4,765 matches
-
încremenită. —Cum ce vreau? Să te duci, vreau, să nu te mai văd!... Crezi că nu știu de toate ale tale? Crezi că nu știu că ții calea lui Ștefan?... De asta te gătești, ca să-i ieși înainte!... Simți o amețeală, o sfâșiere. Fata lui Sanis se ridicase cu ochii plini de mânie; voia să spuie ceva și-i tremurau buzele. Apoi izbucni, șuierându-și cuvintele: — Crezi c-are să te ieie!... Ai să rămâi cu copilul tău în sărăcie... Da! poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
când se va afla că fata lui, fata lui cea crescută fără zestre, fără lux, fata lui cea harnică, l-a făcut de râs, i-a pătat onoarea lui! La altceva nu se gândea decât la asta și-i venea amețeală. „Adevărat să fie?...“ Și privea spre hârtia pe care o păstra boțită în mână. Pe nesimțite grăbea pașii, pe nesimțite îi creștea mânia. „Mă miram eu de ce-i așa mâhnită de-o bucată de vreme, de ce umblă așa în jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
haidăii care făceau de strajă în perdele. Iar Faliboga până cătră ziuă și-a cercetat slujbașii, ca să nu fumeze în stuh și paie și să nu cadă între vite. La așa zile mari e îngăduit oricui să se amețească; dar amețeala poate fi și cu primejdie uneori. Într-o sară, pe după Bobotează, prinse iar a juca un vânt ușurel dinspre miazănoapte, și Lepădatu cu Faliboga stăteau la vorbă în bordeiul moșnegilor. Pân-acu am trecut cu bine jumătate de iarnă, zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rudăreasa se dusese la fund fără să fie moartă. C-o mână și-a ținut strâns rana. Cu cealaltă mână a înotat pe subt undă și a scos gura lângă un cocioc, ca să răsufle. A stat acolo neclintită. Îi venea amețeală. S-a rezemat cu fruntea de un cuibar de gâscă sălbatică. Poate ar fi slăbit acolo în leșin, dacă n-o ciugulea cloșca de obraz. A luat din cuib un ou care i s-a părut proaspăt și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ridicat poalele fustei și a început să le scuture cu putere. —Așa poate intră ceva aer. Nu-i o zi în care să porți lenjerie, a adăugat. Oh, Doamne. Tocmai îmi spusese că nu poartă chiloți? M-a luat cu amețeală: în halul ăsta mă adusese moartea lui Aidan, să trebuiască să-mi pierd timpul cu ciudații ăștia. Dar oare chiar erau ciudați? (În afară de Fred Strigoiul, care era un etalon al ciudățeniei.) Nu erau oare doar oameni cu sufletul pustiit? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Dar la îndemână pentru ce? Kate, nu lovi în chestia aia, ar putea să explodeze. Claire și Kate, fiica ei de doisprezece ani, purtau ținute foarte asemănătoare: fuste scurte de li se vedeau chiloții, pantofi cu toc de te lua amețeala și o mulțime de sclipici. În schimb, Francesca, fiica de șase ani a lui Claire, purta pantofi demodați cu cataramă și o rochiță cu mâneci bufante, cu bordură de broderie anglais. Arăta ca o păpușă de porțelan. —Arăți superb, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
S-a arcuit ca să pot vedea sub pântecele ei umflat; își pusese un diamante rose micuț pe osul pubian. Ca să avem ceva drăguț la care să ne uităm în timpul travaliului. De fiecare dată când spunea cuvântul „travaliu“ mă lua cu amețeală. Te rog, Doamne, fă să nu fie prea îngrozitor. Trebuia să nască pe 23 aprilie, în mai puțin de două săptămâni, iar eu stăteam cu ea, în caz că totul s-ar fi declanșat în miez de noapte. — Și, să acceptăm inevitabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
încerca să uit, am decis să mă ocup de treburile mele obișnuite, să merg să mă informez despre plecările și sosirile caravanelor, să ascult câteva bârfe. Dar, pe măsură ce înaintam, capul mi se făcea tot mai greu. Eram cuprins parcă de amețeală, pluteam în derivă, de pe o stradă pe alta, de la un suk la altul, pe jumătate inconștient, trăgând pe nări mirosul de șofran și de brânză prăjită, auzind ca într-un vacarm îndepărtat strigătele vânzătorilor care mă solicitau. În lipsa slujitorului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sublimei porți, înveșmântat într-o lungă robă din mătase stropită cu aur, citind și recitind poemul pe care trebuia să-l declam în fața suveranului și pe care fusesem nevoit să-l alcătuiesc când eram pe mare, între două momente de amețeală. În jurul meu, mii de soldați, funcționari, dar și orășeni de toate condițiile, cu toții tăcuți, din respect pentru persoana sultanului. Am așteptat mai bine de două ceasuri, convins că mi se va cere să mă întorc mai târziu. Asta însemna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
meu de voiaj m-a anunțat că e ora opt și cincisprezece. Am sărit din pat, simțindu-mă plin de energie, ba chiar a-ntâia, uitând cu totul de sudorile care mă scăldau de obicei, de convulsii, de frisoane, de amețeala accentuată - o senzație greu de descris, dar și mai greu de suportat, aceea că nu am mai coborât ieri din naveta spațială acolo unde trebuia și că mă îndreptasem spre planeta care urma. Am măsurat cu atenție, prin fereastra din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
regizează singure micile lor filme, jucând totodată în ele, și porumbelul trăiește într-un ritm rapid. E firesc să prefere mâncarea rapidă. Viața unui oraș se desfășoară pretutindeni. Viespea murise. Acul ăla fusese ultimul ei cartuș. Muștele au momente de amețeală și albinele au probleme cu băutura. Ulcerul psihosomatic și colesterolul fac ravagii printre prihori. Pe alei, câinii își scuipă plămânii tușind de atâta fumat și drog. Florile gârbovite suferă în straturile lor noroioase din cauza durerilor de spate și a calviției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
față, un nor năpustindu-se pe deasupra capului său, o descărcare electrică în aer. De-acum stătea drept, în picioare, și se strădui să-și împiedice ambarcațiunea să se frângă sub forța uraganului, când, aproape pe nesimțite, a fost cuprins de amețeală și a căzut din iaht, din iahtul lui Deggle, în marea furioasă. Ultimul lucru pe care l-a auzit a fost un bubuit asurzitor... ca bătaia unor aripi atotputernice. Câteva secunde mai târziu a căzut printr-o gaură din Mediterana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai întunecat decât atunci când sosise. — Pe unde-ai umblat, iubire? îl întrebă ea. Bea niște ceai de rădăcini. Urcase puțin pe munte. Atunci îl auzise: vuietul ucigător. La început îl ignorase. Apoi vuietul devenise din ce în ce mai pătrunzător și l-a cuprins amețeala și senzația de detașare. Din fericire pentru el, Nicholas Deggle era un om cu prezență de spirit, așa că se repezise și se rostogolise în jos pe munte, ajungând dincolo de zona periculoasă. Apoi îpentru că putea recunoaște un efect al Trandafirului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
asta e, iar tu ești mai nebun decât el. Bea până la fund, domnule Vultur, până la fund! Poate din cauza whisky-ului de cartofi sau, poate din cauza oboselii, dar Vultur-în-Zbor simțea cum îl cuprinde un val tot mai puternic de greață și amețeală. — O să ies să iau o gură de aer proaspăt, spuse el și se îndreptă către ușă - un vagabond aflat la capătul puterilor murdar și cu o pană strâmbă în păr. Fețele s-au dat la o parte, ca să-l lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a spus de asta, i-am răspuns cu accentul surorilor Fine. Se pare că se așteaptă să mergem. —A, așa deci, se așteaptă? La naiba, zise Sebastian, oferindu-mi restul de țigară. Am tras un ultim fum, iar o minunată amețeală mi-a cuprins trupul. Toropită, am spus: — Spunea că ești un tânăr care promite. — Da? Sebastian, care era până acum întins pe canapea, s-a ridicat. — Ce a spus mai exact? —Asta. —Aha. Sebastian părea mulțumit de sine. Am băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
reușit să-i mai spun cum se terminase povestea. M-a întrerupt morocănos. — Mai rău e că, după ce mă ușurez, mi se face brusc sete. Trebuie să dau ceva imediat la jgheab, că altfel se tulbură glicemia și-mi dă amețeli, niște vertijuri cumplite. Ești invitatul meu la „Trocadero“, acolo mă îndreptam. Nu aveam chef să mă întorc acolo. Mă amărâse dispariția cepei. I-am spus ce mi se întâmplase. A oftat: — Decădem pe zi ce trece. Pângărim până și tradițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aceea din fața porții unde oprise mașina. Îmi dăduse mama mea două mere pentru recreația mare. Le-am scos din ghiozdan. I-am dat unul Mărgeluței. Am mers spre școală mâncând mere. Abia începuse lecția, că mi s-a făcut rău. Amețeală, transpirație, apoi am căzut cu capul pe bancă. Până să vină învățătoarea, am vomat tot ce mâncasem. M-au scos afară, m-au frecat cu zăpadă. Când mi-am revenit, Mărgeluța, împreună cu alte două fete spălau pe jos în dreptul băncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și se cheamă Penélope. Foarte homeric. Mă urmărești? Singurul lucru care Îmi veni În minte au fost ultimele cuvinte ale lui Tomás Aguilar din seara anterioară, În librărie: „Să nu-i faci rău surorii mele“. Am simțit cum mă cuprinde amețeala. — În 1919, Julián Carax pleacă spre Paris, precum un nou Odiseu popular, continuă Fermín. Scrisoarea semnată de Penélope, pe care el n-a mai apucat s-o primească, stabilește că, pe atunci, tînăra este Închisă În propria casă, prizonier familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o umbră printre altele, deschizînd brazde În mătreața Domnului. 2 Pe cînd mă apropiam de intersecția cu strada Balmes am băgat de seamă că o mașină mă urmărea, Înaintînd pe lîngă trotuar. Durerea din cap lăsase loc unei senzații de amețeală care mă făcea să mă clatin și să umblu sprijinindu-mă de ziduri. Mașina a oprit și din ea au coborît doi bărbați. Un șuierat strident Îmi inundase urechile și n-am putut auzi motorul ori chemările acelor două siluete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cred, faceți o excepție... La Judecata de Apoi vă veți umfla mușchii pectorali...” „N-aș vrea să fiți În pielea mea”, răspunse Satanovski cu o voce tristă. „Nu cumva ar trebui să vă compătimim?” zise Noimann, simțind cum Îl apucă amețeala. Tâmplele Începură să-i zvâcnească, iar fruntea i se acoperi de broboane de sudoare. „Poate că ar trebui să mă compătimiți, de ce nu?” răspunse Stanovski cu aceeași intonație În glas. „Dar de ce, mă rog?” se auzi hodorogind prin Întuneric glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
neînchipuită se îndepărta. Concepțiile... întrecerile, combinațiile noastre comune și mai ales nocturne se distanțau. Înfuriat, mi-am perceput bățul cum se moleșește. Eram supărat că numai în acea stare înțelegeam să te am, dar unde erai tu? Unde era bruneta? Amețeala mă cuprinse într-un vârtej care nu se mai termina, speranța într-un noi inseparabil îmi sfâșia mintea. Toate lucrurile, toate ideile se îndepărtau și rămâneau în urmă numai viziunile, obsedant... chinuitor! Atunci, am intuit că te aflai deja în interiorul
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
o pereche de ghete Reebok din piele albă În picioare, care Își turnase sos picant pe partea din față a bluzei ei brodate și dantelate. M-am văzut pe mine peste zece ani și aproape că m-a luat cu amețeală de scârbă. — Normal că nu s-a Întâmplat nimic, tocmai asta e și ideea! aproape că am țipat. Doi tipi blonzi, care păreau de-abia sosiți din clubul Princeton s-au Întors și m-au privit curioși. M-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Cum a reacționat fiul bancherului? — Nu mai știu. Pe atunci vedeam iubirea ca pe un sentiment etern. Poți să-ți închipui că și acum, după atâta vreme, am aceleași reacții violente, cu bătăi de inimă, cu dureri de burtă și amețeală...? Dacă nu am aceste simp tome, dacă febra nu urcă la patruzeci de grade, atunci pot să fiu sigură că ceea ce simt nu e dragoste. Ce pasiune ai mai avut în copilărie? 49 ÎNFIORĂRI LIRICE — Mergeam pe Șoseaua Kiseleff pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Fără nici un ajutor din afară, Moldova biruise. - Straordinario... Impossibile... Incredibile... murmură Gianluca Fontanelli, privind mulțimile Însângerate Îngenunchind În fața semnului crucii, ridicat de voievod. Alexandru voi să spună ceva, dar nu reuși. Avea un gol În stomac, care Îi provoca o amețeală de neînțeles. Fusese martorul unei minuni. Nu Înțelegea Încă acea minune, dar ea se petrecuse. Simți nevoia copilărească de a plânge. Lângă el, Erina chiar plângea. Lacrimi mari curgeau Încet pe obrajii ei albiți de spaimă și de bucurie. Tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care fusese lovit nu era ales la Întâmplare. Încetul cu Încetul, simțea că Își pierde simțul echilibrului. Privi În jur și văzu sulița pe care o scăpase, dar se răzgândi și scoase sabia lungă și Încovoiată. Așteptă câteva clipe, Încordat. Amețeala se accentua, iar experiența de luptă Îi spunea că trebuie să-și ucidă adversarul repede. Făcu trei pași rapizi mânuind sabia pe ambele laturi, cu mișcări largi care nu lăsau nici un spațiu de contraatac. Călugărul făcu câteva mișcări de rotație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]