6,661 matches
-
părea să aibă o inteligență ieșită din comun, dar grație sensibilității reușise să discearnă o stare de spirit numai din câteva gesturi, o mimică, o vorbă neatent strecurată, un fleac de fapt! Poate Sidonia își mai amintea de o după amiază, puțin după căsătoria lui Ovidiu, avea încă părul vopsit în nuanțe movulii, se simțea ușoară ca o gâză...Închise de plăcere ochii și când îi redeschise observă că se afla în fața unei cabine de telefon. Găsi amănuntul edificator, se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spus, Ovidiu, șopti ea, voiam să cumpăr fructe, acesta e tot misterul. Nimic altceva. Aveai o piață la cincizeci de metri de poșta din cartier. La alea patru tarabe, niciodată nu ești sigur c-o să găsești ceva. Mai ales după amiaza. Altceva? o întrebă el și o ajută să-și lepede rochia. Altceva nimic, Ovidiu, din nou acasă, am copt o vânătă, am mâncat o salată de roșii, am tăiat o felie de pepene galben, un adevărat festin! Aveai pâine? Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de vorbe și toate întâmplările ce-au urmat erau rezultatul dilatării unei clipe de clarviziune, era cumplit, cutremurător și abia acum venise momentul, momentul când trebuia să rostească acele vorbe, dar nici așa nu se poate, nici așa, aceste după amiezi sterpe, pline de vorbe goale, trebuie s-o sfârșim într-un fel, indiferent de consecințe, așa sunase primul impuls, ca imediat în a doua fracțiune de secundă, să se retragă pas cu pas, cu aripioarele pârlite în cotlon. De ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trebuie s-o sfârșim într-un fel, indiferent de consecințe, așa sunase primul impuls, ca imediat în a doua fracțiune de secundă, să se retragă pas cu pas, cu aripioarele pârlite în cotlon. De ce să se împotrivească unor ore de amiază lunecând în taină, lejer, plăcut, de ce să se arunce împotriva curentului, o victimă sigură a atâtor alternanțe, când se poate și așa, foarte simplu, AȘA! Știi, auzi din nou vocea Fanei, mi se întâmplă un lucru cel puțin bizar, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
începută. A doua va fi fumată pe bancă, în părculețul din cartier, cu mâna stângă afundată în buzunarul hainei. A treia după masa de seară ca să se culce cu gustul de țigară în gură, că tare-i mai plăcea! După amiază avea bilet la un concert simfonic. I-l dăduse Emilia, o colegă de serviciu care lucra la investiții. O întâlnise în cantină întâmplător. De regulă, Emilia nu călca prin cantină pentru că avea o deviză. Dacă timp de opt ore reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de sub supravegherea lui. Îi plăcea să simtă deasupra superbului ei cap amenințarea, sabia lui Damocles, asta o amuza. Nu i-ar fi convenit însă deloc dacă procurorul și-ar fi schimbat testamentul. Cu biletul în poșetă, Carmina a plecat după amiază la teatru. Era bine dispusă, în sfârșit o seară care nu trecea în van. În sală se aflau puțini spectatori. Era deci adevărat, secolul vitezei secătuise sensibilitatea. Se gândi că poate mulți vor veni în ultima clipă așa că porni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
până la hidoșenie. O să vă dau numărul meu de telefon. E rândul dumneavoastră să mă sunați. Azi am beneficiat de efectul surprizei creat de apelul meu. Am avut impresia că nu erai tocmai dispusă pentru această ieșire. De regulă eu după amiaza sunt acasă. O seară plăcută, la revedere. Când se urni din loc, femeia avu impresia că psihicul ei inventase totul. Din ce întuneric ieșise, din ce plasmă vâscoasă, nu mai era sigură pe nimic. Bărbatul acela nu exista, nici discuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
părea oarecum absent. Sidoniei îi plăcea să coboare împreună cu cineva scările largi ale tribunalului. Când se mai îndepărtă de clădire se întoarse și privi către una dintre ferestrele de la etaj. Bătea soarele în geamul acela de-ți lua ochii. Era amiază. Își înăbuși un oftat și o luă vitejește de-a lungul aleii cu tei. Trecutul e trecut și nu se mai întoarce. Începu să vorbească despre cazul care-l adusese pe Dimitrie acolo, la tribunal. Mortul nu mai putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
agitat, atunci când i se părea că sesizează ceva neclar ce trebuia neapărat edificat, trebuia să încerce să-și spulbere suspiciunile și de aceea revenea la aceleași întrebări, o punea să repete pe faze, pe etape, cum petrecuse câte o după amiază, situată undeva în urmă și devenea după receptarea răspunsurilor tot mai nemulțumit, mai neîncrezător... Atunci când ea simțise că-i scapă dintre degete, că nu-l mai înțelege, în sufletul ei se instalase haosul și pe cât era de neliniștită pe atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu pornește stânca la vale, săltând tot mai sus de un stat de om; și trece prin grajdul și prin tinda Irinucăi, pe la capre, și se duce drept în Bistrița, de clocotea apa! Asta era în sâmbăta lui Lazăr pe la amiază. Ei, ei! Ce-i de făcut? Gardul și casa femeii dărâmate la pământ, o capră ruptă în bucăți, nu-i lucru de șagă!” Faptele pârâtului întrec deja măsura lucrurilor: dărâmarea locuinței unor oameni săraci care au muncit din greu pentru
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sat Smărăndița popii și-a pus basma înflorită și teașteaptă să vii. Copilăria blondă, tărâm inefabil al primelor miracole e toată în amintirile lui, adică amintirile noastre. Și dacă asculți atent, auzi până și liniștea orașului toropit de căldura de la amiază, când în sfârșit Tache și Lache și Mitică au ajuns acasă după discuții înfierbântate despre soarta țării, purtate în fața unei halbe de bere: ,,Căldură mare, dom’le! Căldură mare!”. Birjarii au ațipit tot așteptând un client și morfolesc vise frumoase
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Obosit peste măsură de programul unei zile supraîncărcate, m-am dus grăbit la culcare. În câteva minute, marile aripi ale fanteziei m-au luat și m-au dus într-un ținut necunoscut. Totul seamănă cu un imens templu. Era soarele amiezii. Mă aflam în mijlocul unor ținuturi păduroase nesfârșite ce se desfășurau în zarea înaltă împreună cu toate culmile unice în blânda lor arcuire, cu piscurile albe de calcar ce stau cu coamele lor în lumină și cu brâe de umbră pe la încheieturi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu el la acel sfat care se ținea. Am acceptat propunerea lui și ne-am îndreptat spre locul adunării. Vântul Verilor Târzii, care era și el acolo, începu să-i numească pe toți: Vântul Plaiurilor Înalte, Vântul Zărilor Înstelate, Vântul Amiezilor Dogoritoare, Vântul Asfințiturilor Senine, Vântul Bălților și Vântul Câmpiilor, Vântul Lacurilor Vineții, Vântul de Piscuri și Vântul Zefirul Norilor. După ce văzu că erau toate, își domoli suflarea, și le spuse Bine-ați veni! Atunci toate vânturile se plecară dinaintea lui
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
plecați cu treburi, alții bolnavi și internați, iar alții decedați de-a binelea. Cum să semneze? Pe Dionisie Precup Îl găsește În bucătărie, aplecat peste colecția lui de ziare. Pe sobă, câteva cratițe, la foc potrivit . Ceasul cu cuc anunță amiaza. Vii la țanc, domn' Gheretă, strigă Precup ridicând brațele! Vă aranjați colecția, observă cu Înțelegere poștașul. Nici pomeneală! Vezi carnețelul ăsta? Îl văd. E plin. Da? Cu ce? Cu știri! Câte nu găsește omul Într-un ziar... Dacă știe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
le va fi șters sângele În circulația lui. Căutarea Îi făcea se pare bine lui Precup, căci roșeața se Întorcea la locul ei În inimă ca un câine la umbră după ce a lătrat un trecător rătăcit pe acolo În lumina amiezii, și vocea i se auzi din nou, limpede, Înțeleaptă, dar Încă dojenitoare: De când Îți aranjează ție morții viața? Și, apoi, câți au fost până la urmă? Ce, se compară o revoluție cu un accident serios de tren ori de avion? De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de o vreme Încoace, la Feldiu. Se ducea acolo la culesul viilor și se Întorcea după Bobotează. În ultima vreme s-au văzut foarte rar. Doamna Ster urca cu tot mai puțin entuziasm „la lecția de franceză” de joi după amiază, trecută În contul chiriei. Am obosit, domnule profesor. Vârsta! Dacă nu aveți nimic Împotrivă, vom continua la mine. Deși aici... e altfel... Când Încă mai venea sus, așezată În balansoar, lângă geamul mare al mansardei, distinsa septuagenară Își depăna amintirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mine. Mi-am zis că m-am Îmbătat, da’ arăt eu a om beat? Mărturisesc că nu, declară circumspect Petru. Iritat acum câteva minute, amuzat apoi, iată-l suspectând apariția intempestivă a poștașului. Am mai trecut pe aici și la amiază, că aveați o scrisoare. Am sunat de două ori, v-am lăsat plicul sub ușă și am plecat. Ai avut grijă să te Întorci. Întâmplarea, domnu’ Petru... Și o spaimă ca un nod În gât. O nedumerire, mai bine zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din fața Muzeului de Artă Înfloriseră a doua oară. Câțiva copii cățărați pe gardul cu grilaj acoperit de iederă, mestecau Îndelung florile dulci-amărui și le scuipau apoi nepăsători pe trotuar În calea celor ce se Încumetau să Înfrunte căldura neobișnuită a amiezii, ieșind de sub umbra protectoare a părculețului din Piața Carolina. Fostă “Regele Ferdinand”, fostă “23 August”, actuala Piață a “Reconcilierii Naționale” era locul de Întâlnire al pensionarilor, șahiștilor și al câtorva prostituate care veneau să se odihnească lângă o cafea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe loc spre bucuria copilăroasă ori țâfnoasă a celor ce nu știau nici măcar cum arată o frontieră sau un vameș. De vize, nu mai vorbim, chit că toți aveau acum pașaport. Cu pâinea În plasă se ducea la Ajan. Spre amiază trecea și Gheretă pe acolo. Cât timp Își bea poștașul cafeaua, el răsfoia ziarele. Pentru prieteni, Ajan avea oricând câteva boabe de cafea Julius Meinl a cărei aromă te făcea să suporți mai ușor trecutul de aprozar al cafenelei. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o reverență, atât cât Îi permitea Înghesuiala, Își drese vocea și zise: Isaia, 59, Vechiul Testament, traducere D. Cornilescu, fragment: „10. Bâjbâim ca niște orbi de-a lungul unui zid, bâjbâim ca cei ce n-au ochi, ne Împiedicăm ziua În amiaza mare, ca noaptea, În mijlocul celor sănătoși suntem ca niște morți. 11. Mormăim cu toții ca niște urși, ne văităm ca niște porumbei, așteptăm judecata dreaptă, și nu este; așteptăm mântuirea, și ea este departe de noi. 12. Căci fărădelegile noastre s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cuplu tânăr s-a așezat la masa lui Petru. Și-au zâmbit Întruna Încurcați. Nemții au plecat râzând, ținându-se de mână, iar Petru s-a trezit cu un gust de alge pe limbă. A hotărât să Învețe germana.” 5. „Amiază de vară. Merele cădeau În grădini sub greutatea luminii. Drumul pustiu. Cotcodăcitul unei găini disperate de căldură. Cerul albastru. Țipenie de om. În afară de mine care priveam și auzeam toate astea, În iarbă, pe marginea șanțului din fața casei, sub o pălărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de zile, avea un spațiu de depozitare potrivit, cămara, uscată și Încăpătoare, precum și loc de birou În camera de zi În care focul ardea de dis-de-dimineață, dacă nu cumva chiar de azi-noapte. Terasa acoperită a cabanei fusese cândva, În după amiezile lungi și călduroase de vară dar și În cele ploioase, gazda nesfârșitelor partide de șah dintre Coriolan și Grațian. Acesta devenise un adversar de temut pentru toți șahiștii amatori În trecere pe acolo, mai ales după ce căzuse la examenul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de praf. Despre citate și cuvinte ca mântuire ori ispășire și alte chestii care Îl frământau aveau tot timpul să vorbească. Cât timp mai poți amâna câte ceva, te poți socoti un om fericit. 6. În lumina posomorâtă și Înghețată a amiezii, „Bosnia” semăna cu o mică stațiune montană În care oamenii nu fac altceva decât să schieze și să doarmă În puținul timp liber rămas, să mănânce sau să măture, potecile care leagă casele zugrăvite În culori vii de farmacie, biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
blocul său era o baltă În care creștea un pâlc de trestie. Verde, subțire, se unduia În bătaia vântului sau se plia sub greutatea vreunei păsări minuscule În repaus. O basculantă plină cu var nestins moțăia și ea În căldura amiezii lângă balta cu trestie. Șoferul mușca dintr-o rudă de salam și dintr-o franzelă. Pe rând, bineînțeles. Muștarul Îl ținea pe bord și se servea din el cu arătătorul mâinii stângi. Masa a durat cam o jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu o abia stăpânită nerăbdare Înghețata Koblicska. Apoi, ca Într-o procesiune spontană alcătuiau un cerc În jurul platanului și Își mâncau În liniște și fără grabă Înghețata În timp ce priveau visătoare trunchiul falnic al platanului. 31. Strălucirea neașteptată a soarelui În preajma amiezii, amintirea desenelor de seminarist și a tabloului lui Neuhouser treziră În el dorința de a se apropia din nou de culori. Pe masa de brad se afla o cutie de carioci. La nevoie ar fi găsit și un bloc mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]