1,343 matches
-
Celso, Daniel și Anatolio. Apoi o Îmbrățișă pe Nilda și-i ținu cîteva clipe În brațe sugarul, care Începu imediat să zbiere, toate astea la bucătărie. Frumoasa metisă din Puquio i-l Înapoie Sălbaticei și o Îmbrățișă pe Arminda care amuțise, ca o icoană a fatalității, cît timp durase această scenă. Nilda astupă gura copilului ca să-i poată spune să se ferească de bărbați, ai grijă Vilma, În casa unde o să intri să nu fie tineri. Își plecară cu toții frunțile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
topea lăsîndu-ți gura apă, de altfel nici n-o văzuse; lacrima, singură și nebăgată În seamă, căzu, pic, pe foaia de ziar. Julius nu asistase la scenă. Sosi În fugă În sufragerie cînd mîna care o făcuse pe Susan să amuțească se retrăgea la locul ei, apucînd o felie de pîine prăjită. Își bău repede cafeaua cu lapte ca să plece ca din pușcă la școală, În timp ce lacrima se prelingea pe obrazul lui Susan, croindu-și drum prin brusca și neașteptata ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trebuit să fie tristă, care s-a petrecut pentru ca să asculți aceste cuvinte care păreau spuse de Nilda, am vrut mult să-ți fac un cadou, domnișorule și ea tocmai reușea să dezlege pachetul pentru tine și timp de o clipă amuți și se simți cuprins Într-un vîrtej negru și ei i-au mulțumit pregătindu-se să plece, am vrut să-ți fac un cadou, domnișorule, astea sînt cuvintele tale și ceilalți nu vor cunoaște niciodată ce Înțeles le-ai dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Juan Lucas să se Întoarcă de la cocteil ca să-l ia să mănînce Împreună la Acvarium. Stînd În față alături de Carlos, urmărea cu mare atenție drumul pe care mergeau de la San Isidro pînă la Florida. Arminda stătea pe canapeaua din spate. Amuțise de cîteva minute, năpădită de amintirea Păsăricii. De cum au intrat pe bulevardul Javier Prado Începu să-și amintească de zarva pe care o stîrnise Păsărica, de disperarea pe care i-o produseseră toți copacii aceia și de cele două rînduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de vanilie, acum deformat și Împuținat; mica spadă se afundă În cremă, dar nu găsi destul sprijin și alunecă peste marginea cupei. Susan se grăbi spre ușă, cineva de la o masă din fund, un cunoscut, o văzu ieșind Încîntată. Acum amuțiseră. Julius era prea obosit ca să mai poată Întreba de ce ieșeau În stradă, de ce n-o luau pe drumul cel mai scurt, drumul care tăia prin grădină și ajungea la ușa de la intrare a hotelului. Juan Lucas mergea Înainte, urmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nume, iar de ceilalți n-o să-i mai fie frică niciodată. Nu știa de ce, oricît de mult Încerca să-și explice cauza, nu știa de ce simți că ar fi putut striga din toate puterile și i-ar fi făcut să amuțească pe toți. Simți de asemenea că i-ar fi foarte ușor să se poarte urît anul ăsta, bineînțeles că și Del Castilia și frații Arenas și Sánchez Coneha și ceilalți dintr-a treia ar fi putut și ei să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înmănușată Îl cufundă din nou În plînsul lui dintr-o singură lovitură. „Nu se lovește pe la spate!“, spuse Julius nemaiputîndu-se stăpîni. „Să te văd dacă știi să dai tot așa și de față...“ Fernandito se ridică În picioare și clasa amuți. „Nu se lovește pe la spate“, repetă Julius, ridicîndu-se și el În picioare și apropiindu-se mai bun și mai drept decît Supra Șoricelul din ultimul număr al Revistei copiilor. Vedea În fața ochilor pagina treisprezece a revistei cînd se trezi drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se opri să privească acest boboc de fată, calcula În gînd cam cîți ani să aibă, spunîndu-și că peste vreo doi ani o să-și desfacă toate petalele, dar floarea Își ascunse fața cînd Îl văzu, se Întoarse cu spatele la fereastră și amuți. Carlos o dădu dracului și-și ridică ochii spre etaj. De acolo putea să-l urmărească pe Julius. — Îți mulțumesc, Îți mulțumesc. La vîrsta mea, băiețel, la vîrsta mea sunt eforturi pe care nu mai poți să le faci... Nepoata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fi rău, iubite, vino. Flori ajunse-n rai căzut-au În noroi, strivite, iarăși. Încercă să-i dea o explicație, Începu să-i povestească despre timbre, dar Carlos Îi tăie vorba. — Filatelist sau poponarist? Întrebă, punînd motorul În funcțiune. Julius amuți. Pe Carlos nu-l bate nimeni. Se uită la mustața lui și descoperi că unii Își lasă mustața ascuțită ca să poată Înțepa lumea. Își duse mîna deasupra buzelor, acolo unde el nu avea mustață, o să-i crească abia peste cîțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înainta din ce În ce mai Încet și nu era numai efectul tavanelor care absorbeau zgomotele, era ceva În plus, aproape că n-o mai auzea, pe ea care mereu rîdea și se fălea că frînge inimi... Julius Înaintă spre locul unde sărmana Țanțoșă amuțise, după ce murmurase un firav bună ziua și Își plecase imediat capul În pămînt. — Bună ziua, sau mai bine zis bună seara, fiindcă aici s-au aprins luminile. Bietul Julius, aflat Încă În căutarea fetei care nu o apucase pe un drum greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
al școlii și În timp ce se apropia s-o primească furios, Cano făcea din nou gestul acela ciudat și trist. Întoarceri I Toate tavanele de absorbit zgomote pe care le-a comandat Juan Lucas n-au fost de ajuns pentru a amuți scandalul stîrnit de Bobby la cîteva zile după ce Julius Împlinise zece ani. În prima seară, fiindcă totul a Început Într-o seară pe la ora șapte, n-a avut nevoie de băutură ca să-și arate mînia cu o Încăpățînare neobișnuită, Bobby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În fața ochilor, dar Bobby se apropia de undeva din interior completîndu-și drăcuielile cu niște Înjurături atît de cumplite, că nici chiar Juan Lucas nu le cunoștea pe toate. Și nici tavanele care absorb zgomotele n-au fost de ajuns ca să amuțească scandalul stîrnit de Bobby În seara aceea. Cineva, bineînțeles În Statele Unite, crezuse că a rezolvat problema zgomotelor În casă, dar la ce bun, cum se zice la Lima; Bobby, străbătînd toate Încăperile palatului, demonstra contrariul cu Înjurăturile lui nemaipomenite. Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu știu de ce, dar e foarte trist. M-am gîndit la asta și probabil că e trist pentru că lipsește Cinthia. Înainte făceam pom de Crăciun. De cînd a murit Cinthia cred că mămica n-a mai vrut să facă“. Țanțoșa amuți, dar tăcerea ei a ținut foarte puțin. Spuse că respecta durerea lui, dar că sentimentele sînt interioare și că n-au nimic de-a face cu pomii de Crăciun, care sînt exteriori. „Fiecare cu durerea lui, adăugă, dar bucuria e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În atmosfera lui, Încă nu golise locul pentru privirea lui absentă, se ciocnea de ele În timp ce aluneca tot mai mult pe scările beției lui, continuau să se filtreze printre clinchetele paharelor de whisky pînă la surzenia lui, Împiedicîndu-l acum să amuțească Întunericul și să dispară pentru totdeauna În neagra explicație a amintirilor. Și ar fi reușit, era gata să cadă, cînd deodată un ghiont Îl făcu să se prăbușească neajutorat. Într-o cumplită și amară indispoziție... care Îi tot dăduse tîrcoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ușii, primul secretar îi strânge o dată mâna și, cu aceeași bătaie prietenească pe umăr, ține să adauge: „Și, dacă mai sunt probleme, vă rog să nu mă ocoliți. Respectele mele !” Ușa s-a închis. Toți cei aflați în antecameră au amuțit, au uitat complet de ei. După scurgerea momentelor de derută, secretara tehnică, prima care a reușit să și vină-n fire, îi zâmbește profesional. Apoi, anunță pe următorul înscris pe listă să se pregătească. La ușă, profesorul Șerban se află
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vedea chiar și acum cea mai rară specie de fluture, mintea înaripată, cu aripile țintuite pe film, obscen de detaliat. Hayes urmări conturul imaginii suprarealiste. Fiecare nuanță de gri vorbea despre funcțiune sau defecțiune. Acest subsistem mai murmura încă; celălalt amuțise. — Vedeți aici despre ce este vorba. Weber se mulțumi să-l asculte pe bărbatul mai tânăr cum se îndreaptă spre dezastru. Ceva care arată ca o posibilă leziune distinctă la nivelul girusului fusiform, ca și în zona girusului median anterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
iar el poate spune Hei, ce idee mișto. Puteți să-mi scrieți chestia asta pe o hârtie? Dar nimeni nu scrie ca în bilețel. Acel scris a murit acum o sută de ani, în Lumea Veche. Când le-o arată, amuțesc cu toții, de parc-ar ști că literele alea strâmbe nu pot veni decât de dincolo de mormânt. Biletul se dezintegrează, se face la loc țărână. Îl pune pe Duane-o să-l lamineze la fabrică. Să-l facă veșnic, pentru cât timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o salvă de pietre mari cât pastilele de naftalină, explodând și izbind mașina închiriată suficient de tare încât să lase urme. Mark își întinse gâtul, uitându-se în sus prin parbriz. Ce ne mai lipsește aici? Lăcuste. Broaște. Primii născuți. Amuți înăuntrul coconului cenușiu luat cu asalt. — Mă rog, poate că aia a fost deja. Grindina se transformă la loc în ploaie electrizată, destul de slabă ca să-și recapete curajul. Totuși, Weber nu porni mașina. Deci spune-mi și mie o chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spuse Daniel. Nu-i punctul meu forte. Niciodată nu m-am priceput să spun ce se poate și ce nu. Tocmai de-aia am ajuns printre ecologiști. Chestia e că n-au doar - cum ar veni - creier de pasăre? Daniel amuți la auzul acestor cuvinte - Mark la zece ani, iubirea copilăriei lui, care respectase întotdeauna autoritatea savantă a lui Daniel. Instinctiv, reintraseră în cadența uitată. Se pare că au creierul mult mai puternic decât și-au închipuit oamenii vreodată. Mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
copil. Există doar acest moment. Doar acum. Dar... ce încearcă să realizeze operația asta? —Încearcă să salveze specia. —Care specie? Întrebarea îl surprinde pe Mark. —Care specie? Șocul lasă loc acelui râs bubuitor, găunos. —Asta-i chiar bună. Care specie? Amuțește, chibzuind. În bungalow-ul lui Bonnie Travis, în formă de sticlă plată, construit la începutul secolului douăzeci, cele două femei abia au loc să se strecoare una pe lângă alta. Karin își cere scuze ori de câte ori are ocazia și spală până și vasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un eu care te forțează întruna să te învârți, să produci, să îl manifești, să îl justifici. Un eu tiranic într-o măsură bună, un eu cu orgoliu, cu ambiții, cu planuri, cu sarcini de îndeplinit. Care, însă, acum a amuțit și el de uimire. Totuși îmi trebuie ceva. Somn. Mult mai mult somn, în care nu alunec, ci cad pur și simplu ca un bolovan, fără vise, fără să mă mișc măcar un centimetru din poziția în care am adormit
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
Întunecată, moartea, sora cea mîndră, pășea acum prin oraș și era mai Înaltă decît cele mai Înalte turnuri ale lor și era Învingătoare chiar și atunci cînd se oprea asupra celui mai umil atom banal de lut, și toate străzile amuțeau cînd ea vorbea. Așadar oamenii o priveau cu respect, cu groază și umilință și cu dragoste, căci moartea, moartea cea mîndră, poposise În locurile obișnuite și cunoscute lor, iar chipul ei strălucise orbitor În aerul cenușiu și murdar, Își măsurase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
obișnuite și cunoscute lor, iar chipul ei strălucise orbitor În aerul cenușiu și murdar, Își măsurase glasul, pasul și măreția cu banalitatea obosită și brutală a zeci de milioane de oameni și, În cele din urmă, le sfîșiase veșmintele, le amuțise glasurile stridente și batjocoritoare și, prin imaginea celui mai umil dintre semenii lor, le arătase calea ce-o vor urma toți, spaima și groaza ce-i vor Învălui pe toți - pentru toate acestea stăteau În fața ei tăcuți, singuri și Înspăimîntați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zadar căutase Roles sau Oroles, regele unui trib al Geților, a face să înțeleagă pe neamurile poporului său, că ar trebui să se unească cu toții contra dușmanului comun 5 în zadar ilustrase el chiar sfatul său printr-un exemplu viu, amuțind doi câini unul asupra altuia și dând drumul unui lup înaintea lor, în momentul când se mâncau mai tare. Câinii încetara lupta lor și se luară după lup. Deși morala acestei fabule în acțiune era învederată, Geții și cu Dacii
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
eu vreau să fiu..., explodă Enro. Ezită. - Această confuzie are vreo legătură cu persoanele din distrugător? - Nu, zise repede detectorul. Adică... Ezită iar și reluă hotărât. - Adică, nu chiar. Excelența Voastră, acest om este Ashargin și totuși nu este. El... Amuți și mai apoi se rugă: - Întrebarea următoare, vă rog. Patricia Hardie pufăi. Părea deplasat. Enro îi aruncă o privire teribilă Spuse furios: - Care-i imbecilul care mi-a adus un detector stricat? Altul, imediat. Al doilea detector, odată instalat, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]