2,414 matches
-
fiul Mariei (n. Manea) și al lui Neagu Cristea, funcționar. Învață la Liceul „Gh. Lazăr” din București, absolvindu-l în 1960. Urmează apoi Facultatea de Filologie din București, terminată în 1965. Devine redactor la publicațiile pentru străinătate (1968- 1969), la „Amfiteatru”, „Argeș”, iar între anii 1974 și 1985, la „Luceafărul”. În 1986 se stabilește în SUA, de unde revine în 1991, reluându-și locul în noua redacție a „Luceafărului”. Din 1997 este director al Editurii Cartea Românească. La începuturile ei, foiletonistica lui
CRISTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286499_a_287828]
-
județean „Flamura” (Reșița, 1969). Prima revistă literară în care a publicat poezii este „Orizont” (1970), iar cea dintâi carte e volumul de poeme Obrazul celălalt al Lunii (1982). Colaborează cu versuri, recenzii, cronici și eseuri la „Orizont”, „Forum studențesc”, „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Argeș”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»” (unde a utilizat și pseudonimul Mircea Silă), „România literară”, „Calende”, „Poesis”, „Neue Literatur”. Debutul editorial al lui B. s-a produs la începutul anilor ‘80, în plină campanie de lansare a „plutonului optzecicist”, fără
BARSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
Mioc, Modalitățile lirice interbelice, I, Timișoara, 1989, 2-204; Cornea, Aproapele, 385-397; Lovinescu, Unde scurte, I, 41-42; Negoițescu, Ist. lit., I, 271-274; Alex. Ștefănescu, Tudor Arghezi, RL, 1992, 34; Gheorghe Bulgăr, Întâlnire cu Tudor Arghezi, București, 1992; Zaciu, Clasici, 221-259; Ciopraga, Amfiteatru, 13-80; Marian Victor Buciu, Celălalt Arghezi, Craiova, 1995; Borbély, Grădina, 11-19; Micu, Scurtă ist., II, 49-57; Caraion, Tristețe, 82-86; Ion Sârbu, Proza artistică a lui Tudor Arghezi, Iași, 1995; N. Rotund, Tudor Arghezi, prozatorul, Constanța, 1996; Baruțu T. Arghezi, Înaintea
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Național din Craiova, iar din 1997 este și director al Teatrului pentru Copii și Tineret „Colibri” din Craiova. A efectuat în 1995 un stagiu de cercetare la Centrul Național de Teatru din Caen (Franța). Colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, la „Amfiteatru” și „Viața studențească” (unde este redactor), „Ramuri”, „Familia”, „Vatra”, „Argeș”, „Tomis”, „Contrapunct”, „Teatrul” („Teatrul azi”), „Belvedere” (Franța) și „Wiener Festwochen” (Austria). Cartea de poeme Lacrimi civile (1991) a fost distinsă cu un premiu al Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor. Volumul
BERCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285704_a_287033]
-
Vede. Între 1990 și 1995, deține funcția de director adjunct al Editurii Phoenix. Din 1996, este redactor la Muzeul Literaturii Române și consilier la Asociația Scriitorilor din București. Din 1997, redactează și conduce revista „ArtPanorama”. Debutează cu cronică literară în „Amfiteatru” (1986). Extrem de prezent în viața culturală, de la cenacluri și emisiuni literare până la lansări și prefațări de carte, B. se construiește ca un critic afiliat programatic generațiilor ’80 și ’90. Debutează editorial în 1993, cu „ficțiunile critice” din La noapte, pe
BOERESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285780_a_287109]
-
Portrete și reflecții literare, 1967), C. perseverează în a medita pe marginea literaturii, a dimensiunii ei lăuntrice, a finalității și chiar a fatalității care îi domină cursul. „Portretele” și „reflecțiile” sunt amplificate în Propilee (1984, subintitulat Cărți și destine) și Amfiteatru cu poeți (1995). Volumul Caietele privitorului tăcut (2001) include, pe lângă maxime și amintiri, numeroase însemnări de călătorie, în care prevalează schița de portret făcută din tușe blânde și informații culturale particularizatoare. C. a îngrijit și prefațat ediții din operele lui
CIOPRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
Boutière, Gaetano Salveti, Nino Muccioli. Profesorul Constantin Ciopraga reprezintă ceea ce un talentat publicist numea o „valoare fixă”, un reper în mobilitatea tranzițiilor prin care am trecut și continuăm să trecem. Când, cu aproape jumătate de secol în urmă, intra în amfiteatrele Universității ieșene, prin ținuta liniștită și gravă, prin afabilitatea ușor reținută pentru ca relațiile să nu iasă din perimetrul civilității, părea descins din institute și academii străine unde predecesorii săi își făcuseră studiile. Nimic nu lăsa să se vadă că asistentul
CIOPRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
interior, cu un portret de Corneliu Baba, Iași, 1975; Între Ulysse și Don Quijote, Iași, 1978; Mihail Sadoveanu. Fascinația tiparelor originare, București, 1981; Propilee. Cărți și destine, Iași, 1984; Nisipul, București, 1989; Poezia lui Eminescu. Arhetipuri și metafore fundamentale, Iași, 1990; Amfiteatru cu poeți, Iași, 1995; Caietele privitorului tăcut, Iași, 2001; Perspective, Iași, 2001. Ediții: Calistrat Hogaș, Opere, pref. edit., București, 1956; Mihai Codreanu, Scrieri, I-II, introd. edit., București, 1968-1969 (în colaborare cu Ilie Dan); G. Ibrăileanu, Opere, I-II, Iași
CIOPRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
mă mai duseră câțiva pași, apoi [î]mi luară cingătoarea sau fota, [î]mi scoaseră din picioare gelengii și mă întinseră, pe jumatate leșinat, pe strada ce se ardica în mijlocul odăii și care semăna cu masa de marmură a unui amfiteatru. Cu toate acestea și acum, după câteva minute, începui a mă deprinde cu așa temperatură infernală. începură a-mi mai veni simțirile și vrui să-mi arunc ochii cu sfială împrejurul meu, începui să văz cam curat lucrurile din prijmă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de ce ești atât de zgârcit cu ea? 11. Abatele obișnuia adeseori să se reculeagă lângă zarzărul din piața centrală a Citadelei, înainte de lecțiile de teologie pe care le ținea ucenicilor. În dimineața aceea nu se grăbea, deși știa că, în amfiteatrul bibliotecii, novicii îl așteptau, pregătindu-se pentru ceea ce ei credeau a fi o culme a activității lor, pentru care trebuia să mobilizeze și ultimul strop de concentrare de care erau în stare. Privi spre copacul firav, care înflorise mereu, dar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
grăbea... Răbdarea era și ea o virtute dumnezeiască și trebuia deprinsă înainte ca blazarea care se instalează o dată cu înaintarea în vârstă să o facă să își piardă sensul. Dar nu numai lecția așteptării îl împiedica pe Abate să plece spre amfiteatru, ci și gândurile negre care îl podidiseră în timp ce coborâse în tainițele bibliotecii. Semnele sfârșitului erau din ce în ce mai evidente. Lucruri fără precedent se întîmplau și asta nu numai pentru că în Abație sosise Rim, ci pentru că însuși timpul părea să fi ajuns la
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
casele de cărămizi se apropiau, drumul începea să răsune sub roți, Rîndunica luneca printre grădinile în care, prin ostrețele gardului, se zăreau statui, cîte-o movilă plantată cu viță-de-vie, tise tunse și un scrînciob. Apoi dintr-o dată apărea orașul. Coborînd în amfiteatru și înecat în ceață, orașul se lărgea nedeslușit dincolo de poduri. Cîmpia se ridica apoi într-o ondulare monotonă, pînă ce, în depărtare, se împreuna cu dunga vagă, ștearsă a cerului palid. Văzută astfel de sus, întreaga priveliște părea nemișcată ca
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în reculegere de către o asistență aleasă, comentată abundent de ziarele de a doua zi, tipărită imediat de edituri, citată și glosată de membrii corpului profesoral, analizată chiar aici, pe un alt teren: cel al seminariilor autorizate de filosofie susținute în amfiteatrele statului. Unghiul de atac mediologic implică trei întrebări succesive: Împotriva cui? Îndărătul a ce? Prin ce mijloace? 1) În care cîmp strategic al discursului apare și împotriva cui își îndreaptă loviturile? 2) Care este instituția care dă dreptul la discurs
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a mesajului, punctul zero al lansării undelor. Într-o zi s-a auzit într-un studio de radio londonez: "Eu, generalul de Gaulle [...] invit ofițerii și soldații francezi să intre în legătură cu mine". Într-o zi, s-a auzit într-un amfiteatru parizian: "Eu, Lacan, fondez, singur cum am fost întotdeauna în relația cu cauza psihanalitică, Școala freudiană de la Paris". Într-o zi de octombrie a anului 1902, pe Berggasse 19, în apartamentul din Viena, autorul unei lucrări intitulate Interpretarea viselor se
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a se întoarce spre "stînga", prin factorul emotiv, oral și populist. Ce cadril amuzant: primii la scris devin ultimii la oral, dar în democrația mediatică leneșii peniței sînt cei dintîi pe micul ecran. Program contra prestație, curs magistral contra interviu, amfiteatru contra platou de filmare. În spatele zidurilor șubrede ale caietelor trimestriale, îi vom vedea oare, într-o bună zi, pe ultimii mohicani ai "războiului literal" expuși în vitrina muzeului de Arte și Tradiții europene? Rămîne de văzut dacă nu cumva etnologii
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
poate preexista ki-ului? Cine Îi poate post-exista? Astfel, și nimicul, și existența se formează spontan. Și vidul, și realitatea se formează spontan. Nu există nici Început, nici sfârșit. Sensei Profesoara caucaziană de naționalitate mexicană Își ține primul curs În marele amfiteatru al universității japoneze unde a fost invitată să predea limba lui Cervantes și cultura spaniolă. Așa cum era de așteptat, studenții sunt cu toții extrem de atenți și sârguincioși În a-și lua notițe. Nici un zgomot, nici un fel de dezordine. La sfârșitul cursului
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
-și lua notițe. Nici un zgomot, nici un fel de dezordine. La sfârșitul cursului, ca să verifice dacă materia predată a fost bine Însușită și nu ridică prea multe probleme de Înțelegere, Îi invită pe studenți să-i pună Întrebări. Panică imediată În amfiteatru! Cum să Îndrăznești să-i pui o Întrebare maestrului, sensei-ului, venit așa de departe și În cadrul unei finanțări oficiale și internaționale, fără să-l jignești? Studentul, beneficiar al privilegiului de a Învăța, se cuvine să Înțeleagă singur! Capitolul 2 BA
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
necesită o programare mai riguroasă și nu pot fi aplicate decât În anumite condiții de timp, de componență a grupurilor școlare ori de dotare tehnico-materială. În fine, adresându-se unui auditoriu colectiv, ambianța socială din sala de clasă sau din amfiteatru favorizează acel fenomen de „contagiune” sau de sugestie colectivă care face ca În timpul audierii unei prelegeri sau conferințe, mai mulți participanți să adere simultan la aceleași idei, opinii și atitudini și fiecare În parte să se simtă stimulat de atenția
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
având ca temă centrală posibilitatea indivizilor de a alege liber să urmeze cursurile unei instituții universitare. Destinul omenirii, o lucrare de notorietate scrisă de bine cunoscutul filosof P.P. Negulescu, considera șomajul intelectual o falsă problemă. Statul nu atrăsese indivizii În amfiteatrele universităților cu promisiunea mincinoasă de a le oferi slujbe bine plătite și sigure În diferite instituții guvernamentale. Explicația sa era că, o dată cu deschiderea sferei publice pentru participarea maselor, „Înmulțirea așezămintelor de cultură a răspuns astfel, pur și simplu, cererilor, din ce În ce mai
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
care le-am realizat recent, câțiva medici curenți sau pensionați și membri ai Facultății de Medicină din Cluj și-au exprimat respectul profund față de Moldovan, pe care Îl consideră un om integru, și față de ideile sale. Într-un gest simbolic, amfiteatrul Institului de Igienă, la Înființarea căruia Moldovan Însuși a contribuit semnificativ, a fost redenumit „Iuliu Moldovan”; pentru o scurtă perioadă, la Începutul anilor ’90, Întregul Institut a purtat numele său. O inscripție comemorativă amplasată pe fațada casei sale a fost
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
o perioadă rectorul Universității din Cluj. Către sfârșitul anilor ’30, el a devenit o țintă preferată a violenței studenților membri ai Gărzii de Fier, care au Încercat inclusiv să Îl asasineze. Această suferință este discutată pe scurt În Nicolae Mărgineanu, Amfiteatre și Închisori Mărturii asupra unui veac zbuciumat, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991. 24. Ștefănescu-Goangă, Selecțiunea capacităților, p. 8. 25. Donald Mackenzie, „Eugenics in Britain”, Social Studies of Science, vol.6, 1976, pp. 501-502. 26. Încercarea de a defini inteligenția ca grup
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Situația femeii În societatea modernă și feminismul”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 2, nr. 6, iunie 1928, pp. 189-192. Manuilă, Veturia, „Studiul a 100 delicvenți minori din penitenciarul Văcărești”, Asistența Socială, vol. 5, nr. 1, 1936, pp. 14-32. Mărgineanu, Nicolae, Amfiteatre și Închisori. Mărturii asupra unui veac zbuciumat, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991. Marinescu, G., Despre hereditatea normală și patologică și raporturile ei cu eugenia, Academia Română, Memoriile secțiunii științifice, seria III, vol. 13, mem. 7, București, 1936. Marinescu, G., Determinism și cauzalitate
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
continentelor s-a încheiat. Evident, creștinismul rămâne la putere, și chiar se mai manifestă cu brutalitate: asemeni atâtor Frați și Surori ai Spiritului Liber uciși de Biserică, Giulio Cesare Vanini, supranumit „Prințul libertinilor”, mai degrabă panteist decât ateu, autor al Amfiteatrului Divinei Providențe, e torturat și apoi condamnat la moarte la Toulouse: i s-a smuls limba, a fost plimbat pe străzi într-o cușcă de fier, a fost ștrangulat, ars apoi, iar cenușa i-a fost risipită în vânt. Acuza
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și Dumnezeu, eroare în privința lui Montaigne, fură din Montaigne, și sinuciderea, Rousseau, Sade, Saint-Evremond, Spinoza, Voltaire, V. Filosofi moderni Deleuze, Foucault, Freud, Kierkegaard, Lacan, Merleau-Ponty Nietzsche, VI. Lucrări citate Despre adevăratul și despre falsul bine, Valla, Adnotări la Noul Testament,Valla, Amfiteatrul eternei providențe,Vanini, Apologia lui Raymond Sebond, Montaigne, îEseuri,II, 12) Apologii, Sfântul Iustin, Arta de a iubi, Ovidiu, Așa era sora katrei, Meister Eckart Așa grăit-a Zarathustra, Nietzsche, Banchetul disparat, Erasmus, Banchetul poetic, Erasmus, Banchetul povestitorilor, Erasmus, Banchetul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Aceștia doi, fiecare de partea sa, dar cam în același timp, mi-au vestit venirea între noi a tânărului cu adevărat mare poet. Tot ei doi, de asemenea, fiecare de partea sa, i-au înlesnit primele apariții, respectiv în revistele Amfiteatru și Luceafărul. Prima carte a lui Dan Verona poartă titlul: Se cuvine tăcere și trebuia să fi apărut până acum*; el mi-a adus între timp o alta, pe care o socotește (cu dreptate, cred) mai potrivită să apară înainte
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]