1,257 matches
-
bune, spre deosebire de mulți alții pe care putea să-i numească. — Bună, Sampath, spuse domnul Gupta. De ce nu m-ai luat cu tine? Mai luam și eu o pauză de la domnița de-aici. O indică pe domnișoara Jyotsna cu o expresie amuzată întipărită pe chip. — Când vrei o pauză, trebuie s-o trimiți la magazinul de sariuri și salwar kameez, râse Sampath. Știi ce mult iubește domnița asta hainele... A, dar poate că nu e o idee așa de bună. Deja datorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în scopul, după câte se părea, de a aduce alune și banane? Pline de afecțiune, maimuțele femele îl țesălau pe Sampath când acesta stătea, mulțumit în sine, dar țipând: — Hei, nu mă mai trage așa de păr. Dar, cu fețe amuzate și viclene, care arătau de parcă ar fi înțeles că se jucau, reveneau în cerc după ce fuseseră alungate, ca să continuie îngrijirea șuvițelor sale celor alunecoase și lucioase, care, grație lor, deveneau pe zi ce trece mai alunecoase și mai lucioase. Sampath
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și se gândea deja la doctorat și la o carieră academică. Dar În vara anului 1960 se ivise În viața sa o serie Întreagă de complicații și probleme. Până și În ziua de azi, prietenii mai chicoteau cu o afecțiune amuzată când, În lipsa lui, venea vorba despre „anul țapului“ prin care trecuse Fima. Se povestea că pe la jumătatea lui iulie, a doua zi după ultimul examen, În grădina mânăstirii Ratisbonne, se Îndrăgostise de ghida franțuzoaică a unui grup de turiști catolici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Explodă Într-un răcnet rănit: —Baruch, tu eși orb și surd. Deschide ochii. Deschide odată ochii. Noi suntem acum cazacii, iar ei, arabii, sunt victimele pogromurilor, da, zi de zi, oră de oră. —Cazacii, repetă tatăl său cu o indiferență amuzată, ei, și ce-i cu asta? Ce e rău dacă suntem și noi o dată cazacii, așa, ca variație? Unde scrie că Biblia interzice evreului și neevreului să schimbe puțin rolurile Între ei? O dată la o mie de ani sau cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se născuseră Încă, omul care va sta aici, În această cameră, peste o sută de ani, Într-o noapte rece de iarnă, privindu-l din Întuneric cu niște ochi care lui Fima i se păreau sceptici, pe jumătate curioși, aporape amuzați. Fima se opri și i se adresă cu glas tare și furios: Tu să nu mă judeci! Apoi spuse provocator: — Oricum peste o sută de ani nu va mai fi nimic aici. Totul va fi distrus. Și adăugă: —Tu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
multe ori, mâinile mele sunt pe talia ei, brațele ei se zbat, mimând împotrivirea. Râde, plânge și țipă la mine să o las în pace, iar eu o împing, o trag după mine și o răsucesc prin cameră, pe jumătate amuzat, pe jumătate furios, cuprins de teroare din pricina puterii mele, și care, pentru un moment, copleșește cealaltă teroare, cea în care trăim cu toții. Tata strigă la mine să îi dau cartea, nu cartea asupra căreia sunt aplecat în mașina invadată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Dar membrii expediției erau atât de numeroși, încât nu ajunsese să-i cunoască pe toți. Pe aceștia doi, însă, îi cunoștea parcă: amândoi lucrau la secția de chimie. Îi observă cu atenție în timp ce dădeau ocol încăperii, privind cu un aer amuzat diferitele aparate, în cele din urmă se așezară și unul dintre ei spuse, cu o politețe cam afectată: - Când va începe conferința dumneavoastră, domnule Grosvenor? - Peste vreo cinci minute, răspunse nexialistul, privindu-și ceasul. În aceste cinci minute mai sosiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
când șefii de secții declarară cu o stranie unanimitate că, în fața atâtor dovezi, trebuia să se treacă urgent la combaterea inamicului. Locțiitorul directorului primi mandat să organizeze o ofensivă necruțătoare, fără a ține seama de sacrificiile membrilor expediției. Grosvenor observa, amuzat, că însuși Kent aproba necesitatea acestei acțiuni, deși cam în silă. Marea bătălie între om și inteligența extraterestră era, așadar, pe punctul să înceapă. 28 Anabis umplea ca o masă informă spațiul celei de-a doua galaxii. Miliardele de particule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
În amfiteatrele și sălile de seminar ale universității. Numai În acel prim an am pornit-o În ceată la drum, sporovăind ungurește și din ce În ce mai românește pe măsură ce ne apropiam de școală, numai atunci am Întîlnit chipuri ce ne salutau Încîntate și amuzate, am numărat În joacă arțarii, teii, gutuii popii și castanii directorului, cuiburile de berze și cozile coțofenelor În zbor, ne-am lăsat Învăluiți În norii de praf ridicați de camioane pe drumul pietruit și am acceptat măguliți escorta plină de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Kafka, ci despre o frică ce vine mai mult din exterior, din lume, din realitatea haotică, „tulbure“: „În ultimul timp realitatea devenise pentru el un acvariu tulbure în care plutea de sus în jos, de la dreapta la stânga, uneori obosit, alteori amuzat. ă... ț Interesul său în fața realității slăbise treptat și ajunsese la o formă extrem de rafinată: realitatea ajunsese ceva extrem de diluat, un joc de marionete, o mișcare pur mecanică“. O lume în mare parte neverosimilă Simulând realitatea, mai mult decât o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
vorbit. — Nu se mai află aici, a spus el cu o voce de-a dreptul magistrală. Mi-l amintesc. Dizenterie, deshidratare... Suspect de septicemie. Un lucru destul de obișnuit la albi, așa cum cred că știți. S-a uitat la ei ușor amuzat, poate chiar disprețuitor, și-a zis Margaret, aproape sigură că nu greșește, cu atât mai mult cu cât zâmbea subțire. M-a Întrebat dacă poate să plece. știți, noi nu ținem aici pacienții Împotriva voinței lor. Acum trăim Într-o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Palmolive. Cu brațele încrucișate și surâzând, fiindcă era sigură de succes, aștepta rezultatul acțiunii de înlocuire. Se veselea, când fiul mușca din săpun și nu observa decât după ce mai înghițise trei sferturi de pagină ceea ce îi fusese demonstrat și vizitatorului amuzat. De atunci, gura mea cunoaște bine gustul acestui articol de marcă. Băiatul cu buza inferioară proeminentă va mai fi mușcat adeseori din săpun, căci, în amintirea mea care se pierde nechibzuit în variațiuni, obiectul înlocuirii e ba pâinea cu salam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în timpul ăsta privirea mea o evita, nu fără efort, pe Anna, care probabil că suferea cu mine și intuia ceva rău, când bunica s-a întors către mine cu chipul ei încadrat de bucle argintii, m-a fixat fără ochelari, amuzată și din pură curiozitate, a zâmbit larg și mi-a vorbit în germana literară cu accentele economicos rostite, în timp ce părul ei buclat tremura: „După cum aflu de la Boris, fiul meu, studiați artele frumoase în fosta capitală a Reichului. În tinerețea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu biscuiți muiați în lapte. Iar îi dai ciocolată? zâmbi ea, mângâind creștetul copilului. — Are și puțină scorțișoară. Un vârf de lingură de miere și trei boabe de piper. A, și un praf de vanilie. — Măi să fie..., făcu Dominique amuzată, aranjând lin gurile mari, de lemn, în paharul smălțuit din capătul mesei lor. Alioșa plescăi pofticios și aprobator, încurajând mâna lui Ivan, echipată cu un ultim biscuit muiat în ciocolată, să vi reze spre el. — Auzi... — Aud. — Tu cum crezi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
face că nu observă. Nu e diplomată, cum sunt femeile, uneori, când le repezi și te ignoră, ca niște martire de mâna a cinșpea, convinse că, prin asta, sunt mai bune decât tine. Ada nu e așa. Ada e condescendentă. Amuzată. Puțin absentă. Conștientă că mă scoate din minți. Când plusez și sunt măgar cu ea își lasă capul pe spate și râde, brusc și plin, relaxat. — Ok, hai că ne vedem mai târziu. Îți las cheile, da? Mă intimidează. Nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lua în brațe, își trecea degetele prin părul meu, îmi mirosea ceafa și-mi șușotea ușor, la ureche... — A fost odată un prinț rus... — Și mama ne spune o poveste cu un prinț rus! — Da? Îmi amintesc privirea ei galbenă, amuzată, brusc stingheră, cumva, aplecată asupra mea, cald și, totuși, din senin, metalic. — Și ce se întâmplă în povestea voastră? — Se întâmplă... mâncare! sărea David dintre camioane de plastic și vagoane desperecheate de trenuleț niciodată funcțional, mâncare muuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuultă! Ne prăvăleam
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
totale de cunoștințe științifice acumulate de cei curajoși și determinați să apere civilizația. Îl privi apoi întrebător pe Michael Hardie: ― E ceva de genul aresta? Vreo invenție datând dinaintea amneziei mele? ― Nu. X fu cel care îi răspunsese. Mutilatul părea amuzat și adăugă: ― Știi că poate-i interesant. Avem aici un om care-și ignoră și viitorul și trecutul, dar a cărui apariție totuși acum, în acest moment ― nu poate fi pe de-antregul întâmplătoare. Incapacitatea detectorului hotelului de a-i descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de a proceda exact așa. Astfel că schiță o mișcare negativă din cap când Lavoisseur întinse mâna să ia arma. Bătrânul îi aruncă o privire pătrunzătoare. ― Vrei informații, nu-i așa?' ― mormăi el. Și râse ușor, cu un râs ciudat, amuzat. ― Bine, ce vrei să știi? ― Despre corpurile mele. Cum... Fu întrerupt. ― Secretul nemuririi ― zise bătrânul ― presupun izolarea individului de dublele potențialități moștenite de la părinții săi. Respectiv, crearea de gemeni sau frați care seamănă între ei. Teoretic similitudinea ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nimic de spus, dar insistă să se repete la nesfârșit, de la o carte la alta, ani în șir. — La ce autori va ganditi? întreba Fanny. — La aceiași la care vă gândiți și dumneavoastră, răspunse Adrian în doi peri. Fanny păru amuzata, dar în același timp sceptică. — Nu pot să cred c-ați renunțat atât de ușor, spuse ea. Adrian trase adânc aer în piept. — Vreți să spuneți cum de-am putut renunța la nesfârșitele ceasuri de singurătate pe care le petreceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ceva mai mult de vorbă asupra acestui interesant subiect filologic. Și mai cu seamă nu este bine și nici frumos să întrebuințăm în vorbire cuvinte franțuzești în loc de românești, cum au obiceiul unele cocoane din ziua de azi! ― Ei, făcu el amuzat, asta cam așa e! Dar eu nu terminasem. Încurajat de zâmbetul lui Crăcănel și de uimirea provocată de curajosul meu fel de a vorbi cu profesorul, care ne era și diriginte, continuai: ― Așa, de exemplu, să vedeți ce i s-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
câteva instrucțiuni, luă creta și scrise subiectul pe tablă: O poveste Nedumerirea se zugrăvea pe fețele tuturor. Unul dintre noi întrebă: ― Dacă nu vă supărați, vă rog, cum "o poveste"? adică să facem noi o poveste din capul nostru? Profesorul, amuzat, surâse îngăduitor: ― Nu, dragul meu, nu vă cer să-mi scrieți o poveste născocită de voi, ci o poveste pe care o știți de undeva; ați citit-o mai de mult în vreo carte sau v-a povestit-o cineva
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
prea mult! Subdirectorul nu se mai putu abține în fața acestei impasibilități a profesorului de Matematici, și izbucni: ― Dar bine, domnule Stoicescu, se poate una ca asta?! Nu vedeți că elevii copiază din cărți în fața dumneavoastră? Profesorul surâse îngăduitor și răspunse amuzat: ― Sânt logaritmi, domnule subdirector! ― Bine, bine, logaritmi, logaritmi, dar să-i învețe pe dinafară! * Era o tradiție la liceul nostru, și probabil și la alte licee cu profesori cumsecade, ca ultima oră de curs, înainte de vacanță, și prima oră de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
că știusem. Dar profesorul se-ncruntă puțin și spuse cu vocea-i cavernoasă: ― Ia ascultă, domnule, ce mă tot duci pe mine cu: vine apa, pleacă apa? Știi, sau nu știi? ― Nu știu, don' profesor! ― Apăi, așa spune! râse profesorul amuzat. O fi interesantă teoria dumitale asupra formării teraselor din Scandinavia, dar din nefericire e inexactă! Și a trecut imediat la altă întrebare, fără însă să ne spună el cum s-au format acele terase, de existența cărora pe pământul scandinav
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și cu coada-ntre picioare printre asistenți și se așeză mai cuminte ca niciodată la locul lui, reflectând, probabil, la deșertăciunea lucrurilor omenești, atât de schimbătoare de la o zi la alta! ― Grozavă, grasă figură! spuse cu admirație Dan Noica, mai amuzat decât toți. Hm! Bine de mine că nu recurg la asemenea abțibilduri de cucerire! Dar voi, ăștia, care-ați umblat la poezie, fiți de aci înainte circumspecți și citiți-o pe toate părțile, în cruciș și-n curmeziș, că nu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în apropierea insulelor unde au coborât pentru a căuta refugiu și sigu ranță marinarii revoltați de pe Bounty. Cine știe... Gându rile lui Corto se aliniau purtate de marijuana într-o coregrafie hipnotică. Am ajuns asemenea lui Sherlock Holmes, reflecta Corto amuzat, uitându-se în oglinda strâmbă și murdară din camera de han. Atunci când aventura mă abandonează, doar ciupercile lui Levi Colombia mă mai pot salva. Da, da, Corto, ție nu îți va fi dat să îmbătrânești niciodatăă spiritele din mare te
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]