1,081 matches
-
social care se produce deodată și care mă poartă cu el nu vine din afară; dacă sunt mobilizat într-un război, acest război este războiul meu, seamănă cu mine și îl merit.” (Jean-Paul Sartre, Ființa și neantul 1) Coeficientul de adversitate, adică modul direct sau indirect de împotrivire al celorlalți, resimțit de oameni în acțiunile pe care le promovează în atingerea scopurilor lor (propuse în calitate de agenți raționali, care-și urmăresc adecvat interesele ă vezi John Rawls, A Theory of Justice, Belknap
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
1971), este o formă de manifestare a controlului social 2 prin care se conservă ordinea socială, dar prin care sunt impuse și raporturi de putere ierarhice între cei care o dețin și cei asupra cărora se manifestă puterea. Coeficientul de adversitate se constituie la nivelul reprezentărilor despre propria persoană și asupra relațiilor în cadrul grupurilor de apartenență, la nivelul reprezentărilor despre societate. Acestea se regăsesc, la nivelul simțului comun, ca elemente ce ghidează viața de fiecare zi între parametrii comuni de normalitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
putere apar ca rezultat al tradiției patriarhale care asociază femeile instituției familiei (în cadrul căreia au roluri extinse privind îngrijirea și munca domestică), o corelație care se menține în pofida tendințelor generale de modernizare și democratizare a societății. De aceea, coeficientul de adversitate pe care îl resimt în general femeile în demersul lor de integrare socială este diferit și mai accentuat decât cel al bărbaților. Aceștia își adjudecă ceea ce, după o expresie populară, se poate numi partea leului. În virtutea rolului său dominant în cadrul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
este expresia unui raport de putere de tip patriarhal 1 care se regăsește în relațiile sociale, situație în care femeile sunt sistematic inferiorizate și aservite pentru că sunt femei, iar relațiile de gen sunt tratate ca naturale și imuabile. Coeficientul de adversitate, preluat după sugestia lui J.-P. Sartre, arată o altă abordare: faptele sociale sunt construite cultural. În acest sens, ele sunt rezultatul unui proces de negociere între actorii sociali, care-și dispută prioritățile, dar își stabilesc și interesele comune. Evident
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
5%). De aici se poate trage concluzia că în instituțiile publice femeile sunt mai puțin discriminate decât în situațiile în care persoanele interacționează direct, eventual în competiția pentru atragerea de resurse. Discriminarea este percepută ca o formă de manifestare a adversității celorlalți când în joc sunt resurse care pot fi împărțite, mai rar când ar fi vorba de situații de supraviețuire, când ar funcționa un mod elementar de conservare a speciei. Un caz aparte este acela în care resursele care urmează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
șofează prost, petrec mult timp la cumpărături etc., pentru că, la nivelul simțului comun, aceste caracteristici sunt conotate negativ, ca ținând de un comportament superficial. O persoană căreia îi sunt atribuite astfel de caracteristici va avea de suportat un coeficient de adversitate mai ridicat din partea celorlalți decât o persoană căreia nu i se asociază astfel de determinări. Prejudecățile 1 sunt prezente pretutindeni, de la aspectele cele mai banale de viață cotidiană la modul cum sunt prezentate la nivel academic diverse teorii privind ordinea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
alegerea făcută la masa de scris. Ele m-au făcut ceea ce sunt. Eu n-am nici la 64 de ani încredere în ceea ce scriu, mă omoară îndoielile că merită să continui, cu atât mai mult cu cât văd că trezesc adversități cu ceea ce public. Mă simt acum, la prima bătrânețe, același intrus în literatura română ca în prima tinerețe. Incapacitatea unor critici de a mă recepta s-a transformat într-o înjurătură, ei mă arată cu degetul și mă fac să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
decât cu propria sa creație poetică, rămasă într-o evoluție colaterală viziunilor sale teoretice. Cu toate acestea, Mușina n-a inclus-o pe Ileana în Antologia poeziei generației 80, din 1993, cum nu m-a inclus nici pe mine, din pricina adversității sale fățișe față de Laurențiu Ulici, similară cu cea a lui Manolescu, deși poemele din volumul meu de debut, Gesturi și personaje, Albatros, 1982, se numeau, în ordinea trecută în sumar: Ecologie umană, Homo ludens, Omul holografic, Omul de Neanderthal și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
convingere creștinească, sau mai bine zis, credeau cum că-mpacă vechea credință cu cea nouă, care avea caracterul universalității și era cu desăvârșire liberală 219. În cele trei secole, grație necontenitelor prigoane; grație filosofiei păgâne, cum și diverselor dizidențe și adversități, din partea unor fruntași creștini, se plămădi ideea unei "Constituții eterne", adică a fixării dogmelor, ce avea să servească de-a pururi ca temelie doctrinei creștine și care niciodată să nu fie susceptibile de modificări; să planeze deasupra frământărilor științifice și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nici tactul fin și ceremonios al mitropolitului Vladimir de Repta, a izbutit, cu ajutorul lui Dumnezeu să înfăptuiască chibzuința și bunul simț al mitropolitului Nectarie, dublate de sinceritatea și devotamentul sfetnicilor și colaboratorilor săi care, mai presus de vicisitudinile vremurilor și adversitățile omenești, au înțeles duhul nou al timpului, servindu-și biserica și neamul cu abnegație și disciplină. Nu trebuie să uităm faptul că, deși în acea perioadă, mitropoliții și toți ierarhii României au păstorit în vremuri grele, totuși Biserica Română, în
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
sora lui tata...”. Face parte dintr-o familie destrămată: „... mama m-a părăsit când aveam doi ani... am fost crescută de bunica... (bunica de pe tatăă...”. Reținerea ei față de acest subiect, tratat ca și când ar fi unul tabu, este un indicator al adversității pe care fata a dezvoltat-o În relația cu ceilalți membrii ai familiei, În urma relelor tratamente la care a fost supusă de către aceștia. 3.1.2. Violența fizică și verbală Violența, În diversele ei forme de manifestare, a existat din
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
fac eu, uite cum plâng eu, și mă chinuiau...”. Un alt pretext al agresiunii fizice parentale l-a constituit o relație amoroasă firească, pe care fata a avut-o la vârsta de 17 ani și care a stârnit o puternică adversitate genitorilor: „... părinții mei s au opus relației dintre noi... băiatul respectiv chiar s-a Îndrăgostit de mine, este băiatul cu care sunt și acuma, de doi ani de zile...”. Faptul că părinții Karinei nu au acceptat această relație, a determinat
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
cordială, altfel ar fi prezentat-o ca atare, sau chiar s-ar fi mândrit cu ea, precum Karina (evident, cu rezervele rezumării stricte la acest capitolă. Povestirea Ameliei este, sub acest aspect, una mult mai Încărcată de reproșuri și de adversitate. Nu incriminează condițiile materiale pe care familia i le-a oferit, Însă blamează lipsa susținerii, a atenției și a afecțiunii parentale, de care a fost privată tocmai când avea mai mare nevoie de ele: „... mama... nu a știut niciodată să
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Bărzăun. Or, este cunoscut din timpuri străvechi că atunci cînd ai de îndeplinit o treabă grea (și nu cred să fie nimeni care să declare că expediția de la Piatra Domniței putea fi considerată ușoară), trebuie exclusă de la bun început orice adversitate ori sămînță de gîlceavă care ar putea da naștere unor conflicte grave între participanți în momente hotărîtoare. Dar nimeni nu și-a mai bătut capul cu așa ceva, mai ales că Nuțu, într-o adunare cu toți viitorii participanți la expediție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Gosseyn nu fu surprins să constate că totuși avansase. Conform unei ciudate legi psihologice, cei care au un scop, sunt aproape întotdeauna ocrotiți de cei ce n-au așa ceva. Lucrul cel mai important era de a nu stârni reacții de adversitate. La un moment dat, în timp ce se găseau imobilizați de o coloană aparent interminabilă de camioane dezlănțuite, Gosseyn urlă pentru a se face auzit: ― Noi venim acum dinspre oraș. Cred că în partea dinspre munți, deci de partea cealaltă nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de serviciu, apar și alte relații bazate pe aceste interese particulare ale oamenilor, neoficiale. Și astea ajung să fie chiar mai importante decît cele oficiale. În acest sistem de relații neoficiale apar tot felul de probleme, de conflicte ascunse, de adversitate, de concurență, de dușmănie, de sabotaj, de răzbunare, care pot să afecteze foarte grav Îndeplinirea sarcinilor de serviciu. Colaborarea, care este absolut necesară pentru Îndeplinirea scopului activităților de la serviciu, devine aproape imposibilă În această rețea de relații neobservate, ascunse, dictate
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
ca cele două persoane să fie legate de anumite interese. Dacă interesele sînt comune, atunci se stabilește o relație de prietenie sau de colaborare, după cum dacă există interese ce presupun lupta pentru obținerea unui avantaj, apare relația de concurență, de adversitate sau chiar de dușmănie. ─ Și Între membrii familiei se poate Întîmpla la fel ca și În relațiile cu alte persoane dinafara familiei? Între membrii familiei ar trebui să existe doar relații de colaborare, de sprijin reciproc, pentru că binele familiei e
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
alte persoane dinafara familiei? Între membrii familiei ar trebui să existe doar relații de colaborare, de sprijin reciproc, pentru că binele familiei e important pentru toți cei din familia respectivă și deci nu e normal să apară relații de concurență, de adversitate sau dușmănie. Din păcate Însă, acestea apar cu mult mai des decît ne-am putea Închipui. Dar nu prea Îmi dau seama ce motive ar putea avea... Vezi tu, teoretic e greu să-ți imaginezi niște motive serioase care să
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
am putea Închipui. Dar nu prea Îmi dau seama ce motive ar putea avea... Vezi tu, teoretic e greu să-ți imaginezi niște motive serioase care să Îi facă pe membrii unei familii să ajungă a avea relații de concurență, adversitate sau dușmănie. Tu ești singur la părinți și poate nu-ți e destul de ușor să Înțelegi, dar, Încă de la o vîrstă foarte fragedă, atunci cînd i se naște un frățior sau o surioară, În mintea unui copil apar o serie
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
și părinții pot cădea În această capcană. Tatăl părînd a iubi mai mult pe unul dintre copii, iar mama pe celălalt, pot ajunge să se acuze, să se certe, sau poate și mai rău, așa putînd apărea concurența, mai tîrziu adversitatea și chiar dușmănia Între membrii unei familii. Și cu cît vor fi mai adînc Întipărite aceste convingeri În mintea lor, cu atît le va influiența aproape tot ceea ce Își propun să realizeze În viață, Încercînd să demonstreze pe orice cale
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
bătăi și acoperind o distanță rezonabilă într-un ritm care să curgă natural, am știut că un astfel de lucru era posibil. Altminteri nu n-am fi acceptat toate neajunsurile zilnice, n-am fi fost capabili să facem față tuturor adversităților, n-am fi sfidat disperarea; altminteri m-aș fi oprit de multă vreme din încercarea de a-mi înzestra trupul șovăitor cu o memorie perfectă. A fost o întîmplare că nu a existat nici un martor atunci cînd, în cele din
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
capul pe umărul meu”, iar dl. Fetescu volumul „Stropi de înțelepciune” - aforisme, precum și volumul „Educator adevărat”, ca răspuns la volumul expediat anterior de mine. În ziua următoare, la televizor apare scandalul politic dintre Președinte și Premier. Mare rău pentru țară - adversități și ambiții nejustificate, în timp ce lumea noastră, marea majoritate, abia își poate duce existența de azi pe mâine. Ce va zice Europa despre noi? Unde e Caragiale să stigmatizeze moravurile politice dâmbovițene de parcă am fi la 1848 și nu în 2007
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
trăda pe chip aceeași furie și aceeași încăpățânare vigilentă ce se citește numai în privirile marilor oameni care au schimbat cursul Istoriei. Ca și cum Natura oarbă ar fi sesizat că Vladimir rămăsese singur pe drumul Ierusalimului, viscolul își spori furia și adversitatea, imprimându-i pelerinului solitar o mișcare intenționată de tirbușon. Era o furie atâta de mare în exercitarea de vârtecușuri ale crivățului, încât pelerinul simți cum se înăbușă sub năvala fulgilor, ce căutau ca un roi de viespi să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din timpul vieții, o asemenea onoare? E totuna cu a spune că Omar Khayyam, pe atunci În vârstă de treizeci și trei de ani, este un personaj cunoscut și respectat. Neîndoielnic că este chiar și temut de către cei care-i ignoră adânca adversitate față de violență și dominare. Ce Îl apropie, În pofida a toate acestea, de Djahane? Un amănunt, dar un amănunt uriaș: nici unul, nici celălalt nu-și doresc copii. Djahane s-a hotărât, o dată pentru totdeauna, să nu se Împovăreze cu o odraslă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din întrebare în întrebare apoi, picioare mirate, picioare nelămurite, unele tăcute, altele zornăitoare ca mărunțișul căzut pe asfalt și mărturisitoare, nemulțumite, lașe, părtinitoare, înțelegătoare și, ciudat, picioare care renunțau. Blestematele! Păpușa avea picioare șleampete, scurte, înduioșător de durdulii. Încrâncenate în adversitatea lor pentru mers, știau doar să țopăie și Mioara o învăță toată istoria dansului, puțin din istorie, o firimitură din fiecare, un sâmbure din ceea ce citise sau văzuse la TV, privind specificul, zona, rolul, simbolistica, limbajul, explicat amănunțit cu privire la bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]