1,253 matches
-
mintea senilă a lui Clyde i-a clasificat drept „turiști“. Mă întreb dacă Clyde a avut vreodată prilejul să-i vadă pe degenerații, ratații și neisprăviții care cumpără și, pare-se, subzistă din produsele Paradisului. Printre ceilalți vânzători - niște ambulanți amărâți si bătuți de soartă care se numesc Buddy, Pal, Sport, Top, Buck și Ace - pe de o parte, și clienții mei, pe de altă parte, s-ar părea că sunt prins în capcana unui limb al sufletelor pierdute. Totuși, simplul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vreme făr’ de slujbă. — Mda. Făr’ de slujbă vro cinzeci de ani. Eu n-am văzut pe nime’ să umble bezmetic dup-un muncitor negru fără meserie. Una ca Lee asta cunoaște-o droaie de polițai. Că altfel, bordelu’ ăla amărât cu fală care-mpinge mușterii să bee ar fi de mult închis. N-am de gân’ să risc să mă duc la poliție, să dau tocma’ d-un preten de-a ei și să-i spun: „Hei, nene, vrau s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-mi zică: „Bine, băiete, hai mai bine să te-nchid un timp!“ — Și cu sabotaju’ cum merge? Nu cine știe ce. Lee m-a pus eri să muncesc ore suplementare, c-a văzut că s-a-ngroșat jegu’, așa că nu lipsește mult pân’ ce amărâții ei de clienți o să fie-n praf pân’ la glezne. Draci! Ț’-am zis că i-am scris adresa p-unu din pachetele pen’ cei orfani, așa că dacă le mai împarte la Fundurile Unite s-ar putea să primească ș-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ar fi părut o rasă de supermodele. Homo sapiens - mai slabi și mai urâți decât neanderthalienii - erau atrași în mod natural de frumusețea, forța și inteligența blonzilor. Se pare că unor femei de Neanderthal li s-a făcut milă de amărâții de Cro-Magnon și s-au împerecheat cu aceștia. Ceea ce e foarte bine pentru noi. Suntem norocoși că purtăm genele blondului din Neanderthal, pentru ca specia noastră să nu fie de o prostie iremediabilă. Dar, chiar și așa, dăm dovadă de suficientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mine și ca tine. Nu pare a fi cel mai sensibil bărbat din lume - asta, bineînțeles, dacă bărbații au vreodată sentimente, se băgară În discuție Fiica lui Sappho, o barmaniță lesbiană care-și găsise de curând o slujbă Într-un amărât de bar reggae din Brooklyn. Nu pare deloc, susținu Coexistență-Nefericită. Are suflet bun? O, da. O iubește pe maică-mea, iar maică-mea, Îl iubește la rândul ei, răpunse Armanoush. Și-a dat seama că recunoscuse pentru prima oară faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
morțiș să fie o autobiografie. O conversație cu tata Îmi lipsea tot mai serios. Dacă altcineva decît mine ar fi publicat Un tip oarecare, aș fi putut să-i spun: „Ai văzut articolul lui cutare despre romanul ăla? Confundă viața amărîtului de autor cu aceea a personajului“. Mi-ar fi dat dreptate, el, care renunțase provizoriu la textele autobiografice ca să scrie romane În care făcea să dispară orice urmă a autorului, ca Flaubert și Maupassant. Dar nu, tata preferase să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
secure cu coada scurtă. Lama părea că o privește cu jind. Era ca o limbă lingând sângele care o pătase. Se uită în sus la fața spânzuratului. Ce arătare mare! Ce brută trebuia să fie ca să-l fi omorât pe amărâtul din geamantan. Nu-i nici o mirare că apoi și-a luat viața. S-ar fi făcut de rușine. Continuă cu investigarea hainelor cadavrului. Se gândi la toți bărbații pe care îi dezbrăcase. I-au mâncat viața însă acum s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vă întârzie, mai mult decât neajunsul de a trata bolnavi. ă Ah! Câtă înțelepciune, excelența voastră. Câtă... Liputin i-o reteză scurt: ă Deci, investigatorul nostru, stimabilul Porfiri Petrovici, a considerat necesar să vă convoace aici pentru autopsia acestor bieți amărâți. ă Da, desigur, desigur. Doctorul Pervoiedov aprobă cu nerăbdare, cu fața trasă și încordată. ă Desigur?! Aici nimic nu e sigur. Liputin se întoarse către martorii oficiali. Ce spuneți, domnilor? Să începem această farsă? ă Chiar avem nevoie de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
niciun folos. La ce le-ar folosi lor compasiunea mea? ă știu ce te ambiționează pe tine, Porfiri. Eu știu pentru cine ai compasiune. ă Dacă e așa precum spui, atuncea știi mai multe decât mine. ă Pentru criminali. Pentru amărâții de păcătoși. Porfiri își împreună palmele, ridicându-le în dreptul feței, într-un gest gitat ce aducea a rugăciune. ă Te gândești la băiatul ăla. Se simțea o notă de negare în vocea sa. Nu se uita deloc la Nicodim Fomici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
admit, ne-a dat serios de furcă. Acum Boria era spânzurat, numai că deja el era mort. Sângele încetase să-i mai circule. De aceea nu avea leziuni în jurul gâtului. ă Totuși, nu mi-ați explicat de ce aș vrea moartea amărâtului de Boria. ă Păi, nu pe Boria îl voiați mort, ci pe Goriancikov. Pe Boria l-ați folosit drept țap ispășitor. Nu ar fi făcu-o singur, desigur. Așa că dumneavoastră i-ați înscenat suicidul pentru a lăsa impresia că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pe dos, important e ca eschimosul chiar să aibă față de eschimos, de aia a venit pe lume. În ce-l privește pe măscărici, problemele vor fi mult mai serioase, și asta numai pentru că e un măscărici sărac. Dacă, în locul zdrențărosului amărât care este, ar fi un măscărici bogat, o culoare vie, oricare, strălucitoare, stropită cu paiete împrăștiate la nimereală pe pălăria conică, pe cămașă și pe pantaloni, ar rezolva problema. Dar măscăriciul e sărac, sărman între sărmani, poartă niște bulendre fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Ar fi vrut să fiu undeva o mediocritate oarecare, numai să fiu o mediocritate adevărată? să mă înăbuș în adevărul meu, în destinul meu îmbâcsit și strâmt? Și ce viață am fi dus? Ea laborantă, iar eu, eu ce? un amărât care să depindă de morți și de pietatea celor vii? Asta visa să devin? La ce-mi trebuia un adevăr mizerabil care mă cobora? Trecuse de miezul nopții, ba poate chiar se apropiau zorile, și eu continuam să-mi pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rolul figurii paterne. E o viziune liniștitoare. Dar se oprește brusc. Ce-ar zice Diavolul? Wakefield Îl aude pe Diavol rîzÎnd. — De asta m-ai dat jos din pat? Ar trebui să te las liber doar că să devii un amărît de clișeu? Dacă fericirea de suburbie ar fi „viața autentică“, n-aș mai culege nici un suflet. Există milioane de oameni normali În lumea asta, toți „autentici“. Nici măcar nu mă interesează, pentru cei ca ei avem echipe de curățenie, Îi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nefilantrop este un cetățean nereușit, o aberație pe care identitatea noastră națională nu o va tolera. Chiar și Al Capone a organizat niște cantine pentru săraci. Aici se auziră ceva aplauze, dar majoritatea celor rămași În sală sînt atît de amărîți de buzunarele lor goale Încît nu reușesc să se ridice la un plan mai Înalt. Numai Farkas, În incapacitatea de a vorbi, suferă o convertire. Începe să pună la cale o fundație caritabilă pentru a propulsa Ungaria În secolul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Și, dac-am văzut că nu se potolesc și am zis: „Vedeți-vă de treaba voastră, noi nu la voi ne gândim, ne gândim la oamenii ăștia de conducere, că nu trebuie să le facem greutăți, probleme. Suntem și noi amărâți, avem pedeapsa care-o avem și nu trebuie să ne certăm“... Colegi de-ai noștri, meseviști. Și, dacă n-au vrut să se potolească, să-și vadă de treaba lor, tot a continuat să aibă ură pe noi. Și-ntr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o comparație între un mesevist oarecare și un general, pe care... nu-i dau nume. Care avea vreo trei crime la el, la momentul potrivit. Generalul și-a luat trei ani cu suspendare, nici măcar cu închisoare, și unul d-ăsta amărât și-a luat meseveul sau 20-25 de ani. Deci tot banii-i la putere. Că și eu, dacă aș avea bani, aș scăpa mai ieftin. Acum, depinde de suma pe care o dai. Degeaba asta cu PNA-ul. Reclamele, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
eram, cum să vă zic acuma, eram un fel de legitimă apărare, că era la mine-n casă și a intrat prin efracție. Dacă eram un criminal cu sânge rece, sadic și pus pe crime... Dar eu am fost un amărât care am căutat să tot creez, așa, niște povești de nebun... I-am tăiat un sân, l-am fiert, în scopuri canibalice. Deci eu mi-am construit, așa, un fel de scăpări de astea, să ajung la un spital psihiatric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dus o viață amărâtă. Vă dați seama, patru copii cu unul care muncește și cu soție care avea și ea un copil. Era vremea aia grea, de se lucra numai la CAP. Sunt din Spanțov, Călărași. Până în clasa a patra, amărât, cu lipsurile astea. În clasa a patra am plecat la școală de orfani, la Condeești - păi, era o școală ajutătoare pentru ăia fără părinți, ori ambii, ori fără unu - ca să învăț și eu carte și o meserie. Am plecat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe lângă mâncare și țigări. Plus se punea și ordonanța, era un ban. În ’99, șantierul naval scoate posturi și pică și soția la șomaj. Ordonanță, șase luni. Cât am avut bani, viață frumoasă, de unde cheltui, când s-au terminat banii, amărâți. Am început să merg la sor-mea la Craiova, să muncesc acolo, la sapă, la vie, la porumb. Soția, cu copiii. Cel mare, la școală. Eu aici, la pușcărie, că aici am avut timp de gândire, mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
un cumnat și o cumnată. Zic că nu sunt de acord, dar din motive... divorțăm. Fără să știu, ea făcuse și de partaj, și de copiii. Noi locuiam la un cămin de nefamiliști, în șantierul naval. Ce-aveam de împărțit, amărâți, frigider, aragaz, canapele, s-a adunat bagaj, nouă ani de zile, indiferent ce casă. Eu am refuzat tot bagajul, fiindcă a luat copilul. A refuzat să plătesc eu pensie. Acasă, scurt, erau pregătite două genți cu pulovăr, cămașă... le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Am început să plâng pe copii. Am dormit trei zile la soacra. N-a venit. Am zis că viața pentru mine nu are rost. Copilul era câștigat de ea, pe ea care am iubit-o, plecase... Doamne, ce rost am, amărât, pe drum... Am încercat să mă spânzur și am fost surprins de un frate de-al meu, când confecționam. A trecut o lună, două. N-am aflat nimic. Amărât, nespălat, cu barbă. Toți, că las-o dracului în pace. Plângeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
frumoasă, harnică. Cam ca mine, puțin mai deschisă la culoare. Nu era diferență între noi ca frumusețe, cine știe ce. Dar nu vreau să mint că sunt icoană de închinat, dar n-am fost violent. Am avut și noi viața asta de amărâți, i-am dat și eu o palmă, două, nu zic, dar dădea și ea, că nu puteam să zic că eu am dat și am câștigat. Ce destin e ăsta? Pedeapsa asta pe viață nu are nici un farmec asupra mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
atâția ani. Numai Dumnezeu m-a ajutat. Dom’le, eu cred că Dumnezeu o fi zis că nu sunt așa de vinovat, cum zice și Biblia, că ne-am unit legitim în biserică și a ajuns să ne despartă un amărât, acel amant, mai mic decât ea cu nouă ani de zile, care a mâncat la masa mea, care a vorbit cu copiii mei, mai mic decât mine cu noușpe ani. El căsătorit, el doi copii. Eu nu văd unde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pentru căruță. Și, dac-am văzut că ei e puturoși și mă uitam la băieți, că toți era îmbrăcați frumos, avea bani la ei... Eu eram mai așa, nu prea mă băga în seamă. „Ce, băgăm pe jegosul ăla? Pe amărâtul ăla?“ Am avut ambiție și stai că-mi fac eu bani! Și-am muncit timp de doi ani de zile, furat, în șantier de sărbători spălatul parbrizelor... de la un furat de Paști. Exact de Înălțare. Am furat un butoi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de acolo și eram mulțumit. Eu mă mulțumeam cu cât luam. A, dac-aș fi fost un copil de-o familie mai bună, mai înstărită, poate că îmi părea rău, regretam. Că, vorba aia, îmi plăceau banii, nu? Dar, fiind amărât, mă mulțumeam cu ce luam. Vindeam personal pe la buticuri, pe la chioșc. Mă uitam la preț cât costă Kentul: 20, eu îl dau cu 15, și l-a luat. Sau Marlboro - 10, îl dau cu 5, și l-a luat, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]