7,971 matches
-
și să privești/ la copacul singuratic din grădină/ să ai o lăcomie a simțurilor, o poftă/ de expresie abia stăpânită/ să te refugiezi în cuvinte rare/ de pildă să folosești adjective manieriste/ (...) să împingi gândul până la starea de vis/ să aluneci senin pe coridoarele memoriei/ și acolo să vezi arena de zinc în care/ fericit te scăldai când erai copil" (Despre fericire). Delicii livrești, muzica omului și a naturii, creația poetică, reflecția pe marginea ei și - fericirea supremă - alunecarea în copilăria
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
câteva ierburi pregătite oricând să se înmulțească într-o singură zi și-n aceeași zi să înghită pământul până departe. Și pe mine, în zile și ani. Sunt treaz, dar de unde atâta întuneric, acum, când câteva ciori trec în zbor, alunecând la mică distanță de culcuș. Nu-i de crezut - minimalizez ca o minte zdravănă tot ceea ce afară se poate întâmpla. În pacea din radio și oglindă, mă hlizesc sfielnic. Larma e detonată de butoane, apăsate înghițit se blochează și știu
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
vor îneca, sau nu - cel mai probabil, o bulă imensă de apă le va ridica deasupra tuturor. Când fiecare om s-așază lent ca la un spectacol de teatru Fojgăiala ușoară și vie a crengilor - la contactul cu geamul, frunzele alunecă; din când în când, mai lasă lipită câte o insectă: plouă. Probabil casa asta își dorește alte ferestre și alte uși. Nu se întâmplă nimic unde bate vântul. Pisik - undeva, fără eforturi, încă nu s-a spus totul: cum îmi
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
toată natura pare să se învioreze. Câmpurile de ierburi, flori de câmp sau porumb abia ivit la lumină au un verde viu, strălucitor, în prezența ei. Cerul devine albastru intens, senin și cald ca în miezul verii, secundele par să alunece calm, aproape imperceptibil, într-un fel de spațiu edenic care se află în afara timpului, orele se opresc și timpul însuși devine ireal, oprit în lumina soarelui, etern... iar asta numai pentru că este și ea acolo. În ochii ei se amestecă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
însorită, intensificată de căldura limpede a ochilor ei, îmi luase parcă respirația într-o secundă. Ea s-a uitat la mine o clipă și mi-a zâmbit vag, aparent absentă și neatentă. Mi-am strâns umbrela din care încă mai aluneca apă de-afară, și i-am privit pe ceilalți, încercând să fac abstracție de Iasomia care se afla doar la un pas de mine, și afecta întreaga realitate prin prezența ei, transformând totul în neprevăzut miraculos. Ați hotărât când va
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
-voi vreodată din boala aceasta sau, fără să știu, voi muri? uneori așteptarea mă doare, cum doare cerul după apus, alteori, în străluciri translucide, ne văd pe noi, cei de odinioară, aproape perfecți, neliniștite boabe de mercur una în alta alunecând și mă întreb cu stupoare: suntem noi sau altcineva trăit-a în noi exultând? atâta sunt sunt doar lumina ce mă miruie în creștet, atâta mi-e rostul și arătarea. ascuns în înalt, în taină se deapănă tâlcul. tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
febră și lingori de noi se desprind, lunecoși și subțiri, cu contur întrerupt, când în brațe ne luăm, două fuioare de fum împletim, care visează înaltul. un loc atât de cast timpul mustește ca putregaiul sub tălpi. din neatenție, noi alunecăm înspre partea abruptă. tu, fiule, stai drept! nu te grăbi! poteca ta, prelinsă în mireasmă de stei, tot urcă și încă mai urcă. din tine se rup și se-nnoadă în urmă năpârlite dureri, șpanuri de vis, neînțelegeri, vinovății încrustate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
poteci sinuoase întrucât, doar ușor atinse, grămezile uriașe de cărți se puteau prăvăli, conducând la o adevărată reacție în lanț a celorlalte mormane". "Omul care mi-a răspuns când am bătut la ușă era scund, încovoiat de artrită, cu ochelarii alunecându-i pe nas și un păr cărunt și hirsut, îndeajuns de lung pentru a-i atinge gulerul, într-un chip nu tocmai elegant. Doar ochii luminoși l-ar fi distins într-o mulțime și zâmbetul care îi lumina acum fața
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
literă și rubrică cu rubrică, dintr-o patimă livrescă ce seamănă cu un viciu irezistibil: deschid volumul cu scopul precis de a căuta un anumit termen, și apoi, după ce au găsit sensul căutat, li se întîmplă ca privirea să le alunece pe pagina alăturată, atenția fiindu-le atît de absorbită de panorama filologică peste care tocmai au dat, încît, acaparați de vîrtejul definițiilor și ademeniți de sarabanda trimiterilor lingvistice, uită să-l mai închidă. Urmarea e că, sub imperiul unei atracții
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
rotind-o numai într-atât încât să percepem și mediile în care acesta ajunge. Întâmplarea nudă și netă e importantă, comentariile fiind reduse la minimum, iar simbolistica lipsind cu desăvârșire. Cu capitolul 4, aproape totul se schimbă. Mite și Bajnorică alunecă de pe suprafața accidentată a biografiei lor, traversată până acum la vedere, într-un spațiu și un timp incerte, cu contururi vagi și o terifiantă adâncime. Sub un nume comic de sat autohton, Perțihani, se cască o capcană demonică, o gaură
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
la poezie, pur și simplu. Apelativul câini sovietici cu care antrenorul Geza Furo își dezmiardă băieții din ring se va transforma, treptat, într-un renume: într-o definiție a succesului obținut prin rezistența la lovituri nimicitoare. Autorul va face să alunece determinantul, păstrând și accentuând imaginea câinelui ca o emblemă iradiantă a întregului roman. Mite are - vedem tot mai clar - o viață de câine. Rătăcește de colo-colo ca o potaie a nimănui, își caută un stăpân, îl găsește, apoi îl părăsește
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
mai erau flori de colț pe la colțuri, o culese și porni mai departe, în jos." În rest, un triunghi conjugal și inter-specii - soția Ursului e o vițică, iar amanta e Vulpea, cu dialoguri depreciate, decăzute din ordinea normală a comunicării, alunecînd pe panta unui suprarealism îmblînzit. De vină e, desigur, nefirescul situației. Altfel, perfect recognoscibilă. Vițica e "un animal sănătos" pe cînd, meditează Vulpea, "eu sînt prea intelectualizată, prea livrescă." Drame moderniste răsucite a la postmoderne. În poveste se amestecă, semi-ființe
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
fericire pentru el - și pentru noi, aș adăuga - oroarea lui de lume nu-i sinceră mai deloc. E pasionat de lume. Pasiunea îi alimentează oroarea, care e sfredelul lui literar." (p. 46). Păcat că autorul, după ce construiește această remarcabilă interpretare, alunecă pe alocuri într-o inutilă raportare a "apocalipticului" Cioran la contexte, modele și efecte reale. Lansat pe această pistă, blândul Livius Ciocârlie nu ezită să-l amenințe, într-un loc, cu... câteva greble peste nas! Firește că în comparație cu Nietzsche, Rozanov
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
nesațiu, cu nevoia imperioasă a autorului de-a o dezvolta fără încetare ca și cum ea ar constitui o barieră împotriva forțelor ce riscă a distruge în orice moment armonia precară a ființei stigmatizate de inadaptabilitate. (continuare în pag. 31) Explicabil, poetul alunecă astfel într-un soi de voluptuoasă "prolixitate", în manierismul euforic (mievrerie) ce reprezintă o rotire în cerc, o virtuozitate captivă sieși a verbelor și imaginilor. "Cînd zicem, bunăoară, că Ťprolixitateať este unul din excesele acestei tipologii stilistice, avem în vedere
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
interioare" în favoarea celei exterioare. Eliberat parcă brusc de teroarea ce părea ineluctabilă, Macedonski își construiește un Orient de intensă reverie, lipsit de orice încordare antagonică, în care materiile emblematice sînt mătasea, porțelanul, apa pe care privirea ca și degetele pot aluneca în voie. Decorul nu mai e trufaș, provocator, dureros prin sentimentalism, lascivitate ori funcție simbolică, ci suav, jucăuș, fantast la modul odihnitor. Miniaturizarea intimizează liniile, dă o senzație de familiar. "E vorba de regăsirea unui echilibru, de o mișcare vizionară
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
evoluția creației macedonskiene urmează o curbă existențială, ca și cum cauzalitatea sa s-ar afla în însuși destinul ființei capabile de cinetica unei autoproiecții stilistice. Astfel abordat, barocul lui Macedonski devine o cheie deopotrivă estetică și psihocritică a înțelegerii poetului. Explicabil, poetul alunecă astfel într-un soi de voluptuoasă "prolixitate", în manierismul euforic (mievrerie) ce reprezintă o rotire în cerc, o virtuozitate captivă sieși a verbelor și imaginilor. "Cînd zicem, bunăoară, că "prolixitatea" este unul din excesele acestei tipologii stilistice, avem în vedere
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
interioare" în favoarea celei exterioare. Eliberat parcă brusc de teroarea ce părea ineluctabilă, Macedonski își construiește un Orient de intensă reverie, lipsit de orice încordare antagonică, în care materiile emblematice sînt mătasea, porțelanul, apa pe care privirea ca și degetele pot aluneca în voie. Decorul nu mai e trufaș, provocator, dureros prin sentimentalism, lascivitate ori funcție simbolică, ci suav, jucăuș, fantast la modul odihnitor. Miniaturizarea intimizează liniile, dă o senzație de familiar. "E vorba de regăsirea unui echilibru, de o împăcare vizionară
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
O confuzie voită care a dat mult de lucru criticii și pe care autoarea o explică jovial: "De ce săpunul lui Leopold Bloom, care m-a însoțit pe tot periplul acestei cărți, nu se lasă povestit, vândut în cuvinte? De ce îmi alunecă el de fiecare dată din mână într-o baie de spumă și se topește acolo încet, în insubstanțialitatea unei revelații? El e lumina care asediază cu nonșalanță toate capacanele și nu poate fi prinsă. E poezia." (p. 311) Fără a
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
privirile ei sînt războaiele pe care se țes covoare și brocarte. E în mine această inimă sau călătorește ca o lampă pe care o vezi trecînd noaptea, dintr-o cameră în altă cameră, pe fațada unei case?". De aici, imaginile alunecă, într-o simulare de dicteu automat, o fericire leneșă, care te face să descoperi și să filosofezi. O legătură de sînge - la propriu, sîngele îl folosește Voronca spre a-și lipi imaginile - se încheagă între trecerile repezi de la o poveste
Literatura moare rîzînd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9596_a_10921]
-
mort de beat care te bagă în bucluc (tu fiind numai amețit) au riscurile, dar și șarmul lor situațional și lingvistic. Dacă din realitate te mai poți abstrage, din ficțiune evadarea e imposibilă. Îndrăgostit de un București crepuscular, Ioan Lăcustă alunecă de la Caragiale-tatăl la Caragiale-fiul (și înapoi), purtat, cum însuși spune, de "cadența textului" care se scrie.
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
generalizată a obștii moderne, stigmatizată de o drastică relativizare a valorilor, care se plasează, după cum arată Jean Baudrillard, într-o regiune "a celei mai slabe definiri a lor, a entropiei lor maxime". Valorile morale nu fac excepție, ci, din contra, alunecă în desuetudine, în ambiguitate, în dezagregare, într-un chip ce reverberează un impas al întregii axiologii. Care e reacția analiștilor, care e postura reflecției filosofice față de această stare de fapt? Fiind un prilej inconturnabil al filosofiei de totdeauna (Nietzsche, de
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
prun... Cânt. Nu mai există cale de întoarcere?/ Stau sub (sic!) cu o cutie de pizza,/ goală. Draga mea, sunt un om istovit: nu te uita că în fiecare zi// alerg după tine prin casă! Alerg din senin/ și deodată alunec pe/ pardoseală, azi m-am agățat în ultima clipă de scrin, să/ mă echilibrez, și am vărsat un/ sertar. De la o vreme, pățesc la fel, vărs, ieri am vărsat un sertar cu/ făină, alaltăieri unul cu cafea, mâine voi/ vărsa
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
deliciilor tehnice nu ni-l poate da. Că, așadar, fără un salt făcut de unul singur pe orbita inutilă, gratuită și nefolositoare a cultivării estetice, întîlnirea cu un tablou poate semăna cu plimbarea anodină printr-un parc desfrunzit: privirea îți alunecă pe culori, pe penumbre și pe contururi, dar nu depistează nimic, iar într-un final, satisfăcut în imboldul curiozității tale cercetătoare, să simți că ceea ce era de văzut ai văzut deja și că, în consecință, interesul ți se poate muta
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
acolo, lipit, chiar Nini îl reîncadrase, nici nu se mai știa pe ce post, rămas la același grad din anii '60. Dar neobosit, mișcându-se cu aceeași față de când îl știa, indispensabil și nemuritor" (pp. 233-234). În cealaltă extremă socială, alunecă mai rapid sau mai lent mulți dintre săteni. Cu excepția celor dați pe brazdă, a adaptaților deveniți informatori și activiști mărunți, familiile numără "o sumă" de probleme și cazuri. Aparent, acestea sunt izolate și particulare. Doar ghinionul, neșansa, ceasul rău au
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
Istoria se face din schimburi de haine și cuvinte: "În luptele lor cu barbarii și nevoiți de asprimea climei, ii au adoptat mai în urmă caciula dacică și au înspătat burca caucazică, și cu aceasta și cîteva nomenclature s-au alunecat în limbă. La străbaterea hunilor în Dacia, românii, încălțând cizme și încingând brâul polon, au luat finale magiare și litvane." (...) "România se cungiură de raiale, de unde, cu moda traiului asiatic, ni se hultuiră prințipii cu cuvinte de șerbi, și pasul
Analogii vestimentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9635_a_10960]