1,915 matches
-
o carte mărturii ale contemporanilor unui om care, deși s-a dăruit pe de-a-ntregul semenilor, n-a primit mai nimic în schimb. Dar funcțiile? - vor riposta unii. Câți n-au funcții importante și nu fac altceva decât să se afunde în plușul moale al jilțurilor? Avea destui dușmani, care îi înnegreau zilele, dar cărora se pricepea să nu le rămână dator, ca un om dintr-o bucată ce se afla. Unii l-ar fi strivit cu plăcere pe „veneticul” cu
SERAFIM DUICU-UN CAVALER DE DOLJ SUB CULORILE TRANSILVANIEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346386_a_347715]
-
a omului. Școala a fost bulversată, au fost răsturnate valorile de predare, de apropiere a omului de aspectele înalte ale societății. Regimul trecut a vrut să ridice întreaga societate, dar n-a făcut-o în întregime. Pe unii i-a afundat, iar pe alții i-a ridicat într-o formă superficială. Așa s-a creat o structură nouă, netemeinică, a societății. Sau ca omul cu picioare de lut. În felul acesta a fost „ridicarea" societății sub regimul comunist. În anul 1990
EDUCAŢIA MORAL-RELIGIOASĂ AR TREBUI SĂ FIE IMPERATIVUL VREMII NOASTRE!... – DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/346320_a_347649]
-
au fost împilați înainte, dar uniformizarea nu s-a putut face, iar ridicarea valorică a mers foarte greu. Cu alte cuvinte, "Regimul trecut a vrut să ridice întreaga societate, dar n-a făcut-o în întregime. Pe unii i-a afundat, iar pe alții i-a ridicat într-o formă superficială." - Părinte Nicolae, în primii ani de după 1989, ați predat religia copiilor din gimnaziu, în mod facultativ, și v-ați bucurat de mare succes în rândul prichindeilor de la Școala nr. 23
EDUCAŢIA MORAL-RELIGIOASĂ AR TREBUI SĂ FIE IMPERATIVUL VREMII NOASTRE!... – DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/346320_a_347649]
-
Editura Națiunea, București, 2012 Ninsoarea dorului de casă ori dorul ninsorii de acasă...Cea care cade pe suflet și acoperă tot ce e gri și pământiu și pustiu...O zăpadă, cum altfel decât purificatoare în care-ți scalzi privirea, îți afunzi mâinile și picioarele și poți face din ea, cu brațele și picioarele, îngeri albi și pufoși... Zăpada dorului de mama, nu una rece, dar una fierbinte, care-ți topește sufletul, te frânge. Zăpada cu o mie de culori în care
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
de aici se naște în inima lor o adevarată lupta din care se poate ajunge la o înviere morală, îmi place cum Lev Tolstoi a descris acest proces în cartea Învierea. În final noi toti alegem fie s-a ne afundam în miasmele otrăvitoare ale lumii acesteia, s-au celălalt drum al renașterii prin hâr la o viață nouă spirituală. Vestea cea bună a Evangheliei este că nu suntem lăsați s-a luptăm singuri și să fim învinși de Satana ci
EXPLORAND ORIZONTURI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348482_a_349811]
-
vor veni să se împace cu tine”. Reproducând aceste cuvinte, Arhimandritul Gheorghios Kapsanis - Egumenul Mănăstirii Grigoriu din Sfântul Munte Athos mai adăuga că: „În tradiția isihastă a Bisericii se observă că pe măsură ce Părinții care se împăcau cu Dumnezeu și se afundau în pustie, mulțimi tot mai numeroase veneau la ei pentru binele lor”. Rugăciunea lui Iisus - „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul” - se poate rosti oricând și oriunde, potrivindu-se la fel de bine și nevoitorului din pustie
DESPRE RUGACIUNEA LUI IISUS SI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA LUMII POSTMODERNE SI SECULARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 16 din 16 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344935_a_346264]
-
la ivirea zorilor, să te întorci la mine. Mi-e dor să te văd și să te îmbrățișez!... Da! Da! Sunt bine!... Te aștept! La revedere, frate! Sănătate și să ne vedem cu bine!” Pe poteca umedă, pașii drumețului se afundă în lutul moale, ici-colo, alunecos. Pământul clisos se ține de ghidușii; mai, mai, să-i fure încălțările sau să-l trântească. Lui însă nu-i pasă; s-au hârjonit și altă dată și a învățat să-l biruie. Înaintea sa
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
sania ușor se înclină mireasa-i pierdută peste-o colină și vântul șuieră în apriga iarnă, iar tânăra prin nămeți se răstoarnă... Rătăcită-i mireasa și-ncepe a plânge, c-a ei fericire deodată se frânge. Și-n rugă se-afundă stihia să-ndure zadarnic ea luptă cu-a sorții secure! Natura rebelă nu vrea s-o asculte omătul se scutură-n zgomote surde, din ai săi obraji, gerul mușcă, o frige și lupta e grea și n-o s-o câștige
MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345073_a_346402]
-
să mă-nhame cu haranșamentul lingvistic și stilistic corespunzător și să-i dăm bătaie! Care pe care : eu sau/și cititorul ? Cine termină mai repede scriitura ? El de citit ori eu de scris? Deocamdată inspirația umblă brambura . Iar eu mă afund tot mai mult în copilărie : în nord-estul Imperiului Socialist Românesc. Sunt fericit : ca orice copil. Îmi place lectura : sunt înnebunit după cărți! Când citesc uit cine sunt , uit ce sunt, uit pur și simplu că exist ! CITESC ORICE CARTE-MI
DEŞERTUL DE CATIFEA (2) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345242_a_346571]
-
i-ar fi fost dăruit ei. - Și ce parfum suav împrăștie în jur, completă ea. Nici o femeie nu poate rămâne insensibilă la un asemenea buchet. Urcară în mașină și porniră spre Spitalul Județean. Bărbatul o privea cu interes, cum își afunda nasul subțire, printre trandafiri. I se citea pe față invidia sau regretul că nu ea este destinatara acestora. Minela întoarse capul și-l privi cu mai mult interes pe bărbatul de lângă ea. Ce poate ascunde acest om dincolo de trăsăturile de
FRAGENT 3 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345301_a_346630]
-
pierduse cizmele pe drum, ci pentru că nu mai știa unde este, nu mai știa încotro s-o apuce. Se avântă neputincios prin nămolul ce-i ajunsese mult peste glezne, trăgându-se cu încăpățânare de rogozul ce-i tăia palmele, se afunda tot mai mult pe un drum ce nu- i era cunoscut, până când...Glasurile pe care le auzea erau lângă el, clare, distincte, oare cât timp dormise între aceste cojoace mițoase ce emanau o căldură atat de plăcută ? Da, spunea cineva
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
clipe frumoase prin acele locuri admirând peisaje naturale, frumoase, în mod special primăvara. De asemenea am simțit în acele locuri prezența lui Dumnezeu în inima mea într-un mod deosebit. Mă legasem mult de acea pădure îmi plăcea să mă afund în interiorul ei printre arbori călcând pe iarba verde și ascultând păsărelele cântând în atâtea triluri. În acele locuri era frumos de admirat cerul și norii, iar apoi urcându-mă pe un deal puteam privi în zare și admira superba linie
BUCURIILE OAMENILOR SIMPLII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376787_a_378116]
-
că folosiți drept model un ”cal putere”! Dacă ați introduce în știința voastră „un drac putere”, ați fi mult mai avansați! Și rostind acestea se băgă sub bietul armăsar și cu el în spate o zbughi peste dâmburi și tufișuri afundându-se în pădure. Săracul cal simțindu-se purtat pe sus necheza disperat de mama focului și lovea cu copitele prin aer. Dar nici gând ca dracul să-l elibereze din spinare, căci îl prinsese zdravăn cu ghearele de pulpane de
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
după el mai mult târâș. Undeva, între doi stejari din care numai scheletul rămăsese, apăru o flacără care treptat se înălță deasupra coroanelor copacilor. Ajunși acolo diavolul îl eliberă și pătrunse între flăcări unde scormoni pământul cu ghearele până se afundă în groapă. Apoi ridică o ladă pe care o puse pe mal. Suflă asupra sa și din flăcări rămase doar o rămășiță galben-albăstruie. Imediat introduse unghia ghearei în încuietoare și capacul se ridică brusc. Ștefan fu orbit de strălucirea aurului
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
te-am făcut bogat! - E al meu? Ce să fac cu atâta aur? Autoritățile îl vor confisca! - Nimeni nu se va atinge de bogăția ta! Dacă ești deștept, o poți înmulți de mii de ori! Ștefan se aplecă și-și afundă amândouă palmele în galbeni exclamând în culmea fericirii: - Aur! Aur! - Nu te bucura prea mult că jumătate este al meu! - Poftim? - tresări tânărul sărind ca un resort în picioare. - Precum ai auzit! Jumătate din comoară îmi aparține! Așa a decis
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
accidentul Daliei care se afla într-un pat de spital și despre care nu știam nimic. Cât de grav era și cât suferea în timp ce eu eram cu gândurile rătăcite pe un teren cu nisipuri mișcătoare în care riscam să mă afund. - Nu te priveam decât admirativ și cu invidie față de bărbatul care putea să te strângă în brațe și să se bucure de frumusețea corpului tău, oricând își dorea. - Chiar? Revenită seara la hotel împreună cu soțul meu, m-am trezit speriată
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
limbii frunzulițele florii sale însetate de iubire, ca apoi să-i absoarbă pețiolul făcând-o pe femeie să tresalte, să geamă și să-și înfigă mâna în părul bărbatului dintre pulpe, apăsând cu tărie asupra capului, ca acesta să se afunde tot mai adânc, mai pătrunzător, în necercetata sa scorbură atât de minuțios cum o făcea el - iubitul din nebunia vieții sale, frumos ca un maur din poveștile cu prinți arabi. Iubit care-i trezise cele mai sublime fantezii generatoare de
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
mângâia cu tandrețe corpul zvelt, aplicând peceți fierbinți cu buzele umezite de picăturile de șampanie adunată dintre pulpe. Fata avea un corp frumos, dornic de alintări, de aceea mâinile sale erau într-o continuă mișcare, ca și buzele ce se afundară între picioarele fetei mângâindu-i adâncitura eliberată de mătasea pubiană și umezită cu șampanie. Buzele flămânde ale bărbatului luă cu asalt această zonă erogenă, cotrobăind cu vârful limbii printre micuțele dune, într-un joc ritmic plin de energie, aducând-o
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
ochii) „Durerea se poate vindeca prin iubire, și doar iubirea poate face durerea frumoasă”, adaugă Mariana Mihai. „Și-n durere poți să râzi, Să-ți faci viața mai ușoară Să nu lași să te mai doară- În iubire de te-afunzi”. (Frumoasa durere) Sufletul curat al poetei îi întreține speranța și visul de a mai crede în minuni. „Minuni mai sunt în această lume, trebuie doar să ne deschidem sufletul să le aspirăm”. „Sunt minuni în clipe-bucurii, În vârtejul lumii obosite
MARIANA MIHAI – DESPRE PUTEREA SIMPLITĂŢII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377010_a_378339]
-
mai bine să le facă! Și să nu-l aud că pierde vremea cu chei pentru lacăte, că-l chem pe gâdea! ordonă viclean Împăratul. Și se duse Marcel la nicovală și când dădu cu barosul odată în ea, se afundă în pământ de nu o mai vedea. O săptămână a căutat-o toata lumea, până piticul sfetnic o găsi la o mie de stânjeni. Atunci meșterii Împăratului începură să facă o nicovală mare, mare, atât de mare, că puteau douăzeci
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
uit din vers pe Dumnezeu să dau ființă versului pustiu însingurat și trist în capul meu ca și cum sunt primul pe pământ ce-și pune gândul tainic în cuvânt în clipă absorbindu-l pe mereu închis într-un perpetuu avânt. M-afund între celule spre divin pe lanțul dintre gene coborând într-un abis de neființă plin învăluit cu aură de gând fără să-mi fie felul modernist închipuit în ceea ce exist prin versuri înșirate rând cu rând citind cu un ochi
SUNT POET LA MINE-N CAP ŞI DIN CAP NU POT SĂ SCAP de ION MIHAIU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378078_a_379407]
-
omul mângâie cu privirea greutatea spicelor. Pe măsură ce înainta cu secera, îl învăluia un miros de pâine proaspătă, tocmai scoasă din cuptor. Își zâmbi în sine și se certă puțin că visează, mai întâi secerișul... mai era mult până să-și afunde mâinile în grămada de boabe aurii... și, mai mult, până să frământe nevastă-sa aluatul din pulberea dalbă... Se ridică a odihnă întâi, ștergându-și nădușeala frunții cu dosul mâinii, cătând cu privirea spre capătul ogorului, acolo unde străjuia ca
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CONTEMPLAȚIE Autor: Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017 Toate Articolele Autorului ne afundăm zilnic în soare într-o nesfârșită repetare a botezului risipa aceasta de frumusețe încă mai are un sens să prefaci noaptea în așteptare așteptarea în rugă ruga în viață timpul curge spre infinit ca râurile de pe cusăturile muscelene. Referință Bibliografică
CONTEMPLAŢIE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376588_a_377917]
-
negină și ge mac.Pă l-amniaz”cu sapa-n space vine și nanuța-n grabăCu prânzu” cald în tășcuța* ș-adălmașu” în uiaga*!Sparge bruși pa arătura cu mucea sapii șu” hatGe săpoi să pringe leciu”*, p-inge-o rămas negrăpat.O ieruga* nu afunda* împărce-n postata-n două,Apa să nu îmbălțască, ge-n vară mult o să plouă....
CORNELIA NEAGA [Corola-blog/BlogPost/375843_a_377172]
-
Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1496 din 04 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Aleargă troica iute peste cale, Peste omătul așternut agale. Se-aude sunet viu de clopoței Desprins din hamuri de căluții mei. Copitele-n zăpadă se afundă Cu bufnituri ce câmpul îl inundă, Ritmate-n timp cu glas de zurgălăi Pudrată armonie peste văi. Iar clinchetul se pierde printre dealuri, Cum pierd arinii chiciura pe maluri Și-n urmă numai vântul mai adie, Ecouri stinse dintr-o
ECOURI STINSE ... (LUI S. ESENIN) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376058_a_377387]