1,588 matches
-
rupe legăturile materne și puterea de a opta pentru altele ce i-ar confirma vârsta procreației. Postmodernismul s-a dovedit un spectacol de gesturi și vise hermafrodite, fără funcția perpetuării ca specie distinctă. Valorile postmodernismului sunt expresii ale sentimentului înstrăinării, alienării, coruperii, decadenței, periferizării, neangajamentului, refuzului, revoltei interioare, șocului de dragul șocului, dar mai ales exprimă credința că produsele sale vor fi înțelese și consumate, vor ieși din efemeritatea modei și vor constitui reflexe perene. Postmodernismul economic este credința în virtuțile utilitare
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Stresori dureroși Stresori financiari Stresori familiali SUPRAÎNCĂRCARE CU STRES TRAUME MAJORE STRESORI ISTORICI de exemplu război, viol la adult, tortura, de exemplu abuz sexual și dezastre naturale, tâlhăria, boala și fizic la copil, spitalizarea, fizică severă, terorismul, luptele militare intimidarea, alienarea, separarea, suferința Figura 2.1: Stresori actuali și istorici Se cunoaște la ora actuală faptul că nu orice stres provine dintr-un eveniment de viață major. Evenimente mai mici, cum sunt pierderea autobuzului, răceala, faptul că plouă pot fi de
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
Iritabilitate sau izbucniri de furie; Dificultăți de concentrare; Hipervigilență; Răspuns exagerat de teamă. În afară de aceste trei tipuri principale de simptome, alte simptome uzuale includ atacurile de panică, comportamentul evitant sever, depresia, gânduri și sentimente suicidare, abuz de substanțe, sentimente de alienare și izolare, sentimente de neîncredere și trădare, mânie și iritabilitate, afectarea severă a funcționării zilnice și percepții și credințe stranii. Durata simptomelor trebuie să fie mai mare de o lună pentru a întruni criteriile DSM pentru SSPT și trebuie de
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
orice preț. Aceste mișcări naturale, uitate de copil după o educație prost făcută, trebuie reactivate. Negativitatea coincide cu durerea, suferința, necazul, răul. Este bun tot ceea ce-l duce pe filosof în direcția jubilării, dacă aceasta nu trebuie plătită cu o alienare. Nicio plăcere cirenaică nu trebuie obținută cu prețul unei neplăceri prezente sau viitoare, aceasta apărând de îndată ce libertatea individului este știrbită în vreun fel. Desfătarea lui Aristip coincide cu cea a unui anarhist care nu pune nimic mai presus de libertate
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
așadar doza homeopatică, dar nu interzice alte formule: numai să nu fie știrbite libertatea, autonomia, independența, ataraxia. Plăcerile mesei sau ale patului, estetice sau altele, cu condiția să nu fie necesare, pot fi satisfăcute în voie dacă nu provoacă vreo alienare ori vreo bulversare a sufletului și a trupului. Epicurismul hedonist roman nu contrazice versiunea ascetică greacă. Philodem și ai săi nu acționează ca niște trădători, ca niște infideli față de învățăturile lui Epicur: ei le interpretează, le citesc, nu deformează gândirea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
veritabilă rezidă în această lecție simplă: un trup care nu suferă, un suflet care cunoaște starea plăcută a lipsei de teamă. Nimic altceva. Plăcerile de a bea și a mânca pentru a suprima lipsa - foamea și setea -, fără a genera alienări - bucătăria de lux și vinurile fine -, dar și fără a te limita la pâinea și apa epicurienilor ortodocși; plăcerile conversației fără un plan anume, purtată în mijlocul naturii, între prieteni... Hedonismul tragic al lui Lucrețiu se sprijină pe această simplitate virtuoasă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
spirit? O plăcere nu este nici bună, nici rea în sine, ci numai relativ la o finalitate: edificarea autonomiei individuale și producerea ataraxiei. Dacă satisfacerea unei dorințe, oricare ar fi ea - naturală sau nu, necesară sau nu -, nu duce la o alienare, atunci ea este legitimă. Este cazul sexualității, pe care Lucrețiu n-o condamnă în sine, ci numai dacă impietează asupra seninătății înțeleptului. Pindar avea dreptate când ne îndemna să devenim ceeea ce suntem. În fața unei fiziologii, a unui cosmos, a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cei mai îndreptățiți să furnizeze soluții și tratamente pentru situația rurală, în timp ce, pentru modelul compensator, familiile și comunitățile sunt responsabile pentru soluții. Însă cele două modele au consecințe potențial adverse sau negative (perverse, conform sociologului Raymond Boudon). Modelul compensator produce alienarea indivizilor chemați să rezolve problemele pe care nu ei le-au produs. Pe de altă parte, produsul negativ al modelului medical este dependența, incapacitatea de a renunța la alții pentru soluționarea problemelor. Totuși, comparând cele două consecințe, riscul de alienare
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
alienarea indivizilor chemați să rezolve problemele pe care nu ei le-au produs. Pe de altă parte, produsul negativ al modelului medical este dependența, incapacitatea de a renunța la alții pentru soluționarea problemelor. Totuși, comparând cele două consecințe, riscul de alienare este preferabil dependenței. Mai multe studii au arătat că persoanele care cred că dețin controlul asupra a ceea ce fac au mai multe șanse de a reacționa rapid în fața dificultăților (Seligman, 1975, cf Hughes, 1987). Avem deci mai multe argumente de
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
o reacție sau atitudine a personalității în care se redlectă atât condițiile externe, cât și structura individuală a personalirății. Părăsind poziția facilă a înțelesului de frustrație ca reacție agresivă la contrarierea unei tendințe, reacție determinată de conștiința de păgubire, deposedare, alienare, autorul se angajează în direcția dificilă și complexă a diagnosticului personalității prin analiza multilaterală a personalității frustratului: semnificația, trăirea și modul de reacție a subiectului în fața unui baraj, complex ce ne poate oferi, în unitatea și întregul lui, cheia individualității
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și cea naturală. Analizând multirateral societatea capitalistă, E. Fromm apreciază că aceasta este alcătuită din indivizi dezechilibrați, compulsivi, iraționali, nevritici și psihotici; ea ar reprezenta, cu alte cuvinte, o societate „bolnavă”, alcătuită din indivizi bolnavi care nu vor pșutea depăși alienarea pe care o simt, decât prin „dragoste”. Fromm pledează, așadar, pentru obținerea unei ameliorări a vieții sociale cu ajutorul unei „psihanalize umaniste”. W.R. Bion, ca și G. Murphy, încearcă să reconsidere problema frustrației și a competiției. În timp ce pentru primul, „starea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cu siguranță, să confirmăm că mitul orficilor urmărește să-i convingă pe cei care Îl acceptă că lumea este o vale a plîngerii. În același fel, putem spune că mitul Sophiei nu derivă dintr-o situație de „criză” sau de „alienare” (indiferent ce Înțeles i-am da), Însă el propune, fără Îndoială, o viziune a lumii Întemeiată pe criză și pe alienarea unei Zeițe ambigue. NOTE 1. H.S. Wiesner, introducere la art. „Hypostasierung”, În Reallexicon für Antike und Christentum; definiția continuă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a plîngerii. În același fel, putem spune că mitul Sophiei nu derivă dintr-o situație de „criză” sau de „alienare” (indiferent ce Înțeles i-am da), Însă el propune, fără Îndoială, o viziune a lumii Întemeiată pe criză și pe alienarea unei Zeițe ambigue. NOTE 1. H.S. Wiesner, introducere la art. „Hypostasierung”, În Reallexicon für Antike und Christentum; definiția continuă astfel: „Toate aceste utilizări preced crearea termenului de hypostasis și chiar filozofia Însăși, iar aceste Înțelesuri moderne nu corespund cu exactitate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
proiectul unei Împărății milenariste În care toți să fie egali și În care proprietatea privată, Statul și banii să fie abolite. Este greu de precizat În ce măsură 1-a influențat Oetinger pe Hegel, al cărui „gnosticism” se Încadra inițial În teoria „alienării” (Entfremdung, Entäusserung): Absolutul trebuie să se Înstrăineze de sine pentru a se cunoaște. Filozofia hegeliană a istoriei nu ar fi altceva decît teodiceea gnostică deghizată 40. Hegel Însuși pregătește terenul pentru teoria marxistă a „alienării” muncii. Topitsch urmărește mitul gnostic
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se Încadra inițial În teoria „alienării” (Entfremdung, Entäusserung): Absolutul trebuie să se Înstrăineze de sine pentru a se cunoaște. Filozofia hegeliană a istoriei nu ar fi altceva decît teodiceea gnostică deghizată 40. Hegel Însuși pregătește terenul pentru teoria marxistă a „alienării” muncii. Topitsch urmărește mitul gnostic al căderii, Înstrăinării și orbirii ființelor umane Înșelate de Demiurg În mitul hegelian al alienării Spiritului și apoi În mitul marxist al alienării omenirii prin religie și al salvării ei prin exercițiul „științei pozitive”41
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
hegeliană a istoriei nu ar fi altceva decît teodiceea gnostică deghizată 40. Hegel Însuși pregătește terenul pentru teoria marxistă a „alienării” muncii. Topitsch urmărește mitul gnostic al căderii, Înstrăinării și orbirii ființelor umane Înșelate de Demiurg În mitul hegelian al alienării Spiritului și apoi În mitul marxist al alienării omenirii prin religie și al salvării ei prin exercițiul „științei pozitive”41. Topitsch constată de asemenea că, În teoria lui Marx, locul acelor electi gnostici este luat de proletari, care dețin Înțelepciunea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
teodiceea gnostică deghizată 40. Hegel Însuși pregătește terenul pentru teoria marxistă a „alienării” muncii. Topitsch urmărește mitul gnostic al căderii, Înstrăinării și orbirii ființelor umane Înșelate de Demiurg În mitul hegelian al alienării Spiritului și apoi În mitul marxist al alienării omenirii prin religie și al salvării ei prin exercițiul „științei pozitive”41. Topitsch constată de asemenea că, În teoria lui Marx, locul acelor electi gnostici este luat de proletari, care dețin Înțelepciunea secretă a luptei de clasă, precum și o adevărată
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
www.soros.org/initiatives/scholarship/info/nuts bolts?skin=printable" \t " top" www.soros.org/.../info/nuts bolts?skin=printable) Efectele șocului cultural variază de la individ la individ în privința intensității și a consecințelor. 1.2. Reacția indivizilor la șocul cultural: aculturarea și alienarea Confruntați cu șocul cultural - cu sentimente negative inevitabile de nemulțumire, frustrare, confuzie -, indivizii pot ajunge la două tipuri de rezultate: aculturarea, respectiv alienarea culturală. Cele două rezultate depind de atitudinile inițiale pe care indivizii le au în momentul contactului cu
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
individ la individ în privința intensității și a consecințelor. 1.2. Reacția indivizilor la șocul cultural: aculturarea și alienarea Confruntați cu șocul cultural - cu sentimente negative inevitabile de nemulțumire, frustrare, confuzie -, indivizii pot ajunge la două tipuri de rezultate: aculturarea, respectiv alienarea culturală. Cele două rezultate depind de atitudinile inițiale pe care indivizii le au în momentul contactului cu noua cultură și de strategiile de gestionare a șocului cultural. 1.2.1. Aculturarea Aculturarea se produce atunci când atitudinile inițiale ale individului sunt
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
atitudinea non-critică, umorul sunt atitudini care favorizează adaptarea. Asimilarea este un proces avansat de pierdere a valorilor culturii originare și integrarea totală în cultura dominantă (engl. mainstream culture). Demarcația între aculturare și asimilare este greu de stabilit. 1.2.2. Alienarea culturală Alienarea culturală se produce atunci când atitudinile inițiale ale individului sunt de suspiciune, teamă, neîncredere, intoleranță. În gestionarea șocului cultural individul alege strategii reactive (a critica, a se retrage). Când indivizii nu sunt capabili să se adapteze la noua cultură
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
umorul sunt atitudini care favorizează adaptarea. Asimilarea este un proces avansat de pierdere a valorilor culturii originare și integrarea totală în cultura dominantă (engl. mainstream culture). Demarcația între aculturare și asimilare este greu de stabilit. 1.2.2. Alienarea culturală Alienarea culturală se produce atunci când atitudinile inițiale ale individului sunt de suspiciune, teamă, neîncredere, intoleranță. În gestionarea șocului cultural individul alege strategii reactive (a critica, a se retrage). Când indivizii nu sunt capabili să se adapteze la noua cultură, ei suferă
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
atunci când atitudinile inițiale ale individului sunt de suspiciune, teamă, neîncredere, intoleranță. În gestionarea șocului cultural individul alege strategii reactive (a critica, a se retrage). Când indivizii nu sunt capabili să se adapteze la noua cultură, ei suferă un proces de alienare culturală. Alienarea culturală se manifestă ca proces de devalorizare a culturii-gazdă și dorința de întoarcere la cultura de origine, individul având sentimentul de marginalizare socială, frustrare, furie. Sentimentul „dezrădăcinării” este parte a alienării culturale. 2. Comunicarea interculturală Comportamentele comunicative ale
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
inițiale ale individului sunt de suspiciune, teamă, neîncredere, intoleranță. În gestionarea șocului cultural individul alege strategii reactive (a critica, a se retrage). Când indivizii nu sunt capabili să se adapteze la noua cultură, ei suferă un proces de alienare culturală. Alienarea culturală se manifestă ca proces de devalorizare a culturii-gazdă și dorința de întoarcere la cultura de origine, individul având sentimentul de marginalizare socială, frustrare, furie. Sentimentul „dezrădăcinării” este parte a alienării culturale. 2. Comunicarea interculturală Comportamentele comunicative ale indivizilor sunt
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
noua cultură, ei suferă un proces de alienare culturală. Alienarea culturală se manifestă ca proces de devalorizare a culturii-gazdă și dorința de întoarcere la cultura de origine, individul având sentimentul de marginalizare socială, frustrare, furie. Sentimentul „dezrădăcinării” este parte a alienării culturale. 2. Comunicarea interculturală Comportamentele comunicative ale indivizilor sunt rezultatul interacțiunilor complexe dintre factori culturali, factori contextuali, cunoaștere și emoție. Modul în care comunicăm este ancorat cultural, modelat de mentalitățile, valorile, practicile, expectațiile specifice unui grup etnic, la rândul lor
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
impolitețe comunicativă; empatizarea cu interlocutorul; emoția; consens vs conflict; atitudini comunicative; elementele paraverbale; elementele nonverbale; Rolul limbii în comunicare Stil(uri) comunicativ(e); Gudykunst; Clyne; FitzGerald; Universalismul CAPITOLUL 4 CULTURI ÎN CONTACT Aculturarea; tipuri de aculturare; Asimilarea culturală Adaptarea culturală; Alienarea culturală Ciocnirea culturală; Contactul dintre culturi; Competența de comunicare interculturală; strategii de formare a competenței de comunicare interculturală; Comunicarea interculturală; caracteristicile comunicării interculturale; configurația schimburilor verbale în comunicarea interculturală; neânțelegerile în comunicarea interculturală; bariere în comunicarea interculturală; factorii care afectează
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]