5,168 matches
-
extrem de puține abținerile. Toate celelalte, mai mult de șaptezeci la sută din total, erau în alb. Descumpănirea, stupefacția, dar și zeflemeaua și sarcasmul, străbătură țara de la un capăt la altul. Orașele din provincie, unde alegerile decurseseră fără accidente și fără agitație, cu excepția, pe ici, pe colo, a unei ușoare întârzieri pricinuite de vremea rea și care obținuseră rezultate ce nu erau prea diferite de cele dintotdeauna, atâția votanți siguri, atâția absenteiști pietrificați, nule și albe fără vreo semnificație specială, aceste orașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pentru ușurința cu care trec de la aplauzele din capitoliu la aruncările de pe stânca tarpeană, ca și cum ele însele n-ar fi fost o parte activă în pregătirea dezastrelor. Ceva dreptate aveau zeflemiștii din provincie, însă nu atâta câtă credeau ei. Pe sub agitația politică ce străbătea toată capitala ca un fitil de pulbere în căutarea bombei, se percepea o neliniște care evita să se manifeste cu voce tare, în afara cazurilor în care o persoană era cu perechea sa ori cu cei intimi, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
alterări grave a ordinii sociale, dacă înaltele comandamente își asumau responsabilitatea, sub cuvânt de onoare, de a nu ezita când avea să sosească momentul de a lua hotărâri, atunci serviciile secrete își vor lua sarcina de a crea focare de agitație adecvate, care vor justifica a priori severitatea unei represiuni pe care guvernul, cu generozitate, a dorit, prin toate mijloacele pacifice și, se repetă cuvântul, persuasive, s-o evite. Insurgenții nu vor putea să vină după aceea cu plângeri, asta au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
față și îngreuna mișcările, acum sângele îi cobora liber pe față și pe gât și se îmbiba în guler. Întrebându-se în sinea lui dacă serviciul mai funcționa, se opri un moment ca să formeze numărul de telefon de la urgență, dar agitația din vocea care-i răspunse dovedea că știrea era deja cunoscută pe acolo. Vorbește primarul, a explodat o bombă în stația principală a metroului de suprafață din sectorul de est, trimiteți tot ce puteți, pompierii, apărarea civilă, escuteiros 1, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
permiteau citirea literelor mici. În mai puțin de cinci minute, taxiul oprea la ușa clădirii. Comisarul plăti, lăsă restul în mâna șoferului și intră rapid. Ca un suflu, trecu pe lângă portar fără să-i adreseze vreun cuvânt, intră în lift, agitația aproape îl făcea să bată din picioare de nerăbdare, haidem, haidem, dar mașinăria, care-și ducea toată viața urcând și coborând oameni, auzind conversații, monologuri neterminate, fragmente de cântece fredonate ușor, vreun suspin nereținut, vreun murmur tulburat, se făcea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să renunț, mă voi duce într-o anumită zi să beau ceaiul la ea. Și tocmai aceasta era ziua respectivă și nu primisem nici o veste de la dna Strickland. Voia sau nu voia să mă primească? Era foarte probabil ca în agitația momentului să-i iasă din minte bilețelul meu. Poate că ar fi fost mai înțelept să nu mă duc. Dar, pe de altă parte, se prea poate ca ea să dorească să păstreze maximum de discreție în chestiunea respectivă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Acum dna Stroeve gâfâia și pe fața ei se răspândise o groază inexplicabilă. Nu știu ce era în mintea ei. Simțeam că e cuprinsă de o spaimă nedeslușită care o priva de orice stăpânire de sine. De obicei era atât de calmă. Agitația ei de acum era mai mult decât surprinzătoare. Stroeve o privi o vreme consternat și nedumerit. — Ești soția mea. Îmi ești mai scumpă decât orice altă ființă de pe lume. Nimeni n-o să vină aici fără consimțământul tău deplin. Ea închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
trage vaporul la chei este viu colorată și degajată. E o gloată gălăgioasă, veselă, care gesticulează tot timpul. E o mare de fețe cafenii. Ai impresia unei mișcări colorate pe fundalul albastru scânteietor al cerului. Totul se face cu multă agitație - descărcarea bagajelor, controlul vamal; și toată lumea pare că-ți zâmbește. Atmosfera e fierbinte, iar coloritul te orbește. XLVI Nu eram de multă vreme în Tahiti când l-am cunoscut pe căpitanul Nichols. Într-o dimineață când îmi luam micul dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
apucă de un braț. Părea gata să adauge ceva. Apoi Își lăsă capul În piept și se Îndepărtă În tăcere, alunecând cu pasul său șovăielnic. 4 Zorii zilei de 9 august, la Priorat În curtea interioară, Dante observă o oarecare agitație. Într-un colț, un cal Încă Înșeuat, acoperit de sudoare, izbea cu copita În caldarâm. Un bărbat Înarmat era adâncit Într-o discuție agitată cu șeful gărzilor. În jur, alți soldați urmăreau cu interes ce se vorbea. Poetul se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Încetișor, Își trase mâna din strânsoarea ei. Îi venise o idee. - Acoperă-ți fața și vino cu mine, Îi porunci. Se Îndreptă spre ușă. Femeia Îl urmă, Învingându-și o ultimă șovăire. Acum, din expresia ei dispăruse frica inițială, căreia agitația unui animal prins În capcană Îi luase locul. Cu mâinile tremurătoare, Își Înfășură pe cap vălul ce Îl purta peste umeri, iar apoi Îi Întinse pe neașteptate mâna, căutându-și călăuza. Dante ieși În stradă cu precauție, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Înșurubându-se În vârtejuri largi. Pe prundiș, În apropiere de primul stâlp de la Ponte di Carraia, se adunase o mică mulțime de oameni care se uitau la ceva și discutau cu Însuflețire. Ajungând la fața locului, poetul pricepu motivul acestei agitații: prins Între paletele ultimei mori, se vedea un trup omenesc care continua să iasă la suprafață la fiecare Învârtire a roții: ca o macabră zeitate fluvială, se arăta În toată fragilitatea sa dramatică În punctul de sus al rotației, Îmbibat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să bage de seamă și fără să pățească nimic. Bernardo se Întrerupse. Lui Dante Îi păru că zărește o lacrimă sclipindu-i În privirea mioapă. - Mai apoi, când Împăratul zăcea În convulsiile agoniei, iar regatul Începea să se prăbușească, În agitația acelor ore, pe când se Încingeau rivalitățile și ura, Mainardino s-a hotărât să amâne acuzația pentru vremuri mai senine. - Și de cupa aceea ce s-a ales? - Nu știu. A dispărut În confuzia care a urmat după moartea suveranului. Mainardino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vânătoare ce se Întorc de la o partidă. Întunecat, Dante se așezase pe o veche piatră romană ca să Își tragă sufletul și, Între timp, asculta replicile oribile și fanfaronadele plebeilor, bucuroși nevoie mare de masacrul comis. În preajmă mai rămânea doar agitația unor vigiles de cartier, care veniseră cu găleți și cu pompe, spre a Împiedica flăcările să se Întindă până la casele Învecinate. După ce Își trase sufletul, Își reluă drumul de Îndată. La Santa Maria Novella, portalul bisericii era Închis. Doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
scaunul din fața sa. În ochii mijiți ai lui Arrigo, lumina crepusculului redeștepta o neașteptată aparență de viață. Părea să fixeze cu detașare cupa din care băuse moartea. Abia acum observă Dante cât era de splendidă, fapt ce Îi scăpase În agitația momentului. Întunericul se Îndesea. Scoase amnarul din traistă și aprinse o lumânare de pe masă, apoi apropie cupa de flacără, spre a o privi mai bine. Era de aur, mare cât un pocal pentru liturghie. - E chiar... murmură el fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cele din urmă, cui îi pasă de el? Dacă crimele continuă, asta e o altă poveste. Da, e adevărat. Micuța Belle de jour a rămas singura fetiță strangulată. Nu au mai fost altele. O dovadă suficientă pentru cei care provocau agitație că cel care fusese arestat era vinovatul. Asta-i tot. Caz clasat. Pasează mingea! Ceea ce voi povesti acum nu am văzut cu ochii mei, dar asta nu schimbă nimic. Mi-a luat ani de zile să strâng firele poveștii, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Erau destule. Toate arătau cam la fel. Erau camere goale. Vreau să spun că fuseseră dintotdeauna goale, că le simțeai abandonate, fără amintiri, fără trecut, fără ecou. Aveau tristețea obiectelor care nu au folosit niciodată la nimic. Le lipsise puțină agitație, zgârieturi, un suflu omenesc lângă geamurile lor, greutatea unui corp greu și obosit în paturile cu baldachin, jocuri de copii pe covoare, lovituri în uși, lacrimi pierdute prin parchetul lor. La capătul unui culoar se afla camera lui Destinat, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
obiectele mor, ele nu mai sunt ele. Din cotețul așezat în spate, dincolo de solar, foarte departe de lume, se aud cotcodăcelile prelungi ale unor găini închise cu grijă, pe sus trec pescărușii care țipă urât și, tocmai de aceea, sfâșietor, agitația lor deasupra spațiului închis pentru păsările familiei e ciudată, insistentă, prelungă. Parcă vorbesc și parcă știu. O pasăre din cerul înroșit sfâșie aerul cald, se rotește deasupra, apoi vine săgeată spre casă, țintește geamul de la ușa de la intrare - sticla sclipea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
valoroșii săi colegi, Humbird arată de milioane, dar Langueduc ăsta... e tipul de dur, nu? Categoria asta de oameni nu-mi place. Toate diamantele par mari până nu-s șlefuite. — Ei bine, a spus Kerry după ce s-a mai potolit agitația, tu ești un geniu literar. Doar de tine depinde. — Mă Întreb dacă aș putea fi, a zis Amory. Uneori cred sincer că da. Ceea ce sună ca dracu’, așa că n-aș spune-o nimănui altcuiva. — Păi, dă-i drumul. Lasă-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de care bărbații au cam Început să se sature. În timpul acestei inspecții Amory o urmărea tăcut din ochi. — Nu ești și tu de aceeași părere? a Întrebat ea brusc, Întorcându-se spre el cu inocență În ochi. S-a produs agitație și Sally a condus lumea la masă. Amory s-a Înghesuit să ajungă lângă Isabelle și i-a șoptit: — Ești partenera mea la dineu. Am fost repartizați unul altuia. Isabelle a rămas fără glas - abordarea era cam prea directă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în care să strălucească. E o adevărată obsesie la ciudatul ăsta. Vino la mine, vino, vino, croiește‑ți drum, șoptește Anna, de parcă el nu s‑ar fi străduit oricum din răsputeri să‑și dea drumul. Dar se pleoștește mereu, e agitația de dinaintea acestui eveniment important, la el e prima dată și, în anumite condiții, asta te marchează pentru multă vreme. Ea îl mângâie în continuare și‑i șoptește cuvinte dulci, destul de banale, de altfel - a produs ea texte mai bune - e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a fost la îndemână, hai, fă‑o odată! Sophie îngenunchează în mizerie cu rochia ei frumoasă, deja e plină toată de noroi. Ține sub apă credinciosul animal domestic, obișnuit cu omul, ceea ce necesită destul de mult efort și forță. În apă: agitație, bolboroseală, spasme, bulbuci. Aproape că trebuie să se așeze cu totul deasupra jivinei; mă ud din cap până‑n picioare și fac pneumonie. Până să survină moartea animalului, Hans - care se purtase cam ciudat încă de mai înainte, la chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
valuri. Rainer cască gura din locul în care se află și care, firește, nu e strada, ci parcul. De fapt, chiar locul ăsta e destul de nefiresc, pentru că acest om stă de regulă în casă, bine păzit de stradă și de agitația ei. Nu plebea, ci mobila stil din camera de fată a Sophiei. Spun „fată“ și chiar la asta mă refer, fiindcă tu încă nu ești femeie, Sophie, dar totul va atinge o intensitate inimaginabilă când vei fi, în sfârșit, femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a nervilor, era mai bine să te concentrezi să faci ceva concret. De exemplu, să plivești buruienile din grădină, să spargi lemne, să rezolvi un puzzle sau un cub Rubik. Simțeam că nu mai puteam suporta multă vreme starea de agitație pe care mi-o provoca această femeie, nu mai puteam sta așa Încordat În fața ei, doar ascultându-i povestea. Încăperea de hotel se străduia să evoce stilul italian, sau poate pe cel european clasic, sau pe cel autentic postmodernist, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Puteți să Înțelegeți asta, nu? Am Înclinat din cap. Aveam impresia că, dacă mă mulțumeam doar să o aprob confuz, nu ar mai fi ținut cont de persoana mea. Am băut restul de bere. Prin perdeaua din dantelă se zărea agitația unei după-amiezi obișnuite de pe Ginza. Era Înnorat, nu se zăreau umbrele oamenilor pe stradă, nu pătrundea nici un sunet de afară, motiv pentru care totul părea rupt de realitate. Keiko Kataoka Își Încrucișă din nou picioarele. Priveliștea genunchilor, a pulpelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Durerea pe care o resimți când te Îneci Îți dă puterea să te zbați, să dai din mâini și din picioare. Însă atunci când epuizarea devine mai puternică decât teama și când Înghiți o cantitate considerabilă de apă, dispare senzația de agitație și ești pregătit să accepți ce ți se Întâmplă. Atunci, când era să mă Înec, am avut noroc și am fost salvat la timp, Însă acum, senzația de a fi absorbit de picioarele fotoliului semăna cu relația fragilă dintre teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]