985 matches
-
pe al treilea când genunchiul drept se lovi de ceva tare care îl făcu să scoată un geamăt. Din pricina șocului, lumina oscilă, în fața ochilor se ivi, într-o clipă, ceea ce părea o bancă de piatră, și imediat, în momentul următor, aliniate, niște siluete nedefinite apărură și dispărură. Un tremur violent zgudui membrele lui Cipriano Algor, curajul lui slăbi ca o frânghie din care se rupeau ultimele fire, dar înăuntrul său auzi un țipăt care îl chema la ordine, Amintește-ți, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
îndrepte pălăria! de necrezut, să-și îndrepte pălăria. Luna era aurie și netedă, domnul Vasile Musaca, albit ascuțit, ca și cum îndeplinea o misiune prea aspră pentru înaltele sale puteri vrăjitorești. Un ultim pas, până la dunga taluzului betonat, la gura de vărsare. Aliniate, coloane de torțe îl așteptau, îl primeau. Torțe subțiri lunguiețe, poate doar niște lumânări, care păreau niște torțe. Zâmbea Vasile. Când a luat torța lumânare dinmâinile primului, zâmbea. A luat-o, a suflat în ea. Chipul copilăros al bătrânului pacient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
București, să-l îngroape la Filaet, la Parcul Carol, de-i zice acum Libertății. Am ieșit cu școala și am cântat. Era fanfară, armata, popor peste popor. Te sfârșea la inimă patriotismul când vedeai ce îmbulzeală era acolo. Noi stăteam aliniați, pe trei rânduri, chiar în capul peronului, cum vine garnitura dinspre Râmnicu Sărat. În capul ălalat era normalistele. A fost și Prea Sfințitul, de-a făcut Tedeum. - Păi vezi? Deci a trecut eroul prin gară. Cu trenul. Cu armata. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de o frumusețe exotică prin care se spulberau și se nășteau gânduri ce dirijau mersul perfecțiunii, al roților mici unicelulare, al roților medii pluricelulare, al roților mari moleculare și atomice, multiplicate într-o iederă nărăvașă. O boltă cu nenumărați ciorchini aliniați ordonat pe scări bine plasate. Un tavan de scări prin care țâșneau alte trepte și toate, toate, toate încărcate cu struguri celulari, moleculari, galactici și metagalactici. Și toate cărțile ieșite din rafturi se răsuceau prin cameră. Dintre file cădeau frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
matematicii, după cum, studentă fiind, am descoperit cu încântare similitudini uimitoare între geometrie și poezie. Prima întâlnire se pierde în negura vremilor... Într-un miez de septembrie invadat de un galben bacovian, am găsit în curtea școlii de cartier copiii perfect aliniați pentru festivitatea de deschidere a noului an școlar... Nici un zvon de glasuri, râsete sau șoapte... Doar adierea vântului prin frunzișul salcâmilor copleșiți de atâta risipă de culoare. Se zvonise că profesorul care stăpânea întreaga adunare numai din priviri, venise de la
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
din noi! Gata cu văicăreala! Ziua se Îngâna cu noaptea care părea a nu dori să părăsească lacul cel mare de la Solești. Era duminică dimineața și cei patru colegi pescari, pescari pătimași, aruncaseră În două rânduri nada, lansetele erau frumos aliniate, toate echipamentele ordonate și pescarii moțăiau pe scunele lor pescărești, Împreună cu gândurile lor. Experiența Îi Învățase că abia peste o oră și jumătate va „trage” carasul și plătica, dar toți visau la un crap rătăcit prin preajma lansetelor. Între locurile lor
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
dus până În capătul uliței. De acolo și până la biserică drumul avea Împrăștiată mai multă piatră și ne puteam feri de noroi. În spatele bisericii se afla o antecameră a cărei ușă se deschidea spre altar. Ceilalți copii se aflau deja aici, aliniați câte doi. Fetițele de o parte și băieții de partea cealaltă. Am prins-o strâns de mână pe prietenea mea, Lora, și ne-am așezat În rând. Emoțiile ne-au copleșit pe toți. În timp ce ne admiram reciproc, ușa s-a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Toma se apropie repede. Fără să spună nimic tânăra îi arătă ceva pe jos. La baza trunchiului printre cele câteva firicele de iarbă crescute acolo, se afla o pereche de bocanci bărbătești scâlciați. Cu vârfurile aproape de copac, încălțările stăteau frumos aliniate una lângă alta. Inspectorul se opri pe loc câteva momente privindu-i nedumerit. Prezența bocancilor acolo era cel puțin ciudată. Nu era vorba de un obiect aruncat la întâmplare, cel care îi lăsase acolo, aranjați frumos, se gândise că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sport intram cu picioarele goale, nu în pantofi de sport. Poate ca să nu stricăm parchetul. Dar asta trebuie să fi fost totuși în generală, ce naiba! Mi-aduc aminte de cele peste 40 de picioare cu peste 200 de degete perfect aliniate. Picioarele noastre erau pentru câteva secunde o omidă uriașă, jenantă (nu știu dacă se poate spune despre o omidă că este jenantă!). Horor. Pe cât de frumoase sunt picioarele goale la mare sau în sandale, vara, pe atât de aiurea mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Pe cât de frumoase sunt picioarele goale la mare sau în sandale, vara, pe atât de aiurea mi se păreau la ora de sport: umile, lipite de parchet, într-o solidaritate respingătoare. Erau chiar corpurile noastre, dezbrăcate, concentrate acolo și perfect aliniate. Aveam 12 ani când m-am îndrăgostit de un băiat de 14. Băiatul era frumos și desena minunat. Pe undeva prin casa părinților mei, la Codlea, găvâzdit într-un dulap, mai există, cred, un tablou pe care l-am primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
reîncarce armele, nu exista nici o posibilitate ca inamicul să ia, dintr-o dată, cu asalt malul și să sară în mijlocul trăgătorilor. — Pușcași, deschideți spre lateral! Nu-i blocați pe cei din linia întâi! Soldații lui Nakagawa aveau lăncile pregătite, cu vârfurile aliniate. Cei mai mulți dintre ei își luară acum avânt și loviră în jos de pe mal, în apă. Desigur, ținteau inamicul, dar, în loc de a-și retrage lăncile și de a izbi din nou, le era mult mai simplu să le țină ridicate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îi era nerăbdarea. — Ai tu grijă de toate, în lipsa mea, îi ordonă el lui Kyutaro. Hikoemon e postat la Otsu, iar Seniorul Nobutaka încă mai este la Azuchi. Când ieși pe poarta castelului, Hideyoshi văzu șase sau șapte sute de oameni aliniați, așteptându-l. Luptaseră în bătălii succesive, la Yamazaki și Sakamoto, și nu avuseseră timp să se odihnească nici chiar la Azuchi. Războinicii sosiseră abia în acea dimineață și aveau chipurile încă obosite și pline de noroi. Hideyoshi spuse: Dacă vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o duce bine. Sunt ușurat. După aceea, se întoarse spre stânga, unde stăteau tăcuți războinicii clanului său. Ridică puțin glasul: — M-am întors. Cunosc greutățile pe care le-ați suferit în absența mea. A trebuit să munciți din greu. Luptătorii aliniați se plecară adânc. Sub poarta templului, în capul scării, așteptau să-l salute vasalii principali, precum și membrii tineri și mai bătrâni ai familiei imediat apropiate. Hideyoshi nu făcu decât să se uite la stânga și la dreapta, demonstrând cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aseară. Ce-ar fi să vă duceți înăuntru ca să vadă că sunteți bine? propuse Miyoshi, cumnatul lui Hideyoshi. Când intră, le găsi pe mama, pe soția, pe nepoatele și pe cumnatele sale așteptându-l. Deși nu dormiseră deloc, îl întâmpinară aliniate, în genunchi, cu palmele pe podea. Hideyoshi trecu prin dreptul capetelor lor plecate, zâmbitor și cu ochii scânteietori. Când ajunse în cele din urmă, în fața bătrânei sale mame, spuse: — Pentru acest An Nou am câteva clipe de răgaz și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la Okazaki pentru a semna un tratat de pace. În ziua a douăsprezecea a Lunii a Douăsprezecea, fiul lui Ieyasu fu expediat la Osaka. Îl însoțiră și fiii lui Kazumasa și Honda. Războinicii care le urau drum bun ostaticilor stăteau aliniați de-a lungul străzilor, plângând. Astfel se sfârșea acțiunea lor de la Muntele Komaki - o acțiune care, temporar, zguduise întreaga națiune. Nobuo veni la Okazaki în ziua a paisprezecea, spre sfârșitul anului, și rămase până în cea de-a douăzeci și cincea. Ieyasu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
apăreau cronici literare referitoare la acest puști, pe numele lui Elefterie Măceș. Citi repede, înfrigurat, temându-se în fiecare clipă că nu va găsi ceea ce căuta. Și, spre dezamăgirea lui, când termină de parcurs cele câteva coloane de rânduri frumos aliniate ale ziarului, chiar acesta a fost rezultatul. Nimic care să-l inspire, nimic referitor la vreo crimă sau la alte lucruri de genul ăsta, de care Mircea avea mare nevoie. Se pare că băiatul era nu numai talentat, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în pământ, am măsurat, a strigat către muncitorul pe nume Feri, de aici se începe, în linie dreaptă. Atunci Prodan și muncitorul pe nume Feri ne-au pus să ne aliniem, nu obligatoriu după înălțime, important era să stăm frumos aliniați, nu prea departe unul de celălalt, iar când ne aliniaserăm cu toții, muncitorul pe nume Traian i-a dat și lui Prodan o sapă, așa, a spus, tu nu trebe să muncești, doar să le arăți celorlalți cum se folosește unealta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a patra oară, și nici nu mai trebuia să mă uit la țintă, știam oricum că toate gloanțele au nimerit acolo, în cercul zece, dar la urmă totuși m-am uitat și am văzut că toate găurile erau acolo, frumos aliniate, una lângă alta, făcusem o sută douăzeci de puncte, sau o sută nouășpe, și când am lăsat pușca în jos, am știut c-am încurcat-o rău de tot, și m-am gândit la generalii ăia și la faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
jos găleata de pe borcan și a pus-o lângă el, a luat borcanul și a băut îndelung din spirtul de culoarea plumbului, lăsându-l jos numai când am ajuns noi acolo, atunci am văzut pe masa de camping șase borcănașe aliniate, caporalul le-a umplut cu spirt, gura borcanului fiind largă, o parte din acesta s-a revărsat pe masă, pe urmă toate s-au umplut ochi, atunci caporalul ne-a pus fiecăruia în mână un borcănaș, a apucat și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
turbată? Stai. Fii atent... Uite-o că vine iar. Oamenii ăștia vin direct spre mine. Așa a fost întotdeauna. Ca niște animale mă adulmecă, aidoma unor câini. Când cerșetoarea intră în expresul în care domnește tăcerea, furișându-se pe lângă mesele aliniate, când vagabondul privește mulțimea de pe stradă, alegându-și inima caritabilă care nu îl va refuza, știm cu toții la cine se vor opri. Le întâlnesc privirea— și nu pot să rezist. Ceva din mine răspunde unui anume ceva din ei. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
strigoi. Intrase-n miez de noapte pe o feres truică a crema toriului, pășise pe dalele umede, se-mpiedicase de căruciorul cu care se împingeau morții în cuptor și, sub sinistra boltă de malachită sculptată, pipăise zeci de urne frumos aliniate ca să dea de cea a dragei, a neuitatei Zaraza. O strânsese la piept și-și apăsase buzele pe argila ei rece. Ajuns acasă, cântărețul așeză urna pe-un gheridon din colțul odăii și, chiar din dimineața următoare, începu sinistrul ritual
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
vederea, Încă nu avea trecut, ca să știe să nu pri vească Înainte. Unde Înainte priveau oameni ca maistrul Căreală, pentru gloria partidului și Înflorirea României. Acolo, sub scară, a Înțeles - așa credea el, adolescentul - că sensul literaturii, al cuvintelor frumos aliniate și Încolonate ca să urce spre lumină, cum se iluzionau cei pe care Îi citise, are ferestrele Închise, fiindcă, dacă le-ar deschide, Întunericul ar invada lumea și mințile oame nilor, așa cum a cotropit mintea lui Căreală, despre care alții ar
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
EminescuOpXV 1074} {EminescuOpXV 1077} VOLUMUL X DIN "TIMPUL" ÎN CESTIUNEA BASARABIEI (p. 71) Primul București al "Romînului" de la 26 aprilie începe cu câteva monstruozități, dar cuprinde apoi multe indicațiuni prețioase, care confirmă drepturile Moldovei asupra Basarabiei. Astfel cele dintâi patru aliniate ale articolului cuprind atâtea neadevăruri directe sau prin reticență la adresa conservatorilor, încît par a fi fost durate de fabrica de rând a "Romînului", pe când restul seamănă din contra a fi scris de un om special. Cu toate acestea fiind în
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
înaripate - sfincși și lei - sculptate în granit. Doi piloni titanici, din pietre ciclopice, netede și perfect îmbinate, încadrau intrarea. Dimensiunile tuturor lucrurilor pe care le vedeau erau enorme, încât îi amețeau. Pe fațadele pilonilor erau sculptate mii se semne riguros aliniate: animale stilizate, figuri divine necunoscute, desene criptice. Fuseseră incizate adânc în piatră, ca să reziste de-a lungul mileniilor. Dar sensul lor rămânea de nepătruns. Germanicus puse mâna pe umărul fiului său și-i șopti în greacă: — Ți-ai fi închipuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Marcus Antonius. Apoi cenușa fiilor Juliei, morți în împrejurări niciodată lămurite, departe de Roma. Încă de pe atunci, în cortegiile acelea îndurerate, mulțimea șoptise - iar uneori strigase - că Maștera nu plângea. Oricum, înăuntrul mausoleului, morții aceia, în urnele lor grele, aliniate aveau să evoce imensa glorie a familiei, însă și tragediile acesteia, de-a lungul secolelor următoare. Ultima noapte a lui Calpurnius Piso Mulți patricieni propuseră să i se dedice lui Germanicus un clipeus - un superb scut de aur - și arcuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]