6,798 matches
-
așază pachetul de cărți cu fața în jos. Cald. Să-mi las paltonul. Să nu lăsați chiar mai mult zice Lazăr încet, scotîndu-și scurta de fîș. Taie. Tăiat. Lazăr își aprinde o țigară, trage două-trei fumuri, apoi și-o lasă agățată în colțul stîng al gurii, astfel că dîra de fum, ridicată lent, scursă pe lîngă obraz, face să-și închidă ochiul, dînd întregii fețe o expresie nedefinită. Prinde încet cărțile aruncate de profesor, le adună între vîrful degetelor, le întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
juca și distrîndu-ne inofensiv, ca doi copii cuminți ce sîntem. Pe scutecele noastre dacă nu vă deranjează. Drept răspuns, profesorul ia pachetul de cărți, îl bate, Lazăr taie, profesorul aruncă cinci și cinci. Țigara lui Lazăr pare să fi încremenit agățată de colțul buzei de jos. Vă deranjează dacă deschid cu o gheată? întreabă Lazăr. Și aș deschide chiar cu stînga, tot mă strînge. Doar dacă n-aveți o preferință anume. În regulă aprobă profesorul. Particip. Cred că un pantof de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dejun apă chioară îl amenință nevasta. Naltă, coapse lungi, ochi mari...; las' că, de mă scol, te trezesc eu de-a binelea, să nu mai visezi tu de-astea... Pocher în trei, fratele meu omul? întreabă Lazăr, păstrîndu-și țigara neaprinsă, agățată în colțul gurii. Ce chilipir? Uite ici: jucăm de-un ceas și-abia ți-am săltat cinci mii. Bani mulți nu, cucoana zici c-o face pe fecioara... Ei dă-mă Dracului! se înfurie Lazăr și aruncă pe masă cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pentru el... se înfioară Aura, zărindu-și obrazul în oglinda de pe hol nu contez decît ca prietenă?! Sînt oare chiar atît de urîtă, de bătrînă?!.." Întrebarea asta o doare profund și-n durerea ei nu-i rămîne decît să se agațe cu gîndul de Radu, singurul despre care știe că a iubit-o cu adevărat. Și, îndrăgostită ca pe vremuri, începe să pregătească hainele bune, să arate frumos amîndoi deseară, la spectacol. Doamnă, duceți javra asta undeva, ce naiba tot scheaună atîta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Și nici măcar n-am întrebat-o dacă ăla e un tip serios ori o duce cu vorba, cum mi-a zis Săteanu, măcar să-i atrag atenția, ca între prieteni" gîndește Mihai, privind lung receptorul din mîna sa, pe care îl agață la loc, în furcă, hotărînd că-i de ajuns pe ziua de azi, ba chiar prea mult. Iese afară, admiră calmul cerului și absența vîntului, se înfioară la amintirea iernilor copilăriei, ia un pumn de zăpadă pe care o transformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ce-ai să-i spui? Că ieri ți-ai uitat pachetul cu țigări la mine și nu am vrut să ți-l aduc? Ori poate îmi vei cere bani pentru ciorapul pe care, totuși, nu am reușit să ți-l agăț... Iar eu, ca să mă apăr, voi cere daune pentru pagina de maniscris pe care ai zdrobit țigara. Poate nu știi, dar cît ai stat în fotoliul meu de la masa de scris și-ai vorbit, te-ai jucat cu creionul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
el cîțiva pași, oprindu-se apoi, ca să vină el spre ea. Cred c-ai uitat ceva spune ea, punîndu-i bancnota în palmă. Gulerul! Nina... rîde încet actorul, umplîndu-se de zîmbet, înapoindu-i cu stînga bancnota, în vreme ce cu dreapta deschide geanta agățată în umăr. Te rog, spune-mi tovarășă! zice femeia scurt, ca un ordin. Ține-ți banii, ți-i datorez. Hm! surîde actorul, privind-o lung, fluturînd bancnota. Vă înșelați, tovarășă; aici, acum, gulerul costă două mii cinci sute, pe puțin. Printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
numărul mamei sale. Apoi mormăi în direcția lui Carol că asta fi ultima dată - ultima dată când îi cere să telefoneze la firmă în numele lui și când comportamentul său impune astfel de măsuri. — Mă las de băut, Carol, articulase el, agățându-se cu degete stângace de marginea mesei pentru micul-dejun, ca și cum aceasta ar fi fost o măsură a limpezimii pe care urma să o simtă în curând. Am rugat-o pe mama să mă ajute. M-am gândit că ea o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
obișnuiți și direcți? Ce chestie, să încerci să le fii superior, cu mintea ta îngustă, și să-ți insinuezi cocoșelul mârșav în viețile lor când nu sunt atenți! Să ți-l îndeși în fundul lor când încearcă să-și țină echilibrul, agățați de barele de sprijin din metrou! Sau la petreceri, în timp ce le vorbești, încercând să ți-l strecori pe sub fustele femeilor! Ești un demon, asta ești; o creatură a nopții, un distrugător, un violator. Da, asta ești - un violator!... Nenorocitule! Nenorocitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
poala acoperită de blugi a lui Dave 2. Penisul lui stătea ca pe ace. A fost la fel de lesne ca mulsul unei vaci. Nici măcar nu fuseseră nevoiți să se mute de la locurile lor de pe banca de pin, pur și simplu se agățaseră unul de umerii celuilalt. Lui Dave 2 nu i-a fost niciodată prea clar ce s-a întâmplat și, în lumina evenimentelor ce au urmat, nu e deloc de mirare. În lumina evenimentelor ce au urmat și, desigur, a propriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
simți încă o dată că arsura se inflamează. Vechiul lui Mini Cooper trecu dealul și o porni în jos spre Archway Roundabout. În crăpăturile chederelor se vedeau urme de mucegai. Podul Sinucigașilor, arcuindu-se deasupra capului său, ignora cerul și se agăța de pământul londonez în care era înfipt. Bull deslușea acoperișul în formă de piramidă al centrului medical ridicându-se din marea de terase victoriene care se deschidea în fața lui și sub el. 2 Primele impresii — ’ Neața, spuse Margoulies către Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Trebuie să-ți fac o mărturisire. M-am văzut cu o păsărică. (Pentru Bull, era incredibil de ușor ca, la nivel mental, să-i schimbe lui Alan hainele și să-i epileze picioarele. Putea foarte bine să fie o domnișorică agățată în vreun bar.) Și e cam măritată. Gillis fu surprins să-și dea seama că e ușurat de mărturisire. — Păi și de ce n-ai zis nimic? Ce naiba, am fi înțeles cu toții. Of! Băieți, Johnnie a călcat un pic strâmb. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
înăuntru are nouă. Există câte un etaj intermediar între fiecare din cele cinci de bază. Fiecare nivel se sprijină pe câte 24 de stâlpi exteriori și opt interiori legați între ei cu grinzi. La capătul streșinilor de la fiecare etaj este agățat câte un șir de clopoței, care sună în adierea vântului. De-a lungul a peste 900 ani de existență, Pagoda de lemn a fost martorul a numeroase cutremure de pământ. Potrivit consemnărilor istorice, la 300 de ani de la finalizarea lucrărilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ornamentale Pliculețele ornamentale sunt de nelipsit printre podoabele tradiționale chinezești. Este vorba despre punguțe pentru păstrat mărunțișuri, de diferite forme rotunde, ovale, dreptunghiulare sau de forma unor fructe, cum sunt piersici, rodii, dovleac sau obiecte: vase, viori, etc. Pliculețele sunt agățate, de obicei, la brâu sau legate de cingătoare în cazul bărbaților, ca parte integrantă a acesteia. Motivele aplicate pe pliculețe diferă, unele sunt complicate, altele mai simple, în funcție de gustul fiecăruia. La decorarea acestora, artizanii apelează de cele mai multe ori la motive
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cât de pro sau anti era Parisul când au debarcat americanii și englezii în Normandia? România vede în Statele Unite, în clipa de față, cea mai puternică garanție că nu va fi nevoită să se întoarcă în mlaștină. De aceea se agață, cu disperare și exasperare, de poziția de forță, în detrimentul rațiunii și democrației, pe care o adoptă America. Un contraargument la cele spuse ar fi că România procedează astfel potrivit unui interes propriu, local, și nu potrivit unor principii politice. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cu globul pământesc, intervalul dătător de noimă scade. Astăzi, un om nu mai poate comunica eficient cu lumea mai mult de câțiva ani din viață, sub zece. Setul său de noime se epuizează rapid și, în cazurile grave, omul se agață cu disperare de norme. E momentul în care pe un asemenea ins nu-ți mai vine nici măcar să-l contrazici. Prostia omenească e un spectacol înduioșător, pe lângă opintirea sinistră în norma fără noimă. În sport e simplu, carnea îți spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de la Gorj, Bulucea din Craiova, Oprișan din Focșani, Mazăre din Constanța, Savu de la Ialomița or să fie pentru că ei este. Aici nu mai e vorba doar de politică, ci de modul cum se selectează modelele în societatea românească. Românii se agață cu disperare de prezent, pe care tind să-l împingă peste viitor, în vreme ce trecutul se cufundă în ceață. În aceste zile se împlinesc 14 ani de când pe trunchiul istoriei românilor s-a lipit cu sânge o creangă. Toate personajele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
să se frece și ei oleacă de gloria lui „Nichita” (pertuul își are și el rolul unicator și totodată unificator cu lăudătoriiă, chefurile interminabile, amorurile furtunoase, toate au contribuit la fabricarea legendei geniului poetic din Amzei. De N.S. s-au agățat ciorchine critici, poeți, prozatori care vedeau că el are o relație privilegiată cu stăpânirea comunisto-securistă. Cel mai adesea am dat peste versurile lui Stănescu recitate din memorie de culturnici și maiori de cenaclu. Tot felul de milițieni și cadriști se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Băiuțeii (roman) Pentru mama, care na copt în viața ei o plăcintă, dar ne-a făcut fericiți. 1. Câte ceva despre Cristos Coșuță mi-a spus întotdeauna să nu-l pocnesc pe Cristos. Stăteam în troleibuz agățat de bară (într-unul din momentele alea tembele în care nu poți să spui altceva despre tine decât că stai în troleibuz agățat de bară), când, dintr-odată, zbang, l-am văzut pe Coșuță. L-am văzut oprit în mijlocul străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Câte ceva despre Cristos Coșuță mi-a spus întotdeauna să nu-l pocnesc pe Cristos. Stăteam în troleibuz agățat de bară (într-unul din momentele alea tembele în care nu poți să spui altceva despre tine decât că stai în troleibuz agățat de bară), când, dintr-odată, zbang, l-am văzut pe Coșuță. L-am văzut oprit în mijlocul străzii, târșâindu-și piciorul drept prin praf, până când praful s-a dat la o parte și n-a mai rămas decât asfaltul, cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sau mergea cu troleul nouășpe ani mai târziu - cum, fără să-și ridice privirea de pe vârful adidasului drept, îmi repetă profeția aia înfricoșătoare: „Eu ți-am zis, ți-am zis mereu, și tu nimic. Acuma o să vezi, lasă“. Am rămas agățați de bară, eu și Coșuță, și a fost de ajuns să mă uit la privirile celorlalți oameni ca să-mi dau sema că nici unul din ei nu bănuiește nimic, că habar n-au de ce mi-a spus Coșuță vorbele alea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
chip și fără vârstă, fără altă însușire deosebită decât aceea că existau -, atunci, borcanul acela pe care mama îl spăla bine odată ce muștarul se termina ca să-l transforme apoi într-un pahar gros, urât și rezistent, borcanul de care îmi agățasem privirea buimacă de la somn și vis era, de departe, cel mai potrivit. Am învățat însă (fără să fie nevoie de vreo carte, ci doar de puțină atenție) că atunci când au loc miracolele, fie și unul mic ca acesta, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ziar rupte cât mai rotund). Dup-aia, dacă tot ne jucam de-a mama și de-a tata, a trebuit să ne dezbrăcăm în pielea goală și să stăm și noi prin casă, să ne uităm la televizor, ne-am agățat hainele în cuier, o cruce de lemn (pe care cineva cioplise niște litere și niște numere), dar tot nu era bine, fiindcă mama și copilul n-aveau puțe, așa că am căutat două bețe mici și le-am potrivit cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
el, urla aruncă-i, boule, că au căcat pe ei!, aruncă-i când îți zic, dobitocule, idiotule, ’tu-ți crucea mă-tii de copil!, aruncă-i că te omor!, el clefăia de zor, le zâmbea complice, ei stăteau cu degetele agățate de plasa gardului, priveau, meciul de fotbal se oprise, femeia gâfâia, era mai roșie decât un gogoșar, off, uuu... ’tu-ți copilu mă-tii, pun eu mâna pe tine, scuipă, mă boule, nu-nghiți! Pedagogul apăruse și el, venea agale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-ul nu a încheiat un contract cu partea nevăzută a lumii, există un traseu, poate aerian, din care, mai ales într-unul din momentele alea tembele în care nu poți să spui altceva despre tine decât că stai în troleibuz agățat de bară, se poate zări, ca un decupaj strălucitor, teritoriul acela dreptunghic și înțesat de blocuri, mărginit la nord de bulevardul Drumul Taberei, având hotarul de vest la Valea Ialomiței, iar cel de est la Valea Argeșului, pentru ca la sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]