7,295 matches
-
exploatare minieră. Mina Suvarov este amplasată pe Valea Mare în estul orașului Moldova Nouă. Se spune că primele galerii ale noii mine au fost inaugurate în anul 1963. Interesant este faptul ca noua mină își avea cota zero chiar lângă albia râului Valea Mare, care traversează orașul Moldova Nouă, și care după confluența cu râul Boșneag, în chiar centrul vechi al orașului, formează un afluent al Dunării. Am menționat amplasarea interesantă ca soluție, fiindcă gurile de mină sunt amplasate cât mai
MINA CENTRALĂ SUVAROV de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358292_a_359621]
-
aruncă în monotonia digestiei.Tocmai de-aceea moartea își schimbă cravatele, trăind angoasa alegerii și meditându-și putreziciunea. Fiindcă ea ... XV. VREME ESTIVALA, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 535 din 18 iunie 2012. Caleașca verii se zbenguie pe albia râului. Amiaza cu obrajii roșii a ieșit la scaldă, aproape goală. Pe sub ceafa dealului aleargă un cal cu cerul în șa. Poteca dinspre pădure coboară încet, desculță, când pe lângă umbra fagilor, când pe lângă șoldul caselor pitite sub șindrila negricioasă mirosind
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
trece pârleazul către amurg. Căldura și-a mai răcorit sângele. O mierlă șuieră ca un flaut, pe maidanul de lângă biserică. Satul începe să se ofilească asemenea bunicului care în fiecare dimineață caută ... Citește mai mult Caleașca verii se zbenguie pe albia râului. Amiaza cu obrajii roșii a ieșit la scaldă, aproape goală. Pe sub ceafa dealului aleargă un cal cu cerul în șa. Poteca dinspre pădure coboară încet, desculță, când pe lângă umbra fagilor, când pe lângă șoldul caselor pitite sub șindrila negricioasă mirosind
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
ce e straniu, morbid, crud, îngrozitor, dureros? Pentru că se regăsesc în acele fraze cumplite, se oglindesc într-una sau în alta din situațiile redate cu amar și obidă de autor, le place să se scalde (ca să nu zic bălăcărească) - în albia plină cu necurățenii a celorlalți și să-și râdă în pumni, precum fariseul, vâzându-l pe vameș la ușa Templului, bătându-și pieptul și pocăindu-se cu aceste cuvinte: „Doamne Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”, în timp ce
UN TIMP AL TRĂIRII ŞI UNUL AL MĂRTURISIRII. CRONICĂ LA CARTEA SILVIEI URLIH VIAŢA DE DUPĂ VIAŢĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358300_a_359629]
-
deasupta timpului ... 44 VISUL NOPȚILOR DE PRIMĂVARĂ Domnul van Schonhoewen era, pentru Estera, acel suflet la care se gîndea cînd o cuprindeau neliniștile inexplicabile ale intimității ei delicate, de cîțiva ani viața ei intrase ca apa unui rîu pe o albie domoală, după ce s-a zbătut strînsă între stîncile colțuroase ale povîrnișurilor de munte, așa simțea pe atunci, că se prăbușește pe zi ce trece într-o cascadă fără sfîrșit, nu mai știa încotro s-o apuce și, cînd simțea că
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
iar patria ar trebui să-i fie recunoscătoare. Iată de ce eu m-am hotărît să nu-i fiu de nici un folos societății, s-o las să-și urmeze destinul firesc, pentru că uneori nu știm dacă procedăm bine cînd schimbăm cursul albiei unui rîu, darmite cînd smintim un popor întreg cu ditirambele noastre patriotarde. Sigur că senzația tuturor, nu numai a mea, este că ne mișcăm într-un spațiu al ficțiunii literare, pentru că totul, pînă și cel mai mic eveniment, a fost
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
aminte de Vlăduț, căruia i se spunea Țepeș, pe care îl invocă, așa cum făcuse steaua Eminescului. De aici, din Dealul Voievozilor, toți patru privesc satul, cât de frumos s-a făcut și cât de mare; vile, străzi asfaltate, canale betonate, albia râului domniței Clara regularizată, un pod solid în locul celui de lemn peste care treceau caleștile domnești spre sau de la Câmpulung, la cealaltă cetate de scaun, Curtea de la Argeș. Trecute vieți de doamne și domnițe! Deodată, privitorii panoramei tresar la auzul
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
din 23 februarie 2012 Toate Articolele Autorului În îngânarea clipelor care smulg timpului clinchete moi, strecor un gând. Nerostirea curge prin mine, prin mâini, prin inimă, prin coapse, prin tălpi până în adâc de izvoare. Îi aud pulsațiile care caută o albie. Gândul mă cheamă. Poate vrea să îl alint, să-i aduc aminte o poveste. Îmi acopăr ochii cu ceața amintirilor; din ea se desprinde o umbră care lasă o dîră viorie pe sufletul meu. Aud glasul auzului care picură silabe
DRAGOBETE- FARMEC de DOR DANAELA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357581_a_358910]
-
Ediția nr. 419 din 23 februarie 2012. În îngânarea clipelor care smulg timpului clinchete moi, strecor un gând. Nerostirea curge prin mine, prin mâini, prin inimă, prin coapse, prin tălpi până în adâc de izvoare. Îi aud pulsațiile care caută o albie. Gândul mă cheamă. Poate vrea să îl alint, să-i aduc aminte o poveste. Îmi acopăr ochii cu ceața amintirilor; din ea se desprinde o umbră care lasă o dîră viorie pe sufletul meu. Aud glasul auzului care picură silabe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
zglobiul din râsul verii. Citește mai mult În îngânarea clipelor care smulg timpului clinchete moi, strecor un gând. Nerostirea curge prin mine, prin mâini, prin inimă, prin coapse, prin tălpi până în adâc de izvoare. Îi aud pulsațiile care caută o albie.Gândul mă cheamă. Poate vrea să îl alint, să-i aduc aminte o poveste.Îmi acopăr ochii cu ceața amintirilor; din ea se desprinde o umbră care lasă o dîră viorie pe sufletul meu. Aud glasul auzului care picură silabe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
hrănit la sânul meu! - Lasî mamă, că n-am dat în cap nimănui ... O să ai și mata cu cini ti împotrivi urâtului când voi pleca eu la armată. - Digeaba cauți tu s-o dregi, băite! Că nu-i apă pi albia Bârladului cu care sî speli rușinea pi care mi-ai făcut-o! ... Nu mai vorghesc de rușinea acestei fete ... Da' ridică ochii, copchilă hăi, să văd și eu a cui ești! ... Măcar de-i fi din alt sat, ca să nu
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
în vid de noi... Mă frânge și sărutul și curg frânturi de șoapte Peste tăceri astrale, plutind nevinovat; Când picură din ceruri o altă albă noapte Eu te aștept, cu roșu să-mi intri în păcat... Și-mi curg spre albii, râuri de lacrimă albastră, Mă spală ploaia lumii de nori și încruntări, Pe frunte mai ascultă un rid la o fereastră De geană adormită în tainice chemări... Că mi-este o petală sau două franjurate De lovitura cruntă a unor
LACRIMILE PLOII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358660_a_359989]
-
RUGĂ FĂRĂ SFÂRȘIT Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 499 din 13 mai 2012 Toate Articolele Autorului Se tânguie și intră-n tăcerea pietrei reci Atâtea rugi sihastre pe lungile poteci Cu firul de lumină din lacrimă curgând În albia durerii, cu șoapte fremătând... Fără sfârșit mi-e ruga și-aștept un scâncet nou De dincolo de lume într-un ascuns ecou; Mai, plânge-mă, durere, mai sapă-mi un abis, Mai iartă, Tu, din ceruri, păcatele din vis! Și dă-
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358661_a_359990]
-
conțin un alcaloid taxina, otrăvitor în special pentru cai. În trecut, oamenii „secerau” aceste conifere, deoarece reprezentau un pericol pentru animalele care se hrăneau cu ele. Astăzi, tisa este ocrotită în toată România. Tot pe Valea Liubotina, cascadele formate în albia acestui râu dau un pitoresc aparte acestei zone. Cel mai impresionant punct de belvedere este Rudina de unde se zărește Dunărea, dar și dealurile Codicea Mică, Codicea Mare. Semnalăm turiștilor de fiecare dat bucătăria tradițională întâlnită la colibele de pe traseu, precum și
DUNĂREA A BĂTUT ŞI PORŢILE DE FIER S-AU DESCHIS de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358644_a_359973]
-
a crescut mai des și mai viguros. Acolo era toată speranța de recoltă pe anul acesta. Avea de gând la întoarcere să treacă pe la bostana de deasupra lacului. De fapt acum a rămas doar urmă de lac. Mai apăreau în albia lui câteva locuri cu mocirlă, unde mai orăcăia din când în când câte o broască răgușită. Restul de broaște stăteau ascunse prin rogozul crescut pe lângă maluri să se ferească de căldura verii. Ajuns la bostană se întristă de situația jalnică
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
statul major al conducătorului revoluției. Revoluția din 1821, „care a restabilit statul românesc”, prin propulsarea idealului național, dar și prin baza sa socială - moșnenii -, rămâne un punct de înnodare a tradițiilor multiseculare ale românilor cu civilizația românească modernă realizată „pe albia ideii naționale”. În perioada când istoriografia românească contemporană căuta determinisme adecvate pentru evenimentele din 1821, istoricul Andrei Oțetea a subliniat că mișcarea, al cărui conducător a fost Tudor Vladimirescu, a fost, cu adevărat, o revoluția națională. Între argumentele invocate de
PROF.UNIV.DR. DINICĂ CIOBOTEA, MOŞNENII ÎN REVOLUŢIA DIN 1821 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344706_a_346035]
-
la fiert „colarezul” (frecățeii), mestecând cu lingura de lemn ca să nu se prindă de fundul tuciului. Când colarezul este gata, îl toarnă în farfurii. După ce dă tuciul jos de pe pirostrii, pune căldarea mare cu apă la fiert. În bătătură așează albia de lemn pe care o înconjoară cu frunze de nuc sau foi de lipan( brusture), taie un „codru” din săpunul de casă care miroase a mentă și pelin( azi, numai bătrânele păstrează obiceiul săpunului de casă). La brâu își pune
TRADIŢII LA PURANI DE VIDELE-SPĂLATUL DE PICIOARE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344749_a_346078]
-
caute/ obloane secrete pentru ieșirea din ființă". Limba profetică din ''Apocalipsa după Valeriu" are un anume fel de exprimare clocotitoare și sibilinică, ridicând realitatea la dimensiunile apocalipsei: Otrăvită de timpul scurs ca un izvor/ De undeva către niciunde./ Într-o albie falsă îmi pregătesc fiertura/ Din petale de Bella Donna/ Ceremonios, pe potriva faptelor și credințelor/ Într-un demult, într-un cândva, altundeva/ Degetele noastre vânturau fără-ncetare''. În realitate, Valeriu Bârgău nu este un imaginativ, căci nu disponibilitatea fanteziei îl definește
APOCALIPSA DUPĂ VALERIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358901_a_360230]
-
astral. Deasupra noastră tremura timpul Ascuns în asfințitul vieții ... Zidit în roua de cioburi A cuvintelor nemărturisite. Din unghiul privirilor mele Rămâne doar clipă cernita... Plutind în aerului cosmic Prin somnul privirilor fără nume. Îmi spăl clipă tăcerilor închise În albia lacrimilor seci ... Și te regăsesc pe malurile reci Rătăcit în gândul astral. gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Gândul astral / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2203, Anul VII, 11 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Rusu : Toate Drepturile
GANDUL ASTRAL de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358995_a_360324]
-
internațional -, pe Profesorul Chivu mi-a fost dat să îl întâlnesc de-a lungul tumultuosului meu destin de până acum la cumpăna dintre două culoare divergente ale istoriei noastre recente, când timpul nou își căuta cu multă grabă și perfidie albia proprie spre a-l înlocui pe cel considerat deja vetust și ieșit din canonul evoluției planetare de atunci a vremii. Dacă aș încerca să concep în câteva cuvinte o definiție a ceea ce a însemnat pentru mine în acei ani adolescentini
NEMAIAŞTEPTÂND LA ARLECHIN... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359370_a_360699]
-
30 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Elegii de April Vânturile, nemiloasele vânturi de primăvară, suflă cu putere peste satele de munte, zburlind dranița caselor vechi și îmbătrânindu-le pe cele noi. Zăpezile grele ale iernii s-au dus, curgând pe albii la vale în șiroaie reci. Pădurile sunt încă de neumblat din cauza troienilor mari și grele. Austrul puternic suflă cu putere peste fața tristă a lumii, umplând văile de vârtejuri, smulgând ramurile copacilor și scândurile din preajma caselor, ducându-le în pustietăți
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
decât un zid de fluturi și zodia apei ca o rugăciune de taină într-o mănăstire curgătoare lasă-mă lasă-mă lasă-mă înflorit să-ți pictez sărutul din palmă cum o iubire plină de iubire când se așază în albia de sine Referință Bibliografică: noaptea toate sălciile sunt albe / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 950, Anul III, 07 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violeta Deminescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
NOAPTEA TOATE SĂLCIILE SUNT ALBE de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360403_a_361732]
-
SE TÂNGUIE PĂMÂNTENII? Autor: Clarissa Emanuela Publicat în: Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016 Toate Articolele Autorului iubite, auzi cum se tânguie pământenii dincolo de ziduri, la colțuri de viață încercănate-n albastru? povara dimineților goale le apleacă tâmplele în albii secate gene de plumb pun gratii vederii înguste lumina ia urma pașilor îngropați în stâncă. și ție ți-e greu să-i asculți, nu-i așa? să-i știi rătăcind înfrigurați. palme uscate le strâng pe trup zdrențele ultimei nopți
IUBITE, AUZI CUM SE TÂNGUIE PĂMÂNTENII? de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/360452_a_361781]
-
Spălatul se făcea dimineața la un lavoar dichisit, așezat în culoarul ce lega odăița Profirei de camera noastră și unde ne așteptau săpunul de liliac, periuțele și praful pentru dinți. Lăutul săptămânal se petrecea în bucătăria de jos într-o albie de lemn, pusă aproape de mașina de gătit pe care se încălzea apa. Ne spălam vinerea, știa ce știa Lelea Profira, deși eram acum Anița și Țunia, nu? Școala, un pension particular, era ascunsă pe o stradă paralelă cu Păcurari, pe
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
IUBITE, AUZI CUM SE TÂNGUIE PĂMÂNTENII?, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016. iubite, auzi cum se tânguie pământenii dincolo de ziduri, la colțuri de viață încercănate-n albastru? povară dimineților goale le apleacă tâmplele în albii secate gene de plumb pun gratii vederii înguste lumină ia urma pașilor îngropați în stâncă. și ție ți-e greu să-i asculți, nu-i așa? să-i știi rătăcind înfrigurați. palme uscate le strâng pe trup zdrențele ultimei nopți
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]