1,125 matches
-
arbora un fanion pe care stătea scris cu litere vesele „Miercurea e zi de reduceri“. Dincolo de peretele lucios din aluminiu și de firma de plastic se ițeau bucăți de cărămidă și nișe din anii 1890. Tot orașul trăia într-o amnezie retrogradă continuă. Nimeni nu-i putea cere să facă mai mult decât făcuse acum. Petrecuse cu Mark mai mult timp decât și-ar fi putut permite orice clinician. Găsise cel mai bun tratament disponibil. Se pusese la dispoziția lui Karin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu se duse acasă. Stătură de vorbă până când chelnerița refuză să le mai umple ceștile de cafea. Continuară să discute chiar și în parcare, sprijiniți de mașina lui, în aerul plin de foșnet de frunze. Se întoarseră la Mark, la amnezia retrogradă, întrebându-se dacă amintirea acelei nopți mai era încă înăuntru, recuperabilă, teoretic, chiar dacă nu și pentru el. Spune că a fost la un bar, spuse Weber. Un fel de discotecă de pe șosea. Ea zâmbi, cel mai solitar zâmbet pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că era ceva anapoda a fost că David, în mod normal fan R.E.M., a făcut o pasiune pentru Pete Seeger. Nici o reacție dinspre public. La fel se întâmplase și cu un an în urmă. Aceste nume fuseseră înghițite de o amnezie culturală. Seeger nu existase niciodată. R.E.M. nu mai era acum nici măcar un vis produs de febră. —Soției sale i s-a părut ceva ciudat în chestia asta, dar nu s-a alarmat decât abia după o lună, când David a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nevoie de manager și șansă, nu doar de talent. Dar s-au văzut cazuri În care au ajuns primele două... Victor Ion Popa a scris o piesă despre cît de important e În teatru, cel ce e destinat să alunge amneziile actorilor - Răzbunarea suflerului. În continuarea acelei comedii, am putea juxtapune o informație pe care am cules-o din cartea Sorinei Bălănescu despre Miluță : cînd directorul Haralamb Lecca are proasta inspirație să suprime postul din statul de funcțiuni, actorul C. B.
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cât de cât speciale. Așa i-a lăsat Dumnezeu pe lume pe copiii ăștia, de soi rău, imprevizibili, sălbatici, una, două ți se suie-n cap, și cât de perverși, și șantajiști, și artiști, când e să mimeze leșinul ori amnezia, gata oricând să se dea cu capul de pereți până sare sângele din ei, ca să se ducă la director să arate ce le-a făcut profesorul ori supraveghetorul căruia i-au pus gând rău. Zi de zi se negociază conflicte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
e mort, uite-l cum stă pâlpâind ca făclia la căpătâiul fiului, la țărmii de iaz opalin. (Glasul) Sfârșitul poemului este o exacerbare a sentimentului temporalității: Și mă zdrobește al meu tată, îmbrățișându-mă. Îmbrățișarea tatălui care, printr-o ciudată amnezie, a uitat că e mort, reprezintă imagistic pervertirea temporalității despre care vorbeam. Deja a fost pusă în evidență una dintre obsesiile poetului: moartea prin spânzurare, metaforă a verticalității care devine aici o imagine a căderii, a păcatului, diversiune care vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
furișase tiptil ca un motan încălțat. "Teatrul e pustiu", rosti. Aș putea semnala doar existența lui Barbă-Rară, figurantul care a uitat să plece acasă, el doar, într-un colț, sub clopot de alamă. Dar veghind peste atelierul acesta, Barbă-Rară, cu amnezia lui, a devenit un strigoi și jumătate. Nu te mira, eu sunt doctor, medicul teatrului. Am văzut cum șovăiai pe scenă, cum te clătinai ca un om lovit sau beat. Cei mulți au crezut că e modul dumitale, manierat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
absolută a unui actor fără public. "Cel mai înalt om din lume" intuiește nevoia de a trăi, dar nu oricum, ci în spectacol, tocmai atunci când spectacolul i se refuză, când lumea întreagă pare să fi fost înghițită de o ciudată amnezie. Cel mai înalt om din lume este Poetul. El are nevoie de un spațiu sacru pentru a-și desfășura jocul, dar acest spațiu, după cum spuneam, se închide brusc, împotriva voinței celui care l-a creat: Singur, blocat în singurătate. Mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și în crâng s-a sinucis un pițigoi. Într-un univers atât de obosit, unde însuși Cuvântul "colindă prin veșnicie ca un fum, la întâmplare" (simbol al alterității artei), ele-mentele cunosc o mișcare retractilă ("câmpii nebune, strângeți-vă sul..."), o amnezie inexplicabilă ("greierul a uitat să cânte") ori un refuz ritos de a se implica ("paserile refuză să zboare"). Versul final piruetează, atât de caracteristic operei lui Emil Botta, întreaga dramă, descoperindu-i latura ludică. În crâng s-a sinucis un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
se roșesc la față negrii, încercă Nora Aron să deturneze discuția-n derizoriu. Aflasem, parcă, dintr-o anecdotă: un banc pe care, din păcate, l-am uitat. — Eu, de asemenea, făcu Vasile Elisav, care oricărei anamneze îi prefera, în ocurență, amnezia. — Știți, dom profesor, zise Carmen Carpen, cum își recruta Caesar combatanții? Îi punea-n situații-limită... Vorba lui Sartre, adăugă Nora Aron. — Iar cei ce se împurpurau la față erau admiși în detrimentul celor ce se împalidau. — Eu, înroșindu-mă la față
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
de bine, că numai noi le știm Încâlci așa. Și avem niște minți strălucite În proiecte de acest gen. Uite, v-am arătat mare bunăvoință că v-am adus-o pe Maria Vlas, dar ce să-i facem dacă are amnezie. S-ar putea, săraca, să sufere chiar mai rău și să fim nevoiți s-o internăm la psihiatrie ; vi l-am arătat și pe Iacob, cavaler al dreptății și pe Vântu, da ce să-i faci, vântu-i vânt și ia
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
patru dintre victimele bătăilor te-au recunoscut. Vei depune mărturie, Jack. Dar nu vei păți nimic. Credeam că o să mă faci scăpat. Dar dacă Îmi ceri să-i torn pe frații mei polițiști, să știi c-o să mă lovească brusc amnezia. Comprende, don consilier? Loew se aplecă peste biroul lui de lucru. — Ne Înțelegem prea bine ca să ne certăm. Ofițerul Wendell White și sergentul Richard Stensland sînt cei care ar trebui să-și facă griji, nu tu. În plus, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
arestări pentru prostituție. Aceasta le-a spus că McPherson a cules-o de pe South Western Avenue, i-a oferit douăzeci de dolari pentru o oră cu el și a dus-o cu mașina pînă la Lilac View. McPherson a invocat amnezia. El și-a amintit că a băut „cîteva pahare de martini“ la un dineu, la restaurantul Pacific Dining Car, unde avusese o Întîlnire cu susținătorii lui, apoi că a urcat În mașină. După aceea nu-și mai amintește nimic. Restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
constructor“. O amprentă de palmă făcută cu sînge pe perete, o lucrătură pasională a unui psihopat, numai bună să intre pentru totdeauna În topul primelor o sută de cazuri celebre. Ed privi atent amprenta - culmi și vîrtejuri imprimate cu claritate. Amnezie de psihopat: omul și-a lipit mîna acolo ca și cum și-ar fi dat aprobarea. Înapoi În living. Jack Tomberon Între șase tehnicieni de la laborator. Fulgere luminoase agresive. Nici urmă de Bud White. Jack Tomberon spuse: — Celălalt bărbat se numește Jerry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
celor pe care Juan Lucas Îi cunoștea, dar nu-i recunoștea. Îmbrăcat cu un bluzon alb, pantaloni scurți gri și mocasini negri cu alb, era aidoma unui șobolan; dar optimist peste măsură, optimist și cu o enormă capacitate, aproape o amnezie caracteristică Înaltei societăți, de a uita nenumăratele refuzuri jignitoare pe care i le trîntiseră În față doamnele de astăzi din Lima, Încă de cînd fusese la primul bal, cu treizeci de ani În urmă, oferind țigări tuturor și salutîndu-i și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
căutarea timpului pierdut urmărind dâre labile precum Degețel prin pădure, dar nu reușești să rătăcești bunăoară timpul regăsit. Degețel se Întoarce Întotdeauna, ca un cui fix. Nu există o tehnică a uitării, suntem Încă la procesele naturale Întâmplătoare - leziuni cerebrale, amnezie sau improvizare manuală, ce știu eu? o călătorie, alcoolul, somnoterapia, sinuciderea. În schimb, Abu Îți poate permite mici sinucideri locale, amnezii provizorii, afazii nedureroase. Unde erai ieri seară, L. Iată, cititorule indiscret, tu n-o să știi niciodată, Însă rândul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Întotdeauna, ca un cui fix. Nu există o tehnică a uitării, suntem Încă la procesele naturale Întâmplătoare - leziuni cerebrale, amnezie sau improvizare manuală, ce știu eu? o călătorie, alcoolul, somnoterapia, sinuciderea. În schimb, Abu Îți poate permite mici sinucideri locale, amnezii provizorii, afazii nedureroase. Unde erai ieri seară, L. Iată, cititorule indiscret, tu n-o să știi niciodată, Însă rândul acela frânt de mai sus, care-și face apariția În gol, era chiar Începutul unei fraze lungi pe care am scris-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de imaginație: prințesele n-au chipul standard din basmele Disney, ci sunt ciudate, aventuriere, fistichii, fiecare cu metehnele ei. Poveștile lor, scrise-n rime, pot fi citite cu glas tare unui puști curios, căruia îi place teribil bilețelul din camera Amneziei („Atenție! A nu se uita să vă aduceți aminte că trebuie să vă amintiți“), iar fragmentele cele mai pe placul lectorului adult pot fi învățate pe de rost chiar de el, ca o carte de vizită prințesardă (ca să-mi scuz
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
dăm peste ele din greșeală. Ceea ce face Gail Kligman în această carte este în primul rând o operație de trezire din prejudecata despre ceea ce este și ceea ce nu este demn de a fi obiect al analizei sociologice și istorice, din amnezia despre istoria vieților noastre. Ea ne preia fuga de noi înșine, restituindu-ne cultural memoria unor vieți în care duplicitatea și complicitatea deveniseră moduri de supraviețuire. Ceea ce face Gail Kligman, în al doilea rând, este să zdruncine spiritele vestice contemporane
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
de o explicație... Doar e femeie. Dacă ar fi În stare, poate ar accepta e poveste inexplicabilă... Dar poți să-i explici ceva ce nu se poate explica? E prea mult. Îi Înțeleg foarte bine sentimentele... Dar mai există și amnezie pe lumea asta, nu? Nelăsînd să i se citească nimic pe chip, bărbatul mai dădu un picior anvelopei, ca și cînd ar fi vrut să-i aprecieze valoarea și porni Încet, pe lîngă mașină, către capătul parcării. — Da, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
el strecurîndu-se Între mașină și gard și Îndreptîndu-se, Încet, spre mine. Te rog să mă scuzi, sînt cam irascibil. Mai ai treabă pe-acolo ? — Nu. Nici n-am prea avut ce căuta. — Știi, doctorul spunea că există două feluri de amnezii... zise el Întinzînd brusc mîinile Împreunate spre mine și apucîndu-mă de piept de parcă frămînta o bucată invizibilă de lut. Una - cînd uiți tot ce s-a Întîmplat În trecut; evenimentele din prezent - cum să spun ?... Nu-ți pierzi judecata. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Însă se aplecă mult Înainte și privi atent În mașină. — Ai dreptate... judecata... A zis că mai există un fel... cînd nu mai ești capabil să raționezi. Sfîrșești prin a te cretiniza sau te sonezi. În cazul primului tip de amnezie, devii cu totul altul și, aparent, poți trăi Într-o lume diferită, numai a ta, și În două-trei luni Îți revine memoria. Grav e atunci cînd te țăcănești. Dar te ia imediat poliția În primire. Așa-i ? Se verifică lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
e mai simplu decât a-ți defini existența prin supunere? Cel care se supune lui Dumnezeu. Sau, mai curând, cel care se supune Morții... Mă întreb dacă tot ceea ce considerăm noi a fi existență civilizată nu e altceva decât o amnezie autoimpusă, o negare a finalului. Da, știu că sună oarecum patetic și fals sapiențial (deșertăciunea deșertăciunilor), însă numai în clipa în care începi să întrevezi iminența (și nu numai, ci chiar probabilitatea) sfârșitului ajungi să înțelegi anumite lucruri, cum ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
călătorise fără oprire de la o bolă cauzată de stres la alta, surprinsă să descopere vastitatea acelui teren, din moment ce nu părea să existe practic nimic care să nu aibă legătură cu stresul. După aceea a cochetat o vreme cu sindromul maniaco-depresiv, amnezia disociativă și depresia psihotică. O dată chiar, când a reușit performanța de a se otrăvi singură, a fost diagnosticată cu Bittersweet Nightshade, numele care, dintre cele ale tuturor bolilor ei, Îi plăcea cel mai mult. Odată cu fiecare etapă a călătoriei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
râdă mult Împreună: Petite-Ma Într-un șuvoi prelung de chicote muzicale, Asya Într-o izbucnire neașteptată de hohote bogate și răsunătoare. Acum, deși profund Îngrijorată de starea de sănătate a bunică-sii, Asya respecta de asemenea tărâmul autonom al amneziei spre care se lăsa purtată, fiindcă și ei i se refuza În mod constant autonomia. Și cu cât bătrâna se Îndepărta mai mult de ele, cu atât mai apropiată se simțea de ea. — Bună dimineața, drăguță strănepoată, a răspuns Petite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]