1,286 matches
-
interioară a căminului până noaptea târziu, sub o ploaie putredă de toamnă, dar nici urmă de gândac. Să mai ai Încredere În colegi, să le mai Împrumuți ceva, dacă nu sunt În stare să păstreze un amărât de gândac. Un amărât de gândac chitinos și verde pe deasupra. Cu toate astea, tu Îți iubești colegii, mai ales o parte a acestora. Îl iubești pe hipopotamul Juba pentru că este sobru și te lasă să lucrezi În laboratorul lui foto, Îl iubești pe Păsărică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
caz. Îi văd din ce în ce mai rar. Nici măcar nu știu care e termenul corect pentru un bărbat în situația mea. Tatăl rămâne tată și după divorț, dar ce se întâmplă cu tatăl vitreg? Nu am nici un fel de drepturi. Se vedea clar cât de amărât era și aș fi vrut să-l consolez, dar, în continuare, nu mă puteam mișca. — Îți e dor de ei, nu-i așa? am zis. Ed dădu din cap aprobator. —N-o să mă crezi, dar durerea e de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și fără banii de la mătușa Lynn, tot am suficient. O să-ți fac cinste și cu prânzul chiar. Dar Maria nu mă mai asculta. Nu e prietenul tău cu soția curviștină? Am întors capul și l-am văzut pe Phil, rătăcind amărât prin raionul de lenjerie intimă. După ce mi-am plătit toate articolele achiziționate, ne-am dus să-l salutăm. Oh, Jenny, slavă Domnului că ești aici! — Doar nu e ziua lui Tally? am întrebat. Phil strânse din buze. —De ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să se uite în altă parte când drapelul se înalță fluturând pe catarg - și asta nu pentru că l-ar preocupa doar propria-i sănătate mintală. Adevărul gol-goluț e că nu pentru mine întorc eu capul într-o parte, ci de dragul amărâtului ăluia de taică-meu. Și, totuși, ce preferințe are taică-meu de-adevăratelea? Dacă s-ar întâmpla ca acolo, în camera de zi, băiețelul lor ajuns la maturitate să se tăvălească dintr-o dată pe covor cu mămițica lui, ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-nceput să mă-ntreb dacă nu s-a revărsat paharul. Mă aud cum mă complac în cârtelile astea ritualizate care-i fac pe pacienții psihanaliștilor de batjocura lumii. Oare să-mi fi detestat copilăria și să le fi purtat pică amărâților ăstora de părinți și-atunci cu aceeași înverșunare cu care îmi pare că o fac acum, privindu-mă retrospectiv, din perspectiva actuală - păi, nu? Oare spun adevărul, sau să fie doar un simplu kveci 2? Sau kveci-ul să fie, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
copil! Și-un cămin! Și-un soț! Nu-s lesbiană! Nu-s curvă! Îmi amintește de seara în care am dus-o în Bronx, la ceea ce noi, cei din comisia C.U., am numit „Seara șanselor egale“. — Toți portoricanii aceia amărâți înșelați la preț în supermagazin! Vorbeai în spaniolă și, vai, am fost atât de impresionată! Vorbiți-mi despre condițiile voastre sanitare mizere, vorbiți-mi despre șobolanii și gândacii voștri, vorbiți-mi despre taxa de protecție pe care o plătiți polițiștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
condițiile voastre sanitare mizere, vorbiți-mi despre șobolanii și gândacii voștri, vorbiți-mi despre taxa de protecție pe care o plătiți polițiștilor! Fiindcă discriminarea e împotriva legii! Un an de închisoare sau o amendă de cinci sute de dolari! Iar amărâtul ăla de portorican s-a sculat și a urlat în gura mare: „Și una, și alta!“ Ah, Alex, fățarnicule! Ipocritule, prefăcutule! Te dai mare sculă în ochii unei adunături de amărășteni, dar eu știu adevărul, Alex! Tu obligi femeile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de afacerile lui Mărgărit cu cei doi. Îi sunteți datori! Răzvănel îi amintește lui taică-său: — Ați dat în el, bă, îi sunteți datori pentru alea două palme. Tu și Adrian. Io unu nu m-am mânjit să dau în amărâtu’ ăsta. Sobolul bătrân se izbește cu palma peste frunte. — Uitasem, Mărgărite, mânca-ne-ai... Datoria-i datorie. Acuma, două palme n-ar fi cine știe ce. — Ar fi-ncăput și zece, nea Ghețule, îl liniștește Mărgărit. Știi că io nu mă supăr, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aceștia nau voie să greșească) etc., care au furat cu acte în regulă valori ce însumează cifre incredibil de mari, cu ale căror zerouri poți înconjura foarte bine un sat măricel; dar când e vorba de faptele minore ale unor amărâți, ei pronunță sentințele prompt, repede și la timp. Și știți de ce? Pentru a raporta, căci trebuie să justifice auritul fotoliu din care taie și spânzură, salariile atât de grase, iar rezultate concrete trebuie să existe, ce naiba? Corupții vorbesc atunci când primesc
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
valurile. La un coniac, maiorul Arthur Maxwell, din infanteria marină a Maiestății sale și subordonații săi Își pasau unul altuia binoclul, studiind situația de pe țărm. ― Cam aglomerat, aș spune. ― Parcă e gara Victoria În Ajunul Crăciunului, sir. ― Uită-te la amărâții ăștia. I-au lăsat să se descurce singuri. Când o să se ducă vorba despre plecarea guvernatorului grec, o să fie iadul pe pământ. ― O să evacuăm și noi refugiați, sir? ― Ordinele noastre sunt să apărăm bunurile și cetățenii britanici. ― Dar, În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu ochi. Sau: ― Intelectualii ăștia cu stea În frunte ar trebui să se ocupe de politica externă. Cum să-i trateze pe rușii ăia blestemați și pe chinezii roșii. Nu să se cace pe ei pentru un jaf la un amărât de birou de campanie. Așezat În spatele tăviței sale de la televizor, Milton privea amenințător presa de stânga, iar asemănarea sa crescândă cu președintele nu mai putea fi ignorată. În serile din timpul săptămânii se certa cu televizorul, dar duminica avea public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
incomparabil superioară celei dinainte. Dacă în facultate aș fi păstrat acest ritm de creștere intelectuală, fără-ndoială că aș fi ieșit de acolo un geniu. Momentul decisiv al evoluției mele s-a întîmplat însă exact la jumătatea liceului, în acel amărât de sat Chirnogi, în acea vară chinuitoare a lui 1972. Muream, muream de plictiseală. Sunasem de mai multe ori acasă și mă plânsesem, și-i rugasem să mă lase să vin în București. Degeaba. Trebuia să rămân toată luna pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
deodată, la capătul filamentului, desfoindu-se exotic și pluriform în craniul meu. Se formase un cordon ombilical între mințile noastre, ea era mama care mă hrănea cu substanța gelatinoasă a visului, iar eu - care (sau fiindcă) iubeam fiecare fibră din amărâtul ei căpșor de studentă și gâsculiță - creșteam din întrolocarea foițelor embrionare, scrise pe ambele fețe cu vise furate. Și iată-ne acum: eu, autor, colectând glorie și (mult mai mult) dispreț, nemaiîndrăznind să intru nopțile în nici un fel de ring
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu-i Întreabă nimeni de unde le-a cumpărat și dece nu fumează din patriotism țigările noastre comuniste. Da domnule maior Huzum,desigur, abuzuri grosolane s’au făcut de când se cunoaște istoria civilizației Însă, cei care jefuiau mai lăsau suficient bietului amărât ca să poată trăi și el. Pe câtă vreme acum...!! Omul de rând, la ora actuală nu are voie să gândească, să aibă opinie personală, nu are voie să agonisească nimic, În schimb are voie să muncească destul de mult și să nu ceară
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vede, apă. Llewelyn se ia după niște urme, își dă seama că la mijloc fuseseră droguri și descoperă o geantă cu bani. Ia banii, se duce acasă, la soție, dar îl mustră conștiința și se întoarce noaptea să-i dea amărâtului niște apă. Omul e mort, iar alții vii și răi apar la locul faptei. Llewelyn pleacă de acasă cu banii, ducând pe urmele lui monstrul - ucigașul Anton Cigurh (un Javier Bardem tăiat în stâncă, de un umor negru neegalat decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
la fel de bună ca să scapi și de aglomerația din metrou, de cea de la Piața Unirii mai ales. Chiar în timp ce-mi așezam bagajul de mână lângă cel al Elenei Vlădăreanu m-am gândit la asta și, pentru câteva clipe, la amărâții de jos care se duc la muncă înghesuiți ca șobolanii în conservă, dacă ar exista așa ceva, conserve cu șobolani, adică. „E bine să scrii poezie; poezie apreciată de mainstream, dar nu și de underground, sau apreciată în underground, dar nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
Wilt. A aruncat-o pe doamna Portway exact prin acoperișul serei. Toată peluza era plină de sticlă... Iar doamna Portway n-a fost o femeie sănătoasă nici măcar în vremurile ei cele mai bune. — Nu-i femeia aceea cu artrită reumatică? Amărât, Wilt dădu din cap că da. — Și cicatricile alea de duelist de pe obrajii ei, zise el, alea de la sera noastră i se trag, nu de altundeva. — Trebuie să recunosc că eu m-aș fi gândit la niște locuri mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de la două și zece, zise el. Asta înseamnă patru ore. N-ar fi făcut așa ceva dacă n-ar crede că Wilt are o oarecare legătură cu femeia moartă. — Pot să creadă ei ce vor. Eu îl știu pe Henry! Chiar dacă amărâtul de el ar vrea s-o facă, nu e în stare să omoare pe nimeni. L-a trosnit totuși marți pe elevul din clasa de Tipografi. Asta dovedește că e capabil de acte de violență irațională. — Greșiți din nou. Tipograful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
vagin... N-am subliniat așa ceva! Doar am menționat blestematul ăla de detaliu ca să sugerez că este extraordinar de asemănătoare cu o ființă umană. N-am sugerat că mi-am făcut un obicei din... Aici Wilt se opri și se uită amărât în podea. — Continuați, domnule Wilt, nu vă opriți chiar acum. Adesea vorbitul ajută. Wilt se holbă furios la inspectorul Flint. Discuția cu el nu-l ajuta nici un strop. — Dacă vreți să sugerați că viața mea sexuală se reduce la copularea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
uită înăuntru, la jucăriile din cameră. Presupun că i-ai măcelărit și pe copii, zise el sumbru. — Copii? se miră Wilt. Nu știam că au vreunul. — Ei bine, dacă n-ai făcut-o, începu inspectorul, care era un familist convins, amărâții ăia mici or să aibă ceva pentru care să mulțumească. Nu prea multe, după cum arată treaba, dar totuși... Wilt își strecură capul pe ușă și se uită la ursul de pluș și la căluțul de lemn. — Sunt ale lui Gaskell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
aici. — Aveți dreptate, domnule. Ei bine, a spus vreodată domnul Wilt ceva urât despre soția lui? — Ceva urât? Vai de mine, în nici un caz! Știți, nici n-avea nevoie s-o facă. Eva vorbea pentru sine. Domnul Morris se uită amărât pe geam, la mașina de forat. — Așadar, după părerea dumneavoastră, doamna Wilt nu era o femeie foarte agreabilă? Domnul Morris clătină din cap. — Era o femeie înfiorătoare, zise el. Sergentul Yates linse capătul pixului. — Ați spus “înfiorătoare”, domnule? — Mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
că Henry nu se înfipsese în păpușa aia de bunăvoie. — Spune-mi ce-i cu Henry! țipă ea. Cum a ajuns să se-nfigă în păpușa aia? Gaskell arătă cu degetul spre Sally: — Ea l-a înfipt acolo. Tăntălăul ăla amărât nici nu și-a dat seama că... — Tu l-ai înfipt acolo?! îi zise Eva lui Sally. Așa-i? — A încercat să mă forțeze, Eva. A încercat să... — Nu te cred! urlă iar Eva. Henry nu-i genul ăla! — Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de calomnie! Pentru noi sunt treburi de rutină. Le plătim cu mărunțișul uitat prin buzunare. Oricum, dacă dumneavoastră ați fi puțin mai cooperant... Reporterul lăsă sugestia în suspensie, pentru ca domnul Morris s-o digere. — Ce vrei să știi? întrebă acesta amărât. — N-aveți ceva povești cu faze legate de droguri? întrebă domnul MacArthur. Știți genul: ORGII îN SĂLILE DE CLASĂ. Sunt chestiile care prind întotdeauna la public. Puștani cu fițe care și-o trag în școală și alte povești în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Secretarul de partid ne ascultă, ne încuraja să îi educăm, să simtă că partidul e cu ochii pe ei, ce se cred boieri că au făcut o facultate, uită că noi muncitorii suntem detașamentul partidului, clasa dictatoare și ei niște amărâți de intelectuali care fac scârța, schârța, știu ceva, dar nu tot, si asta nu le dă dreptul să ne ordone, să ne penalizeze că dăm rebut, să se dea la fete, să nu ne lase să fumam, să mai bem
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
Din ceea ce, cu mult timp în urmă, fusese un puternic clan, temut și respectat pe pământul arid ce nu servea decât ca să-l străbați, nu rămăsese decât o mână de oameni care trăiau de pe o zi pe alta mulțumită unui amărât de puț, ce le dădea mai puțină apă decât laptele dat de o capră bătrână. Într-o dimineață călduroasă de sfârșit de vară, un zumzet ciudat se auzi dinspre sud-est, devenind din ce în ce mai puternic; în cele din urmă, la orizont se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]