2,910 matches
-
afurisit: abia de-i puteam vedea de sub cascheta cât roata plugului, când îl observ că se întoarce ca un titirez și mă întrebă cu un zâmbet perfid (rânjit de om parșiv) care vrea să arate inferiorului că poate fi și amabil. - Cînd am trecut pe lângă voi, de ce n-ați salutat? - Să trăiți! Santinela aflată în postul de pază, nu are voie să salute. - Santinela, da!... dar tu, ce cusur aveai să mă saluți? - În încăperi, dacă suntem descoperiți, nu salutăm. - Atunci
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
inima de român, Cristina, în calitatea sa de „căpitan”, ne-a urat: „Vânt bun la pupa ! »spre 2010 cu « Speranțele vieții » în suflet » ! Mulțumim gazdelor, Shinya și Cristina, pentru generozitate, cântăreților pentru recitaluri dar și publicului, atât de delicat și amabil. Japonia de asemeni o poate numi ca CETĂȚEAN al său pentru promovarea cu atât patos și devotament a ceea ce a scris și sunt sigur va mai scrie despre această țară magică, referindu-ne la Japonia. * Referință Bibliografică: DESCOPERIREA JAPONIEI PRIN
DESCOPERIREA JAPONIEI PRIN FLOAREA CĂRBUNE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359861_a_361190]
-
consola în durerea lui și ca lucrurile să intre în așa zisul normal. S-a consolat căsătorindu-se, și după ani a rămas văduv. Era un bărbat înalt, bine clădit, frumos încă și bine Întreținut pentru anii lui. Era foarte amabil, fin, stilat, glumeț și cu o stare materială mult superioară părinților ei. Toți ai casei s-au bucurat mult, mama a fost copleșită de amintiri iar eu, l-am simpatizat din prima clipă când l-am văzut. A urmat un
IMPREVIZIBIL (1) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359783_a_361112]
-
deocamdată s-o facem în mare. Pornim la întrecere? - Până unde? - Până la capătul digului, mai departe nu mă încumet. Nu am mai înotat de mult și nu mai am antrenament, obosesc repede. - Te ajut eu, dacă obosești. - Mulțumesc, ești foarte amabil. O faci gratis? - De ce nu? Dar dacă vrei să mă recompensezi cu ceva, nu refuz... - Și cam la ce recompensă te-ai gândit, domnule scriitor? - Ei, aici în public... poate doar la un pupic. - Și dacă nu ar fi publicul
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359902_a_361231]
-
mulțumesc! Fug la treabă...și revin... Octavian Neagu nu a avut mult de așteptat. O urmărea cu privirea pe fată. Amalia trecea foarte repede de la o masă la alta, atentă, elegantă în mișcare și ținută, sobră și, în același timp, amabilă. Privind‑o, Octav și‑a amintit de restaurantul „Rozmarin” de la Predeal, unde s‑au cunoscut pe vremea în care erau studenți. Ea venea de la Brașov, el de la București, fiecare făcând parte din loturi diferite de sportivi aflați în cantonament. S
CHEMAREA DESTINULUI (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359575_a_360904]
-
evaluatului de a conștientiza plusurile și minusurile activității sale și de a-și stabili obiective realizabile. Scopul interviului este îmbunătățirea performanțelor procurorului evaluat și motivarea acestuia, corectarea comportamentului/atitudinilor, sens în care sunt necesare folosirea de către evaluator a unui ton amabil, politicos, considerație adecvată pentru cel evaluat, capacitatea evaluatorului de a comunica un mesaj obiectiv, bazat pe constatări reale (proces de informare și analiză transparent, capacitatea de a asculta etc.). Interviul de evaluare are loc la cererea procurorului evaluat sau în
REGULAMENT din 10 decembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/293460]
-
madam Gurnișt avu surpriza să constate că doctorița purta sub halat o bluză de culoare indigo. Ieși din cabinet cu mult mai repede decât de obicei și, văzând-o pe culoar pe nevasta lui Haim Nasgâtașvili, instrumentistul, i se adresă amabil, deși de regulă abia se salutau: - Fii numai atentă la bluza doctoriței... Indigo cu picățele albe. Lumea e complet aiurea! Dacă ar fi fost o parvenită acolo, mai înțelegeam. Dar o intelectuală, o femeie atât de fină, care mă servește
SCHIŢE UMORISTICE (53) – LUMEA ÎN INDIGO de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340450_a_341779]
-
iese o doamnă cu părul roșu, mă uit la ea, încuie ușa, iar eu plec în căutarea dragonului 111. De ce dragon? Pentru că nu există. Îl întreb pe un domn care pare medic și de care mă lovesc pe hol, fiți amabil, de unde pot ridica rezultatele unei biopsii? Îmi spune că de la laborator. Nu, că de acolo vin, sunt mai vechi de un an. Atunci așteptați la secretariat. Și aștept. Mă uit în jur și mă gândesc la moarte, zac trează pe
Am intrat în spital ca un om sănătos, am ieșit neom () [Corola-blog/BlogPost/338264_a_339593]
-
frământă, e îmbulzeală aici, cei care abia au venit, intră, cei care așteaptă de mult, vociferează. Aud cuvintele „bon de ordine”, zâmbesc și simt că mi se îngreunează stomacul. Nu mai pot, intru doar să pun o intrebare, Doamnă, fiți amabilă, rezultat de biopsie? Nu de aici, de la anatomie patologică, și mai, mai să mă prindă în strânsoarea ușii când mi-o închide în față. Apăs pe clanță, intru din nou, Nu vreau decât să știu de unde pot ridica niște analize
Am intrat în spital ca un om sănătos, am ieșit neom () [Corola-blog/BlogPost/338264_a_339593]
-
să o viziteze din nou. Celălalt grup de oameni era al celor care au lucrat ca voluntari sau pentru companii mari în România. Aceștia au confirmat cât de frumoase sunt peisajele, cât de multă varietate există în România, cât de amabili și ospitalieri sunt românii. De asemenea, observau cât de nefericită este imaginea stereotipă a României în Scandinavia. Apoi era grupul celor care treceau întâmplător și care, în nouă din zece cazuri, au devenit interesați de România, ca destinație de vacanță
Am vorbit despre România la Târgul de Turism de la Oslo și am obținut următoarea reacție () [Corola-blog/BlogPost/338767_a_340096]
-
înjurătură, ceva clasic de mamă, cu un cui pe tablă. Până la urmă, mi-am îndepărtat gândurile negative și am trimis un e-mail la adresa Poliției Locale Sector 5. În același timp, am sunat la dispecerat seară de seară până când o domnișoară amabilă mi-a promis că o echipă se va deplasa, în curând, la fața locului. A doua zi, să vezi și să nu crezi, autoturismul cu aprobare de la constructorul blocului dispăruse. (Aflasem, între timp, de la vecini că dl Gabi a vrut
„- O să plătești tu... paișpe milioane”. „- Domnule polițist, sunteți o canalie...” Această întâmplare absurdă a început când am reclamat că o mașină blochează intrarea în bloc () [Corola-blog/BlogPost/338877_a_340206]
-
este încă aici și știu că am să revin acasă". În prima zi am fost prins în oraș cu treburi administrative, întrucât venisem să înființăm un ONG. Aveam stabilită o întâlnire la biroul avocatului unde am întâlnit un tânăr foarte amabil, încărcat cu mult calm și cu explicații detaliate. Se vedea oarecum că își dăduse seama de-a lungul carierei că doza de calm e cea care te ajută să soluționezi mai rapid un caz. În mai puțin de jumătate de
Un clujean plecat în străinătate se întoarce acasă într-o vizită: Ceva cu totul surprinzător s-a întâmplat cu orașul acesta! () [Corola-blog/BlogPost/338562_a_339891]
-
problemă, pot sări peste bară/tourniquet. Nu înțeleg să sar îi spun, am the right change, aș vrea totuși o cartelă. Nu poate face nimic, insistă să sar, îi mulțumesc, nu pot călători fără bilet, insistă din nou, rezist, iese amabil din gheretă, îmi arată un afiș cu programul casieriei. Totul e regulamentar, e închis după 22. Totuși pot sări bară pe răspunderea lui, pentru că au trecut numai 3 minute de la ora închiderii;-) Îi mulțumesc pentru încredere, dat nu pot sări
00 de paznicul de la metrou să sară turnichetul, pentru că la casierie era închis () [Corola-blog/BlogPost/338640_a_339969]
-
drum” am întrebat dacă nu le este teamă că cineva ar putea să fure. Fermierul s-a gândit puțin, timp în care, probabil, cugetul său a străbătut Balcanii, după care, cu un zâmbet discret în colțul gurii, mi-a răspuns amabil: De când sunt aici, nu mi s-a întâmplat”. Plasamentul acestora la margine de drum e cerut de operativitatea alimentării de către mașinile-cisternă, care pot veni noaptea sau când nimeni nu se află în gospodăr ie. Casa Familiei Câmpeanu era de un
Impresii din Canada, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339252_a_340581]
-
brațul lui Licuță, apoi dând mâna cu fiecare și recomandându-se: „Horia Șelaru, învățător la Marinești”. - Așa este. În plus, la noi în casă se vorbea mult despre dumneavoastră pe vremea aceea. Dar cu ce treabă pe aici? a fost amabil Licuță. - Am băiatul care dă concurs pentru o catedră de matematică în Oraș. - Cine e băiatul? Noi îl cunoaștem? a întrebat Lazăr. - E cam de vârsta voastră, poate mai mic. Gelu Șelaru se numește acum. Înainte se numea Gelu Arnăutu
Puntea măgarului. Fragment de roman: Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339240_a_340569]
-
-l prea aveau mulți la inimă. Chimista îl pusese la punct cu toate! Și iată că, la vreo două săptămâni după “povestea șahului”, Magnolia e chemată la telefon tot de șeful de la financiar. Însă de data aceasta e rugată frumos, amabil și i se spune că acum are scaune pentru musafiri. Ajunsă acolo, fata constată unele schimbări: mai multe scaune disponibile, biroul șefului mutat paralel cu al subalternilor, cu spatele la ei, ceea ce lor le convenea de minune. Amabil, s-a ridicat în
Fragment din romanul A dispărut o lume, de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339291_a_340620]
-
aceasta e rugată frumos, amabil și i se spune că acum are scaune pentru musafiri. Ajunsă acolo, fata constată unele schimbări: mai multe scaune disponibile, biroul șefului mutat paralel cu al subalternilor, cu spatele la ei, ceea ce lor le convenea de minune. Amabil, s-a ridicat în picioare și a poftit-o pe unul din scaunele din fața biroului. - Cu boabele alea ați avut dreptate, recunosc. Dar tot n-am rezolvat problema Galvanizării. Ce-i de făcut? Toată conducerea e intrigată de cheltuielile de
Fragment din romanul A dispărut o lume, de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339291_a_340620]
-
ce acceptare, ce confirmare am oferit, am primit sau am dezvăluit?” Cine poate oferi în fiecare zi celui pe care-l întâlnește sentimentul că-și sporește viața, că-și înseninează privirea, că reușește să se exprime, că se simte mai amabil, mai viu? Cine își poate propune să accepte mai bine, să îndrăznească să se iubească și să iubească pe de-a-ntregul? - Când iubim, depunem armele, ridicăm barierele și lăsăm să pătrundă în inimă tot ce e mai vulnerabil în noi
Jacques Salomé – Curajul de a fi tu însuţi. Prezentare și selecție, de Adi Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339375_a_340704]
-
ani, Patrick McMurphy se preface că ar fi nebun și reușește să obțină transferul într-un spital psihiatric. În curând, însă, va constata că situația nu i s-a ușurat deloc. Asistenta-șefă, Mildred Ratched, o femeie aparent calmă și amabilă, se dovedește a fi mult mai periculoasă decât bolnavii pe care-i persecută. Încercând să mai încălzească atmosfera apăsătoare din ospiciu, rebelul McMurphy își îndeamnă colegii la jocuri de cărți și la partide de pescuit, scoțându-i din permanenta lor
Mariana Rusen: Filmul de Oscar la TVR 2 – Zbor deasupra unui cuib de cuci () [Corola-blog/BlogPost/339462_a_340791]
-
circ, discuțiile cu ele trebuie să poarte o notă elegantă, cu cuvinte alese, să se lase sfiala rustică la oparte, iubitul să i se destăinuie, să-i admire fața și picioarele. Amantul trebuie să joace teatru, să plângă, să fie amabil, să-și arate gelozia. La însușirile fizice trebuie să se alăture și însușirile psihice. Amorul plăcut se ademenește cu cuvinte dulci! Râzi când râde ea, plângi când plânge ea. Încălzește-i la sân mâinile înghețate! Nu-i reproșa iubitei defectele
Prof. ION IONESCU-BUCOVU: Publius Ovidius Naso –un Petrarca al Antichității () [Corola-blog/BlogPost/339445_a_340774]
-
Lucrul care mă ajută cel mai mult e să mă sui într-un taxi și să mă duc la Tiffany. Mă liniștește pe loc tihna și splendoarea locului; nu ți se poate întîmpla nimic rău acolo, nu alături de acei domni amabili și bine îmbrăcați, în mireasma aceea plăcută de argint și de portvizite de crocodil. Dacă aș putea găsi un loc în viața reală în care să mă simt ca la Tiffany, aș cumpăra niște mobilă și aș boteza pisica.” În
Truman Capote: Mic dejun la Tiffany. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339485_a_340814]
-
vrea ceva, de vreme ce pe cartea ei de vizită scrie „călătoare”, dar poate că la fel de bine Holly călătorește ca să scape de dracii, toanele care o bîntuie în anumite dimineți și pe care la New York le potolește ducîndu-se la Tiffany, printre domni amabili, într-o splendoare unde nu ți se poate întâmpla nimic rău. Despre ea nu știi niciodată cînd visează fără scop sau are ceva de gând. Trăiește într-un perpetuu provizorat, fiindcă nu găsește nicăieri în viața reală un loc în
Truman Capote: Mic dejun la Tiffany. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339485_a_340814]
-
În raport cu muzicianul, măcelarul va „supraviețui”, va ajunge un artist. Cultura măcelarului urmează „să-și zămislească propriul mozart” ( „deși, spune el, acesta este chiar sfârșitul”- „Unelte de dormit”). Ființa minimă trăiește într-o singurătate universală și perpetuă: „singurătatea la paris e amabilă și nemiloasă”,/(...)”la roma e atroce și pioasă”/(...)/cea de la viena seamănă cumva/cu singurătatea de la Cluj/(...)/cea de la stockholm e pusă ca gheața/(...)/singurătatea de acasă (...)/e tot cea care a fost”. Simțurile în atenuare, în anesteziere, în tocire
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
tată-n fiu”). În raport cu muzicianul, măcelarul va „supraviețui”, va ajunge un artist. Cultura măcelarului urmează „să-și zămislească propriul mozart” ( „deși, spune el, acesta este chiar sfârșitul”). Ființa minimă trăiește într-o singurătate universală și perpetuă: „singurătatea la paris e amabilă și nemiloasă”,/(...)”la roma e atroce și pioasă”/(...)/cea de la viena seamănă cumva/cu singurătatea de la Cluj/(...)/cea de la stockholm e pusă ca gheața/(...)/singurătatea de acasă (...)/e tot cea care a fost”. Pentru ființa minimă, simțurile sunt în atenuare
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
Știi, zilele astea sunt cam... ocupată. Peste o săptămână, dacă mă cauți, cu mare plăcere. Am și câteva caiete de notițe, poate îți vor folosi. Este prea târziu atunci? - Nu, nu este. Mulțumesc mult, domnișoară! Am știut eu că sunteți amabilă și nu mă refuzați. - Ei, nu sunt chiar așa. Aparențele... - Nu mai vorbiți așa, domnișoară, o întrerupse băiatul privind-o fugar prin oglindă. Spuneți asta acum că aveți vreun necaz, se pare, dar... Dacă nu sunt indiscret sau obraznic, cine
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]