914 matches
-
care se acumulează cu o fluiditate infernală remanențele mitice și se inflamează asamblările himerice? Seamănă cu o rafinărie de petrol? Sau cu o fabrică de șasiuri și boghiuri? Nu seamănă. De la lectura primului poem misterul se spulberă. Cartea publicată de Amelia Stănescu (Poeme/Poemi, ediție bilingvă româno italiană, Ex Ponto, Constanța, 2001) este cartea unei începătoare, cu intenții frumoase, dar fără mare talent. Înfiorată, ca orice adolescentă, de descoperirea dragostei, autoarea își notează trăirile: „mâini care se închid / muzica primului sărut
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o statuie / pot coborî în mâinile tale“; „să rămânem tăcuți, să ne atingem, / mâinile noastre vor construi / umbra sufletelor / tremurătoare tremurătoare“ etc. Merită toată simpatia aceste jocuri ale dragostei. Dar ele n-au o semnificație literară. Sunt emoționante doar pentru Amelia Stănescu însăși, care, probabil, le-a trăit și, în timp ce scrie, le retrăiește. Oricum, autoarea merită felicitată pentru că nu este așa cum reiese din prezentările de pe ultima copertă. Ar fi fost groaznic ca la vârsta ei să se ocupe cu inflamarea asamblărilor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
înflăcărat de flori purpurii și, din acest ascunziș, cercetă treptele de piatră care conduceau, prin grădina amenajată în terase, la veranda vilei. Pe prima treaptă erau gravate atât de clar niște litere, încât putu descifra fără vreo dificultate: JOHN și AMELIA PRESCOTT Gosseyn rămase pe gânduri, "PRESCOTT" ― își amintea acest nume. Patricia Hardie și Crang îl pomeniseră în discuția lor din apartament. Ea spusese atunci că "dacă Thorson bănuiește vreodată că Eldred Crang, comandantul bazei galactice locale și John Prescott, comandantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
abia dacă mă mai simt măritată. Nu-i nici o lună de când te-ai reîntors de pe Pământ și iar vrei s-o ștergi. Bărbatul ridică din umeri și-i răspunse, fără a-și ridica ochii din carnet: ― Nu pot sta locului, Amelia, doar știi că am un indice de energie foarte ridicat. Până nu-mi dispare nevoia asta, trebuie să mă mișc, că altfel sufăr de frustrații ridicole. Gosseyn mai așteptă, dar conversația părea încheiată. Femeia reintrase în casă. Bărbatul mai rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
reveniți la viață îl urmăreau cu priviri neliniștite. El nu dorea să le facă vreun rău, ci numai să-i sperie puțin. Îi privi gânditor. Într-un anumit sens, abia acum mintea lui se putea concentra cu adevărat asupra lor. Amelia Prescott, brunetă și mărunțică de statură, eca o femeie frumoasă, însă cam trecută. Era îmbrăcată cu un bolero, șort și espadrile. Când Gosseyn îi scoase călușul, primele ei cuvinte fură: ― Tinere, cred că-ți dai seama că am cina pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
funcțiune cu mult înainte ca elementele să se fi uzat complet? Și în plus, abia l-am reparat. Gosseyn așteptă răspunsul femeii. Nu-i venea să creadă că amândoi nu știau nimic de defecțiune. ― Așa a fost până acum ― zise Amelia Prescott ― și ce s-a întâmplat acum mi se pare ciudat. Ar fi vrut să asculte și urmarea. Dar, nemaiauzind nimic, se grăbi să coboare în vârful degetelor, ca apoi să urce din nou, pășind zgomotos. Așteptarea îi consumase răbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
dar astea trei se găsesc în tot cursul anului. Dar să știi c-or să te găsească, orice drum ai apuca. Gosseyn îi cercetă gânditor expresia chipului. În cele din urmă acționă detectorul. Acesta îi răspunse: "Așa este". Reveni la Amelia Prescott. ― Ești sigură că am să fiu prins? întrebă el. (Apoi brusc, insistând, adăugă:) Doar așa ai spus, nu? ― Sigur că da, vei fi prins. Femeia era foarte calmă. ― Pe Venus nu avem poliție și nici crime. Dar dacă problemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
principal era să intre în legătură cu autoritățile de pe Venus, rămase tăcut. Se simțea hărțuit. Cu cât mai repede se va pierde în imensitatea pădurii, cu atât mai mult se va afla în siguranță. Dar totala lipsă de înțelegere a situației de către Amelia Prescott o punea într-o lumină cu totul nouă, mai netă. Ea era inocentă. Nu făcea parte din bandă. Asta era clar. Din contră, tăcerea soțului ei părea anormală. Gândindu-se la aceasta, Gosseyn începu să-și modifice părerile. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
oră plecăm spre pământ. ― Spre Pământ, îngână Gosseyn. Își strânse buzele înciudat. De când era pe Venus nu apucase să aducă la cunoștință amenințarea ce pândea sistemul solar decât unei singure persoane. Și, în cel mai bun caz, această unică persoană ― Amelia Prescott ― transmisese respectiva informație confreeriei detectivilor, ignorând că respectiva organizație nu era decât o ramură anexă a bandei. O persoană din două sute de milioane. Crang reluă: ― Ei bine, Blayney, adu-i pe soții Prescott. Gosseyn tresări, dar apoi își recăpătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nu era decât o ramură anexă a bandei. O persoană din două sute de milioane. Crang reluă: ― Ei bine, Blayney, adu-i pe soții Prescott. Gosseyn tresări, dar apoi își recăpătă stăpânirea de sine. Îi privi cu curiozitate pe John și Amelia Prescott intrând, cu cătușe la mâini și câte un plasture lipit pe gură. Bărbatul îl privi fără să se tulbure pe fostul său agresor, dar femeia se cutremură văzându-l pe Gosseyn. O clipă se luptă vizibil cu călușul. Renunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cunoaște pe Prescott, se volatilizase. Gândindu-se retrospectiv, îi apăru drept o prostie ideea de a fi contat pe asta ― dar el procedase totuși așa. Mai rămânea o problemă de lămurit: ce rost mai avea acum o asemenea spovedanie? ― Din cauza Ameliei ― răspunse liniștit Prescott. Ea n-are nici un amestec în toate astea. M-am supus la toată înscenarea asta și m-am lăsat prins odată cu ea, gândindu-mă că ei se vor mulțumi doar s-o închidă până la atacul anti-Venus. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu gestul. ― Hai să terminăm cu comedia. Aduceți-o pe soția lui Prescott și imobilizați-l pe Gosseyn. Patru bărbați îl înșfăcară, în timp ce trei gardieni solizi o aduseră pe femeie. Se părea că aceasta le opusese o oarecare rezistență. Coafura Ameliei Prescott era desfăcută, iar obrajii împurpurați. Mâinile îi erau legate la spate și respira gâfâit. Probabil îi puseseră la gură un căluș transparent, căci ― văzându-l pe Gosseyn ― buzele i se agitară în inutile și frenetice eforturi. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
refuzi să admiți realitatea poziției noastre. Noi suntem obligați să ucidem, Gosseyn. Suntem forțați să fim fără milă. Asasinatul îi convinge pe oameni mai bine decât orice altceva. O clipă Gossyen crezu că au de gând s-o ucidă pe Amelia Prescott și simți că-i vine rău, dar își dădu imediat seama că înțelesese greșit. ― Să ucideți? ― zise el. Pe cine să ucideți? ― Pe cei aproape douăzeci de milioane de venusieni ― răspunse X. Stând în fotoliul rulant, părea un gigantic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
vostru, pentru că ați îndrăznit să imaginați un asemenea asasinat în masă. ― Thorson ― zise X cu calm ― ucide-o. ― Ce? ― exclamă Gosseyn cu vocea albă. Mai apucă să facă doi pași. dar gardienii îl imobilizară. Când reuși să privească din nou, Amelia continua să surâdă. Nu se împotrivi când Thorson îi înfipse acul unei seringi în braț, deasupra cotului, dar se nărui ca o piatră. Gigantul o prinse cu ușurință în cădere. X continuă: ― Vezi tu, Gosseyn, care-i superioritatea noastră față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
chip regulat oglindea aceași tulburare, căzu în genunchi și apoi se rostogoli pe o parte. Gardienii se prăbușiră la rândul lor, doi dintre ei căznindu-se să-și scoată armele înainte de a-și pierde cunoștința. Thorson scăpă din brațe pe Amelia și se nărui lângă ei, apoi căzu și Patricia. În cameră, în jurul lui Gosseyn, inamicii se prăbușeau unul câte unul, părând cum nu se poate mai morți. Totul părea de neînțeles. 15 Gosseyn simți dispărând senzația de paralizie. Se repezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
îl întrebă el. Am introdus niște Drae în aparatul de condiționare a aerului și tu ești singurul care... Se întrerupse brusc:) Ce-i? Am ajuns prea târziu? Diagnostică rapid. Din întâmplare, privirea lui Gosseyn se îndreptase spre corpul inert al Ameliei Prescott, care zăcea pe podea în apropierea giganticului Thorson. Într-o clipă memoria îi reveni. Și zise cu brutalitate: ― Prescott, au injectat ceva în brațul soției tale cu o clipă înainte de a fi doborâți de efectul pulberii de Drac. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mai ține în această lume în care am avut numeroase neplăceri, dar și unele satisfacții de ordin moral-existențial. Vă mulțumesc repetat pentru aprecieri și rămân al Dvs. modest ucenic în arta scrisului. Al. Mânăstireanu *** Jurnalul Iubirii, Durerii și Speranței de Amelia Ioana Popescu Încă din august anul trecut am luat cunoștință de acest jurnal - deși nu era complet și apărea ca o viitoare promisiune de a vedea lumina tiparului. Materialul parțial a fost prezentat ca viitor proiect de mult îndurerata mamă
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Popescu Încă din august anul trecut am luat cunoștință de acest jurnal - deși nu era complet și apărea ca o viitoare promisiune de a vedea lumina tiparului. Materialul parțial a fost prezentat ca viitor proiect de mult îndurerata mamă a Ameliei și mi-a fost pus la dispoziție pentru a-mi da părerea. Chiar așa, sub forma incompletă în care era prezentat mi-a produs vii emoții, gândind la tragismul situației înfățișate sincer de eroina întâmplărilor și m-a determinat să
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
sub forma incompletă în care era prezentat mi-a produs vii emoții, gândind la tragismul situației înfățișate sincer de eroina întâmplărilor și m-a determinat să-mi dau părerea în scris sub forma unei scrisori către mama eroinei... Ulterior, mama Ameliei a avut tăria sufletească să publice integral conținutul zguduitor al tuturor mărturisirilor, însumând aproape 400 de pagini, incluzând în final și un bogat set de fotografii, care vin în sprijinul conturării și mai pregnante a personalității eroinei, autoare a propriului
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
petrecut pe vremea zeilor greci și nu în plină epocă contemporană - actuală. La cele spuse până acum, nu-mi rămâne decât ca, în limita posibilului, să vă apropii și mai mult de substanța cărții și de enorma luptă pe care Amelia o duce cu acest nemilos Destin, pentru a înțelege în totul pe autoare și a fi de acord cu unele păreri emise chiar de ea însăși... Ca oameni de suflet ce ne considerăm, vom aprecia totul și poate vom vedea
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
dar a citit și pe Freud și Nietzsche, care au influențat-o în mod pregnant - pesimist. Pentru a da posibilitatea fiecărui viitor cititor al Jurnalului să-și facă o părere cât mai apropiată de adevărul celor gândite și spuse de Amelia, voi folosi un număr mare de însemnări din care fiecare să tragă concluzia justă și să-și creioneze portretul unic al memorialistei - post - mortem, fără ca eu, prezentatorul, să mai intervin în părerile pe care vi le veți face... Pornim de la
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
oarecare primește o serie de musafiri personalizați a fi: Tristețea, Durerea plus Iluzia, dl. Greșeală - care o invită la dans, Plânsul, dl. Greață plus dna Greață. Toate personajele acestea vor s-o țină de mână, semn al dragostei lor, dar Amelia conchide imediat: sunt jucăria Soartei, am întâlnit o inimă de șarpe, există cuvinte care ucid... Când cari tristețe simți Durerea și Frica, iar Ministrul Nepăsării - un Andrei C., e acuzat de genocid al sentimentelor ei. Vedem un început de jurnal
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
necruțător, nedrept și imoral, frângând o viață tânără ce se dăruia cu bucurie altora, uitând adesea de binele sinelui său. Prin grelele canoane ce și-a autoimpus în drumul ei spre o viață închinată credinței absolute în mântuirea sufletului său, Amelia și-a scurtat existența pământească, mergând ireversibil către Moarte și nu spre Viață! A crezut orbește în preceptele și dogmele bisericii. Cu toate că Biserica este permisivă, tolerantă când e vorba de regimul alimentar al copiilor, bătrânilor și bolnavilor, confesorul Ameliei, preotul
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
său, Amelia și-a scurtat existența pământească, mergând ireversibil către Moarte și nu spre Viață! A crezut orbește în preceptele și dogmele bisericii. Cu toate că Biserica este permisivă, tolerantă când e vorba de regimul alimentar al copiilor, bătrânilor și bolnavilor, confesorul Ameliei, preotul care-i inspirase încrederea totală, n-a fost la înălțimea situației de față - ori n-a vrut să fie - nedezlegând-o pe Amelia de canonul postului sever. Zadarnică stăruința disperată a mamei Ameliei, rămânând neînduplecat de rugămințile și de
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Biserica este permisivă, tolerantă când e vorba de regimul alimentar al copiilor, bătrânilor și bolnavilor, confesorul Ameliei, preotul care-i inspirase încrederea totală, n-a fost la înălțimea situației de față - ori n-a vrut să fie - nedezlegând-o pe Amelia de canonul postului sever. Zadarnică stăruința disperată a mamei Ameliei, rămânând neînduplecat de rugămințile și de lacrimile amare - ca un judecător extrem de exigent! Uitase că și el e părinte și dacă unul din copiii săi ar fi fost în situația
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]