15,743 matches
-
va cânta pe vas pentru niște scriitori străini. Al doilea, un negru, pare handicapat. Ni se spune că este surd de tot și că are vorbirea greoaie, după o luptă crâncenă cu japonezii în Pacific, în Okinawa. Insula pe care americanii au cucerit-o după lupte și bombardamente infernale. Așa încât, Charles își îndreaptă atenția asupra celuilalt, valid, pe care îl cheamă, am notat, Joe. El povestește, ca pentru turiștii ce suntem, cum s-a luptat cu "japii" în insula blestemată, cruzimea
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
atunci am văzut bine pancarta albă a vasului sudist cu chenare roșii pe care scria mare, cu negru AMERICA INVICTA. America de nebiruit. O temă pe care aveam s-o discut ulterior cu bunul meu amic Charles - care, spre deosebire de ceilalți americani vorbea o engleză clară, ca la Oxford - fusese intrarea în război. Era un englez get-beget, naturalizat american. Ca orice englez, discutând despre intrarea Statelor Unite în război, după atacul perfid de la Pearl Harbour (perfid, zic eu, Charles nu rostise decât numele
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
aflasem din presă mai târziu, încurajat de serviciile speciale britanice, ca să provoace intrarea Americii în război. Charles se arătase extrem de șocat și de intrigat. Făcusem o gafă nepermis de ușor și înaintea unui băiat englez impecabil... Ei, dar în final, americanii le-o făcuseră japonezilor, când cu bomba atomică de la Hiroshima. Charles, pacifist convins, părea nemulțumit de procedeul american de a pune capăt ostilităților, supunând Japonia acelui test nuclear, apocaliptic. Zadarnic îi repetam eu socoteala cu milioanele de vieți cruțate în urma
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
standardizării lui pragmatice, fie ea și sub forma binevoitor mobilizatoare a domnului Miller, căci acest gen de efort ne conduce negreșit în punctul de la care am plecat - la depersonalizare. Chestiunea nu e nouă. A fost de pildă semnalată la culturaliștii americani, în binecunsocuta dispută dintre Marcuse și Fromm. Cumva prin înrudire cu problematica de mai sus, Marcuse le reproșează lui Karen Horney, Harry Stack Sullivan și, din motive lesne de înțeles, în primul rând lui Erich Fromm, falsificarea premiselor doctrinei freudiste
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
apoi atacă insidios pe la spate: Nu mă bag deloc, răspunde el. Dă-l la dracu'! El a fost de multe ori la mine. Nu vreau să intru în conflict cu el. Evreii sunt puternici. Sunt mai puternici decît românii, decît americanii. Sunt uniți teribil". Din punctul de vedere Modorcea-Antonovici, lucrurile se prezintă cît se poate de clar: Geist nu respinge acele jenante obiecte de bîlci pentru că acestea sînt falsuri evidente și constituie un atac direct la opera brâncușiană, ci pentru că el
Ce se mai întîmplă cu Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16757_a_18082]
-
fără chei speciale de interpretare persoana profesorului de filosofie politică de la Universitatea din Chicago, Allan Bloom, probabil una din cele mai controversate și mai influente minți ale sfîrșitului de secol american. Publicat în 1984, eseul lui, The Closing of the American Mind, a devenit best-seller și i-a adus lui Bloom faima și bunăstarea de care se va bucura pînă la sfîrșitul zilelor sale, în 1992. Este un fapt cunoscut că persoana care l-a încurajat să-și scrie eseul filosofic
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
mediului academic conservator. Printre detractorii cei mai înverșunați s-a numărat și filosoful Robert Paul Wolff, care, într-o faimoasă recenzie din 1987 (publicată în revista Asociației americane a profesorilor universitari, "Academe"), susținea că autorul lui The Closing of the American Mind nici nu există de fapt, el fiind o creație a lui Saul Bellow. Întreg eseul este o ficțiune a acestui romancier care, printr-o formulă literară novatoare, se erijează în autorul prefeței, lăsînd publicul să creadă că volumul în
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
ebraică pe care le știe, primul verset din Geneză, "La început Dumnezeu a făcut cerurile și pămîntul". La care persanul încuviințează entuziasmat, spunînd singurele cuvinte pe care le știe în engleză, yes, sir! Verily, verily! (Andersen era deseori confundat ca american, puțini știind unde e Danemarca). Deși nici unul nu putuse să spună mai mult, cred că Andersen are perfecă dreptate: "ce buni prieteni eram!" Hans Christian Andersen, Bazarul unui poet. Memorii de călătorie în Grecia, Orient și țările dunărene, traducere, prefață
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
așa cum se visa și la noi prin 1990 - avem șansa de a deveni, în cel mai bun caz, sursa forței de muncă de care Occidentul începe să aibă tot mai multă nevoie. Personal, nu văd nimic rău în asta. Dacă americanul din New Jersey ia avionul și se mută la câteva mii de mile, în California, de ce nu s-ar strămuta și românul o mie cinci sute sau două mii de kilometri mai spre vest? într-o Europă fără granițe, circulația de
Vize albe, pensii negre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16797_a_18122]
-
n-a reînviat cu mai multă aplicație arhivistică și cu un mai mare spirit veacul lui Rousseau și al lui Brissot, amestec de utopiști, reformatori, mesmerieni, ocultiști, ateiști, pornografi și raționaliști. Ceea ce n-a reușit nici un francez, a reușit acest american instalat o bună bucată de vreme la Paris ca și eroul lui Henri James.
Un american la Paris by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16834_a_18159]
-
publicație specializată, o revistă a librăriei. Aflăm din articolul domnului Ion Crețu că vînzările din librăriile naționale americane au crescut de la 7,8 miliarde de dolari, în 1991, la 10 miliarde în 1994, de unde o concluzie firească: "Clișeul potrivit căruia americanul este ignorant, nu citește, este preocupat numai de televiziune etc. pare cel puțin o diversiune ieftină. Faptul, pe de altă parte, că sînt foarte rare, rarisime, casele în care întîlnești, acolo, un raft cu cărți, ca să nu mai vorbim de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16832_a_18157]
-
de notorietate internațională înainte de 1939, dar după război lumea a uitat-o. Trăia singură într-un somptuos apartament din insula Saint-Louis, la Paris. Sărăcise și n-ar fi putut să întrețină acel apartament dacă nu l-ar fi închiriat unor americani bogați pe timpul verii. Își pierduse vederea în mare măsură, dar se afla alături de ea o tânără care o îngrijea. Ei bine, această tînără mi-a povestit că, într-o zi, prințesa i-a spus că nu are de gând să
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
din această regiune, patria lui Kant, devenită după război jumătate poloneză, jumătate sovietică. Mi-am dat seama de felul în care își reprezentau acești oameni țara lor pierdută. Cred că multe popoare au un pământ imaginar numai al lor. Pentru americani, acesta e Farwest-ul care, așa după cum se prezintă în filme, e de fapt o legendă, departe de realitatea istorică. Pentru francezi, spațiul imaginar a fost multă vreme Sahara. Există o întreagă literatură sahariană în franceză: Micul prinț al lui Saint-Exupéry
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
întrerupă și toată lumea să coboare în adăposturi, acuzatori și acuzați laolaltă. O bombă cade asupra Palatului de Justiție, Freisler este ucis, toate documentele procesului ard, dar Schrablendorff scapă nevătămat. E adus înapoi în închisoare, iar de acolo e scos de americani, trei luni mai târziu. Odată, când am fost în Germania, m-am dus și eu să-l văd pe acest fabulos Fabian von Schrablendorff și să-l ating ca pe niște sfinte moaște purtătoare de noroc. Mulți au făcut la
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
de război; și, peste toate, avem un Erou. Un personaj fictiv, dar, jură scenaristul, inspirat din biografiile unor eroi adevărați. Eroul e Mel Gibson și Mel Gibson e eroul! Un erou care intră în acțiune cînd "războiul e aproape pierdut". Americanii luptaseră prost: "Țăranii ăștia sînt niște tîmpiți; aproape că ne iau onoarea de a-i fi învins", zice distinsul general britanic Cornwallis. Dar înfrîngerea avea să-i vină tocmai de la o armată de "sărăcani", fără cultura războiului. Eroul lui Mel
Mașini de război by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16866_a_18191]
-
am bucurat de prilejul de a vedea și versiunea unui alt mare făuritor de teatru liric Jean-Pierre Ponnelle, pe scena Operei de Stat din Viena. Observam atunci că din cele două laturi ale dipticului "Cav and Pag" - cum îi spun americanii cu graba lor de a simplifica până la ridicol - spectacolul "Pagliacci" mi s-a părut mai rotund, mai lucrat în detalii expresive decât "Cavalleria", rămasă în granițele unei lecturi convenționale. În versiunea Ponnelle e invers: dintre cele două, "Cavalleria" este cea
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
o istorie cu totul exemplare. în fond, e istoria universului concentraționar; scrisă cu alte unelte, cu o altă finalitate, într-o altă lume și pentru alt public decît vor fi făcut-o, de exemplu, Orwell, Soljenițîn, Goma, asiaticii, central (sud) americanii... Se vorbește despre "reîncarnare" și (re)trăirea unor biografii anterioare; dacă e ceva adevărat aici, atunci Prizonierul lui Vasile Iancu e o dovadă. Cartea e un roman-document sau, la rigoare, un roman-colaj. Speciile nu sînt deloc reprezentate în proza noastră
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
Acolo, lume în petrecere, bunătăți, băutură, căldurică îmbietoare. Totul ca pentru o petrecere de pomină. Le-am pus și noi bunătățile noastre pe masă. N-au avut trecere. „Nu dăm noi pălinca noastră, nici vinul nost cel bun pe băutura americanilor. Să și-o beie ei, dacă n-au ca noi ceva așe de bun. „ Am petrecut toată noaptea până ne-a toropit somnul și acolo ne-am culcat, așa îmbrăcați cum ne aflam. După-amiază, n-am apucat bine să deschidem
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
întreb despre ce se întâmplă. Pe la amiază, a venit o vecină. „Știți ce se întâmplă în centrul Clujului? Minune mare!” „Ce-i?” am întrebat-o eu cu inima cât un purice, dar și cu gândul la acel mult așteptat „vin americanii”. „Minune mare! minune mare! S-au adunat mii de oameni în centrul Clujului și de dimineață cântă și joacă Hora Unirii!” Nu mă puteam dezmetici. Simțeam că mă sugrumă emoția. Cum, adică, vine asta? Nu cu mult înainte, un bun
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
plăcute, sau chiar de descoperiri încîntătoare. Între acestea, Templul de aur al reputatului scriitor japonez Yukio Mishima, o carte profundă, ciudată, cu neașteptate revelații (pentru un cititor occidental) despre mai marile și mai măruntele nedumeriri ale făpturii umane. Un critic american a asemuit Templul de aur, la vremea cînd apărea în traducere englezească, prin anii '50, romanelor lui Dostoievski. Nu m-aș grăbi să adopt apropierea, dacă ea nu ar constitui, în lipsă de altceva mai bun, un diagnostic atît filozofic
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
Rilke (94), dar după Celan (71) și Brecht (60), acesta din urmă fiind și primul german din clasamentul internațional. Ezra Pound conduce în topul mondial, urmat de Appolinaire, Mandelstam, Inger Christensen, Ungaretti, Neruda, Williams, Ahmatova, Heaney și Eliot. Așadar trei americani și doi ruși în primii zece. Spre rușinea lui, Cronicarul nu știe nimic despre Seamus Heaney. Primul român e Gellu Naum (36), urmat de Tzara (52) și de Celan (71). Puterea limbii și a traducerilor joacă un rol esențial în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16939_a_18264]
-
deportarea în Siberia, cu plecări în miez de noapte, transport în vagoane pentru animale și pește sărat drept hrană, în Bucovina - asimilarea și persecuțiile etnice, neîncheiate încă, în satele românești - colectivizarea forțată, deportările în Bărăgan, rezistența armată, La' că vin americanii!, la oraș - cozile, Europa Liberă, Șoimii Patriei, cîntecele cu "mama" Elena și "tata" Nicolae Ceaușescu. Interzicerea religiei e și ea o temă marcantă - sfidare copilărească la Mihai Ghițulescu (Iată pentru ce am luat o palmă de la mama care, la o
"Las' că vin americanii!" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17018_a_18343]
-
vecinătatea Clujului). În acest context, o Românie fotogenică "decupată" de un turist (cum altfel decît american, după ce i-am așteptat atîta?) devine - ca potențială strategie de "optimizare" la nivel național - cea mai bună ofertă media posibilă. Chiar dacă frecvența cu care americanul James se entuziasmează în fața acestor "simple people" care sunt românii depășește cu mult maxima admisibilă, ezit să citesc serialul lui Iepan ca pe o ofensă la adresa românilor, înclinată fiind mai degrabă să-l văd ca pe un act (auto-ironic) de
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
înțelegeri diplomatice, prealabile) a pecetluit, pentru aproape o jumătate de secol, soarta României. Și zadarnic au așteptat anumite forțe democratice izbucnirea unui război între puterile occidentale și sovietici (care tot alimentau, în van, speranțele românilor că, totuși, finalmente, vor veni americanii). Totul Dar să revin la cartea informată a d-lui Ioan Lăcustă, care, repet, prin citate din presă, decupate și grupate lunar, voiește să transmită ceva din dramatismul acelor trei ani tragici. Să notez, mai întîi, că imediat după 23
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
acoperă 32% din piață; în Spania, Germania și Anglia procentul se învîrte în jurul lui 15%; în Italia - 23%; în Italia, Viața e frumoasă, filmul oscarizat al lui Benigni, a depășit, la număr de spectatori, Titanic-ul! O excepție istorică, pentru că americanii rămîn, de la mare distanță, învingători: anul trecut, au fost 16 filme americane care au depășit, fiecare, 100 milioane de dolari, cifra de încasări!... Spre deosebire de europeni (care nu acționează unitar, și care înlocuiesc practica eficientă cu discursuri teoretice de politică culturală
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]