6,618 matches
-
vremea darurilor a trecut! 27 Cu multă vreme În urmă, departe de acest oraș, Margaret părea să aibă o viață plină de daruri. Răstimpul ăsta nu durase mult, un an, poate ceva mai mult, dar parcă Îi umpluse toată canavaua adolescenței, astfel Încât, ori de câte ori se gândea la copilăria ei, tot ce-și amintea era că fuseseră atâtea și-atâtea lucruri de oferit și de primit. Poate că asta venea odată cu vârsta, neînsemnatele Întâmplări ale tinereții capătau o dimensiune exagerată. „Să n-ai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În piept, de parcă inima Îi stătea-n loc pentru câteva clipe. Numai că știa că amintirile ei erau exacte, până la ultimul amănunt. Își amin tea că perioada asta de primit și de făcut daruri se terminase pe când trecea de la limpezimea adolescenței la adâncimile mocir loase ale maturității. În memoria ei, momentul acela nici nu se ștergea, nici măcar nu se Încețoșa. Păstrează neștirbit conturul nemilos al adevărului. — Plec, a spus Karl. Era una dintre nopțile când luna balineză e plină și clară
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sară din mașină tânărul Adam! Margaret i-a strâns mâna lui Adam. De când intrase În casă aproape că nu-i dădea drumul. Când și-a dat seama că se Întorsese, i-a și venit să plângă. Pentru prima oară din adolescență, dacă nu cumva chiar din copilărie, i-au țâșnit lacrimile fără să se poată stăpâni. L-a strâns În brațe, și-a pus capul pe umărul lui și i-a umplut cămașa de lacrimi. Era caraghioasă, dar nu i a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bătrân. E ceea ce se-ntâmplă când speranța ți se scurge printre degete. Margaret constatase că Îmbătrânirea era mult mai puțin evidentă decât prin tre membrii unor triburi izolate din Irian, rămase aproape În epoca de piatră. Aceia nu Înfloreau În adolescență, nu se ofileau la bătrânețe, se nășteau bătrâiori, deveneau maturi Înainte de vreme, copii-adulți, și așa rămâneau, cu chipurile marcate definitiv de un ciudat zâmbet copilăros, chiar după ce le albea părul. Asta pentru că nu erau Învățați cu speranța, nu trăiau aștep
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și apleca pleoapele ea singură rușinată de suspiciunile sale. Poate din seara aceea începuse schimbarea Elenei, transformarea ei din zi în zi, maturizarea, ori poate toate acele schimbări ar fi avut loc oricum odată cu vârsta, odată cu trecerea de la copilărie la adolescență, în tot cazul, Elena trăise mai intens toate acele modificări, arsese repede, ca o torță și la capătul firului se trezise într-o bună dimineață cu conștiința că este femeie... Odată, după un film, așteptând să se încălzească sub plapumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
anume o făcea să șovăie, să întârzie, să ascundă? Și apoi, își mai spuse, indiferent care-or fi pricinile, dacă și băiatul acesta al meu s-ar pricepe, Dumnezeului, s-o scoată oleacă din fire... Și retrăi marele bluf al adolescenței sale, apariția lui Trofin, blond, înalt, musculos, cu aer de scandinav, taciturn, ascunzând în interiorul său o ploaie de mistere, lăsându-se ca din joacă sedus, da, da, existase o asemenea perioadă când luase dezgustul ce i se citea pe chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
s-ar fi simțit de-a dreptul jenant, cu fața toată ridată, pliată în jurul gurii, ochilor, cu gâtul acoperit de o piele prea subțire, fără consistență. Și, dintr-odată, realiză catastrofa: va fi împreună cu superbul ei soț, "marele blond", "nordicul" adolescenței sale la căsătoria lui Ovidiu, acolo urmau să fie împreună, nu aveau de ales... El își va îmbrăca costumul gri-bleu în ton cu ochii, oh, oh, oh! Ovidiu tocmai traversa leneș holul către bucătărie. Presiunile sâcâitoare din stomac îl făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nu, nimeni, cine să mă viziteze? Nici măcar nu a sunat telefonul. Am stat puțin întinsă după aia am citit din Kafka, voiam să știu ce impresie o să-mi facă după mai mulți ani de la prima lectură. Fusese una dintre cărțile adolescenței mele. Și acum? Aceeași atmosferă apăsătoare, deocamdată. Știi, e ciudat când citești o carte a doua oară, e ca și cum ai străbate o potecă prin pădure, între timp au mai crescut lăstari, plante noi, dar e ceva care pare cunoscut, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mult pentru mine, i se destăinui Fanny. — Serios? — Am citit Adăpostul când aveam cincisprezece ani, spuse ea. A fost prima oară când am simțit că mă prinde un roman modern. Continui să cred că-i cea mai bună reprezentare a adolescenței din proza britanică postbelică. — Păi, mulțumesc. Mulțumesc foarte mult, zise Adrian, incapabil să-și disimuleze bucuria provocată de compliment. Știți, e inclus în programa de bacalaureat, adaugă el. — Doamne, ce idee deprimanta! veni reacția lui Fanny. — Aoleu, dar de ce? — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
vă așteptați să v-o torn eu, o preveni Eleanor. Fanny se duse la masa fără să mai aștepte altă invitație și se servi cu o ceașcă de cafea. — Ce-ați scris despre Adrian? o întreba Eleanor. — Nu ghiciți? Idolul adolescenței mele, care s-a dovedit a avea picioare de lut. Omul care-și chinuia familia din cauza unei cronici nefavorabile. Scriitorul care a trebuit să iasă din bucătărie deoarece nu suportă căldură de-acolo, dar care a pretins că de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
vecinii, alături de care ți-ai petrecut anii copilăriei: omul făuritor al atâtor minuni! Patria reprezintă copilăria cu numeroasele ei zburdălnicii, întâmplări, peripeții, colorate de zâmbete gingașe, pure, de glasuri tremurând timide, la întâlnirea cu viața, sau glasuri vesele fericite reprezintă adolescența cu vise, cu idealuri, cu planuri pentru viitor, reprezintă maturitatea, severitatea; reprezintă bătrânețea cu flori albe ninse pe la tâmple. Patria este leagănul alb și proaspăt mirositor a viață nouă, este căsuța pierdută în verdeața plopilor din fața ei, cu mușcate roșii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
neputință, este izvorul afecțiunii, milei, compătimirii și iertării. Și cine nu simte în ochii lui arzând o lacrimă de emoție și recunoștință, când pronunțând cuvântul Mama, evocă ființa iubită ce se apleacă înfrigurată de griji peste leagănul copilului, sau deznădejdile adolescenței? Vis tainic de lumină și tandrețe, mama trăiește în fiecare trandafir deschis dimineața sub boabele de rouă, în fiecare floare de la fereastră, în gândul și inima mea. Bunătatea și dragostea ei mă impresionează. Chipul i se luminează într-un surâs
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-se doar să fie citat. Răspunse morocănos celor trei bătăi În ușă. Crezuse că persoana În cauză se răzgândise și făcuse cale Întoarsă. Apoi Își zise că Întârzierea putea fi pusă pe seama tablourilor și, nu În ultimul rând, a timidității adolescenței. O timiditate pe cale de dispariție totuși. Avea motive suficiente să se teamă de acest lucru. Ușa se deschise În sfârșit cu destul elan, și În fața sa apăru femeia din vitrină, cu cortul portocaliu În brațe. Nici măcar nu era Împachetat cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
surprindere, ar putea să accepte, sau să refuze Într-un mod mai puțin plăcut. Ceea ce nu dorea câtuși de puțin. Aducându-și aminte de concertul de Giuliani, zâmbea ca unei fotografii trucate așa cum, uneori, i se părea a fi toată adolescența ei. Pe atunci visa să vadă lumea și să locuiască Într-un mare oraș. Auzise și ea de Givenchy și Yves Saint-Laurent și se socotea capabilă să Înfrunte viața pe orice meridian. Praful s-a ales de visele ei. Iat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
foc: lungimea coapselor, rotunjimea feselor, forța gambelor, transparența gleznelor. Totul făcut pentru Încălțări numărul 39. Un IQ onorabil, nu? N-am spus nimic despre sâni, gât, ochi , gură, piele. Până acum Însă, nimeni nu mi-a adus nici un reproș. În adolescență mi-ar fi plăcut să fiu deșteaptă ca Ecaterina Oproiu. Acum, modelele mele sunt Alina Mungiu și Sharon Stone. De neatins. Oricum, e bine să ai modele În viață. 6. „În timpul acela m-a preocupat Întunericul, intimitatea obscurității. Îmi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
după câțiva ani de trudă ca traducător la Geton. A renunțat la această slujbă, deși era bine plătit, pentru că nu-și mai putea auzi vocea. Când traducea i se părea că Împrumuta Înfățișarea și glasul Irinei Nistor care Îi legănase adolescența și studenția, asemenea unui vapor de cursă lungă. Dacă n-ar fi fost „rău de mare”, călătoria ar fi continuat, poate, și acum. Încearcă altceva, pentru o vreme, cel puțin, i-a spus directorul său comercial. Nici lui nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
limbajul lor cu tot, nu aveau nici o legătură cu zvâcnetul când calm, când năvalnic al sângelui ei, căruia ea i se supunea cu credință. Computerele sunt pentru copii și puberi sau pentru cei ce se condamnă singuri la o veșnică adolescență și la singurătate. Și mai era o explicație: În mintea ei cuvântul programare se asocia cu planificare, ori viața ei și a altora fusese planificată În câteva cincinale... Da, era conservatoare, reacționară. Nu credea În această nouă religie a computerelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cănile cu apă îi trezeau neliniști metafizice. Chiar gălețile cu zoi din ușa bucătăriilor de vară îi provocau uimiri transcendente. "Tutungerii, tutungerii, o, vremea cînd eram copii Sutiene mici, cu miros rar Iubiri uitate în sertar..." E mirosul exact al adolescenței. Mama îmi cususe, pentru banchetul de absolvire, o rochiță galbenă, plisată, cu decolteu cuminte și lungime cuviincioasă. Tatei i-a plăcut. Nu și lui Iordan: "Mata te-ai născut în secolul trecut, coane Victorache. E demodată, nu-i șade unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
care mîngîie și cel care pedepsește. Războinicul puternic. Niciodată indulgent. "Bărbatul ia inițiativa". De cîte ori nu m-a îmbolnăvit cu o remarcă acidă. Și privirea mereu ironică, mereu amuzată cu care-mi constata sînii: "Cam mari pentru modelling, Dințișor". Adolescența mea a stat sub semnul manechinului englez poreclit "Rămurica". Fără șolduri, îngustă-n umeri, cu încheieturi fragile și abdomen ca un scut. O așchie de fată. Le privesc cu uimire pe fătucile invadînd ecranele. Numai arată, nu și ascund. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cuprinde un soi de fericire nebună, prostească, inexplicabilă, cînd ating culoarea aceea cu vîrful degetelor. Imaginile tale se nasc firesc, Russ. Tactile, olfactive, mustind de prospețime, mă trezesc eu vorbind celebrissmului prieten de jocuri copilărești. Revin la album. Îmi redă adolescența cu nimfeta asta. Nu mă mai tot reda atîta mie însămi, Rusaline. Mi-a răspuns: "Să mă explic într.o frază, două? Definitivez o personală și citesc, pesemne drept recompensă, romanul tău ultim, Bolduri pentru fluturi. Vino la Dorobanț, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
m-oi gîndi la Styx și la credința grecilor că fluviul infernal dizolvă orice navă, în afară de cele făcute din copite de cal? Plecarea lui Russ cu Șichy o recunosc: e o scenă din romanul literaturii§§§§§§§§§§§§. Nu mi-a plăcut în adolescență Jane Eyre mai mult decît orice? Cartea am re-re-recitit-o; filmul l-aș vedea oricînd. Știu toate ecranizările. Interpreți: William Hurt și Charlotte Gainsbourg. Guvernanta amărîtă, urmărindu-i dansînd, cu tremur în buzele strînse, pe Hurt/Rochester și pe frumoasa-bogata-Lady-She's
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca niște embleme sau onoruri câștigate în luptă, dar numele străbunicului nu și-l puteau aminti. Aceste nume îi rezonau în minte, ca și cum femeile acelea i-ar fi aparținut odată, în timp ce nu-și putea nici măcar aminti numele propriilor iubite de adolescență sau ale amantelor de mai târziu, cu excepția celor cu care a rămas în relații peste ani și au devenit prietene de familie. Vizita. Narcis Este întrerupt brusc din incursiunea lui în trecut. Ușa se întredeschide și secretara anunță prezența unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ziarul, poate numai pentru că a fost atrasă de titlul răsunător ce ocupa prima pagină sau pentru că îl remarcase undeva peste umărul cuiva în timp ce călătorea în metrou spre casă. Și-a amintit îndată de filmul lui Bunuel ce i-a încântat adolescența. Se imagina în fața bisericii din Ouro Prieto, piațeta complet goală, biserica închisă și cu porțile care dintr-o dată se deschid larg și oile năvălind afară, îmbulzindu-se pe treptele bisericii. În plus au fascinat-o întotdeauna miracolele. Miracolele sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ea atunci continua cu detalii din ce în ce mai intime ale cutezanței ei mentale, pe care preotul le cerea cu aroganța demiurgului. Tanti Eugenia era trecută de prima tinerețe, dar purta aceleași pălării drăgălașe, rochițe vaporoase și volănite și sandale decoltate ca în adolescență. De altfel, nimic nu pare s-o fi schimbat în ani, disponibilitățile ei erotico-afective au rămas aceleași, cablate pe același bărbat. Inocența și-o manifesta la fel de strident și stânjenitor, încât lăsa senzația că e cea mai veselă și fericită ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cele de peste mări, cu înțelesuri de pe altă planetă, fără să uite sentimentele (stafidite) contradictorii pentru toată cloaca aceea de mătuși, profesori, mame și tați care își spuneau, generic, educatori. Zvârli cât colo și pânda ochilor lor de pe tot parcursul copilăriei, adolescenței și a toată tinerețea, cărora le răspundea cu obrăznicie prin faptele reprobabile expuse cu nonșalanță înțelepților nimicului, patriarhilor inutilului, adversari neobosiți ai luminii din sufletul ei. Plecând la drum, ce-i putea dărui iubitului? Pentru a-i spune astea veniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]