1,230 matches
-
află Guy, cu două cafele în mână. Lasă una jos pe biroul meu. — Bună, zice. Ce faci ? — Bine, spun, dând foaia cu un aer foarte profi. Foarte bine. Adică... normal. Sinceră să fiu, nu știu ce e cu toată agitația asta. Expresia amuzată a lui Guy mă pune ușor în încurcătură. Mai dau o foaie pentru a dovedi că e cum spun - și nu știu cum, întregul conținut al dosarului îmi zboară pe jos. Slavă Cerului că există agrafe de birou. Roșie la față, culeg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
masă foarte frumoasă, zic într-un final, arătând spre o servantă din mahon. — Va trebui lustruită. Mijește ochii la mine. În mod regulat. Să știi că e genul de lucruri la care sunt foarte atentă. — Sigur. Încuviințez iar din cap, amuzată. — Să intrăm aici. Mă conduce printr-o altă încăpere uriașă și spațioasă într-o seră imensă de sticlă mobilată cu șezlonguri opulente de tek, cu plante bogate și o tavă bine garnisită cu băuturi. — Eddie ! Vino puțin ! Bate în fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nathaniel, te rog foarte mult să n-o deranjezi pe Samantha, adaugă Trish, aruncându-i o privire severă. Fiindcă ea are tabieturile ei. — Evident, spune Nathaniel, încuviințând grav. În clipa în care Trish ne întoarce spatele, îmi aruncă o privire amuzată și simt că mi se urcă sângele în obraji. Adică ce vrea să spună cu asta? De unde știe că nu am tabieturile mele ? Doar fiindcă nu știu să gătesc, nu înseamnă că nu pot să fac absolut nimic. — Deci totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
arcadă. Mă opresc o clipă pe pod și mă uit la rățuște și la lebede. — E pur și simplu splendid. Trag aer în piept adânc. Absolut superb. — N-ai văzut nimic din toate astea când ai venit ? Nathaniel mă privește amuzat. Ce-ai făcut, ai coborât dintr-o bulă de aer, direct din cer ? Îmi amintesc de călătoria mea și de toată panica, tulburarea și disperarea care puseseră stăpânire pe mine. Despre cum am coborât din tren, cu capul zvâcnindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să te-nvăț să gătești. Ia dintr-un bufet un cântar de gătit și eu profit de ocazie ca să bag mâna în geantă, după un carnețel și un stilou. Când se întoarce și mă vede, Iris pare de-a dreptul amuzată. — Ce faci cu astea? Arată din cap spre carnețel. — Ca să-mi iau notițe, îi explic. Scriu data și dedesubt „Lecția de gătit nr. 1”, subliniez, apoi mă uit la ea. Iris clatină ușor din cap. — Samantha, n-o să-ți iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la el. În cinstea ta. Nathaniel ridică paharul. Felicitări. — Mda, mersi. — Serios, Samantha. Așteaptă răbdător până când îmi ridic ochii din podea. Indiferent dacă se ating sau nu de ea, e o mare realizare. Vorbesc cât se poate de serios. Mustăcește amuzat. Îți aduci aminte când ai gătit ultima dată în bucătăria asta ? Fără să vreau, îmi scapă un surâs. — Apocalipsă de miel, vrei să spui. — Mazăre fină. N-o s-o uit niciodată. Ia o gură de pește, clătinând din cap cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
loc cu o atmosferă atât de destinsă și de prietenoasă. — Hai să rămânem aici. Hai să te ajut și eu ! Mă ridic repede de pe scaun și mă duc după tejghea. — Ai mai pus vreodată bere la draft ? Nathaniel mă urmează, amuzat. — Nu, zic, ridicând un pahar și punându-l sub robinet. Dar pot să învăț. — OK. Nathaniel vine și el după tejghea. Apleci puțin paharul așa... și acum tragi. Trag de manetă și izbucnește un jet de spumă. — Fir-ar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu-mi vine să cred ce prietenoși sunt cu toții. Și că toată lumea te cunoaște ! Și despre spiritul de comunitate ce să mai zic... Tuturor le pasă de ceilalți. Se vede foarte clar. — Unde se vede așa de clar ? Nathaniel pare amuzat. — În felul în care fiecare îl bate pe celălalt pe spate, îi explic. Pare că, dacă vreunul dintre voi ar avea probleme, toată lumea i-ar sări imediat în ajutor, din tot sufletul. Pur și simplu, simți asta. Îl aud că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
apucă un râs isteric. E un dezastru. S-a zis cu momentul de romantism. — Îhm... mersi pentru seara asta extraordinară, spun, sforțându-mă să-mi păstrez seriozitatea. M-am simțit senzațional. — Și eu. Umbra îi face ochii aproape indigo ; mustăcește amuzat. Deci. Îi facem pe plac doamnei Geiger ? Sau o lăsăm frustrată la maxim ? Ridicăm amândoi privirea spre Trish, care încă mai e aplecată cu ochi lacomi peste fereastră. De parcă am fi într-un local cu striptease, și din clipă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-o razna complet ? — De ce nu ? spun defensiv. Chiar tu mi-ai zis că ar fi bine să fac o pauză. — Bine bine, dar totuși... menajeră ? Nici nu știi să gătești ! Pe bune acum, habar n-ai să gătești ! Acum chicotește amuzată. Te-am văzut gătind. Ești antitalent. Ca să nu mai zis că n-ai spălat în viața ta. — Știu ! Mă apucă un hohot isteric de râs. Sinceră să fiu, la început a fost un adevărat coșmar. Dar să știi că... învăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și încerc să fac și eu ca ea. — Așa, spune Iris urmărindu-mă cu atenție. Fixează-ți un ritm al tău și pe urmă ține-o tot așa. Frământatul e foarte bun când vrei să scapi de stres, adaugă ușor amuzată. Imaginează-ți că te răzbuni pe cei mai mari dușmani ai tăi. — Așa am să fac ! reușesc în fine să-mi iau un ton vesel. Dar în piept am un ghem de încordare care nu vrea deloc să cedeze în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mai bine să facem în loc de asta ? mă întreabă curioasă. — Ceva... important. OK ? Mă duc până la măr și mă întorc, incapabilă să stau pe loc. Ceva constructiv. Mă uit la Iris, dar nu pare în nici un fel jignită. Ci mai degrabă amuzată. — Ce poate fi mai constructiv decât să faci pâine ? O, Doamne. Îmi vine să urlu. Ei ce-i pasă, ea e cu găinile și cu șorțul ei, și n-are cariera distrusă și expusă umilinței publice, pe internet. — Nu înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Mă ridic în capul oaselor, încă amețită, și-l văd pe iarbă, rezemat de un copac, bând din sticlă. — Chiulangiule, zic. Geigerii cred că legi mazărea pe araci. Se întoarce spre mine, și chipul îi e străbătut de un licăr amuzat. — Ai dormit bine ? — Cât am dormit ? Îmi duc mâna la față și-mi îndepărtez o pietricică. Mă simt total dezorientată. — Câteva ore. Vrei puțin ? Arată către sticlă. E rece. Mă ridic în picioare, mă scutur de praf, îmi pun fusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
unul ți-a scăpat. Și n-ai ce face. Unul mi-a scăpat ? Ce naiba tot zice aici ? — Nathaniel, ce vrei să spui ? Încerc să par stăpână pe mine, dar întregul sistem de alarmă mi-a intrat în funcțiune. — Haide. Pare amuzat. Sunt sigur că știi la ce mă refer. Samantha, poți să faci pe neștiutoarea cât vrei. E degeaba, fiindcă știm. Ce știți ? spun uluită. Nathaniel clatină din cap de parcă îi vine să râdă. — O să-ți dau un indiciu. Mâine. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
aruncând o privire către ceas. Încă un minut. După care te las. Mă uit la el confuză, cu o ușoară presimțire. — Nathaniel... ce tot spui aici ? — Uite la ea cum se face că nu s-a prins. Clatină din cap amuzat. Chiar credeai că ne poți păcăli ? Scumpa mea, nu suntem chiar tâmpiți. Ți-am spus doar, știm. Mi se pune un nod de spaimă. Știu. Ce știu ? Ce naiba or fi aflat ? Înghit în sec, cu gura brusc uscată. — Ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pare din afară, are dușumele natur, șeminee vechi și o scară de lemn care scârțâie. O cameră nu are nici un fel de tencuială, iar bucătăria e total demodată, și are bufeturi din anii ’30. — Mișto bucătărie. Îi arunc o privire amuzată. — Sunt sigur că am s-o pot reamenaja ca să facă față standardelor tale de specialist în cordon bleu, mi-o întoarce el. Pornim spre etaj și intrăm într-un dormitor uriaș ce dă spre spatele casei. De sus, parcelele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
te puțin, te rog. — A. Da. Guy se dă stingher din calea mea. Arunc mizeria la coș, după care scot sosul de sparanghel din frigider, îl torn într-o cratiță și îl pun pe un foc mic. Guy mă privește amuzat. — Samantha, spune când mă întorc cu fața spre el. Trebuie să vorbim. — Am treabă. Ceasul cuptorului începe să sune strident și deschid ușa și scot chiflele cu usturoi și rozmarin. Mă străbate un val de mândrie când le văd așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
repede ușa înainte ca Melissa să apuce să intre. Cine naiba mai e și asta ? — Melissa. Îmi dau ochii peste cap. Nu mă întreba. — Zice că e protejata ta. Că tu ai fi învățat-o tot ce știe. Guy zâmbește amuzat. E vorba de drept corporatist sau de plăcintă de ovăz ? — Ha ha, spun politicoasă. — Hilary, se pare că e o problemă afară. Guy se întoarce către ea. Un tip de la televiziune face scandal. — Of, la naiba. Hilary se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și Își mai pune niște vin În pahar. Sigur că da ! spun, sforțîndu-mă să zîmbesc larg. Stai numai puțin, pînă am să fiu promovată. Stai numai puțin. Numai puțin. — Emma ! Pămîntul către Emma ! Kerry Îmi flutură o mînă prin față, amuzată. Trezește-te, Somnorilă ! E momentul să deschidem cadourile. — A, da, zic, trezindu-mă la realitate. OK. Mă duc să-l aduc pe al meu. În clipa În care mama deschide pachetul cu camera video, de la tata, și cel cu portofelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
prostiile din lume. „Cafeaua de la serviciu e cea mai oribilă chestie pe care am băut-o În viața mea, e curată otravă...“ — Foarte bună ! spun. E chiar... delicioasă ! — Îmi pare bine să aud asta. În ochii lui zăresc un licăr amuzat și simt cum mi se urcă tot sîngele În obraji. Își amintește. Fuck. Își amintește. Iar ea e Artemis Harrison, spune Paul. Unul dintre cei mai tineri și mai valoroși directori executivi ai noștri. — Artemis, spune Jack Harper meditativ. Face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de parcă am fi prieteni de cînd lumea sau așa ceva. — Și cum e cu Ziua Angajaților În Familie ? spune. Abia aștepți să vină, nu ? — Mai bine mă duc să-mi scot o măsea, spun sincer. — Așa am crezut și eu. Încuviințează amuzat. Și... ce... Șovăie. Ce se zice despre mine ? Își trece ușor jenat mîna prin păr. Nu trebuie să-mi răspunzi, dacă nu vrei. Toată lumea te place foarte tare ! Rămîn cîteva clipe pe gînduri. Deși... pe unii, amicul tău Îi cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vinovată. Azi-noapte am petrecut o noapte foarte liniștită acasă. Chiar... foarte liniștită ! Cu colega mea de cameră. Ne-am uitat la trei casete, Pretty Woman, Notting Hill și Patru nunți. Doar noi două. Și nimeni altcineva. — Bravo, spune Caroline, ușor amuzată. Frumos ! O, Doamne. Simt că nu mai rezist. Toată lumea știe că așa sînt prinși și criminalii. Dau prea multe amănunte și se Încurcă singuri În ele. Hai, gata, termină cu pălăvrăgeala ieftină. Rămîi la răspunsurile dintr-un singur cuvînt. — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
al camerei; peste CĂLĂU se răstoarnă rafturi putrede cu cărți și obiecte incerte.) Taci! (CĂLĂUL încearcă să se ridice de sub lucruri.) Stai acolo! CĂLĂUL (Rămâne sub morman.): Ești un prost... (Icnind.) Acum era gata... Plecam și noi acasă... ARTUR (Naiv, amuzat, aerian; către GARDIAN.): Hi-hi! Ce urât te porți! Du-te-ncolo! GARDIANUL: Mi-a ajuns până-n gât! M-am săturat! CĂLĂUL (Scâncind.): Și mie... Și eu... ARTUR (Ridică o carte din morman.): Ce-o fi asta? GARDIANUL: Nu mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
GARDIANUL: Nu plânge. Așa e el. ARTUR (Scormonind către CĂLĂU.): De ce plângi? CĂLĂUL: Mă doare în adâncul inimii... ARTUR (Către GARDIAN): Îl doare în adâncul inimii... CĂLĂUL (Către ARTUR.) Domnule, sunt un prost... Sunt mai rău decât un câine... ARTUR ( Amuzat ca un înger.): Da? CĂLĂUL: Da, da... Am vrut să vă îmbrobodesc... Credeam c-o să-mi iasă și de data asta... ARTUR: Asta voiai? (Către GARDIAN.) Asta voia. CĂLĂUL: Sunt un mizerabil... Am vrut să vă omor... ARTUR: Mai spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
gropii cu sertare, încep să fie aruncate obiectele pe care, de obicei, le aflăm în sertare - mănuși, batiste, sticluțe de parfum, creioane, jucării, cărți, uriașe bucăți de indigo, vârfuri ascuțite care nu folosesc la nimic, mici fâșii smulse de pe fața amuzată a unui om, diferite flacoane cu sudoare și mici dispozitive de încălzit aerul, în interiorul conservelor goale, aparate pentru măsurat calitatea piciorului de a fi stâng sau drept, gloanțe minuscule pentru împușcat animale invizibile etc). VOCEA LUI GRUBI: Ce mizerie! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]