3,529 matches
-
Te dor încheieturile de stâncă, Nu lăsa ca ochii în soare să-ți plângă Căci Primăvara e aproape Și vei fi întinerit. Câte inimi ai tu în piept, De îți aud o vâlvătaie de bătăi? De ce îți ridici vârful drept Amenințător peste văi? Binecuvântează natura-n reînviere Piaptănă-ți părul de brazi Lasă-te alinat de a vântului mângâiere Pentru a-ți vedea îmbujorat, Milenarul obraz. Baia de Arieș 1966 Referință Bibliografică: Vârful muntelui / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
VÂRFUL MUNTELUI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356283_a_357612]
-
gândul expansiunii teritoriale și pentru că am fost născuți la o răscruce de vînturi dificile ca sens, puternice și străine intereselor noastre statornice, vânturi care nu ne-au slăbit niciodată, ele mai abătându-și încă și azi peste plaiul nostru mioritic amenințătoarele lor tunete și trăznete. În epoca comunistă - cușca sălbatică care ne-a costrâns libertatea și ne-a înăbușit sensul dorit al existenței noastre, timp de 45 de ani −, aproape toți visam să plecăm din țară spre niște tărâmuri occidentale liniștite
UN FENOMEN NEDORIT, SAU NECESAR? de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355839_a_357168]
-
adică. Du-te că te așteaptă la birou și... - Stai că nu înțeleg... Te rog, spune-mi despre ce e vorba, l-a întrerupt Mariana pe șeful de sală ce-i vorbea șoptit, dar o privea foarte încordat și parcă amenințător. - Măi, tu ești matură și ai facultate. Te orientezi acolo. Nu te-a mai chemat la birou, între patru ochi, până acum?! - Nu, niciodată... La angajare și... - Lasă aia. Ai doi ani aici și nu te-a tras de limbă
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
la cimitir, Să duc un clondir cu vin - Dragă cârciumioară! Să dau la prietenii mei, Să chefuiască și ei, Că-n țărână nu e bine; Cine de urât mi-ar ține? ( Ține-o-așa!...că e tânără și vrea) GHEORGEHE: (amenințător) Morți îmi vrei? Ai să le iei, (bombănind pentru el) Și-o să ai parte de ei. FLOAREA: (Of-ooof!...) Plictiseala nu mai trece, Pământul e ud și rece; Nu țambal, și nici vioară, GHEORGEHE: (Sare ca ars de la masă și începe
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354783_a_356112]
-
la cimitir, Să duc un clondir cu vin - Dragă cârciumioară! Să dau la prietenii mei, Să chefuiască și ei, Că-n țărână nu e bine; Cine de urât mi-ar ține? ( Ține-o-așa!...că e tânără și vrea) GHEORGEHE: (amenințător) Morți îmi vrei? Ai să le iei, (bombănind pentru el) Și-o să ai parte de ei. FLOAREA: (Of-ooof!...) Plictiseala nu mai trece, Pământul e ud și rece; Nu țambal, și nici vioară, GHEORGEHE: (Sare ca ars de la masă și începe
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354787_a_356116]
-
sclav mârâindu-și animalic soarta în aburii ignoranței ucigașe și ai propriei sale nevolnicii cadaverice?!... Cu lațul bine strâns în jurul gâtului costeliv și mut, ca și cum singura lui religie de apartenență nu ar fi alta decât acest aspru și cu facies amenințător virus al pauperismului dominant (ce îndrăznește să îi stabilească în permanență noua direcție gnoseologică a prezentului), meta-Omul contemporan e continuu obligat prin manipulare fățișă a uita completamente de sine spre a se închina unicului zeu diabolic: banul. În tot acest
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A NEMUNCII ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354885_a_356214]
-
și fac mătănii adânci în fața crucilor celor fără de morminte sau a mormintelor fără de cruci. „Unde sunt Ierarhii noștri?” Suspină bolnavii, șchiopii, orbii, cerșetorii, calicii, bețivii, vii și morții, râzând sau plângând, rotindu-se într-o imensă plagă ce se revărsa amenințător deasupra răbdării. Unii, aninați între cârje oblojite, rânjesc schimonosiți de durere dar resemnați că poate toaca sau clopotele de vifor făcute să urle durerea îi vor trezi într-o bună zi pe marii Păstori. „Unde sunt Ierarhii noștri?” Am surprins
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
cu pereții mohorâți, ce împrumutaseră parcă, printr-un ciudat mimetism, culoarea zidului din față. Se adaptaseră astfel, poate, conviețuirii cu colosul industrial de alături, simțindu-se în siguranță și apărate de primejdiile sugerate de cablurile, conductele și funicularele cu alură amenințătoare suspendate deasupra lor. Dincolo de case, adeseori prin perdele de fum și ceață, se întrezăreau spinările dealurilor, cu vegetația ofilită, străpunsă pe alocuri de gurguiele stâncilor, asemenea cocoașelor unor dromadere gigantice. Uniformitatea clădirilor de-a lungul cărora ne deplasam era întreruptă
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
picior, îngrozit acum și dintr-un al doilea motiv, încă mai abitir decât din cauza celui dintâi. Vâț mă aștepta cu rânjetul lui bine studiat, nu prea lățit, pentru a dăuna cumva armoniei trăsăturilor obrazului, suficient însă pentru a-i dezveli amenințător caninii, dovadă limpede că se simțea absolut stăpân pe situație, gata să pună în aplicare sistemul său diabolic de amenințare. Unde ai fost? Nici nu știam ce să-i răspund, constatam cu uimire că mâinile îmi erau goale, blocnotesul, cauza
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
am satisfăcut? - A, da! Trebuia să înțeleg de foarte mult timp că pentru tine doar sexul contează... Am fost atât de proastă să cred că... - Ha, ha! E bine că ai înțeles până la urmă. Felicitări! A urmat o tăcere lungă, amenințătoare. Ea a coborât, a așteptat să parcheze și l-a urmat în apartament. Și-a adunat lucrurile și le-a pus de-a valma în valiză. El o privea, la început, cu regret, mai apoi nepăsător, cu un fel de
INIMĂ RĂNITĂ (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356740_a_358069]
-
curtea lui, cu sapa și cu hîrlețul în mînă și spre amiază pe deal, după uscături, că iarna e aproape și odată îți bate la ușă și vaca zbiară în grajd de foame, că lapte vrei tu, boule! răgea el, amenințător, da' fîn, canci! Se găsise cineva să-i dea și lui un păhărel și se părea că mai băuse pe undeva, pentru că nu se dădea dus, iar madam Jorjet apăruse la gard și îl blestema de cele sfinte, pentru că gemea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
se aliază cu infractorul?! - Eu,... dacă, să zicem... Ce să mai zicem, aveți dreptate, a răspuns Fănel destul de încurcat de întrebare. - Te-a jignit, a dat în dumneata ori te-a înjurat? a continuat avocatul. - Nu, nici una nici alta. E amenințător în atitudine, mă privește cu ură și dispreț... Spune că mă bagă în pușcărie ani mulți. Lovește cu pumnul în birou și țipă, nu vorbește... - Domnule, sunt caractere și caractere... Sunt metode și metode, ce să mai zicem. Nu înseamnă
ISPITA (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356897_a_358226]
-
dată când am adus vorba de ședințele din Parlament și l-am întrebat cum se descurcă. Surprins, mi-am cerut scuze la prima privire dură a „gorilei” ce purta geanta diplomat și, în timp ce examinam cu coada ochiului mușchii dilatați și amenințători ai acesteia, mi-am permis o mică intervenție cu jumătate de gură: - Dar, domnule deputat, cu respect, apreciez eficiența lucrărilor în plen, dar parcă se cam lungesc și se bate apa-n piuă...Dumneavoastră, de ce sunteți nemulțumit? - Păi, cum de ce
CU GÂNDUL LA ZIUA DE MÂINE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356963_a_358292]
-
conveni? După întrebarea asta ce mi-a adresat-o direct, domnul deputat Grigore s-a oprit brusc, și-a umflat obrajii roșii de efort ori de prea multă slană cu palincă și m-a pironit cu o privire ascuțită și amenințătoare. - Mie, nici atât, Doamne ferește, am îngăimat eu trăgând cu coada ochiului la „gorila” ce mi se păruse că face doi pași spre mine. Totuși, când vor fi discutate măsurile anticriză, domnule deputat?, am prins eu curaj după ce ”gorila” nu m-a
CU GÂNDUL LA ZIUA DE MÂINE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356963_a_358292]
-
ace-lor lovituri de curea pe fundul gol. - Asta e! Ți‑au ajuns, fiule? Pui mâna pe carte așa cum trebuie de aici încolo? - Da tată, săru’ mâna, a răspuns Gavrilă printre sughițuri, ridicându‑și pantalonii în timp ce urmărea chiorâș legănatul lent, dar amenințător, al curelei de piele. - Mai chiulești de la școală de azi încolo? Te cu-min-țești, băiatu’tatii? - Nu mai fac prostii, tată... Nu mai chiulesc... - Fratele tău le‑a încasat pentru prostii mai mici, băiatule. Da’ nu ne‑a făcut de râs
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
rog, Doamne, oprește-l!” S-a tras la marginea drumului prunduit și și-a ridicat mâna cu nădejde... „Doamne, îndure-se de cei optzeci și nouă de ani ai mei, că mult m-au trudit toți anii aiștea.” Loganul venea amenințător apoi a trecut de bătrânica și botuța ei, învăluind-o intr-un nor gros de praf. „Să nu te prindă, anii mei, omule, să nu-ți facă și ție altul la fel!”. Printre prunii lui Sive Ioani se întrevedea crucea
BĂTRÂNA CU BOTUŢA de SLAVOMIR ALMĂJAN în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355237_a_356566]
-
amărâtule și... - Nu încurca treburile astea că nu‑ți permit, nerușinato! Tu vrei să te pocnesc? Abia mă abțin... Să‑ți iei lucrurile și să pleci dracului din casa mea, a bătut el iar în masă cu pumnul, privind‑o amenințător și cu atâta dușmănie, încât a convins‑o că așa va face. - Am să plec, nu‑ți fie teamă. Cu așa animal am vrut eu să mă mărit? Nu mi‑a ajuns unul, Doamne? a țipat ea și mai tare
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
era tăcerea. Nici să gândească nu mai putea. Tremura într o așteptare chinuitoare, lipsită de speranță. Într o așteptare de la care nu știa ce așteaptă ... Cu picioarele pe podea și cu umerii apăsați pe spătarul scaunului, el o privea din ce în ce mai amenințător. Ochii i se tulburaseră de mânie. Brusc, a zvârlit paharul în peretele din fața sa și s a ridicat arțăgos în picioare. S a apropiat de fată și a lovit o cu pumnul în piept așa de tare încât a aruncat
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
nu rata nici un moment prielnic pentru a se șterge cu el pe picioare. - Ei! Io-s mai bleg, mă Bebe! M-aș duce și la o întâlnire cu nevastă-ta, pe orice vreme, veni promptă replica celui vizat. - Procuroruleee!... mârâi amenințător Bebe. - Hai bă, c-am glumit! Mai bine să vă spun povestea, continuă Procuroru'. I-auzi întrebare și la tine, băi Bebe: „la întâlnire pe o vreme ca asta?” Păi era vorba de prima întâlnire, fraților! La prima întâlnire, te
2. VISCOL ŞI FLORI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355628_a_356957]
-
în capul ei. Lovitura aceea peste ochi o zdruncinase destul de rău. După circa o jumătate de oră, potrivit calculului ei, mașina s‑a oprit. Omul de la volan a deschis portiera, i‑a arătat cuțitul, l‑a răsucit de câteva ori amenințător aproa �pe de ochii ei, în timp ce o privea cu satisfacție răutăcioasă, rânjind. Apoi a coborât, trântind cu putere ușa mașinii. A deschis cu îndemâ �nare o poartă mare ce părea a fi din metal forjat, s‑a întors la mașină
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
toate concertele rock de peste tot... În seara aceea nu a vrut să se ducă ...avea o presimțire , aproape auzea repetititv: ''nu te duce, nu te duce!'' Își astupă urechile instinctiv...dar, în van, căci strigătele veneau din gând, obsesiv și amenințător...A privit oglinda în care se machia și a început să zâmbească ștrengărește.Și totuși, de ce îi erau ochii împăienjeniți de lacrimi? -Ei, și-a zis , ce gărgăuni îmi mai umblă prin mintea asta bolnavă a mea! Despica mereu firul
FUNDUL DE OCHI-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356071_a_357400]
-
era tocmai lacul din apropierea casei. Cât era ziua de lungă, aruncau pietre în apă sau lansau bărcuțe construite din lemne și frunze și le urmăreau cum erau purtate de vânt până în stufărișului întunecat care creștea în mijlocul lacului ca o insulă amenințătoare. - Aș face o baie în lac, spuse băiatul surioarei sale într-o zi fierbinte de vară și apoi, înainte ca aceasta să poată spune ceva, se dezbrăcă și se aruncă în apa verzuie. În urma lui, apa stârnită pufăi un nor
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
colindă/ Bagă iapa-n tindă/ Și-i dă fân să roază/ Și-o pupă-n găoază”. În satul ardelean în care am copilărit, luam primul contact cu „Moșu’” pe 6 decembrie, când ieșeau pe înserate „Nicolaușii” sași pe stradă. Pocneau amenințător din bice și somau copiii să fie cuminți. Aveam o frică teribilă de ei, chiar dacă bănuiam că, la cât de cuminte eram, nu m-ar fi băgat tocmai pe mine în sac. Dar parcă poți să știi? Nici băiatul vecinilor
ALLES GUTE KOMMT VON OBEN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368994_a_370323]
-
Ore vestejite cad în tăcere... La picioarele timpului se adună un morman de... secunde uscate; ele mor mereu și deși altele le iau locul, mor și ele cu aceeași repeziciune, precum s-au stins și celelalte dinaintea lor. Cu pași amenințători se apropie, din ce in ce mai aproape, Sfârșitul. Știu, mă voi întâlni și eu, odată și odată, cu el și mai știu, că va fi ultima ”întâlnire” din viața mea. Ce pot face pentru a mă strecura neobservată din fața acestei viziuni a sorții
ROCHIA MEA CEA NOUĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369111_a_370440]
-
ajung la acea intrare, trecând pe lângă cușca câinelui ce lătra cu înverșunare încercând să scape. Bătrânele nu se vedeau.După ce dau colțul casei, văd un om foarte voinic, înalt și gros cu părul cărunt, cu un bici în mână ridicat amenințător și o privire urâtă, fioroasă cu o față roșie și ochii injectați de furie, parcă nu avea nimic uman în privire, semăna o bestie dezlănțuită. În momentul când eu am apărut de după colțul casei, el tocmai îi dădea cu biciul
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]