe Tolstoi în timpul lecturii și îndeosebi atunci când semnele plictiselii deveneau din ce în ce mai clar observabile. Cât de neobișnuit, cât de ciudat, și totuși cât de admirabil era acest om. Chiar și în această seară i se puteau întrezări în trăsăturile feței sale ceva sfânt, viu, adevărat și pur. Întreaga lui ființă reflecta sfânta naivitate și minunata simplitate a inimii care nu voia nimic altceva decât adevărul
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
Ursachi nu-i plăcea să fie călcat pe bătătură, nici de bărbați, nici de femei. Era, de cele mai multe ori, neașteptat. Conversația cu el era ținută în zigzag. Poetul era un erudit, dar era și un fin trișor... Dar o făcea admirabil. Mimica sa era impenetrabilă. Umorul englezesc... În tinerețe, afișa o ținută de gentleman. Iar spre bătrînețe, cînd puterile începeau să-l mai lase, dădea impresia unui lord ajuns într-un stadiu de decrepitudine, de cele mai multe ori trucată. Poetul juca la
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
Mircea Mihăieș Ideile din Introducere sunt mai degrabă sinteza, decât ilustrarea textelor adunate în carte. Distribuite în patru categorii ample, ele se constituie într-o admirabilă suită de eseuri dedicate unor personaje, teme, țări sau situații politice din care se poate reconstrui imaginea dinozaurului plin de enigme care a fost secolul al douăzecilea. Prima secțiune reunește, sub un titlu conradian, „The Heart of Darkness”, patru portrete
Brave old world (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5555_a_6880]
-
poeziei, un adevăr inexprimabil (arreton), distribuit, în măsuri variabile, în toate reușitele, minore sau majore, ale genului. Și totuși, non idem est si duo dicunt idem. În Cuvântul înainte al cărții, Mihai Zamfir sesizează pericolul confuziei de perspective și separă, admirabil, apele: „lărgind importanța indicibilului, deschidem discret ușa lecturii impresioniste a poeziei, adică a acelui mod de analiză care a dominat cercetarea literară din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și până astăzi, nenorocind-o complet. Demersul teoretic al
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
noastre esențiale. De la această plenitudine, cu ea solidară, își reazămă arborescența o estetică a conceptului homo faber. Ambițioase repertorii, ale densității de eforturi care e istoria - Enciclopedia franceză din veacul al XVIII-lea, în primul rînd - au realizat, în planșe admirabile, convingătoare trimiteri descriptive, la multitudinea uneltelor alcătuind civilizația. O linie vectorială, ducînd pînă la Bauhaus și la atîtea alte exaltări tehnologice, s-a continuat de-a lungul secolului al XX-lea, împreună cu orgoliul și îndatorirea unui tip de intervenție, proiectivă
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
dincolo de pledoaria făcută valorii celor doi autori. Și chiar dacă Marin Mălaicu-Hondrari are suficient talent pentru ca poezia lui să convingă prin ea însăși, fără apel la elogiile altora, observațiile Violetei Savu merită consemnate: „Marin Mălaicu-Hondrari reușește în proză, într-un mod admirabil, să insereze farmecul poeziei. Melanjul îl întîlnim și în textele sale poetice, unde, în descrieri rafinate, ne oferă mostre de măiestrie epică. Impresionează cum simplitatea gesturilor prin încetinirea și prelungirea lor recuperează timpul, îl dilată prin uitare. Dialogurile interioare fără
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5050_a_6375]
-
1993 era Crucea de piatră, un film „deochiat” despre momentul de tranziție de la monarhie la republică, de la societatea capitalistă la cea comunistă conform unei imprevizibile dialectici istorice. Filmul era o comedie, comedia era o tragedie, tragedia lua aparența unei farse admirabil orchestrate. Blaier știa să-și plaseze comicul în mijlocul unei tornade istorice. Stabilimentul „Crucea de piatră” devenea ultimul bastion capitalist în calea revoluției victorioase, misiunea sacră a asanării morale a locului de perdiție revenindu-i unui fost hingher, Puzderie (Gheorghe Dinică
Memento Andrei Blaier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5063_a_6388]
-
am remarcat grupajul de texte dedicate lui Mihai Șora, la 95 de ani, avându-i ca autori pe Nicolae Prelipceanu, Dumitru Radu Popa, Călin-Andrei Mihăilescu, Nicoleta Dabija și Marian Drăghici. De asemenea, este de citit Ștefan Bănulescu - inedit. Sunt pagini admirabile dintr-un mare prozator: un fragment din Cuvântul autorului, în care Bănulescu vorbește despre intențiile sale auctoriale și un fragment din Cartea Milionarului, partea a IV-a, intitulată Epilog în orașul Mavrocordat. Amurg sau declin? În „Mici reverii editoriale”, articol
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5068_a_6393]
-
în anii maturității lui. De fapt, ei deplâng îndepărtarea lui Mircea Dinescu de un portret-robot al poetului. În 2010 Mircea Dinescu - prin natura lui imprevizibil - ne-a făcut o surpriză, publicând o carte cu poeme noi, Femeile din secolul trecut (admirabil ilustrată de graficianul Dan Erceanu). În această carte numai femeile sunt din secolul trecut, poemele sunt toate din secolul douăzeci și unu și anume din perioada 2004 - 2010. Puținii comentatori ai volumului nu s-au prea bucurat. Pe cât de tare îi întrista
Să scrie, dar să nu scrie! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/5073_a_6398]
-
și Marina Constantinescu, Jean Pierre Wurtz, Hans-Thies Lehmann, Tompa Gabor, Virgil Flonda și Iosif Herțea, la Sibiu, Craiova, Rîmnicu-Vîlcea, Iași, Cluj- Napoca, în Franța ori Germania - oameni și spații teatrale depun mărturie despre „tovarășul de drum” al Oltiței Cîntec din admirabila sa carte: „Nu știam spre ce merg, e un joc în care ești legat la ochi și mergi după sunete”, spune Ofelia Popii despre colaborarea sa cu Silviu Purcărete, la Sibiu, în Faust: legat la ochi, mergînd după sunete, în
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
Răzvan Voncu În ciuda canonizării sale didactice, Slavici rămâne și astăzi un caz al literaturii noastre. S-a glosat adesea pe seama caracterului său dificil și a divorțului dintre operă (admirabilă) și om (detestabil), dar realitatea e că probele materiale pe baza cărora ar fi trebuit să fie formulate acuzațiile la adresa omului Slavici n-au mai fost niciodată reeditate. Din fericire, Dimitrie Vatamaniuc a preluat ediția critică Ioan Slavici, întreruptă de
Un nou Slavici apăru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5637_a_6962]
-
cu încăpățânarea de-a nu renunța la nimic din ce ești, mai ales la cele care-ți fac rău, Cioran o exclude. Rămâne revolta, definind, într-un fel foarte original, un proiect de țară. Care ne îndepărtează de culturile mari, admirabile, aș spune, tocmai prin consecvență. Și prin sentimentul, împărtășit de la vlădică pân’ la opincă, al rostului găsit. Altfel zis, convingerea că fiecare stă bine la locul lui. Nu cred că mai trebuie să dovedesc că ne lipsește această gospodărire, de la
Vast program... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5652_a_6977]
-
o linguriță de argint, a luat prima îmbucătură. Gustul delicios, atât de bine cunoscut, i s-a împrăștiat în tot corpul. A închis ochii” (p. 404). Umorul nebun nu face din Nepotul lui Dracula, mai puțin decât e: un roman admirabil.
Gentlemen’s agreement by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4502_a_5827]
-
română la Editura Polirom; aceeași editură i-a publicat și Omul de nicăieri) analizează în revista The New Republic un aspect suculent al chestiunii. Hemon a scris, cu prilejul ultimului campionat mondial de fotbal, pentru aceeași revistă, o serie de admirabile cronici și comentarii. Acum, el revine în forță, „denunțând” strategiile prin care englezii perpetuează mitul fotbalului ca eternă valoare insulară, ca posesori ai copyright-ului asupra acestei variante moderne a luptelor între gladiatori. Articolul lui Hemon, Bad Lads. The Pleasures
Football and WAGs by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4522_a_5847]
-
erau acuzațiile unor procurori literari improvizați, privind „elitismul de dreapta” al Fundației Regale. Luptând, cu mijloacele sale, împotriva comunismului tot mai intruziv, monarhia românească (în expresia ei culturală) nu-și permitea, totuși, să ignore valorile literare ale stângii: semn de admirabil spirit democratic. În al doilea rând, contextul apariției (sau, mai bine zis, al neapariției) Prezentări-lor lui Sașa Pană ne spune ceva și despre adâncul haos instituțional în care a trăit cultura română în primii ani de după instalarea regimului comunist. În
O raritate bibliografică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4529_a_5854]
-
permite să abordeze, în acest moment, o partitură atât de dificilă ca aceea a zeiței Venus. Este o prezență scenică foarte agreabilă și, credem, că într-o viitoare înscenare a lucrării ar fi o propunere atractivă și corectă, integrându-se admirabil în atmosfera wagneriană a tabloului Venusberg. Sidonia Nica, cea de-a doua interpretă a rolului, s-a străduit să surmonteze pasajele dificile ale partiturii și să interpreteze cu onestitate acest personaj. Se simte, uneori, că este depășită de anumite fraze
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]