947 matches
-
ca un element cheie în clasificarea evenimentelor. b) E interesant de notat că, spre deosebire de profeții exilici, aici lipsește interesul pentru conceptul de „noua alianță”. Această absență ar fi avut drept cauză (așa cum susțin unii) dorința de a nu introduce elemente anacronice în text; obiecția nu pare justificată dacă ținem cont că „sacerdotalul” insistă asupra retro-proiecției anacronice a templului din Ierusalim (adică templul numit în general de israeliți „al doilea templu”, cel reconstruit la începutul restaurației postxilice) și a ideologiei sale, simbolizate
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
exilici, aici lipsește interesul pentru conceptul de „noua alianță”. Această absență ar fi avut drept cauză (așa cum susțin unii) dorința de a nu introduce elemente anacronice în text; obiecția nu pare justificată dacă ținem cont că „sacerdotalul” insistă asupra retro-proiecției anacronice a templului din Ierusalim (adică templul numit în general de israeliți „al doilea templu”, cel reconstruit la începutul restaurației postxilice) și a ideologiei sale, simbolizate, în epoca trecerii prin pustiu, adică în preistorie, de diferite corturi sau colibe. În acest
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
cel care asistă din exterior. În rest, nici în lumea modernă nu lipsesc cei care, deși nu cred în nimic, consideră util cultul în scopuri estetice, etice, practice (ca de exemplu pacea socială), deși după părerea lor, aceste obiective sunt anacronice față de finalitatea stabilită inițial; însă în acest caz avem de a face cu date care nu mai aparțin istoriei religiilor și teologiei, ci sociologiei și de aceea le putem lăsa deoparte. b) Pe noi ne interesează aici afirmația mai sus
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
invederat insuficient îmbrăcat, deși se părea că nu lipsa, ci dorința menținerii unei ținute uniforme determina această alegere. Purta pe cap un melon, așezat rigid ca un semi-țilindru, pe trup un pardesiu sau un demipalton ușor. Ghetele subțiri, corecte, încheiate anacronic cu nasturi, călcau de-a dreptul pe zăpadă. Melonul și demipaltonul băteau în verdele lucrurilor prea vechi, prea lustruite, deși ținuta omului era de o corectitudine înțepată, de mare gală. Contrastul între acest om ciudat și restul trecătorilor era așa
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
termen limitat, de obicei, de un an, cu predilecție din categoria sătenilor mijlocași și codași, întrucât se considera că fruntașii satelor aveau posibilitatea să-și plătească birul și să-și îndeplinească havalelele. În mod paradoxal, în temeiul unor privilegii medievale, anacronice, stăpânii de moșii exploatau, de fapt, domeniile după principii noi, capitaliste, obținând producția-marfă destinată pieței, între altele, prin munca aservită a oamenilor „de scuteală”52. Avantajul scutelnicilor consta în protecția pe care stăpânii de moșii le-o acorda, mai ales
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
cuvinte ambițioase, de construcții literare. Acest stil, ajutat de pasiunile politice care îl foloseau, a pătruns în toate clasele și a coborât cu o ușurință unică până la cele de pe urmă3. Deși am mari rezerve față de analizele comunismului pe baza folosirii anacronice a paradigmei ancien régime, mi s-a părut mereu că tabloul făcut de Tocqueville Franței de la sfârșitul secolului al XVIII-lea era încă evocator două secole mai târziu, în Europa de Est. Astfel, numai puțini autori au învățat (prin studii formale sau
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fost generatoare de evenimente istorice sângeroase 8. Îndepărtându-se de o tradiție deja înrădăcinată a urmării modelelor occidentale până la imitarea lor sistematică, astfel de curente autohtoniste imitau trecutul colectiv idealizat, conferindu-i statutul de icoană atemporală (și, pentru mințile lucide, anacronică) și învestindu-l cu un imaginar temei divin 9. Generațiile mai în vârstă susțineau idei etnonaționale similare, mergând de la viziunea naționalistă și populistă promovată de Nicolae Iorga (1871-1940) sau modelul ascetic și meritocratic al lui Vasile Pârvan (1882-1927) până la propuneri
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fel, revenind în trecut și sărind peste Lumini, fiindcă Luminile au adăugat impulsului liberal inițial o pernicioasă dimensiune utopică. Revenind la Hobbes, în mod paradoxal - dar e paradoxul oricărei reforme care se legitimează prin revenirea la surse -, încetăm a fi anacronici: societățile (post)moderne sunt complexe, plurale axiologic, ba încă din ce în ce mai mult astfel! Oamenii moderni deja, iar cei postmoderni într-un grad înalt, fiindcă sunt stimulați de multiculturalism, prăbușirea generală a canoanelor și permisivitatea sporită a societăților și statelor (cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și mai rău că nu s-a despărțit de ele convingător nici măcar la senectute. Dar Eliade nu trebuie incriminat și pentru ceea ce nu a făcut, iar ceea ce a făcut - și scris - trebuie minuțios reconstituit și explicat, nu judecat în lumina anacronică a timpului prezent. Nici măcar eroii neprihăniți ai trecutului nu rezistă unei reinterpretări pe baza „cursului scurt” de political correctness. Punând problema într-un mod mai subtil, dar tot foarte lapidar, cu speranța unor ocazii viitoare pentru o tratare nuanțată și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ceremonii nupțiale sau îndoliate, arsenalul crimei romantice). Nuvelele istorice ale lui A., amestec nediferențiat de erudiție, elemente legendare cu ținte mitice și romanesc senzațional, sunt relatate linear, într-o compoziție minimală, de un narator unic, surprins de pusee jurnalistice (vorbind, anacronic, de „republici”, „deputați”, „vot”, „guvern național” ș.a.). Deși valențele artistice ale limbii scriitorului au fost totdeauna discutabile, A. apare bine orientat teoretic în dezbaterile filologice. Într-un Referat asupra „Gramaticii” lui Gh. Săulescu (1833), considera limba un bun comun al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
în care, desigur, nu poate opera cu acribia cunoscătorului. Pornind de la logica științifică, raționamentul prin analogie și experiment, Paulescu reușește să realizeze acea punte de legătură între știință și religie, punte care în contextul ofensivei materialiste din timpurile sale părea anacronică. De aici celebra polemică științifică, printre puținele dacă nu chiar unica (cel puțin pentru secolul XX), cu cei doi materialiști haeckelieni; Nicolae Leon și Dimitrie Voinov, dispută care a făcut deliciul lumii științifice și a impresionat lumea studențească, determinându-l
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
a condus la disatisfacția generală față de slavona liturgică, inadecvată tranzacțiilor comerciale. Motivați de interese materiale, aceștia nu mai puteau fi satisfăcuți de limba slavonă, "bună pentru momentele solemne ale rugăciunilor cântate în abur de tămâie" (Panaitescu, 1965, p. 7), dar anacronică în contextul noilor necesități practice ale relațiilor comerciale. Probe istorice irefutabile sprijină afirmația că naționalismul politic românesc, cel care prin aspirațiile sale năzuia la unificarea tuturor etnicilor români în cadrele aceluiași stat național suveran, este precipitatul naționalismului cultural. Simplificând la
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și binomul pur-impur obsedează conștiința istorică românească. Cardinalitatea simbolică a purității, precum și îndărătnicia de a o abandona, sunt ilustrate de R.G. Melidon (1876), în manualul său de Istorie națională. Conștientizând puterea cvasi-magică a idealului de puritate, Melidon preferă să fie anacronic, în evidentă desincronie cu tendința epocii de derogare de la acest ideal, și să mențină latinitatea neștirbită a românilor: "Națiunea Românéscă adecă némul nostru al Românilor s-a început pe la anul 100 dupe nașterea luĭ Christos, când atuncĭ stremoșiĭ noștri aŭ
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
se regăsea. Acesta este motivul pentru care latinismul ca program cultural-politic nu doar că a apărut și s-a afirmat cel mai plenar în Ardeal - unde a continuat să rămână doctrina identității naționale mult după ce în principate latinismul a devenit anacronic -, ci și că dacismul și-a făcut apariția în afara arcului carpatic. Succesele politice ale principatelor dunărene, culminate cu cascada unirii-independenței-regatului, a creat contextul propice pentru înlocuirea doctrinei defensiv-emancipatoare a latinismului cu programul ofensiv-afirmator al dacismului. Dacă prima era o idee
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
publice de masă românești. Sub aspect calitativ, evoluția geopoliticii, în special răcirea relațiilor româno-ruse, a favorizat reintroducerea factorului național în conținutul educațional. Pe fondul independentizării progresive a RSR de URSS, autoritățile socialiste române intervin asupra legislației educației care a devenit anacronică în noile circumstanțe politice ale reafirmării autonomiei românești. Legea din 1968 privind învățămîntul în Republica Socialistă România face clar, încă din "expunerea de motive", că una din misiile acestei legislații a fost să corecteze "lipsurile" prezente în tradiția pedagogică românească
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
exemplu, Ochescu și Oane, 1994, pp. 14-16), la nivelul gimnazial și mai ales la cel liceal retorica tradițională este abandonată. Discursul etnogenetic capătă din ce în ce mai multe valențe critico-reflexive. Vechea gardă istoriografică, a cărei direcție conservatoare este indicată în manualul cu titlu anacronic Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi (manual pentru clasa a XII-a) (Scurtu et al., 1999), continuă să mizeze pe cardinalitatea etnogenezei românești, considerând acestă chestiune ca alcătuind "problema fundamentală a istoriei naționale" (p. 6). În anacronie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
conceptualizare a trecutului românesc. Predominantă devine astfel o atitudine sceptică față de ce ar putea istoria să ne învețe pentru viitor. "Historia magistra vitae" - clasica formulă a lui Cicero cum că "Istoria este învățătorul vieții" - este relegată în colecția de citate anacronice. De la mesianism național la contingență istorică. Începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, conștiința istorică românească este insuflată de ideea mesianismului național - convingerea cvasi-religioasă în misiunea politică a poporului român de a răzbi împotriva "teroarei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
juca acest rol.”745 Apariția ei are asupra tinerilor aflați în închisoare un impact deosebit de puternic, ei o percep ca pe o creatură ce nu aparține terestrului prin frumusețea edenică, se luptă pentru ea, devin rivali, mitul cavaleresc fiind transpus, anacronic, în epoca antică. Singura intervenție reală în cadrul textului a personajului feminin, prin care își dezvăluie un minim de personalitate, este în momentul când se închină zeiței Diana, pledând în rugăciunea ei pentru păstrarea castității sau cel puțin să fie aleasa
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Întărește coeziunea grupului, iar atunci cînd practicarea acestor datini este obstrucționată abuziv din exterior, comunitățile respective se simt lezate, dezorientate, sau chiar În pericol de a-și pierde identitatea culturală. Trebuie observat totuși că tradițiile pot impune și unele obiceiuri anacronice pentru vremurile noastre (ex: interzicerea folosirii unor mijloace tehnice moderne, sau a unor Îngrijiri medicale care ar putea salva viața - de pildă, a transfuziei sanguine). * „Din obicei rezultă aproape a doua natură.” (Cicero) Că „obișnuința” are puterea de influențare a
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
suveranului, gata oricând să-i îndeplinească până și cele mai mici dorințe. În lucrarea sa, Dictionnaire du Grand Siècle, Jean François Solnon explică:„este un ansamblu eterogen, alcătuit progresiv, prin adăugarea succesivă de noi servicii fără suprimarea brutală a celor anacronice“ (t. n.) încrederea monarhului oferea valeților săi avantaje nebănuite. Fiind o prezență discretă în viața regilor, zi de zi și noapte de noapte, valetul de cameră devine astfel un martor anonim, un informator, o persoană implicată în toate problemele personale
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
prima linie a dezbaterilor contemporane. Odată cu îndepărtarea amenințării reprezentată de un atac direct dinspre Uniunea Sovietică, garanția oferită Japoniei prin alianța cu SUA a intrat în discuție în termeni inexistenți anterior. Acest fapt crește posibilitatea ca Doctrina Yoshida să devină anacronică, ca fundament al politicii externe japoneze. În capitolul de față aplicăm cele trei modele ale relațiilor internaționale neorealist, instituționalist și liberal în cazul analizei strategiilor adoptate de Japonia în perioada 1989-1999. Pe baza acestei discuții vom concluziona cu privire la tipul reacției
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a-și urmări politica externă tradițională. În cazul Japoniei, sfârșitul Războiului Rece a modificat radical contextul în care aceasta și-a menținut relațiile cu SUA; adică, înlăturarea amenințării sovietice a făcut ca principiile Doctrinei Yoshida să devină în mod fundamental anacronice. În cele din urmă, pentru China, perioada 1989-1991 s-a dovedit a fi crucială pentru modificarea percepției elitei conducătoare asupra consecințelor interdependenței. Astfel, deși presiunile pentru schimbare au existat înainte de sfârșitul Războiului Rece în fiecare dintre cazurile examinate, perioada 1989-1991
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
are și ea niște limite. În decursul istoriei, deși proverbul acela celebru spune că „mămăliga românească nu explodează”, s-a dovedit neadevărat. Nu numai în 1821, când Tudor Vladimirescu s-a revoltat împreună cu „tot norodul românesc”, împotriva unui Imperiu Otoman, anacronic și larvar, dar și în alte situații revolta maselor din această țară, a fost cât se poate de evidentă. România nu a fost admisă în acest organism european, căruia numai Uniune nu i se poate spune, pentru a fi umilită
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
noastră” (la care este redactor), „Convorbiri critice”, „Bugeacul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Orizonturi”. La Bolgrad își tipărește în 1936 volumul Demonul. Alte nuvele îi vor apărea târziu, în „Pagini dunărene”. Fluente, versurile lui B. ce zugrăvesc „icoane neuitate de la țară” sunt anacronice. Mai izbutite sunt câteva pasteluri (Peisaj, Toamna în Bugeac). Însușiri mai variate relevă în schimb proza. În nuvela ce dă titlul volumului din 1936, ca și în Dinu Măgură, publicată în „Ramuri”, frământarea lăuntrică a eroilor în luptă cu „demonul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285924_a_287253]
-
vorbește despre capitala Moldovei: "Bacovia este produsul unei duble eredități - a unui dublu rău - unde criza care conduce la epidemia defetistă postbelică (Céline) se asimilează cu decăderea Moldovei. Beția, dezolarea pun stăpînire pe ținuturile moldovene locuite încă de vechii boieri, anacronici și retrograzi. Iașii, capitala, seamănă unei bătrîne curtezane care și-a pierdut bijuteriile; un aer de trecut și de supraviețuire se degajă din ultimul salon ce se deschide politicienilor epocii, doamnelor ce coboară din trăsurile cu blazon (Sadoveanu, Venea o
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]