1,137 matches
-
la sacrificiul de la Ara Pacis? Stăpânul casei sesizează ocazia din zbor și se întoarce către cubicular și secretar, privilegiații lui: — N-am făcut încă libația de dimineață, și suntem în în târziere. Ocupați vă voi de ceilalți! Cu un gest afectuos, îl ia cu el pe Iulius Herodes, fără să-i pese de figurile mofluze ale solicitanților rămași de izbeliște. — Hai! Agrippa se lasă tras de mână. Este un semn de mare cinste să fie invitat să asiste la o rugăciune
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ei. Găsesc ușile mari de lemn, decorate cu cuie aparente, în chise. Un dulău de pază cu lanțul de gât și aspect fioros iese chelălăind vesel din cotețul lui și își întâmpină stăpânul agitând viguros din coadă. Tiberius îl scarpină afectuos între urechi, îi scoate o căpușă din blană și o strivește sub talpa sandalei, așteptând răbdător ca paznicul, puțin afumat, să descuie poarta în timp ce murmură niște scuze încâlcite. În sfârșit, cu un uruit, poarta se închide în spatele lor, rulând pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
hărăzește-mi o naștere ușoară, și tu, Postverta, întoarce-te cu spatele, ca să nu am parte de una grea și primejdioasă. Libația s-a încheiat. Iulius Herodes simte cum îl smucește cineva de togă. Întoarce capul, intrigat. Antonia îl prinde afectuos de braț: — În uter, pruncii stau cu capul în jos și cu picioarele în sus, nu după firea oamenilor, ci a arborilor. — A arborilor? repetă uluit Herodes. Comparația i se pare total nepotrivită. — Picioarele sunt ramurile, iar capul e ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vorba de un anume Christian Rosencreutz.” „De ce acolo nu e numele complet?” „Uită-te, e o risipă de inițiale, aici nimeni nu e numit cu numele Întreg, toți se numesc G.G.M.P.I. și cine are cât de cât o poreclă mai afectuoasă se numește P.D. Se povestesc anii de formație ai lui C.R., care Întâi vizitează Sfântul Mormânt, apoi ridică pânzele spre Damasc, pe urmă trece În Egipt, iar de acolo la Fez, care În acea vreme era pesemne unul dintre sanctuarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Îmi cer scuze pentru deranj. Dacă o să-mi schimb părerea În legătură cu alegerea unei soții, o să vă comunic. Coborî rapid treptele, cu pași băiețești, dezordonați. CÎnd ușa de jos se deschise, Îl auzi spunîndu-i lui Viv, cu o voce scăzută, dar afectuoasă: — Mi-e teamă că te-am pus În Încurcătură... Apoi se auzi o bufnitură cînd ușa se Închise. Helen stătu nemișcată o clipă, după care intră În biroul ei și-și scoase țigările, dar aruncă pachetul jos, fără să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dacă ei doi observă lipsa de afecțiune dintre mine și soțul meu. Cred că fiecare cuplu e diferit. Ar observa diferența numai dacă ne-ar fi cunoscut de la Început, de dinainte să-l avem pe Tom. Am fost și noi afectuoși. Odată, am vorbit și noi frumos unul cu celălalt și ne-am sărutat fără motiv, ne-am odihnit capul pe umărul celuilalt și ne-am mîngîiat dulce pe obraz. Asta mi se pare a se fi petrecut acum o veșnicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
suport metalic, ca acelea folosite la proiecțiile cinematografice, dar negru. Macfarlane scotocește după chei în buzunar și deschide una din cutiile mari de lemn, din dulap. Înăuntru, aranjate cu grijă pe raft, sunt câteva rânduri de cranii. Pastorul le privește afectuos. — O, mica mea Golgotă. Te salut. Se apleacă și scoate o altă ladă grea de unelte, din mijlocul dulapului. —O să asamblăm grila Lamprey, pentru început. Tu apasă aici, iar eu strâng șuruburile. În timp ce apasă tăblițele de lemn, Robert se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ascundeau două persoane, deși nu recunoștea acest lucru. Era foarte gelos pe mai toate fețele care după părerea lui trebuiau să fie îndrăgostite de el și, în același timp avea o atitudine matură în diverse feluri, fiind când ironic, cănd afectuos. Dar amândoi, atât el cât și Lăură, citeau foarte mult și această pasiune pentru lectură ascundea chiar față de ei înșiși adevăratele afinități existente între ei. Emil avea totuși o calitate care-l deosebea de ceilalți băieți: simțea imediat starea de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
fată de proasta, așa că n-a simțit nevoia să protesteze. Și gata. S-a dus mâine la orele șaptesprezece la sala, perfect echipată, pregătită oarecum psihic, gata de luptă. Băieții au primit-o politicoși: Bonsoir modemoiselle!, ea le-a zâmbit afectuos și puțin cam rușinata, timidă și curioasă, conștientă de ceeea ce avea să urmeze și în același timp uimită de faptul că instructorul nu prea părea să o bage în seamă. Unul dintre colgei încercase în treacăt să o atingă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
stânjeniți, nu păreau nicidecum doi străini care se întâlniseră din întâmplare, ci păreau doi îndrăgostiți liberi, neconstrânși de bariere, nici macar lingvistice.. Cu gestul celei care uitase ceva, Lăură scoase din sacul de voiaj o carte pe care i-o întinse afectuoasa. -E pentru tine, cu o dedicație specială. Era un volum de poezii proaspăt editat în care Lăură făcea apologia ochilor negri, ai iubitului ei. -Ești talentata, Lăură, zise el. Fericiți, au decis să vorbească franțuzește, deși el ar fi preferat
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
să-l refuze într-o asemenea situație. Și mai credea că ea va accepta această invitație, mai mult dintr-un îndemn interior pe care el deja îl intuia. Lăură izbucni deja în lacrimi. -De ce plậngi, Lăură , o întrbă el afectuos. -Asa plậng femeile, replică ea. -Care-i motivul? -Simt că se apropie momentul întoarcerii la realitate. Pậnă acuma au fost doar amintiri frumoase, de acum încolo se văd doar consecințele. -Nu dispera, scumpo! Voi incerca sa fiu mereu alături de tine.Te
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
dorm, să dorm acum, dar plânsetul ei chinuitor mă trezea imediat, nu a plecat niciodată nicăieri, dintotdeauna stătuse numai aici, împovărându-mi inima cu greutatea ei, devenind din ce în ce mai grea cu fiecare zi, la fel ca și certurile noastre. Fii mai afectuos cu ea, îl certam eu, dedică-i mai mult timp, dar el se revolta imediat, nu îmi spune tu ce anume să fac, nu ești tu înțeleapta înțelepților, să îmi ții mie predici, iar ea nu avea decât de pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un palmares demn de invidiat, să-și finalizeze proiectele de cercetare în care s a angajat și să continue să scrie cu har. Am mai scris deja: a avut harul de A FACE. Cele mai calde felicitări și un gând afectuos. Martie, 2011 Prof. dr. Emil Constantinescu, Președintele României 1996 2000 Dumitru V. Marin și Emil Constantinescu, la partid, mai 2007 Î 65 Î REGELE MIHAI I CA PREZENȚĂ ! Mihai I, Rege al României, Principe al României, fost Principe de Hohenzollern
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
profitabil în țara aceasta în care, dacă nu știi engleză, ești pierdut. Delegația noastră a fost respectată pretutindeni și l-am filmat pe Adrian Porumboiu alături de boss-ul de la A.E.K. Atena. Al nostru e un tip popular și foarte afectuos cu echipa. Al lor, cu 8-10 însoțitori și distant. Cristi Dulca, antrenorul F.C. Vaslui, a promis că ai noștri vor lupta ca la Podul Înalt. Mi-a plăcut, dar... poate, altădată și asemenea victorie ! Despre arta greacă, parcuri, divertisment, hoteluri
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
reușit! Le-am reperat. Dați-mi o mașină ca lumea și vă găsesc portofelul pe care l-ați pierdut sau chiar și pe verișorul Jed pe care l-ați pierdut din vedere de-atâta vreme, făcu el dând o palmă afectuoasă consolei. Bijuteria asta e cam turtită, dar e a naibii de eficace. Gorman se aplecă peste umărul comtehului. ― Care e starea lor? ― Nu știu. EBP-urile sunt rezistente, dar nu intră în amănunte. Se pare totuși că sunt toți acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
alias Joseph-Désiré, ufff!, Mobutu. (Continuarea în numărul următor) Crepusculul civil de dimineață Îmi vine din ce în ce mai greu... Emil Brumaru Îmi vine din ce în ce mai greu să răspund la interviuri. Am tendința să ocolesc întrebările pe care mi le pun alții, în fond binevoitori, afectuoși chiar (iar femeile, promițând dulce... cumva... prin vocea cu intonațiile calde, prin gesturile moi ale mâinilor ce-și mângâie îmbietor propriul trup, prin surâsurile arcuite din senin de buzele lor pline de abnegație... îngăduind viitoare plăceri interzise...); nu am reușit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
repede. A devenit alb ca varul. Bolborosind ceva despre făcut rost de băutură, a plecat. Am privit în urma lui surprinsă. Ce Dumnezeu spusesem ca să îl supăr? Am intrat în dom și am dat nas în nas cu Sebastian. Mă cuprinse afectuos cu brațul. Scuze că te-am lăsat singură, mi-a spus. A intervenit ceva. Am dat din cap. Nu este nici o problemă. Uite, abia ce l-am enervat pe Simon și nu știu de ce. —Chiar așa? Nu te îngrijora. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
găină moartă, să se adune plevușca la mâncare... Îi prăjeam, Scămoșilă și Muțeasca erau înnebuniți după porcușorii ăștia prăjiți în făină de porumb... *** De Scămoșilă, un motan siamez adus de la Fălticeni de mic, de la un medic, mă atașasem mult. Foarte afectuos, gelos chiar, mă urmărea cu o atenție deosebită când scriam, așezându-se deseori pe paginile albe, împiedecându-mă să mișc pixul sau creionul pe foaie... După masa, când ațipeam un pic, se tolănea pe pieptul meu, băgându-și botul până aproape de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
Wow! M-am dat de gol ca o puștoaică și nu asta am dorit! exclamă Iuliana, roșind ușor. - Daaa? Nu arăți. Ai cuvântul meu de onoare! Mă bucur mult, Iuliana. Parcă îmi trece total stinghereala, se explică el, prinzându-i afectuos brațul și cu cealaltă mână. Marian Malciu - ... Da, da, da...! Lasă doar o mână, domnule doctor, te rog! șopti ea râzând, în timp ce-i împingea mâna ușor și-l privea șăgalnic. Trupurile lor se apropiaseră foarte mult în timpul acestor explicații, dar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
am citit Kafka (mai ales Corespondența, absolut fascinantă, și Jurnalul), Faulkner, Joyce, Musil... și atâți alți autori minunați? Îmi dau seama că, iată!, dânsul cumva și-a multiplicat creația prin traduceri. Fenomenul Mopete! Se cuvine să ne înclinăm adânc și afectuos în fața lui Mircea Ivănescu și să-i dorim sănătate și liniște sufletească... în izolarea lui dureroasă și superbă... VERBA WOLANd Woodstock (I) Ruxandra CESEREANU Într-o vale cu pajiști, cu fermieri bătrânei și bonomi, s-a strâns cândva o puzderie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
mai făcut și cântăream argumentele pro și contra pentru a o contacta. Între câteva fumuri și Înghițituri, m-am pierdut printre gânduri melancolice. Timpul trecea și chiar Înainte ca soarele să apună după acoperișuri, se porni o briză călduță, aproape afectuoasă. După ce chelnerița ne Înmână nota, Anton sublinie că portofelul său din „cea mai fină piele germană“ era tot la mine. Dar colegul meu are destui bani, nu-i așa, Knisch? Am reușit să scot la lumină câteva bancnote mototolite, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
toată lumea! Cu doi tați, am continuat, se prea poate să ajungă așa. — Savurându-și momentul de glorie, Froehlich pare să fi uitat de obligații paternale. Și deși Gielke e cel care Își odihnește mâna pe umărul băiatului, nu pare prea afectuos, nu-i așa? În momentul acela Dora Îmi răspunsese, cam repezit, după părerea mea, că ar fi timpul să iau problema sexuală „În serios“. Apoi, luând poziția unui gangster care se strâmbă, Îmi pusese ziarul În mâini și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tata cu romanul deocheat, s-a schimbat la față, s-a îngrozit bietul de el, și mi-a făcut o morală strașnică. Cred că a fost și singura mea ceartă cu tata, el fiind foarte apropiat de mine și extrem de afectuos. V.P.: Ce rol mai are cititul cărților astăzi? C.M.: V-am spus că am moștenit pasiunea cititului, lectura zilnică intrând de mult în metabolismul meu. Chiar în scurtele vacanțe pe care le am, eu numind tot așa și concediile (de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
În persoană, i-a dat Înainte Shu T’ung, și m-au invitat să le țin de șase până la solidul Sediu Central. Acolo am aflat ceea ce domniile voastre știți de-acuma; Îngrozit de neașteptata mobilitate de care dăduse dovadă Fang She, afectuosul Nemirovsky se năpustise În casa din strada Deán Funes, cu puțin Înainte de venirea diafanei aurore. Bine zice Cartea Etichetei: dacă În miezul verii fierbinți onorabila ta concubină cade la așternut cu oameni de prostime și fier rău, nu tu vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ce avea el, până și șireturile de la pantofi. - Sunt prea puternici pentru început, zise doamna, îți dau cu o dioptrie mai puțin, trebuie să și citești, s-ar putea să te obosească. Avea o voce cristalină, dar cu un timbru afectuos și mâini neverosimil de frumoase, parcă nu mai văzusem niciodată astfel de mâini... Chiar nu mai văzusem... Le țineam minte pe ale mamei, ca niște crengi, le punea adesea lângă ale mele, să vadă cum sunt, câți ani trecuseră peste
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]