1,512 matches
-
ale adultului și asta se observă."36 Dacă esențele pe care oamenii le stimează atât de mult, fără să le iubească, n-au putut salva nimic, atunci nu ne mai rămâne decât curajul amăgirilor, spune, cu tristețe, Cioran, în Cartea amăgirilor. Dacă viața ar avea un singur argument în favoarea ei deslușit, de o evidență indiscutabila s-ar spulberă", spune Cioran în 194937. "Tristețea de a fi" nu-l va mai părăsi niciodată, pentru că este convins că omul nu-și poate găsi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
spaniolă de Fernando Savater, Taurus, Madrid, 1997. Breviario de los vencidos, traducere în spaniolă de Joaquín Garrigós, Tusquets Editores, Barcelona, 1998. Căderea în timp, Humanitas, București, 1998. Caiete I, ÎI, III, Humanitas, București, 1999. Cahiers 1957-1972, Gallimard, Paris, 1997. Cartea amăgirilor, Humanitas, București, 1996. Caietul de la Talamanca, Humanitas, București, 2000. Cioran și muzica, Humanitas, București, 1996. Cuaderno de Talamanca, prefață de Verena Von Der Heyden-Rynsch, Pre-Textos, Valencia, 2002, traducere și prolog de Manuel Arranz. Demiurgul cel rău, Humanitas, București, 1996. Despre
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
disperării, p. 133. 6 Emil Cioran, Lacrimi și sfinți, Humanitas, București, 1991, p. 32. 7 Nicole Parfait, op. cît., p. 69. 8 Emil Cioran, Des larmes et des Saints, Oeuvres, L'Herne, Paris, 1986, p. 312. 9 Emil Cioran, Cartea amăgirilor, p. 223. 10 Idem. 11 Convorbiri cu Cioran, p. 105. 12 Ibid., p. 197. 13 Sân Juan de la Cruz, Poesía, Ed. Cátedra, Letras Hispánicas, Gran Canaria, Spania, 2006, p. 219. Versurile în spaniolă: "Quien vive como yo vivo / sin duda
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
196. 18 Emil Cioran, Convorbiri cu Cioran, p. 197. 19 Norbert Dodille et Gabriel Liiceanu, Lectures de Cioran, Éditions L'Harmattan, 1997, p. 67. 20 Simona Modreanu, Le Dieu paradoxal de Cioran, Éditions du Rocher, 2003. 21 Emil Cioran, Cartea amăgirilor, p. 105. 22 Idem. 23 Convorbiri cu Cioran, p. 180. 24 Simona Modreanu, op. cît., p. 67. 25 Patrice Bollon, Cioran l'hérétique, Gallimard, 1997, p. 124. 26 Emil Cioran, Despre neajunsul de a te fi născut, Humanitas,1998, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Convorbiri cu Cioran, p. 180. 24 Simona Modreanu, op. cît., p. 67. 25 Patrice Bollon, Cioran l'hérétique, Gallimard, 1997, p. 124. 26 Emil Cioran, Despre neajunsul de a te fi născut, Humanitas,1998, pp. 155-156. 27 Emil Cioran, Cartea amăgirilor, p. 77. 28 Ibid., p. 78. 29 Emil Cioran, Amurgul gândurilor, p. 69. 30 Ibid., p. 87. 31 Nicolae Țurcan, Cioran sau excesul că filosofie, Ed. Limes, Cluj, 2008, p. 207. 32 Emil Cioran, Amurgul gândurilor, p. 78. 33 Lev
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
că filosofie, p. 114. 5 Emil Cioran, Căderea în timp, pp. 137-138. 6 Pascal Quignard, op. cît., p. 129. 7 Ibid., p. 134. 8 Ibid., p. 135. 9 Emil Cioran, Silogismele amărăciunii, Humanitas, 1996, p. 63. 10 Emil Cioran, Cartea amăgirilor, p. 152 . 11 Gabriel Liiceanu, Itinerariile unei vieți, pp. 116-117. 12 Alejandra Dahia, Ernesto Sábato a los 80, articol apărut în revistă "Caras", 30 septembrie 1991, Santiago de Chile. 13 Ernesto Sábato, Abaddón, El Exterminador, p. 23. 14 Idem. 15
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Um nichts în der Welt. Eine Liebe von Cioran (Pentru nimic în lume. O iubire a lui Cioran) de Friedgard Thoma și apare la Editură Weidle Verlag din Bonn. 7 Sorin Alexandrescu, op. cît., p. 312. 8 Emil Cioran, Cartea amăgirilor, p. 168. 9 Emil Cioran, Tristețea de a fi, Ed. Oltenia și Ed. Dyonisos, Craiova, 1992, p. 35. 10 Blasco Ibáñez, Los cuatro jinetes del Apocalipsis, Alianza Editorial, Madrid, 2007, p. 39. 11 Ernesto Sábato, Hombres y engranajes. Heterodoxia, Alianza
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
La Plata și publicată în revista "Proyectos Patrimonio", Chile, 2002. 62 Ernesto Sábato, Antes del fin, p. 159. 63 Emil Cioran, Pe culmile disperării, p. 150. 64 Idem. 65 Ibid., p. 151. 66 Ibid., pp. 84-85. 67 Emil Cioran, Cartea amăgirilor, p. 168. 68 Ibid., pp. 61-62. 69 Ibid., p. 62. 70 Nicole Parfait, Cioran ou le défi de l'être, p. 61. 71 Ibid., pp. 61-62. 72 Ibid., p. 62. 73 Idem. 74 Mama sa, Juana, avea descendentă albaneză. 75
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și de Friedrich Schiegel, discipolii declarați ai lui Fichte, ale căror speculații, adesea nepublicate în timpul vieții lor, au avut de altfel puțin de-a face cu producția de opere literare concrete. Strânsa unitate dintre filozofie și literatură este adesea o amăgire și argumentele în favoarea ei nu au valoarea oare li se atribuie, deoarece sunt bazate pe studiul ideologiei, al profesiunilor de credință și al programelor literare care, inspirându-se inevitabil din formulările estetice existente, nu pot avea decât o relație îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
comuniste le revine un rol ingrat dar important, acela de agent de legătură; multe îl vor plăti cu deportarea, ca D. Casanova. Totuși, în aprilie 1956, J. Vermersch lansează o campanie contra controlului nașterilor, declarând că „maternitatea voluntară este o amăgire pentru masele populare și, mai ales, o armă în mâinile burgheziei contra legilor sociale”. Aceste poziții tradiționaliste pun PCF într-o situație delicată atunci când, după mai 1968, ia amploare mișcarea pentru eliberarea femeilor, de-a lungul întregii perioade îndelungate cât
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
observația necruțătoare asupra erorii comune, dinamitând cele mai răspândite sofisme și adevăruri-iluzie. Îndepărtarea omului de Real și fățărnicia asociată acestei pierderi sunt izvoarele demagogiei, socială și intimă. Amorul propriu și ipocrizia, spiritul mijlociu, „armonic” cultivat de școală, omul liber și amăgirea de sine, omul mare și sacrosanctul său interes personal, „îndreptările” rizibile aduse de progres conturează farsa perpetuă a bâlciului deșertăciunilor (Piacere per piacere, Camuflajul, O firmă revoluționară). La un pol, intenția satirică, ironică și tehnicile denigrării - jocul insinuant cu proporțiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
cărți, a textelor ce se scriu autocomentându-se, bănuindu-se mereu de a nu corespunde orizontului de așteptare a cititorului majoritar interesat de romanesc, de cursul intrigii, de palpitantul deznodământ. Suspendarea intenționată a acestuia în cele zece povestiri are efectul unei amăgiri tot mai amare, de dragul eternului incipit, aliment și remediu al nemântuitei noastre dorințe de epic, de aventură decameronică, poescă, borgesiană, dostoievskiană, kafkiană, proustiană ș.a.m.d. Dar, vai, toată această suită ilustrată de stiluri, abordări, atitudini existențiale și imaginare reprezintă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Afroditei, astfel că pe pământ s-a înstăpânit o mare dezolare, iar inima a devenit "o groapă de gunoi în putrefacție"; a supraviețuit doar un singur mit, unul dintre cele mai feroce, cel al lui Iason și Medeea, simulacre ale amăgirii, violenței și cruzimii veacului al XX-lea. Acum cartea de aventuri consemnează robie, colonialism, sânge, mult sânge, vocea naratoare nu uită de Gulaguri și Lagăre, de trădarea idealismului militant sub stindardul revoluției (în primul rând ca angajament etic și civic
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
că nu trup și sânge ți-au descoperit ție aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri” (Mt. 16,7). Mărturisirea petrină include darul recunoștinței în actul recunoașterii. Confesiunea apostolică nu se reduce la statutul unei propoziții ostensive. Am pluti printre amăgiri dacă ne-am imagina credința în revelația Evangheliei ca pe un act de alegere pragmatică. Credința nu este opțiunea unui subiect autonom pregătit să cântărească ofertele religioase ale pieței. Atitudinea filozofilor din Areopag nu rimează cu convingerile apostolilor. Numai o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Și este, poate tocmai în miezul insulei, o peșteră îndeajuns de încăpătoare ca să sălășluiască în ea, ani după ani, Prospero și Miranda. Iar din text se desfășoară întinderile și reliefurile vag determinate ale unei vegetații luxuriante, uneori doar germinația unor amăgiri. Insula, peste care, lini sau viforoși, trec nori, pare să fie păduroasă, dar nu este o junglă; se află acolo rariști și poieni, sunt pomenite măguri, pajiști de nimeni păscute a căror iarbă, de un verde viu, este proaspătă și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
e acolo altfel decât în lume. E drept că asistă la o scenă de iluzionism (o feerie oferită lor de un Prospero încă, din iubire, vrăjitor), numai că, oricât s-ar mira ei sau le-ar plăcea, nu simt că amăgirile acestea delectabile ar adăuga ceva iubirii lor sau că le-ar consacra-o. După „masca“ din piesă, Ferdinand spune numai atât: „E bine aici, / Înțelepciunea și puterea ta / Adus-au raiul pe pământ“, raiul fiind de fapt în ei, iubiți
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ceva iubirii lor sau că le-ar consacra-o. După „masca“ din piesă, Ferdinand spune numai atât: „E bine aici, / Înțelepciunea și puterea ta / Adus-au raiul pe pământ“, raiul fiind de fapt în ei, iubiți fără prihană și fără amăgire. Prospero, în târziul vrăjitoriei sale, numai îi răsfață, neschimbând nimic. Doar se mai folosea o vreme de o insulă a sa, o insulă ce fremăta, încă la ordinele sale, de spirite ignee, acvatice, telurice, aeriene, nocturne și diurne, bune, malițios
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
scurta viață / Înconjurată ni-e de somn.“ Și poate e chiar așa. Doar că în insulă se află cineva care prea bine ar putea să fie numai vis și tocmai nu e. Ariel Într-adevăr, acestei lumi, care e totodată amăgire și ființă, vine un ceas când i se adaugă Ariel. Nu avem cum ști de ce-a venit în insula aceea, poate atras de vraja ei, de lumea ei de duhuri slobode și jucăușe (ostrovului i se dusese poate, prin
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
impactul devastator al schimbării... Iar, după o vreme, să-și facă reapariția, pentru a opta într-un sens convenabil, plângându-se apoi că ba geografia, ba istoria ar fi vinovate pentru soarta lui, și nu el însuși. Pilduitoare a fost amăgirea în care și-a trăit agonia comunismul la noi. Nicolea Ceaușescu a crezut că, instituind un stat autarhic, își va proteja regimul de influența externă. Efectul de domino, produs de Căderea Zidului Berlinului, avea să-i demonstreze că se înșelase
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
unui pastor pribeag din Asia.147 Montale a mai preluat de la romantic, precizează Gilberto Lonardi, tema amiezii că moment topic și pe cea a copilăriei că vârsta a iluziilor destinate să se năruie: la Montale copilăria devine vârstă leopardiană a amăgirilor și iluziilor ce se prăbușesc în fața "norilor grei ai mării celei tulburi" (Sfârșitul copilăriei).148 Căutarea cuvintelor simple, esențiale, naturalețea rafinată, si varietatea limbajului leopardian sunt calități admirate tacit de Montale și constituie, pentru el, un ideal ce poate fi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
După fixarea punctelor inițiale și finale ale traseelor cronologice, se vor reliefa dinamicile de-a lungul respectivelor axe, îndeosebi cea de abandon a unui prezent detestat și de recuperare, pe firul amintirii, a trecutului, timp fericit al speranței, iluziei și amăgirii. În cazul lui Salvatore Quasimodo analiza se concentrează asupra poeziilor: Nopții, Forme de arbori chinuite, Unde morții stau cu ochii deschiși, Valuri de râuri proaspete în somn, Apăstătută, Vânt la Tìndari, În mine rătăcita fiece formă, Bâtlan mort, Insula lui
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
faptul că și în cazul lui Leopardi, inspirația revenea purtând cu sine chipuri, glasuri, cuvinte din trecut, din amintire. Teamă sicilianului de a rămâne fără chipuri și cuvinte reflectă și sintetizează deznădejdea lui Leopardi din clipă în care înțelege că amăgirile tinereții și imaginile inspiratoare de poezie (dolci studi) s-au risipit: Eu toate / ale primei vârste dulci amăgiri / cum pleacă simt, si cum se pierd din priviri / plăcuțele imagini, ce atâta / am iubit, ce pururi până-n cel ultim ceas / să
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
amintire. Teamă sicilianului de a rămâne fără chipuri și cuvinte reflectă și sintetizează deznădejdea lui Leopardi din clipă în care înțelege că amăgirile tinereții și imaginile inspiratoare de poezie (dolci studi) s-au risipit: Eu toate / ale primei vârste dulci amăgiri / cum pleacă simt, si cum se pierd din priviri / plăcuțele imagini, ce atâta / am iubit, ce pururi până-n cel ultim ceas / să-mi fie, în amintire, dorite și deplânse (Contelui Carlo Pepoli, vv. 121-126).310 Soluțiile ermeticului nu ating însă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de maestru, care nu întrevede, în acest poem scris în anii de tăcere a poeziei, speranța niciunei reveniri. I dolci inganni, amintirile, iluziile fericite ale copilăriei se regăsesc și la Quasimodo. În versurile următoare imaginația eului se află sub semnul amăgirilor leopardiene: În mine rătăcita fiece formă, / frumusețe, iubire, din care copilul își scoate / iluzia și apoi tristețea (În mine rătăcita fiece formă, trad. PS).311 Ambii autori utilizează un număr mare de termeni din sfera semantica a pierderii, a dispariției
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
norociri fălcilor tale m-au vândut. Și macar că nu a înțeleptului sfetnic ieste a dzice, ah, căci m-am amăgit, ah, că eu nu socoteam că va vini lucrul așe, însă când la numele cerescului să supune pemintescul, pentru amăgirea ce i-ar vini, mare mângâiere și de izbândă nedejde îi rămâne, că numele pre cari le cei fără de lege organ și măiestrie răutății lor l-au făcut scutitoriu în nevoi, agiutoriu în strâmptori și izbânditoriu în dziua mâniii sale
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]