10,866 matches
-
dependente. Expectanțele părinților raportat la caracteristicile copilului se asociază cu majoritatea variabilelor dependente. Rezultatele analizelor de regresie efectuate cu scopul de a explica relația mamei adoptive cu copilul adoptat și partenerul marital sunt rezumate în Tabelul 5.18. În ceea ce privește relația afectivă dintre mama adoptivă și copilul adoptat, ecuația de regresie finală explică 77,6% din variația totală. Așa cum anticipam, relația afectivă este negativ influențată de tulburările de comportament (β = 0,607), tulburările emoționale (β = -0,407) și întârzierile în dezvoltarea cognitivă
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
de a explica relația mamei adoptive cu copilul adoptat și partenerul marital sunt rezumate în Tabelul 5.18. În ceea ce privește relația afectivă dintre mama adoptivă și copilul adoptat, ecuația de regresie finală explică 77,6% din variația totală. Așa cum anticipam, relația afectivă este negativ influențată de tulburările de comportament (β = 0,607), tulburările emoționale (β = -0,407) și întârzierile în dezvoltarea cognitivă și a limbajului, manifestate de copil în momentul adopției (β = 0,343). Alți factori care influențează negativ relația afectivă a
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
relația afectivă este negativ influențată de tulburările de comportament (β = 0,607), tulburările emoționale (β = -0,407) și întârzierile în dezvoltarea cognitivă și a limbajului, manifestate de copil în momentul adopției (β = 0,343). Alți factori care influențează negativ relația afectivă a mamei cu copilul adoptat, deși într-o măsură mult mai mică, sunt: protecția copilului în centre de plasament anterior adopției, respectiv nevoia de servicii sociale. Acești doi factori, ca de altfel și vârsta copilului în momentul adopției (introdusă în
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
dependente) deși în modele inițiale prezintă influență semnificativă, în modelele finale își pierd din semnificație, ceea ce ar putea indica o influență indirectă asupra variabilei dependente, mediată de variabilele care definesc starea de sănătate psiho-fizică. O influență pozitivă în formarea relației afective dintre mama adoptivă și copilul adoptat o are prezența resurselor informaționale, mai exact suficiența informațiilor primite anterior adopției (β = 0,554), confirmarea expectanțelor părinților adoptatori (β = 0,320) și conduita pozitivă a copilului în raport cu mama adoptivă (β = 0,200). Acceptarea
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
de prezența tulburărilor de comportament la copilul adoptat (β = -0,874), și într-o măsură mai mică de tulburările emoționale (β = -0,243), respectiv de nevoia de servicii de sociale (β = -0,251). Influență pozitivă, ca și în cazul relației afective, o are confirmarea expectanțelor părinților adoptatori (β = 0,425) și conduita pozitivă a copilului în raport cu mama (β = 0,403). Ecuația finală explică 62,2% din totalul variației. Abilitatea mamei de a înțelege și de a răspunde nevoilor copilului este influențată
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
beneficiat de forme multiple de plasament: spital pediatrie până la vârsta de 6 luni, centru de plasament până la un an și cinci luni, asistență maternală 4 luni, după care a fost încredințată în vederea adopției. Mama invocă o lipsă totală de reacție afectivă și comportamentală și refuzul de a accepta hrana oferită. Pentru copiii adoptați din asistență maternală (patru cazuri din zece), ruptura de familia de plasament a fost un factor de stres important atât pentru copil, cât și pentru adoptatori. Suportul asistenților
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Toate respondentele solicitat investigații medicale aprofundate pentru copil, apreciind fișa medicală din dosarul copilului ca fiind neconcludentă, cu multe erori sau lacunară. Lipsa informațiilor despre evoluția psihologică, comportamentală a copilului creează un sentiment de incertitudine în interpretarea și înțelegerea manifestărilor afective și comportamentale ale copilului. O mamă adoptivă spunea: eu nu știu cum îl va afecta perioada în care nu a stat cu noi, nu știm ce moștenește, nu știu ce e normal și ce nu în comportamentul lui, dacă anumite reacții sunt de moment
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
și asupra copiilor adoptați, deși identificăm și aici anumite opinii ambivalente. Majoritatea consideră că, acești copii obțin rezultate școlare la fel de bune precum copiii biologici (93,2%), se dezvoltă la fel de bine din punct de vedere fizic (94,6%), prezintă o dezvoltare afectivă la fel de bună (81%) și dezvoltă legături afective cu părinții adoptatori la fel de puternice precum ar crea cu părinții biologici (93,2%). Cu toate acestea, aproape jumătate consideră că, atunci când li se dezvăluie că au fost adoptați, copiii se simt mai puțin
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
aici anumite opinii ambivalente. Majoritatea consideră că, acești copii obțin rezultate școlare la fel de bune precum copiii biologici (93,2%), se dezvoltă la fel de bine din punct de vedere fizic (94,6%), prezintă o dezvoltare afectivă la fel de bună (81%) și dezvoltă legături afective cu părinții adoptatori la fel de puternice precum ar crea cu părinții biologici (93,2%). Cu toate acestea, aproape jumătate consideră că, atunci când li se dezvăluie că au fost adoptați, copiii se simt mai puțin satisfăcuți de relația cu familia adoptivă. Tabelul
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Tabelul 7.4 Percepția copiilor adoptați la nivel social Acord puternic (%) Acord (%) Dezacord (%) Dezacrd puternic (%) Copiii adoptați se dezvoltă fizic la fel de bine precum copiii crescuți in familiile biologice 34,0 60,5 5,5 0 Copii adoptați prezintă o dezvoltare afectivă la fel de bună precum copiii crescuți in familiile biologice 22,5 58,5 17,7 1,3 Evoluția copiilor adoptați depinde mai degrabă de factorii ereditari/genetici decât de modul în care sunt crescuți în familia adoptivă 6,1 33,3
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
da; Itemi: a. Servicii de recuperare psihomotorie, b. Consultații logopedice gratuite 0,685 Accesarea serviciilor de pregătire psihologică pre-adopție pentru părinți Dihotomică, 0 nu; 1 da Accesarea serviciilor de consiliere parentală post-adopție Dihotomică, 0 nu; 1 da Relația părinte-copil Relația afectivă Un singur item. Măsurat pe o scală în 4 trepte, unde 1 semnifică în foarte mică măsură, iar 4 în foarte mare măsură Acceptare Index sumativ construit din 2 itemi, măsurați de asemenea pe o scală în 4 trepte, unde
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
fi ele, constituie singura cunoaștere posibilă, singurul fundament care poate fi atribuit unui comportament rațional în toate sferele experienței. Cum se face atunci că, în locul acestui comportament adaptat și sigur de sine, observăm pretutindeni, în fiecare dintre ordinile vieții sensibile, afective sau spirituale, precum și propriu-zis intelectuale sau cognitive, aceeași incertitudine și aceeași confuzie nu doar zdruncinarea valorilor artei, eticii sau religiei, ci nimicirea lor pur și simplu, brutală sau treptată? Căci nu de o criză a culturii este vorba în realitate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
triste sau indiferente, în virtutea relațiilor pe care le-ar înnoda într-o istorie cu dorințele noastre sau cu jocul nesfârșit al propriilor noastre interese ci mai curând nu o fac și nu sunt susceptibile a o face decât pentru că sunt afective de la origine, pentru că există un patos al ajungerii lor la ființă ca ajungere a ființei la ea însăși în beția și în suferința vieții. Abstractizarea pe care o efectuează știința este așadar dublă. Este în primul rând abstractizarea care definește
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
însăși în beția și în suferința vieții. Abstractizarea pe care o efectuează știința este așadar dublă. Este în primul rând abstractizarea care definește lumea științifică ca atare drept una care scoate din joc în ființa naturii calitățile sensibile și predicatele afective care îi aparțin a priori pentru a nu reține din aceasta decât formele susceptibile a se preta unei determinări ideale. Neluarea în considerare a caracterelor subiective ale oricărei lumi posibile este indispensabilă din punct de vedere metodologic, în măsura în care aceasta permite
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cunoașteri ideale nu se continuă în mod legitim decât atâta vreme cât rămâne conștientă de limitele câmpului său de cercetare, limite pe care și le-a stabilit ea însăși. De fapt, nu poate să-i scape faptul că înlăturarea proprietăților sensibile și afective ale lumii presupune înlăturarea vieții înseși, adică a ceea ce constituie umanitatea omului. Este cea de-a doua abstractizare pe care o efectuează știința în sensul pe care îl atribuim astăzi acestui termen: abstracția Vieții, adică a singurului lucru care interesează
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
factualității, ea întâlnește sensibilitatea la nașterea lumii, fără a înțelege într-adevăr rațiunea caracterului sensibil al acestei nașteri. Această rațiune este acolo pentru noi: lumea este o lume sensibilă deoarece, ca lume-a-vieții și nu a unei conștiințe pure, ea este afectivă în fondul său, potrivit posibilității celei mai interioare a desfășurării sale extatice. Doar că sensibilitatea nu constituie doar esența apriorică a oricărei lumi posibile, ea o definește de asemenea pe cea a artei: "Prin sensibilitate și doar prin ea reușim
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și orice imagine, unde ele cresc de la sine și astfel se suportă ele însele, sucombând sub apăsarea ființei lor proprii. Fiecărui element obiectiv al compoziției suport și imagine neutralizate ambele în dimensiunea specifică a operei îi corespunde așadar o tonalitate afectivă particulară în care se auto-afectează tot ceea ce este văzut, imaginat și simțit, și care este emoția provocată de tablou, statuie sau monument: ea este cea pe care a vrut s-o exprime creatorul, ea este cea pe care o trăiește
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Ființa patetică a științei este complexă, iar analiza sa, dacă se vrea exhaustivă, se desfășoară în mod necesar pe mai multe niveluri. În primul rând, prestațiile transcendentale care produc idealitățile științifice sunt ele însele, în calitate de efectuări ale subiectivității absolute, determinări afective, nu sunt doar intenționalități deschise asupra corelatului lor intențional și dând acces la acesta, modalități ale cunoștinței, ci, prin faptul de a se auto-afecta, prin faptul că nici o viziune care nu se încearcă văzând nu este posibilă, aceste intenționalități de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
debaraseze de sine și se angoasează în privința ființei sale. A avea în vedere în mod exclusiv obiectul, care, în plus, este un obiect epurat, din care tot ceea ce amintește de viață și mai cu seamă tot ce este sensibil și afectiv a fost exclus, eliminat, renegat, devalorizat a cunoaște o ființă în totalitate obiectivă, adică în totalitate independentă de subiectivitate (potrivit iluziei pe care am denunțat-o) acesta este la urma urmei cel mai bun mijloc de a fugi de sine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este separabil de semnificația "viață". În apartenența sa la Natură, el nu este niciodată decât în calitate de sensibil sau corpropriat. Însă calitatea sensibilă este prima obiectivare a vieții ca obiectivare ireală a sa: astfel orice proprietate sensibilă și în același fel afectivă sau axiologică a lucrurilor nu este decât proiecția extatică a ceea ce, în chiar sânul acestei proiecții și în ciuda sa, își păstrează sălașul său ontologic propriu, rămânând acolo unde rămâne în posibilitatea sa principială orice senzație, orice afectare și orice valoare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și se umflă pe sine, își survine sieși, în așa fel încât această venire în sine a ființei sau istorialul său este mișcarea vieții, operația de se păzi și a se conserva și, în această încercare și în măsura în care ea este afectivă, de a se spori pe sine și de a prisosi. Efortul desemnează o astfel de mișcare în ireductibilitatea sa la tautologia moartă a existentului, el este cel care face din ființă ca Viață un conatus. Un asemenea efort nu are
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
măsura mijloacelor sale mijloace ale vieții antrenează dezlănțuirea energiilor sale necontrolate și, ca întotdeauna, moliciunea generează violență. Dacă aruncăm o privire din afară asupra a ceea ce nu poate fi înțeles decât din perspectiva vieții, vom distinge, în funcție de gradul de investire afectivă și energetică pe care îl implică, două niveluri de conduită. De fiecare dată când, dintr-o rațiunea oarecare, dintre care cea mai constantă este reculul în fața efortului și patosului său, renunțarea la nivelul superior, unde acest efort ar fi cerut
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
esența însăși a vieții în înfăptuirea sa: cultura. Așadar, imaginea televizată trebuie la rândul său apreciată în relația sa internă cu viața subiectivă și ca avându-și sălașul veritabil în aceasta: imaginea televizată purcede din plictis. Plictisul este, tocmai, dispoziția afectivă în care se dezvăluie sieși energia nefolosită. În plictis, în fiecare clipă se ivește o forță, care se umflă de ea însăși, fiind gata, pregătită pentru a fi folosită după cum se va dori. Însă ce să faci? Nu știu ce să fac
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
-o în mod necesar. Primele schimburi dintre mamă și copil, însușirea mișcărilor corporale, antrenarea sub toate formele sale, fenomenele de imitație și de intropatie care se află în fondul vieții individuale și sociale se produc toate în interiorul acestei sfere intersubiective afective ce pune în funcțiune modalitățile patetice ale monadelor care participă la ea și se sprijină pe ele. În psihanaliză, pentru a nu da decât un exemplu, relația dintre analist și analizant nu este decât o modalitate a intersubiectivității patetice despre
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de cunoaștere în sensul obișnuit al termenului este în mod identic o repetare patetică, cea a auto-afectării acestui act. Repetarea în care constă orice transmitere și orice dobândire posibilă a unei cunoașteri, indiferent ce fel, corporală, sensibilă, cognitivă, axiologică sau afectivă, orice repetare teoretică și, la un mod mai general, afectivă se numește contemporaneitate. Cel care intră în legătură cu un adevăr oarecare, fie că este vorba de cel al lui Hristos în cruce sau al legilor adunării matematice, devine contemporanul acestuia în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]