2,641 matches
-
Zilele trec greu și sunt tot mai apăsătoare. Într-o seară când disperarea că este foarte bolnav i-a tăiat legătura cu realitatea, în casa bărbatului s-a întâmplat un fapt surprinzător. O bătaie în ușă l-a trezit din agonie. Un chip drag ca o icoană, livid dar cu același zâmbet drag i-a privit îndelung pe toți. Îmbrățișările mamei fac mai mult decât toate pachetele din lume iar câteva hăinuțe de la mâna a doua sunt uneori de neprețuit. Umilințele
LECŢIE DE UMILINŢĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369417_a_370746]
-
galeșe în toate părțile, vindecând prin simplă atingere boli incurabile și suflete chinuite. Mai ales pe cele din urmă ... În plus, vedeam cu ochii minții cum un întreg stol de medici roia în jurul ei, uitând cu totul de pacienții în agonie, nedorind altceva decât să-i fie robi pe viață. Ceea ce, mărturisind sincer, îmi doream și eu în acel moment. Știu. Am avut mereu în viață tendința de a exagera prin prisma propriei imaginații. Un defect incorigibil de altfel, nu prea
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
ochii, aș spune eu. Voi relata încă o întâmplare la care am fost chiar eu martor, în anul 2008, pe când mă aflam la căpătâiul unui muribund bolnav de cancer. Se spune că în clipele ultime de viață, cel aflat în agonie are - pe lângă vederea spațială tridimensională - și o vedere astrală. Ceea ce înseamnă că vede în ... lumea de dincolo ! Respectivul muribund (nu are importanță cine era persoana) se regăsea foarte aproape de marea trecere. Brusc, își întoarse fața lividă către mine și - cu
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
permanență, ascunse în suflet, minte și inimă, constituindu-se într-un izvor nesecat la care, ori de câte ori o cuprindea melancolia sau dorul de casă, ca o sete greu de ostoit, se adăpa. Credința strămoșească - ”.../ Adu-ți aminte de această Betanie,/ Când agonia crucii te va înseta cumplit!/Gândește-te că cei din urmă prieteni/ Plâng lângă tine, la picioarele crucii tale,/ Așa cum a plâns Betania Domnului Isus,/ În ceasul celui mai negru apus./” ( Betania ), stejarul de pe deal - ”/.../ Stejarul de pe deal îmi cântă
DRUMEȚ LA PORȚI DE TOAMNĂ, DANIELA POPESCU STROE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369487_a_370816]
-
gândeam că ceea ce s-a petrecut în momentul acesta stătuse mai mult în puterea zeilor, decât în puterea omului. Deodată se auzi un mare strigăt, ce venea de pe Golgota, care părea că este adus de vânt și care anunța o agonie pe care urechea omenească, n-a mai auzit-o vreodată. Nori mari, întunecoși și negri s-au coborât și au acoperit aripa templului, și așezându-se asupra orașului, l-a acoperit ca un val, și un puternic cutremur de pământ
RAPORTUL SCRIS DE PILAT, GUVERNATORUL IUDEII, CĂTRE TIBERIU, ÎMPĂRATUL IMPERIULUI ROMAN, IMEDIAT DUPĂ RĂSTIGNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370585_a_371914]
-
pentru că sigur, absolut sigur, se-ntunecă și cade în hău, în neant... în uitare. Iubirea lui e spaimă și totuși, rugăciune; cuvintele lui strigă, de-aceea se repetă, obsesiv se repetă, până la teama de a fi trecut dincolo de dor, în agonie... E dureroasă dragostea lui sau, cel puțin, etern bolnavă; deși bogat, umblă pribeag, călcând nesigur printre necuvinte, în galaxia dorului pierdut, imediat însă recuperat, precum mercurul scurs imperceptibil prin frunzele făcute umbră. Poetul clădit din trăire, ascuns în perdele de
DORINA MANU DESPRE VALERIU COVRIG CUDREC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370646_a_371975]
-
La eroul liric din poemele lui Nicolae Sârbu, râsul nu-i „de-al personajului clasic / modern-comic“, ci-i râs „de răscoală“ («râs de comă [ce] ne răscoală», p. 30), este râsul de ens- > ins „de comă“, adică de individ supus agoniei, ori nemaipomenitelor rupturi de vase ale creierului, cu pierderea cunoștinței, a motricității, a sensibilității, ca în somnul profund (cum zice și actualul imn al Pelasgimii > Valahimii, Deșteaptă-te Române...), este râs «în oglinzi prea reci», ori «birul [ce] joacă bruma
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
să găsească «un arici în intestinul ideii salvatoare» (p. 21), o «mănăstire din mușcătură» (p. 26), un «senin cu lună-ambulanță» (p. 33), un «dulceag parfum de paragină» (p. 60 sq.), o punte în «pipa lui Mircea Eliade» (p. 65 sq.), «agonia puilor golași ai armoniei» (p. 67 sq.), o «proprietară de rană» (p. 74 sq.), «o dinamită plină de rouă» (p. 78), «praștia lui David» (p. 99 ), un «tun de cireș» (p. 107 sq.) - dar pentru „exerciții de tragere“ - și «mierea
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
de poezie. Este suficient, o succesiune de poezii a fi citite, și îți dai cu multă ușurință seama, de fondul ideilor exprimate. Timpul ni s-a depărtat treptat, treptat ne-am fărâmat puțin câte puțin, în urma noastră a rămas totul, agonia inimilor e doar durerea prezentului. - Timp carnivor, fără timp Esența poeziei Irinei Lucia Mihalca, se impune prin câteva însușiri bine precizate în timp - timp care însumează în acest volum de poezii aproape 100 de poeme, de la începuturi până în prezent. Continuitatea
DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370736_a_372065]
-
te prind, la fel ca și cu Taurul, cu tine mă voi purta! Măruntaiele lui, alături de tine le voi atârna!" dar și atrăgând asupra sa pedeapsa divinității, o boală incurabilă, care avea să-l doboare în a douăsprezecea zi de agonie sub privirile îndurerate și îngrozite ale lui Ghilgameș: Amarnic Ghilgameș mi-l plînse pe Enkidu; El străbătu pustiul precum un vînă tor, Pe cîmp, în lung și-n lat, strigă cu jale-n glas: „Cum pot să-mi aflu tihna
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
a fost. Acea lecție învățată pe cont propriu mi-a dat convingerea că lumea nu este altceva decât materializarea gândurilor. Atunci am învățat că gândurile sunt vii ca și oamenii, că ele pot crea frumosul, optimismul și fericirea, sau dimpotrivă, agonia și suferința și că depinde de noi ce alegem. Eu am ales pentru restul vieții strădania de a atinge acel prag ce îmi poate oferi puterea de a dărui gânduri bune, de a zâmbi vieții și de a îmbunătăți viața
PUTEREA MAGICĂ A GÂNDULUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369546_a_370875]
-
soare. Când zăpada se topește de o vreme însorită, cu zăpadă fulguiește Iarna pe iarbă-ncolțită. Peste munți și văi se-așterne omăt nou, să amorțească mugurii, de aspră vreme. Pe flori să le ofilească. Disperarea e firească pentru Iarna-n agonie. Dar s-a-ntors, să împietrească pe Dochia, în statuie. Se mai zvonește în popor, c-ar fi ultima ninsoare, predestinată mieilor sortiți la sacrificare. Vin pe rând, “babe”-n ogradă, cu căldură sau ninsoare. Cele rele cern zăpadă, cele bune aduc
TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ -POEME- I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369612_a_370941]
-
își urmă soția în ritualul rugăciunilor. - José, Fecioara Maria ne va asculta rugămințile. Îi vom pune numele tău, iar de va trăi, promit să-l duc în pelerinaj în munții Pirinei. Casa era sărăcăcioasă și rece, ca o bătrână în agonie. O ușă din lemn scorojit dădea o notă de tristețe, iar ferestrele prost închise lăsa frigul să pătrundă peste tot, înghețându-le rogojina roasă de pe scânduri. Carmen era mică și se cuibărea între cei doi părinți ai ei, martori ai
JOSÉMARIA ŞI ÎNCEPUTUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368110_a_369439]
-
poartă aortele de timp cu sânge roșu, verde, incolor venit din al iubirii anotimp. Iubirea mea - sămânță ancestrală nu va pieri vreodată, nicicând- nu se va juca partea finală și se va repeta mereu în gând. Iubirea mea - extaz și agonie cântec de dor, lacrimă, blestem, cub, tetraedru, cerc ... cine mai știe ce formă o să ai când eu te chem? Referință Bibliografică: Iubirea mea... / Ecaterina Șerban : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1266, Anul IV, 19 iunie 2014. Drepturi de Autor
IUBIREA MEA... de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362682_a_364011]
-
devenise tot mai rar, tot mai slab, iar mișcările trupului tot mai lente. - Mamă, ai reușit, ai reușit!, îngăimă el buimăcit în fața trupului din ce în ce mai nemișcat. Ea nu-i răspunse. Gemetele îi încetaseră, iar nemișcarea se instală sinistru peste trupul în agonie. - Mamă, ai reușit!, continuă să repete copilul îndreptându-și cu teamă brațele spre trupul nemișcat. Apoi glasul îi amuți. Cu mâinile ude și trupul tremurând, Costel își trase mama de umăr. Corpul i se întoarse încet. Avea gura larg deschisă
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
sărăcie. Chiar dacă această hotărâre este uneori justificată, cu argumente importante în alegerea altei țări drept gazdă pentru o perioada lungă de timp sau chiar până la sfârșitul vieții, în final, ceea ce i se întâmplă individului și familiei sale este tocmai prelungirea agoniei. Pentru că obstacolele întâlnite în țara natală, vor fi doar schimbate cu altele de altă natură, pe care individul va trebui să le depășească, constatând după ani și ani, că și-a rezolvat anumite probleme, dar paradoxal, și-a creat altele
ÎNFRUNTAREA GREUTĂŢILOR de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370170_a_371499]
-
galeșe în toate părțile, vindecând prin simplă atingere boli incurabile și suflete chinuite. Mai ales pe cele din urmă ... În plus, vedeam cu ochii minții cum un întreg stol de medici roia în jurul ei, uitând cu totul de pacienții în agonie, nedorind altceva decât să-i fie robi pe viață. Ceea ce, mărturisind sincer, îmi doream și eu în acel moment. Știu. Am avut mereu în viață tendința de a exagera prin prisma propriei imaginații. Un defect incorigibil de altfel, nu prea
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
aducerea-aminte se grăbește, ca nu cumva să uit ceva. Și vine, vine precum fulgerul clipa -, clipa când trebuie să dau socoteală: când, fără remușcare, memoria îmi propune, acum: „Jocul chibzuinței!“ OARE CINE SUNT? Sunt, oare, pana de pasăre rătăcită-n agonia zborului? sau izvorul secat din lacrima toamnei? Sunt amurgul înnourat de-acele ploi îndelungate? sau doar o ancoră legată de cer și aruncată-n oceane?! Dar și mai mult de-atât aș vrea să știu ce ferecă porțile dinspre Tine
CLIPA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370292_a_371621]
-
timp de răgaz dintre două bătălii însoțește finii săi, pe Ioaniș și Maria, în călătoria de nuntă la Constantinopol. Imaginea orașului, capitala celui mai vestit imperiu, le lasă oaspeților un gust amar. Micșorat mereu de înaintarea turcilor, imperiul este în agonie. O gardă de oșteni le prezintă onorurile ce se cuvin unui principe ce purtase lupte împotriva dușmanului comun, turcii. Biserica „Sfântul Demetrios” cu turlele aurite, termele lui Arcadios, Forumul Theodosie, dar mai ales măreția cupolelor imensei „Sf. Sofia”, „care întrece
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
dărăpănare. Rudele Anastasiei abia mai puteau plăti cheltuielile pentru ținerea rangului, necum să-i poată ajuta. „Patriarhul nici măcar nu-i primi.” Autorul încheie prin fraze sugestive ce cad ca o cortină peste strălucirea de odinioară a unui imperiu aflat în agonie. „În urma lor cupolele străluceau amețitor, amăgind ochii celor ce le-ar fi văzut întâia oară. Apele Bosforului arătau sângerii în după amiaza acelei zile. În urma corăbiei se lăsa tot mai mult întunericul.” Cuvintele rostite de Anastasia la despărțirea de doamna
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
perfide Ce-i înfig pumnalu-n rană Și-s tocmite a ucide Pruncul maicii din icoană, Țara-n hălci a o divide Într-o clipă de sfidare, Într-un ceas de viclenie, Într-o zi de dezbinare, Într-un lună de-agonie, Într-un an de resemnare, Într-un veac de nebunie... Câtă țară, câtă jale, Peste bieți români de ducă Ce își calcă umbra-n cale Când în lume o apucă Pentru niscaiva parale Și ca frunza se usucă Într-o
IUDE DE ŢARĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353335_a_354664]
-
Ba, mai mult, ma-nversunez, Si cum să-l înfrunt visez, Căci dusmanu-i demagog Nu-i bun nici de epilog. E puternic, că sunt mulți, Numai că nu poți să-l uiți... Se-aliaza în prostie Și fac front în agonie... Dar, o vorbă veche spune: Că mai bine râde, cine Râde la urmă. Și vezi ?, Râsul tău,îi ține trezi... Referință Bibliografica: EU AM UN SUFLET NOMAD / Sofia Raduinea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1181, Anul IV, 26 martie
EU AM UN SUFLET NOMAD de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353501_a_354830]
-
Este invidia crescută, într-o noapte de iarnă, Pe-o calotă glaciară, purtată de valuri înghețate Peste sufletele adunate să ceară dreptate. Este triumful răului peste glasul Domnului. Este bucurie efemeră pentru cel cu inima de fiere. Este nimicul în agonie într-o mare de idolatrie. Elena Trifan Referință Bibliografică: IUBIREA APROAPELUI / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1183, Anul IV, 28 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
IUBIREA APROAPELUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353551_a_354880]
-
plăsmuiri de ceață coapse dulci cu sonuri de alăute zac pe craniul nopții spre steaua polară ce aer moale se varsă -n fântâni andaluze acum în amurg se-ngroapă iubirea-n uitare îndulcind otrăvuri băute prin nopți de nesomn și agonie știam că va veni finalul ca-n Shakespeare știam că se vor sfârși trilurile paserii care încă mai plutea prin aer pe lângă noi doi vedeam finalul ca o cădere de balet în haos râzând sorb din vinul tare cu cibela
FINALUL CA O CĂDERE DE BALET ÎN HAOS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352995_a_354324]
-
vioiciunea lor, scepticismul ce-l macină alcătuiesc nuanța de bază a scrierilor sale: el în raport cu lumea, inexistența vreunui sens al lumii: „Faptul că exist eu dovedește că lumea nu are nici un sens”. Și s-a dovedit contrariul! Îl preocupă gândul agoniei, acea senzație groaznică de topire a tot ce este soliditate într-o persoană: „În orice agonie veritabilă este un triumf al morții, chiar dacă după acele clipe de sfârșeală continui să trăiești”. Presentimentul nebuniei e pregnant și terifiant. Cioran scrie: „Oamenii
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]