5,091 matches
-
nu uita asta. — Așa e. Așadar, o să-ți spun că regele nostru de câteva ori a plătit ceva mai multișor decât un cal pentru o nouă concubină. — Dacă erau hune. Ori dacă erau de rang și veneau dintr-un popor aliat cu noi: ostrogoții, de pildă, sau gepizii, chiar și turingienii. însă își alege și din stirpe mai joasă, iar pe acelea nu le plătește, cu siguranță. Pune să le răpească — Ce tot vorbești? Bineînțeles că nu. De obicei, capii satelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trebuie să recunoaștem că războiul pe care l-a purtat Gundikar împotriva romanilor din Belgica a fost o treabă nesăbuită. Cu hunii atât de aproape tot timpul și de amenințători, burgunzii ar fi făcut mai bine să caute să se alieze cu Etius, nicidecum să-l provoace și să-l împingă să-i dezlănțuie împotriva lor pe monștrii aceia sângeroși. Astăzi, când suntem și mai puțin .la număr, prietenia și protecția Romei sunt încă și mai importante pentru noi. Asta, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
profilul ascuțit, care urmărise discuția atent, cu brațele încrucișate, rezemat cu spatele de perete — Da, Reinwalt, sunt convins că în război o să fim oricum târâți și că e mai bine să-i înfruntăm pe huni împreună cu romanii și alte popoare aliate cu ei, decât așteptăm să fim striviți fără să facem nimic Bărbatul solid, care deja vorbise puțin mai înainte, obiectă: — împreună cu romanii, spui? Dar cine ne asigură că într-adevăr se vor lupta? Ademar interveni: — Flavius Etius a promis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că Atila nu intenționează să pornească război cu burgunzii, ci doar cu romanii și vizigoții din Aquitania. Se căiesc de felul în care i-au primit acum câteva luni pe trimișii lui și se întreabă dacă merită să-l mânie aliindu-se cu Ravena, de vreme ce Augustus - gândesc ei - nu are nici o intenție să pornească la luptă. Toți se îndoiesc de toți și, chiar dacă partida neutralității nu îndrăznește să o spună în mod deschis, situația asta pune o serie de probleme. Ajunseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să privim; dacă acum hunii sunt principalul nostru dușman, trebuie să-i alungăm. Iar dacă pentru a-l alunga pe acest Atila, va trebui să ne batem, ne vom bate, iar dacă pentru a ne bate va trebui să ne aliem cu împăratul, ei bine, eu sunt dispus să o fac și cred că toți ar trebui să o facem; căci, dacă o să-i lăsăm pe opresorii noștri din totdeauna să se lupte pentru noi, dacă o să îngăduim asta, atunci, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
semne ale unei înclinații către îndeletnicirile războiului - o demonstra, vorbind despre probleme militare. Din tot ce auzise până acum, îndoielile episcopului cu privire la alani erau lucrul cel mai alarmant. — Soldații lui Sangiban, observă el, sunt războinici încercați; mai demult s-au aliat cu Roma tocmai ca să scape de hunii care încă le oprimă poporul. Greu o să se predea. Oricum ar fi, dacă o să mă conduci la Sangiban, o să vorbesc cu el și o să-l încurajez să reziste și să-și îmbărbăteze soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tabere, întrucât la tabăra unităților regulate romane, cu corturile dispuse în șiruri mai mult sau mai puțin paralele, protejate de carele cu efecte și provizii, se alăturaseră, ca pe o tablă de șah, acelea, mai puțin ordonate, ale diferitelor contingente aliate; în întunericul nopții pâlpâiau, așadar, sute de flăcări ce căutau parcă să reflecte toate la un loc spectacolul oferit de bolta cerească. Metronius, care trebuia să ajungă până departe, la marginea taberei, fiindcă acolo se așezaseră oamenii lui, se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
În mod sigur, lumea liberă nu se va lăsa prea ușor amăgită...!!” - afirmă Nando convins de ce spune. Tony pavone nu se putu apține. „După câte Îmi amintesc se svonea la derută. Pentru a provoca confuzie se vehicula ipoteza debarcării trupelor aliate În Europa simultan din două direcții. Una În Grecia pentru a efectua Învăluirea armatei germane pe la spate, iar celaltă debarcare undeva pe coasta Franței. În ultima instanță, s’a optat pentru ultima variantă. În cele din urmă nemții au desconspirat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
debarcare grandioasă care a decimat În mare măsură armata noastră și pierderea Încrederii În victoria pe care propaganda Nazistă o trâmbiță...!! Ulteriordupă Încheierea armistițiului - a fost necesar să se facă uz de Întreaga capacitate a diplomației noastre să ne putem alia cu Învingătorii noștri, având În vedere salvarea germaniei, mai bine zis, recunoașterea țării ca națiune cu drepturi depline În comunitatea Europeană...!! Tony Pavone plăti fermierului produsele cumpărate pe care Nando deja le așezase În portbagajul mașinii, adresând fermierului un ultim
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pe de altă parte, Rusia atăcase Romania În anul 1940 ocupând Basarabia și Nordul Bucovinei, cu acordul Germaniei În virtutea aceluiași pact Între Ribenntrop și Molotov, făcând o dovadă a agresivității Împotriva României ce paradoxal, În nici un caz nu se putea alia cu armata rusă luptând Împotriva mașinei de război germane...! Dramatică situație. Guvernul condus de Mareșalul Ion Antonescu (1882-1946) nu putea sub orice formă să declare neutralitatea țării: ori rușii or nemții aveau caninii gata pregătiți s-o sfâșie. Cu câțiva
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
în condiții de război. Este o est-europeană prin adopție. Ea „vede” conceptele de tranziție, nu doar le citește și le spune. Luni Kristina e supărată foc. Ieri au fost alegeri la ei, în Macedonia. Au câștigat social-democrații și s-au aliat cu o grupare albaneză condusă de un ex-tereorist kosovar împotriva căruia au făcut un lanț uman când a fost primit în Macedonia. Kristina avea lacrimi în ochi: - Nu vrem decât liniște să ne vedem de treburile noastre. 1.000 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
politică internă din România în perioada premergătoare plenarei amintite. Ea se integrează unei suite de măsuri luate de decidenții politici de la București pentru a contracara tentativele U.R.S.S. din anii 1962-1963 de a instaura un control total asupra celorlalte state aliate prin intermediul C.A.E.R. Deosebit de elocvent în acest sens ne apare următorul pasaj din aprecierile fostului ministru de externe Corneliu Mănescu. Spunea demnitarul român: "Cel mai periculos lucru mi s-a părut existența unei edituri pentru manuale școlare. Voiau (sovieticii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
fi încercat, atunci trebuie s-o fac, fie și cu prețul vieții. Ne putem duce la Galata, să urcăm pe prima corabie spre Alexandria. La urma urmei, cele două împărății nu sunt încă în război, se presupune chiar că sunt aliate. Și dacă ți-aș spune nu? — Spune-mi: „Nu, n-ai să încerci să-i salvezi de la masacru pe oamenii din neamul tău“, „Nu, n-ai să te bați pentru ca fiul tău să fie într-o zi stăpânul Constantinopolului“, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a schimbat planurile. Cum mă îndărătniceam să nu exprim nici o părere personală, mărginindu-mă să pun întrebări, Giovanni mă întrebă de-a dreptul: — Nu crezi că e vorba aici de o ciudată coaliție: papa aliat cu Francisc, care s-a aliat cu sultanul? Încerca oare să-mi ghicească sentimentele față de otomani? Sau să afle ce s-a întâmplat cu Harun Pașa? — Cred că sultanul, oricât de puternic ar fi, nu e în măsură să decidă asupra soartei unui război în Italia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
i-a plăcut în mod vizibil. Tonul lui s-a făcut amical și chiar admirativ. — Sunt fericit să aud aceste cuvinte, căci, la Roma, papa șovăie, iar prietenul dumitale Guicciardini îl împinge să se bată cu Carol și să se alieze cu Francisc, chiar dacă regele Franței este prizonierul împăratului. Din poziția mea, nu-mi pot exprima rezervele fără să dau impresia că mă tem de înfruntarea cu imperialii, dar îți vei da seama curând că nebunul ăsta de Giovanni nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vrea, Vitellius o să umple satele lui Julius de spioni. Nu are încredere în el, pentru că întotdeauna Julius a încercat să scape de romani... întotdeauna a visat libertatea poporului său. Spioni, înțelegi? Vitellius se teme ca nu cumva Julius să se alieze cu Galba și vrea să-i știe mișcările. Spionii lui l-ar recunoaște imediat pe Titus. Nu uita că a fost un secutor faimos. — Și atunci, ce facem? - Valerius își trecu mâinile prin părul care-i cădea peste ochi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
știau ce înseamnă pacea, și triburile roxolanilor, care în urmă cu mai multe luni trecuseră Danubius-ul și decimaseră două cohorte, și triburile dacilor prădători, care veneau din delta Danubius-ului, gata să atace legiunile ce păzeau granițele Imperiului și să se alieze cu quazii, a căror cruzime, se zicea, era pe măsura vitejiei lor în luptă. În aerul limpede și rece se vedea printre corturi un du-te-vino de oameni - de la diatanța aceea păreau furnici - și de care. Deodată, vântul aduse mirosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mesager de la Roma care a adus vestea morții lui Galba - arătă spre cele două scrisori pe care Julius le deschidea. După cum ai să vezi, una dintre ele este din partea legatului Valerius, iar cealaltă, din partea fratelui meu. Îți cer să te aliezi cu Otho, noul împărat, împotriva lui Vitellius. În colibă intră o femeie cu o torță în mână. Se apropie de Julius. — Acum. — Așteaptă, zise Valerius, privind-o rugător. — Noi avem anumite ritualuri. În noaptea asta e lună plină, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vor trăda într-un moment dificil... Nu uita că ținea la Galba. La Roma, doar batavii erau dispuși să-l apere. — Dar el, Julius Civilis? — Regele meu comandă o armată puternică, formată din bărbați curajoși, și a hotărât să se alieze cu dușmanii tăi, cu legiunile de Pannonia și Illiria. După cum știi, nutrește o ură adâncă împotriva ta. — Pentru mine, ura unui barbar împuțit contează mai puțin decât osul ăsta, zise Vitellius strâmbându-și gura unsuroasă și aruncă în foc piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pacea și dreptatea în Imperiu. Zeii îi dăduseră sarcina să readucă libertatea popoarelor oprimate de tiran. — Te prevenim să te ferești de învoielile cu legiunile din Pannonia și Illiria. Sau cu cele din Africa, mai ales cu Vespasianus. Nu te alia cu cei care vor fi învinși. Aliază-te cu Vitellius, învingătorul, ziseră în încheiere. — Ce spun prezicătorii voștri? - Julius își mângâie barba blondă, lungă. Din câte știu eu, ieri-dimineață Vitellius a părăsit orașul în carul său luxos, împodobit cu ghirlande
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dăduseră sarcina să readucă libertatea popoarelor oprimate de tiran. — Te prevenim să te ferești de învoielile cu legiunile din Pannonia și Illiria. Sau cu cele din Africa, mai ales cu Vespasianus. Nu te alia cu cei care vor fi învinși. Aliază-te cu Vitellius, învingătorul, ziseră în încheiere. — Ce spun prezicătorii voștri? - Julius își mângâie barba blondă, lungă. Din câte știu eu, ieri-dimineață Vitellius a părăsit orașul în carul său luxos, împodobit cu ghirlande, în fruntea unei armate de bucătari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
căzut prizonier în mâinile lui Nero, care nu a ezitat să-mi ucidă fratele. Am fost salvat datorită lui Galba. — Dar Galba e mort, știi doar. Ai uitat că Otho i-a tăiat gâtul? Vitellius îl va pedepsi pe Otho. Aliază-te cu Vitellius. Faptul că șarpele ucide, spuse Julius Civilis, e oare un motiv să te aliezi cu scorpionul care e pe punctul să înțepe șarpele? — Eu nu sunt roman - Julius Civilis își ascuțea pumnalul în fața colibei în care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
datorită lui Galba. — Dar Galba e mort, știi doar. Ai uitat că Otho i-a tăiat gâtul? Vitellius îl va pedepsi pe Otho. Aliază-te cu Vitellius. Faptul că șarpele ucide, spuse Julius Civilis, e oare un motiv să te aliezi cu scorpionul care e pe punctul să înțepe șarpele? — Eu nu sunt roman - Julius Civilis își ascuțea pumnalul în fața colibei în care stătea Valerius. Trei bărbați erau așezați în jurul mesei: Valerius, Julius Civilis și hangiul, care venise în sat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cap, nevenindu-i să creadă. Acordase îngrijiri fiului unui preot, care se rănise la vânătoare, iar acum își curăța instrumentele în fața focului, în timp ce Maktor punea în vase mâncarea pe care o gătise. — Nu-mi vine să cred că te-ai aliat cu vitellienii! În cultura voastră, dacă nu ești de partea cuiva, înseamnă că ești de partea adversarului? întrebă batjocoritor Julius Civilis. — Eu nu mă simt roman, nu sunt ca Antonius. Maktor îi puse o mână pe umăr. — Liniștește-te. Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cuiva, înseamnă că ești de partea adversarului? întrebă batjocoritor Julius Civilis. — Eu nu mă simt roman, nu sunt ca Antonius. Maktor îi puse o mână pe umăr. — Liniștește-te. Julius Civilis vrea să spună că nu a acceptat să se alieze nici cu Vitellius, nici cu Otho. — I-am trimis înapoi pe ambasadori. I-am rugat să-i zică lui Vitellius că mă voi gândi la propunerea lui. Încercă tăișul lamei cu un deget și continuă s-o ascută. — Ți-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]