976 matches
-
ratate, Alan era cu el - alături de el - înțelegându-l, empatic la zbuciumul intelectului care, la fel ca micuța locomotivă din cărțile pentru copii, se străduia să dea o semnificație propriei identități. Acasă, Naomi se postase în capul scărilor. Gura bebelușului, amorțită de somn, se lipise de locul de pe gât unde se putea simți pulsul. Naomi o trimisese pe bonă acasă. În clipa în care o va putea pune jos pe Cecile, îi va telefona lui Helen Meyer. Poate asistenta știa ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
destinul ieșit din comun al acestuia din urmă. Sortit să fie unul dintre cei mai importanți conducători ai umanității, Ionel revine încet, dar sigur la starea de reverie din care tocmai fusese trezit cu brutalitate. Ochi săi lunecă în gol, amorțind într-o nemișcare vecină cu neființa. Noi știm, însă, că numai extraordinarul presentiment imposibil de formulat al unei situații fabuloase în care va ajunge și de care va depinde soarta întregii omeniri îl poate face pe Ionel să fie astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
proiecție din cinematograf, preferam să nici nu mă gândesc la toate astea, prefăcându-mă că nu observ nimic. Cele două sticle de bere erau atât de reci că-mi înghețase mâna pe gâtul lor, într-un minut degetele mi-au amorțit, de-abia le mai puteam ține, simțeam numai răceala ca de gheață, a lor, n-am început s-o iau numaidecât la fugă, am mai rămas pentru o clipă în ușa crâșmei, în afară de mine nu era picior de om pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
zis. Era din nou Frank Telefon, care îmi făcea din viață iad. De fapt, eram foarte curios în legătură cu seara de sâmbătă. Cu cât încercam mai mult să-mi amintesc - sau, ca să respectăm adevărul, cu cât încercam mai mult să-mi amorțesc memoria - cu atât eram mai convins că se întâmplase ceva rău, ceva decisiv, ceva distrugător. Cred că deznădejdea asta am băut toată sâmbăta până n-am mai știut de mine. Ca să-mi șterg totul din memorie. Dar pe Frank Telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
părul închis la culoare. Zâmbindu-i soției mele, dădu în lături cuverturile și recuperă sticla cu urină dintre picioarele mele. După ce-i inspectă nivelul, trase așternuturile la loc. Imediat, penisul meu începu să picure; cu efort, mi-am controlat sfincterul, amorțit de lunga succesiune de anestezice. Stând întins acolo cu o vezică slabă, m-am întrebat de ce, după acest accident tragic care se lăsase cu moartea unui tânăr necunoscut - identitatea lui, în pofida întrebărilor pe care i le-am pus lui Catherine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
parcă ceva te-ar gâdila. Da. Mă gâdilă. Inima, mi-o gâdilă. Și creerii, mi-i gâdilă. Și tot corpul, mi-l furnică, punct cu punct. Așa. Nu mă slăbi. Strânge-mă. Și lasă-ți buzele, apăsat, să mi le amorțească, de drag și de plăcere, pe ale mele. Așa. Așa. Încă. Așa.Respiră greu. Mă strânge și ea, de parcă ar vrea să mă sufoce. Și, brusc, mă slăbește. Cade. Inertă. Gata. Acum poți să mă slăbești. Din strânsoare. Buzele, nu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
inima deschisă formelor fără contur părăsite de gânduri în palma de abur, uneori le văd, alteori le las să-mi agațe sufletul în cuierul prezentului. când fiecare ființă adoarme, mă ridic pe trunchiuri de copaci. privesc cerul. tălpile îmi zvâcnesc. amorțesc. desenez în continuare ploi. în colțul ochilor sunt aurii. din când în când îmi descriu viitorul. simt că îl ating cu vârfuri de gând. nu mă plictisesc. simt frica teoremei nedemonstrate la examen. profesori îmi sunt treptele roase. foamea de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
poeme șoptite. imagini în oglinda retrovizoare în hamac nu-i nimeni noaptea asemeni păunului albastru deschide coada peste umbrite tăceri ochii lui argus strălucesc printre penele albe înaintea plecării în exil răsfiră seninul printre crizanteme mijește de ziuă cântecul cocoșului amorțește plânsul sângele cobrei rănite preschimbat în culori umple cerul curând în vii ciorile vor ține festinul poeții sihaștri tot mai rar se vor desprinde din stampe răzbit de frig cerșetorul dă foc frunzelor brumate c-un țipăt un tren adună
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Distruse de privirile Îngerilor decăzuți. A cincea coloană încă tremură Șubrezindu-și fundația În lacrimile oamenilor uitați De dor și de pasul către Un mâine pierdut În ceața deznădejdii Amintirile se renasc în șoaptă În memoria aproape mută A zidurilor amorțite De liniște și de mucegai. Dar se aud strigătele Neputinței sfâșiate de dorința De a trăi, dincolo de tăcere. Noi, amintirile, ucise cândva De uitare, așteptăm Lacrimile primăverii ascunse În conștiința muritorilor rutinați, Blazați și rătăciți în gări pustii, În trenuri
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mirați în Necunoscutul clipei de tăcere. Este singurul oraș care, încă Mai venerează stelele stropind Cu lacrimi urmele pașilor Copiilor născuți în rugăciune Sub neobosita veghe a bătrânilor Uitați și înfrigurați în amintiri, În trecut, în glasul putregăit de Tăcere, amorțit de cuvinte nerostite. Acesta este orașul în care am fost Călător, soț și amant, poet Și însoțitor spre Lumină, Vânzător de dileme și prinț În suburbiile visului liber. Acesta este orașul în care am Adormit ostenit tot așteptând Să se
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
iubesc. Blanariu Adrian, clasa a VII-a Școala Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii, județul Suceava profesor coordonator Ilica Paula Horă cu năbădăi Primăvara abia veni Când bătrâna iarnă-o izgoni. Vru acum ea să-nflorească! Dar baba hâtră începu să amorțească. Blândul ghiocel credea, Și cu asta se mândrea, Că va înflori de-ndată. Dar iarna i-a făcut-o lată... Un picior își mai întinse, Coastele își primenise, Broboada-și aranjă nițel De gândeai că-i...ghiocel. Și c-un
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care munca nu mai este actualizarea puterilor sale potrivit jocului imanent al ordonării lor interioare, venirea lor la ele însele și astfel "eliberarea" energiei lor: atunci, în locul sentimentului acestei eliberări, o profundă neliniște vine să afecteze existența și să o amorțească. Neputându-și epuiza ființa prin accederea la fondul ei înseși în sporirea de sine și, astfel, în beția de sine, fiecare nevoie, fiecare mișcare rămân ca la jumătatea drumului lor înseși, blocate într-o suferire care nu se mai depășește
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
riduri și-n păr prins-am fire de-argint să știu că s-a dus timpul când puteam să mă mint apoi m-am așezat să mor puțin să nu mai crească în mine alți muguri de chin inima-mi amorțise demult sub poveri ocrotite prea mult știam că iubirile macină-ncet și ucid nu trăiește nimic prin întuneric de zid într-un binecuvântat târziu a pătruns Antologia Esențelor 148 o rază de gând străveziu și am văzut, parc-așa, într-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
citit Discursul Asupra Metodei, Tratatul Logico-Politic, sau măcar pe Carpentier? — Dacă așa stau lucrurile, cred că nu-i mare deranjul să ne schimbăm, zice Petrică. — Să mergem, încuviință Monte Cristo, făcîndu-i cu ochiul lui Sena, care parcă ațipise în picioare amorțit de frig. — Discuția o putem continua și pe drum sau sus, pînă ne mai încălzim puțin, zice domnul Președinte, împingînd cu piciorul ușa garajului și scotocindu-și buzunarele în căutarea cheilor. Știu Mina, că tu ai încercat să mă schimbi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ai ars șmecherașule, îl îngheață Dendé cu privirea, ia să vedem pe unde o să mai scoateți acum cămașa, goțoilor, amenință și Gulie, să nu-l strîng de gît ca să terminăm odată cu el? întreabă Tîrnăcop, care simte că încep să-i amorțească brațele. Dă-i drumul, ordonă Dendé, înșfăcînd actul de identitate din mîna lui Gulie, uite-așa pățesc mincinoșii și trădătorii, zice făcîndu-i vînt în direcția focului în mijlocul căruia se mai văd încă bucăți din cele două rame cuprinse de vîlvătăi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
el huruitul la început sacadat, apoi tot mai uniform al motorului care pornise. Dar înainte să se suie la volan, fu nevoit să facă cîțiva pași de colo colo pe asfalt, piciorul pe care îl ținuse îndoit sub el îi amorțise și simțea ácele furnicăturilor din talpă pînă în șold. Te-ai fi așteptat ca pe gazon să-și facă apariția alde Șarpele cu Clopoței sau Monte Cristo, însă nici vorbă. N-am recunoscut pe nimeni oricît m-am chiorît eu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sus, de-a lungul coloanei vertebrale. Femeile, în schimb, ar trebui să poarte lenjerie, pentru a preveni pierderea de qi prin vagin. Marele avantaj al acestei posturi este acela că poate fi menținută pe perioade lungi de timp fără să amorțiți, să aveți crampe sau să vă obosească picioarele. Figura 3.6 Postura șezând pe scaun pentru respirație Poziția întinsă În afară de cazul în care sunteți bolnav sau suferiți de vreun handicap, postura întinsă nu vă este, în general, recomandată pentru terapia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mult timp și al pompării qi-ului prin ele. Pe măsură ce sunt activate părți ale corpului care au fost lipsite de sânge și energie în mod cronic, acestea au tendința de a vă furnica, ca atunci când stați în picioare după ce v-a amorțit piciorul. Odată cu practica, toate canalele vi se vor deschide și energia va curge lin și uniform prin organism, iar aceste senzații de furnicături și amețeli vor dispărea. Respirația Războinicului și Respirația Înțeleptului În qi gong există două moduri de respirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
care trebuie să-l scoli din somn. Pistruiata Începu să se smiorcăie: Io nu mai suport, fetelor! Cine dracu mai suportă? scăpă Sușu printre dinți. Petru simți nevoia să se Îndrepte. Stătuse prea mult sprijinit pe același picior și Îi amorțise. Tocmai când credea că lucrurile se vor liniști cu Încă un plâns al bătrânului, acesta ieși din cabină și se agăță de clanța ușii pe care scria „DIRIGINTE”. Ușa era Într-adevăr Încuiată. Mai Încercă o dată să o deschidă. Același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de meciul Blanchard-Bleichert a fost cea care mi-a dat această veste. Mă întorceam de la o tură lungă petrecută la un radar rutier instalat pe Bunker Hill, unde vânasem vitezomani. Completasem un întreg chitanțier cu amenzi, iar creierul îmi era amorțit după opt ore de supraveghere a intersecției dintre 2nd Street și Beaudry. Cum treceam prin sala de ședințe de la Centrală și printre o mulțime de polițiști care așteptau să audă lista infracțiunilor de după-amiază, era cât pe ce să ratez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
conformații, aveau o mare stabilitate pe picioare. Când se așezau, își îndoiau piciorul din spate și-abia apoi se puneau pe scaun. De multe ori nici nu aveau nevoie de scaun și ședeau pe piciorul din spate, iar când acesta amorțea, îl schimbau cu dreptul sau cu stângul, după preferință. Stejeran 1 mai ales le privea fascinat. Observându-l, Getta 2 îl întrebă: — N-ai mai văzut cilioaie? — Mărturisesc că nu. — Sunt foarte drăguțe, în general, și au un suflet nemaipomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de țâfnele mele. Dar am simțit că la prima supărare va prefera să rămână singur. Uneori, mă apăsa viața mediocră, cenușie, pe care o duceam. Dar, vorba Emiliei, nu mai aveam energia necesară să renunț la ea, zbătându-mă. Reproșurile amorțiseră undeva în adâncul meu; la suprafață nu mai rămăsese decât o resemnare plictisită, de om ratat, de tristețe fără orizont, care se bălăcea într-o existență anostă, în care nu se întâmpla nimic deosebit. Singurul mod în care puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
într-o zi. În loc să putrezesc undeva într-o închisoare, să șterg praful sau paharele murdare într-o berărie ori să strâng, gunoaiele din parcuri, acum aveam posibilitatea să fac ceva ieșit din comun. Azilul mă scosese din modestia în care amorțisem în atelierul meșterului de cruci și aveam visuri mari de glorie. În plus, marea era la doi pași de stâncile de marmură. Încă un motiv de recunoștință. Viața are de obicei eleganța să ne dezguste de ea înainte de a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Vântul e zeu! spuse Iahuben. Dar sclavul ridică din umeri în tăcere, apoi se culcă și adormi repede. Lui Iahuben îi fu la început ciudă că n-are cu cine să stea de vorbă, dar peste puține minute somnul îl amorți și pe el. Trupurile lor istovite aveau nevoie de odihnă. CAPITOLUL IV În zilele celelalte avură noroc să nu-i lovească simunul decât o dată. Nu era încă vremea când furia vântului se descleștează toată ca să răscolească deșertul fără întrerupere câte
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta întrebă: - Vreți să facem popas? Eu cred că putem ajunge înainte de amurg. Mai bine întindem cortul acolo. Căpetenia cetei porunci însă soldaților săi să bată țărușii pentru cort, apoi se trânti în lanul de grâu să-și întindă picioarele amorțite de mersul călare. Așa culcat cum era, spuse: - Noi rămânem aici. Nu suntem nebuni să mâniem pe zei. Noi suntem soldați, ca să ne luptăm cu oamenii, nu cu zeii. Tu, dacă ai poruncă să te duci, du-te. Dacă până în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]