3,791 matches
-
sobei din castelul de proră, Îmi povestea ceea ce Învățase despre religiile lor și despre demonii pe care știau să Îi invoce. Culte stranii care au ajuns și la noi, În traistele pelerinilor, ca niște semințe de lepră. Sunt popoare care adoră pietrele, mândri de convingerile lor și Împătimiți de ciudata lor credință. Așa cum e și messer Bruno. — Bruno Ammannati, teologul de la Studium? Întrebă Dante surprins. Și el sosise de peste mare, potrivit raportului pe care Îl citise. Da, chiar el. Ai ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mă descărcam În Înjurături birjărești și considerații de mitoc la adresa grandomaniei contondente a grangurilor culturali cu exces de personalitate. - Nu te supăra, a fost o tentativă de glumă... Bătrânilor nu le place să li se spună că sunt bătrâni, dar adoră să se comporte ca atare, să dea lecții și să-i privească de sus pe cei mai tineri. N-am vrut să te acuz de superficialitate, ci doar să-ți atrag atenția că, de multe ori, În spatele hazardului se pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
alt iudeu, poate un frate geamăn al Mântuitorului. În felul acesta, renegarea lui Hristos de către templieri devine plauzibilă, după cum devine credibilă și acuzația că aceștia obișnuiesc să scuipe crucea, simbol al falsei răstigniri. Referitor la Baphomet, idolul pe care Îl adoră În taină, părerile istoricilor diferă. Este numele său corespondentul În occitană al lui Mahomed? Sau, Într-adevăr, derivă din combinarea lui Bap, de la Baptiste (Botezătorul, cognomenul lui Ioan din Noul Testament), cu Homet, de la numele profetului islamic Mahomed? E dificil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
în căutarea lui Abdul-el-Kebir, viața mea a fost cel mai groaznic infern, dar acum se pare că destinul se încăpățânează să repete o istorie la fel de tristă. Nu ți se pare de ajuns că am pierdut un soț pe care-l adoram; acum ai vrea să-mi pierd și fiii... Pentru ce? vru să știe. Cu ce-am păcătuit ca să fiu pedepsită în felul ăsta? — Tu n-ai păcătuit cu nimic... - se grăbi s-o consoleze Aisha. Alții au făcut-o, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe spatele meu - Ți-e frică? O să fie totul bine. Când eram pe scenă, am fost rănită mai tare decât ești tu acum. N-am fost niciodată o cântăreață foarte bună, David, și am știut asta dintotdeauna, dar iubeam scena, adoram să fiu orbită de reflectoare și să aud zgomotul orchestrei în spatele meu. David, când ești pe scenă și cânți și poți să simți cum ritmul orchestrei mișcă scândurile de sub tine, parcă ai fi beat. E chiar așa cum îți zic, puișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
un gest în semn de negare. — Nu e atras de ea. Dar el are mereu nevoie de atenție feminină și dacă nu o primește de la mine o caută prin alte surse. Nu sex caută el, facem destul, ci să fie adorat. Ea se ține după el ca un cățeluș. începe să îl enerveze. Dar el știe că atunci când ne ciondănim poate să evadeze din camera noastră și să o aibă pe ea care să îi facă ceai și să se holbeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fost vorba despre un comentariu al talmudului, deci n-ai de ce te agita. Și, așteptând ca Stein să se ducă jignit spre banca sa, Iag se adresă în șoaptă grupului agitat de lângă geam. — Să te minunezi, nu alta, cum îi adoră ovreiașii noștri pe preoți! Doamne ferește să te atingi de un papă, că toți evreii se răscoală! — Ce coincidență! clătină din cap Takadjiev, dar nimeni nu râse. În grup se discuta aprins. Nimeni nu apuca să spună ceva până la capăt, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
exclamă tare: - Da, tu, cum să nu. Stăteam culcat pe o parte. Când am auzit-o, m-am întors pe partea cealaltă și am oftat - chipurile, ce greu îmi este. De fapt, mă simțeam excelent și eram fericit. Intenționam să adorm din nou, dar știam prea bine că, în starea de neliniște radioasă în care eram, mi-ar fi fost imposibil nu numai să dorm, dar și să stau culcat. Din bucătărie, ajungea până la mine zgomotul apei care curgea din robinetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
decis să-mi susțin examenul de bacalaureat. Doi ani am frecventat și cursuri de vioară la Școala de Muzică, unde l-am avut profesor pe Simon Nutti, căruia Îi spuneam Paganini, nu numai datorită Înfățișării sale, dar mai ales pentru că adora tremolul. CÎnd am ajuns la cursul doi, școala noastră de muzică s-a mutat la Kotor. Atunci am continuat să cînt, fără partituri, muzică țigănească și romanțe ungurești, iar la serbările școlare cîntam tangouri și valsuri englezești. În liceu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
unde exista posibilitatea apărării în fața atacurilor altor grupuri neolitice. Noile ocupații au dus la apariția unor noi culte, având punctul de plecare în adorarea Soarelui, legate de fertilitatea pământului, animalelor și oamenilor, concepte care primesc o înfățișare materială - idoli antropomorfi, adorați în sanctuare. De asemenea, se modifică ritul și ritualurile de înmormântare, se trece la ritul de inhumație cu ofrande: vase, unelte, podoabe, statuete din lut ars etc.24 Neoliticul reprezintă o „revoluție” în modul de viață al comunităților preistorice. Acestea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
materială și spirituală. în așezările geto-dacice și dacice forma de organizare social-economică era obștea sătească care avea o conducere formată din „adunarea oamenilor buni și bătrâni”, ceea ce corespunde unei organizații sociale patriarhale, în care moșul (strămoșul), dar și moașa sunt adorați ca semidivinități. Din partea bătrânilor (geronta creație) din satele românești au rămas unele relicte etnografice și reminiscențe folclorice în organizarea internă a satului (obștea sătească și moșia sătească pe strămoși și moși, pe bătrâni și spițe de neam.” Această formă de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
au spus că era inima, iar eu cred că, măcar de data asta, au nimerit-o. La moartea mamei m-am dus să locuiesc cu unchiul meu Gustavo, care era singura rudă ce Îi rămăsese mamei În Barcelona. Eu Îl adoram, fiindcă mereu Îmi aducea cărți pe care mi le dăruia atunci cînd venea În vizită. El a fost singura mea familie și cel mai bun prieten al meu, În toți acești ani. Cu toate că Îl vezi așa, un pic arogant, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
marmură din bucătărie, ca să le curăț. CÎnd m-am Întors În salon, am stins lumina și m-am așezat În vechiul fotoliu al tatei. Suflarea străzii fîlfîia perdelele. Nu-mi era somn și nici n-aveam chef să Încerc să adorm. M-am ăndreptat spre balcon și am ieșit, pînă cînd am văzut lucirea vaporoasă revărsată de felinarele de la Puerta del Ángel. O figură se contura Într-un crîmpei de umbră Întins peste caldarîm, inertă. Slaba clipire de chihlimbar a jarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cînd mie nu-mi era Îngăduit decît să rîvnesc la așa ceva. Dacă aș fi stat puțin să mă gîndesc, aș fi priceput că devoțiunea mea pentru Clara nu era altceva decît un izvor de suferință. Poate că de aceea o adoram și mai mult, din acea eternă stupizenie care ne face să ne ținem după cei care ne fac rău. De-a lungul acelei veri, eu nu mă temeam decît de ziua cînd avea să reînceapă școala și nu aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să-i tot picteze pe debilii mintali din familia regală. Ca să nu lipsească nimic, lui Sophie, poate pentru a-și omorî singurătatea și a-și aminti de taică-su, i se năzări să-i dea lecții de pian. Julián, care adora muzica, pictura și toate materiile lipsite de folos și de cîștig În societatea omenească, Învăță repede elementele de armonie și hotărî că ar prefera să-și inventeze propriile compoziții, decît să urmărească partiturile din caietele de solfegiu, ceea ce era Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și politică, este mai mult ca oricând motorul Istoriei. De la o „inimă” la alta Spre deosebire de cele două ordini precedente, când pe planetă coexistau în orice moment mii de triburi, regate sau imperii și se venerau o mie de șefi, se adorau o mie de zei, se vorbeau o mie de limbi, ignorându-se sau înfruntându-se unele pe altele, Ordinea economică vorbește o singură limbă: aceea a banului. Ea se organizează în orice clipă într-o formă unică, în jurul unui singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
folosi la ceva. Apoi, reflectând, La prima vedere, publicarea fotografiei, fără a fi însoțită de alte măsuri, pare să nu aibă nici un sens, de vreme ce toți, așa cum eu însumi i-am sfătuit, ar putea profita ca să dispară din peisaj, dar ministrul adoră spectacolul, o vânătoare de oameni încununată de succes i-ar da o mai mare greutate politică, mai multă influență în guvern și în partid, iar în ce privește celelalte măsuri, cel mai probabil este că locuințele acestor oameni sunt deja supravegheate timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-i influențau câtuși de puțin convingerile. — Dar există și un domn Strickland? am întrebat-o pe Rose Waterford. — A, da, e ceva prin City. Presupun că e agent de bursă. N-are pic de haz. — Sunt în relații bune? — Se adoră pur și simplu. Dacă te invită la cină ai să-l cunoști. Dar ea face invitații doar la prânz, rareori la cină. E un tip foarte liniștit. Nu-l interesează câtuși de puțin literatura sau arta. — Oare de ce femeile cumsecade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
deloc greu să înțeleg sentimentele nevesti-sii pentru el și mă bucuram că afecțiunea ei e atât de tandră. Dacă ar fi avut cât de cât umor s-ar fi amuzat văzând cum o așeza el pe un soclu și o adora cu o idolatrie atât de sinceră. Dar chiar și dacă râdea nu putea să nu fie încântată și emoționată. Era îndrăgostitul constant și cu toate că ea îmbătrânea și-și pierdea trăsăturile rotunde și drăgălășenia atrăgătoare, pentru el cu siguranță că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fără o vorbă. Nici nu se mișcaseră de la locurile lor. „O, draga mea“, îngăimase el într-un târziu, „cum poți să fii atât de crudă?“ „Nu mă pot lupta cu mine însămi, Dirk“, îi răspunsese ea. „Bine, dar te-am adorat cum n-a fost adorată nici o femeie până acum. Dacă ceva din comportarea mea nu ți-a plăcut, de ce nu mi-ai spus? M-aș fi îndreptat imediat. Am făcut tot ce am putut pentru tine.“ Ea nu-i răspunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se mișcaseră de la locurile lor. „O, draga mea“, îngăimase el într-un târziu, „cum poți să fii atât de crudă?“ „Nu mă pot lupta cu mine însămi, Dirk“, îi răspunsese ea. „Bine, dar te-am adorat cum n-a fost adorată nici o femeie până acum. Dacă ceva din comportarea mea nu ți-a plăcut, de ce nu mi-ai spus? M-aș fi îndreptat imediat. Am făcut tot ce am putut pentru tine.“ Ea nu-i răspunsese. Fața ei era neclintită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pricep prea mult la pictură și urmez de obicei poteci pe care le-au deschis alții pentru mine. Pe vremea aceea aveam cea mai mare admirație pentru impresioniști. Doream foarte mult să am un Sisley și un Degas, și-l adoram pur și simplu pe Manet. Olympia lui mi se părea cea mai frumoasă pictură din epoca modernă, iar Dejunul pe iarbă mă mișca profund. Operele acestea mi se păreau ultimul cuvânt în materie de pictură. Nu voi descrie tablourile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și în rezonanță până când îi zguduia tot trupul. Iubea trei lucruri pe lume - glumele, un pahar de vin și un bărbat frumos. A fost un adevărat privilegiu s-o cunosc. Gătea cel mai bine dintre toate femeile de pe insulă și adora mâncărurile bune. De dimineața până seara o vedeai șezând pe un scăunel din bucătărie având în jurul ei un bucătar chinez și vreo două-trei tinere băștinașe pe care le trimitea de colo până colo, între timp conversând amabil cu toată lumea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
neghiobi cred că simbolizează sărăcia ordinului nostru... Vino cu noi, repetă el pentru a treia oară. În lumina slabă a lunii, cicatricea Îi ieșea În evidență ca un semn diabolic pe umbra feței. - Ca să Îmi plec spinarea și să-l ador pe oribilul Baphomet, zeul imund cu două capete? Îmi aduc bine aminte elogiul pe care i l-ai făcut lui Ianus, celălalt simbol al vostru. Demonul dublu pe care-l purtați adânc În inimă, până Într-acolo Încât Îl sculptați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fel În care Îl ucisese pe Frederic. - Tratatul meu... opera mea de-o viață, murmură Bonatti cu glasul Învăluit de tristețe. Pierdut. Dar mai apoi ridică din umeri, revenind la tonul său zeflemitor. - Și de ce am făcut-o? Eu Îmi adoram Împăratul. Știi să-mi spui, Alighieri? - Da. Acum știu. Acum știu totul, exclamă poetul triumfător. Pentru că Frederic se pregătea să dea curs Întreprinderii care ți-ar fi spulberat toate certitudinile. - Și de asta te afli aici? Întrebă Bonatti. Cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]