221,754 matches
-
nume celebre precum Herbert von Karajan) este dovada incontestabilă a faptului că munca sa este apreciată așa cum se cuvine. Ioan Holender este un om fericit. Ține aproape de domeniul miracolului modul în care emigrantul român, exmatriculat dintr-o facultate tehnică, a ajuns într-un timp relativ scurt să cucerească toate onorurile lumii muzicale internaționale. S-a bucurat și se bucură de prietenia unor oameni care, pentru cei mai mulți dintre noi, rămîn idoli intangibili, legende ale culturii secolului XX (Herbert von Karajan, Carlos Kleiber
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
picioare, pasionat de pocker electronic, "veșnic" îndrăgostit de femeile frumoase și snoabe. Bun prieten cu răposatul Elvis Priesley, tartor al unui show cu o largă priză la public, fostul domnitor este dorit în țara natală, Docirania, pentru a revigora turismul. Ajuns aici întâlnește un veritabil cult al Dictatorului, o Securitate omniprezentă (chiar Biserica este o gazdă bună), iar "docirienii erau departe de o opțiune clară și căutau cu înfrigurare ceea ce le puteau oferi alții, ei înșiși neavând nici o soluție la propriile
Un roman parabolă by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14457_a_15782]
-
pus temeliile literaturii noastre moderne. Pentru că a fost genial În felul său, pentru că nu a avut parte de concurența feroce care ne lovește de jur Împrejur, pentru că a luptat În condiții de mizerie fără să numere gologanii care nu-i ajungeau pentru un trai modest. Aceia care se Întrec cu marele nostru bard național fac un act de nedreptate, de gelozie și de mârșăvie morală. Se scrie o poezie intelectualizată la maximum, sau degradantă la maximum, o poezie În proză, fără
Prefață. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_336]
-
și în privința onorabilității e bine să fim mai reticenți. După toate experiențele prin care au trecut românii de vreo 50 de ani încoace, onorabilitatea mi se pare mai degrabă o chestiune personală decît una de familie. Și de parcă n-ar ajunge că ne omorîm copiii înainte de a se naște, îi lăsăm la voia șanselor mici și pe cei pe care îi avem. E elementar că dacă le refuzăm dreptul la școală unora dintre copiii noștri, cei născuți la țară, ne refuzăm
Selecția socială criminală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14451_a_15776]
-
și revăzîndu-l, a stîrnit în mine o lume ciudată a copilăriei și adolescenței mele, a trezit din adormire fraze întregi, mărci ale unor prejudecăți teribile, un cod lingvistic și mental care mă fascina, fără să-l pricep neapărat, atunci cînd ajungeam, în vacanțe, la bunica maternă, la Turnu-Severin. Iernile venea ea la noi și casa se popula cu o atmosferă continuu tragi-comică, pe care mi-ar fi greu să o descriu aici. Nu e nici locul cuvenit. Am văzut piesa Gaițele
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
de regizor plecînd de la detaliul cuvintelor, că s-ar mai fi putut tăia pe ici, pe colo, că soluția pentru costume nu a fost cea mai inspirată sau cea mai nuanțată (Irina Solomon). A mai trecut o vreme și am ajuns să-l văd, a treia oară. Într-o zi de sîmbătă, de la mijlocul acestui decembrie. La intrare, citeam deodată cu alți spectatori afișul care ne anunța că nu mai sînt bilete. M-am bucurat, totuși, de favorul de a obține
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
din mers exercițiul aplecării pe cercetarea ziarelor vechi, am deprins minuția, meticulozitatea, pasiunea față de obiectul cercetării, împletirea acribiei cele mai severe cu emoția descoperirii datelor, pierdute în noianul ziarelor uitate. Fără asemenea muncă și dăruire, nu s-ar mai fi ajuns vreodată ca acestea să fie scoase la lumină și valorificate în perspectiva amănuntului și a sintezei.
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
Scriptura este fără erori ca și întreg sau în parte"; "Cuvântul sigur al lui Dumnezeu ca și obiect unic al credinței"; "cât de profund anticatolic era ca și student"; "ar fi folosit Scripturile ca și etalon al adevărului"; "Luther a ajuns să absolve ca și doctor în teologie"; "priceperea lui Hubbard ca și scriitor (autor) de literatură științifico-fantastică" etc. (rcrwebsite.com) . Pentru a contrabalansa mania actuală, am putea întocmi o listă la fel de lungă cu citate în care să se observe cum
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
după-auz ca-n ceață. Știai și locul unde lira cîntă -; miez nemaiauzit. Și pentru el frumoșii pași îi încercai, astfèl sperînd: cîndva spre sărbătoarea sfîntă Prietenu-și va-ntoarce mers și față. Strofe pentru o muzică solemnă (Pentru Sidie Nádherný) Unde ajunge vocea oamenilor, unde, cînd se-nalță? Vibrează, vibrează de ea cerurile? Sau irosește ea pururi un vînt în scădere? Astăzi eu stau, stau în turnurile bucuriei, astăzi, astăzi nu-mi pasă că pier. Astăzi strig unul din strigăte. Astăzi eu
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
în vase, plante și rămurele de pomi. Obiceiul amintește că la Nașterea Mântuitorului "pomii înverzesc în livezi și poartă fructe". Obiceiul, scrie autorul articolului, Ion Mihăilescu, s-a impus greu: "Un secol a trebuit pomului de Crăciun, după ce și-a ajuns forma sa tipică, ca să cucerească toată Germania și numai o altă jumătate de secol ca să se răspândească în tot Apusul Europei și să se coboare și în jos de-alungul țărmurilor Dunării până la noi românii." Ne-am referit până acum la
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
foarte pertinentă: în timp ce standardele compoziției literare moderniste ar trebui căutate în poezie, în caracterul ei independent și autonom, incompatibil cu transferul lingvistic, cele ale compoziției postmoderne ar fi prin excelență asociate cu ficțiunea și narativul. în epoca actuală, modelul ficțional ajunge așadar să se impună treptat în orice tip de discurs. Din acest punct de vedere putem demonstra cu ușurință că nici textele lui Umbetro Eco din volumul intitulat Sulla letteratura, recent apărut în Italia, la Editura Bompiani, nu fac excepție
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
discurs la altul, dar au avut suficientă forță pentru a se impune ca "adevărate" în lumea noastră . Transferul a fost posibil întrucît comunitatea cititorilor a făcut, de-a lungul timpurilor, "investiții pasionale" asupra eroilor (situațiilor, obiectelor, locurilor) din cărți, a ajuns la un tip de consens cultural care ne împiedică, de pildă, să susținem că Ema Bovary a trăit fericită împreună cu Charles pînă la adînci bătrîneți sau că Hamlet s-a căsătorit cu Ofelia. E drept, pe de altă parte, că
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
citind cu sufletul la gură Război și pace și întrebîndu-vă dacă Natașa a cedat în cele din urmă avansurilor lui Anatolie, dacă acel minunat principe Andrei a murit într-adevăr, dacă Pierre a avut curajul să îl împuște pe Napoleon, ajungeți pînă la urmă să rescrieți romanul lui Tolstoi, lăsîndu-l pe Andrei să se bucure de o viață lungă și fericită, făcînd din Pierre eliberatorul Europei și, mai mult decît atît, împăcînd-o pe Ema Bovary cu bietul Charles [...]; sau ați putea
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
propriei himere. Data rostită de Sylvie în final ar apărea din acest unghi, ca sunetul de gong care marchează sfîrșitul povestirii." Însă lucrurile nu stau tocmai așa, ci chiar dimpotrivă; Eco, în fapt, își organizează demonstrația prin reducere la absurd, ajungînd la concluzia că "Jerard (și împreună cu el Nerval) nu se oprește din povestit cînd înțelege că totul s-a sfîrșit [...] ci tocmai atunci începe să povestească (să povestească adică despre acel eu ingenuu care nu știa și nu avea cum
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
ar putea uni figura lui Costea Nebunul din Cîntece de cîmpie sau a lui Constantin Pierdutul, vagabondul care rătăcea pe cîmpie și se spînzură de "umbra unui salcîm" în Iarna bărbaților și adolescentul proclamat rege al Insulei Cailor, geniu matematic, ajuns la o bătrînețe liniștită la Bodega Armeanului alături de Iapa-Roșie? în nici un caz nu e vorba de o evoluție în sensul romanelor clasice. Imaginația autorului "renaște din propria ei cenușă, reluînd mereu același personaj, din altă perspectivă; în alt context, sub
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
Țineți seama că nou-născuții arată cam... - Alege-l pe cel mai arătos. Așteaptă, ai timp. - O să fie vreo patru luni de așteptat. Mai curând, e puțin probabil să semene a om. Pentru unii nici cincizeci de ani nu-s de ajuns... Am luat autobuzul, am plecat pe strada Karl Marx. Am traversat holul maternității, o clipă m-am zărit într-o oglindă și am întors capul... O femeie în halat alb mi-a apărut în față. I-am vârât sub ochi
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
de toate... - Cred că nu-i complicat - rosti Teppe, - clinica e uriașă. - Vi se comunică fiecare nou-născut? - Pot da dispoziție. Ridică receptorul. Spuse ceva în estonă. Apoi mă întrebă: - Vă interesează să vedeți cum decurge nașterea? - Doamne ferește! Mi-e de-ajuns să notez câteva date, să-i arunc copilului o privire și să vorbesc cu tatăl. Doctorul sună din nou. Mai spuse ceva în estonă. - E una care naște acum. Mai sun peste câteva minute. Sper să fie totul bine. E
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
Teppe, - e un borfaș speculant și un bețiv. Eu pot fi relativ liniștit numai cât îl știu la închisoare. Am tăcut amândoi. - Cândva am lucrat ca felcer pe insulele din Marea Baltică. Apoi am luptat în corpul de armată estonian. Am ajuns să am o situație bună. Nu știu cum s-a întâmplat. Eu și mama lui suntem pozitivi, iar fiul - negativ. - N-ar fi rău să ascultați și ce spune el. - E imposibil să-l asculți. Îl întreb: "Iura, de ce mă disprețuiești? Eu
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
a cunoscut în plin. Mărturisesc că nu aveam speranța că acești luptători vor fi învingători: sistemul părea inexpugnabil. Și iată că miracolul s-a produs: târziu, mult prea târziu și încă nu complet, sistemul construit de Lenin și Stalin a ajuns o ruină, o ruină încă periculoasă care se zvârcolește din răsputeri să salveze ce se mai poate salva din imperiul pe care-l construise. Cartea este fascinantă și instructivă în cel mai înalt grad. Pe lângă amănuntele autobiografice privind acțiunile anticomuniste
Vladimir Bukovski în România by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14455_a_15780]
-
discuția liberă și adevărată? De ce repulsia pentru tonul civilizat? De ce predilecția pentru injurie?" Parcă recunoaștem ceva... Nu altminteri se manifestă noii oportuniști, iubitori de limbaj pe cît de demagogic, pe atît de insolent și trivial, nu altminteri vorbesc adulatorii personajelor "ajunse", dornice a-și impresiona patronii și, în cele din urmă, a "ajunge" și ei. Constatarea gazetarului democrat își confirmă alura profetică dacă o raportăm la un exclusivism încă viguros, favorizat de "destinderea" normelor postdictatoriale, permisive inclusiv față de practicile antidemocratice, nutrit
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
injurie?" Parcă recunoaștem ceva... Nu altminteri se manifestă noii oportuniști, iubitori de limbaj pe cît de demagogic, pe atît de insolent și trivial, nu altminteri vorbesc adulatorii personajelor "ajunse", dornice a-și impresiona patronii și, în cele din urmă, a "ajunge" și ei. Constatarea gazetarului democrat își confirmă alura profetică dacă o raportăm la un exclusivism încă viguros, favorizat de "destinderea" normelor postdictatoriale, permisive inclusiv față de practicile antidemocratice, nutrit de înseși apucăturile dictatoriale care, după cum se știe, copiau, la o scară
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
pe cât de mulți și împărțiți sunt dizidenții și exilații noștri. - Când ați trăit clar sentimentul că sunteței scriitor și nu mai aveți nici o scăpare spre o altă profesie? - La șase ani și ceva, când am fugit în Abisinia, fără să ajung vreodată acolo, am știut că n-o să mai scap de robia și fobia scrisului. Oricât a-ncercat taică-meu să-mi schimbe opiniile. Bătând la mine ca la făsui!... - În ce relații ați fost de-a lungul timpului cu critica
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
dumneavoastră, la care țineți cel mai mult? - Totdeauna este cartea la care lucrez și care urmează să apară. Iar, mai mult și mai mult, la Apocalipsa douăzeci, dacă o voi termina vreodată... la etatea mea, nu știu dacă-mi vor ajunge 15-20 ani, pe care încă-i mai am de trăit. Deși, la ora actuală, merg foarte rapid spre 77!... (Din păcate, foarte puțin după acordarea acestui interviu, la 4 martie 1999 Vlad Mușatescu s-a stins din viață.) - Credeți că
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
Mușatini, la fel și-a închipuit lumea că-s urmașul direct, în materie de dramaturgie al titanicului meu unchi. Ei, bine, teatrul m-a atras totdeauna numai ca spectator, și nicidecum în calitate de producător. Visul meu, de-o viață, era s-ajung un poet de dimensiuni cosmice. N-a fost să fie! Când am fost tentat să devin prozator de psihologie abisală, lectorii au râs în hohote, ajungând la concluzia că sunt un bun umorist. Sau, mai precis, cum spunea neasemuitul Nicolae
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
numai ca spectator, și nicidecum în calitate de producător. Visul meu, de-o viață, era s-ajung un poet de dimensiuni cosmice. N-a fost să fie! Când am fost tentat să devin prozator de psihologie abisală, lectorii au râs în hohote, ajungând la concluzia că sunt un bun umorist. Sau, mai precis, cum spunea neasemuitul Nicolae Paul Mihail, geniul comic de la Sinaia: "Avem întrânsul pe-al doilea mare umorist al țării. Locul întâi rămâne liber pentru a nu se isca probleme!" Ca
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]