7,050 matches
-
cel mai cunoscut, simbolul spiritualității și al purității, simbol unic și uimitor al naturii, care atinge o perfecțiune pe care cu greu ne-o putem imagina. Poeta a avut în vedere caracteristicile acestei flori de lotus pentru că ele reprezintă o analogie perfectă a condiției umane: chiar și atunci când rădăcinile sale se află în cele mai murdare ape, lotusul dă naștere celei mai frumoase flori din lume, motiv de inspirație pentru mulți poeți. Ea ne amintește că Absolutul se împletește cu reversul
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
întrebările „mari“, întrebările ultimative, cărora îmi place să le spun „rusești“, căci fac substanța multor insomnii dostoievskiene: Ce este fericirea?, De ce există răul?, Care este sensul vieții? Pentru astfel de întrebări, nu poți să propui un răspuns geometric, ci o analogie, o metaforă, un „ocoliș“ transfigurator. E cea mai adecvată soluție. Singura. În loc să spui, savant: „uite cum stau lucrurile!“, spui: „hai mai bine să-ți spun o poveste“. În cartea de față, va fi vorba despre poveștile spuse de Iisus, în
VOLUMUL PARABOLELE LUI IISUS. ADEVĂRUL CA POVESTE , DE ANDREI PLEŞU, APĂRUT LA EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351703_a_353032]
-
epilarea intimă sau despre beneficiile cremei de hemoroizi în lupta pentru combaterea cearcănelor. Se discuta aprins despre avantajele și dezavantajele fidelității față de un singur bărbat pentru toată viața, respectiv despre sensul unor „exersări” anterioare cu parteneri diferiți. Îmi amintesc o analogie cu un parfum: să ai un miros specific, care ți se potrivește și te caracterizează veșnic, sau să schimbi parfumul, după cum ți-e ziua? Deși lăsau impresia că ar fi cu totul libertine, unele dintre ele erau încă virgine. Iar
ARGENTINA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351878_a_353207]
-
și contemplație, părtășie-dialog (pentru "vedere"). Odată dovedită existența acestei "simțiri", trebuie postulată cu necesitate și existența unor "simțuri", prin intermediul cărora realitățile veșnice se pot comunica omului. Unii le numesc "simțuri ale minții", alții "simțuri duhovnicești", iar alții pun în relief analogia lor cu cele cinci simțuri trupești [9] . Indiferent de denumire, ele reflectă un singur lucru: omul este înzestrat cu capacitatea de a primi în sine, în mod intim, pe Însuși Dumnezeu, cu condiția ca mintea să-și adune întreaga lucrare
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
II-lea î.d.Hr. și care amintește Cartea Psalmilor, alături de celelalte cărți canonice ale Vechiului Testament, încadrând-o în grupa "Chetubim". Destinația cu preponderență cultică a Psaltirii se deduce între altele și din împărțirea ei în cinci cărți, în analogie cu cărțile Pentateuhului, fiecare dintre ele terminându-se cu o doxologie. Din punct de vedere schematic împărțirea se prezintă astfel: Cartea I: (ps. 1-41), cu doxologia: "Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel din veac și până în veac. Amin. Amin". Cartea
CATEVA REFERINTE DESPRE CARTEA PSALMILOR IN SPIRITUALITATEA ORTODOXA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350503_a_351832]
-
Deci, mi se cere deliberat să mă jertfesc. În această logică dacă nu sunt capabil de creativitate, nu sunt capabil nici de jerfire. Dar pentru mine jertfirea e ceva dezinteresat, pe când faptul de a fi creativ poate fi stimulat, deci analogia nu ține decât într-o anumită măsură. Mai mult, m-aș putea jertfi chiar acum, dar nu știu dacă va fi într-un mod creativ. Pe de altă parte prin jertfă înțeleg iubire, dăruire, mai mult în folosul altuia decât
PĂRĂSIT DE CREATIVITATE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 116 din 26 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350812_a_352141]
-
sub autoritatea și spiritul Scripturilor, din care preia motive și simboluri. Viziunea asupra lumii și chiar modul în care poetul frazează discursul, cu grija de a pune permanent o surdină tonurilor mai dure, mai fruste, construind, printre altele, perifraze și analogii, ne conduc spre aceeași sursă. În centrul recentei plachete, se situează ființa, atât în postura ei empirică, în contact direct cu realitatea materială (“...cum să scrii poemul în miezul zilei/ când unii oameni mănâncă bucate gustoase,/ le înghit cu poftă
“GREUTATEA GÂNDULUI NEROSTIT” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351663_a_352992]
-
de nord a Jiului Estic, din Munții Dacilor.“ (p. 8). Dumitru Velea știe să se ridice ușor deasupra operei lui Petru Birău, investigând-o și analizând-o în șiruri de conexiuni care iluminează o personalitate în conexiunile ei; având înzestrarea analogiei rapide și a scenariului de idei, plonjează ușor în mitologie și religie, iubind coerența și armonia teoretică. Toate acestea datorită picturilor studiate. Opera plastică a lui Petru Birău îi dă posibilitatea autorului să se exprime în concepte, astfel că precizia
PETRU BIROU SAU POLICROMIA CA MODUL EXPRESIVITĂŢII IDEILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351720_a_353049]
-
de viață, acesta este Dragobetele! S-au ocupat mulți cercetători de proveniența acestei sărbători. Nicolae Constantinescu - etnolog al Universității din București - afirmă că nu există atestări documentare ale acestei sărbători decât în secolul al XIX-lea; lingvistul Lazăr Șăineanu propune analogia cu „dragu-bete”, sufixul „bete” fiind folosit în zonele din Oltenia, semnificând „adunare, mulțime”; etnograful Marcel Lutic de la Muzeul de Etnografie din Moldova prezintă etimologia acestei sărbători populare considerând că majoritatea denumirilor ei provin de la „Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, sărbătoare
DRAGOBETELE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346610_a_347939]
-
particularitatea expresiei artistice. Artur Silveștri a știut să se ridice ușor deasupra obiectului investibat( vezi A.D.Racheru: Pe urmele lui Liviu Rebreanu) și să analizeze în șiruri de conexiuni care iluminează o epocă, o mentalitate, un fenomen, are înzestrare pentru analogia rapidă și pentru scenariul de idei, iubește coerentă și armonia teoretică. Concluzionând, pot spune că și această carte că și celelalte semnate de Artur Silveștri sunt sinteze exemplare de instrucție și talent, deopotrivă prilej de încântare și de iluminare culturală
ARTUR SILVESTRI-UNIVERSUL LECTURILOR FERICITE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351178_a_352507]
-
și interpretează, câteodată cu ochii închiși pe o scenă, metafora propriei pasiuni în scopul de a stimula spectatorul spre punctul culminant: aplauzele. Un surplus de tendință hippie, unde totul este regizat în mod deschis și agresiv, și unde metaforele și analogiile sunt servite pe tava imaginilor: spectacolul învinge întotdeauna peste forma scrisă. “Acum se simte mai bine”? (Poezie de Akua Naru) E voie la sărutat? Iată sărutul meu tandru de contribuție poetică, dincolo de iubirea fizică a scopurilor sociale spre o dragoste
E VOIE LA SĂRUTAT? PROSTITUȚIA SCRISULUI SOAR (SOARING-WORDS.COM) de SOAR în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352112_a_353441]
-
discuta numai cu doctorul Tomescu și cu doctorul Cezar Nistorescu, cel care lucrase intens cu el în timpul spitalizării. În fiecare zi își propunea să facă un alt exercițiu de memorie ori mai multe, dacă se simțea în putere, recurgând la analogii diverse, la tertipuri prin care să declanșeze fragmente de amintiri care să-l lege de trecut. Nu mică i-a fost mirarea când a remarcat că, privind un mic tablou înfățișând tineri distrându-se la săniuș într-o stațiune montană
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
am mai murit... ("Pastel"). Echivalentele toamnei sunt memorabile mai ales prin modulațiile sonore "bucium", "târție", "răgete", "sună dogit", care converg spre un vaier cosmic dezlănțuit. Prezența sinesteziilor se afirmă în această poezie descriptivă, elementele vizuale ale pastelului fiind transpuse în analogii auditive ce stârnesc plăceri, volens nolens, relația poet-societate implică nu rămânerea nemijlocită la fenomenul senzorial, care poate fi dorit și gustat ca frumos, ci în esența eului poetului, în modul lui adevărat de a fi. Deși hedonismul se găsește la
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
aduce multă întristare și durere diavolului fiindcă „îl doare faptul că pe el și pe îngerii lui îi va judeca păcătosul devenit serv al lui Hristos”[200]. Sentința judecății universale este definitivă[201] și Tertulian caută s-o demonstreze prin analogia cu vulcanii de pe pământ: „Cei mai înalți munți se despică sub presiunea focului din interiorul lor și ceea ce ne dovedește veșnicia judecății, oricât s-ar crăpa ei, oricât s-ar măcina, niciodată nu se sfârșesc”[202]. Oricum, judecata are o
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356322_a_357651]
-
dogmă. În acest tratat autorul aduce, ca și în apologia sa, argumente din domeniul biologiei, fiziologiei și medicinii „cu multă știință și nuanță elenică, îngemănate cu o metodă sobră care dă o deosebită pondere tratatului”[156]. Atenagora este total împotriva analogiilor, evident, nepotrivite pe care le fac cei ce sunt împotriva învierii trupurilor, analogii în care lucrările lui Dumnezeu sunt puse pe picior de egalitate cu cele omenești: „oamenii aceștia ar vrea să spună că, așa cum nici olarul, nici un alt meșter
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356327_a_357656]
-
domeniul biologiei, fiziologiei și medicinii „cu multă știință și nuanță elenică, îngemănate cu o metodă sobră care dă o deosebită pondere tratatului”[156]. Atenagora este total împotriva analogiilor, evident, nepotrivite pe care le fac cei ce sunt împotriva învierii trupurilor, analogii în care lucrările lui Dumnezeu sunt puse pe picior de egalitate cu cele omenești: „oamenii aceștia ar vrea să spună că, așa cum nici olarul, nici un alt meșter nu ar putea reface așa cum a fost înainte un obiect care s-a
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356327_a_357656]
-
o glumă bună despre blonde. De unde nevoia această de a denigra pe cineva a cărei caracteristică ocupă un loc preferențial al atributelor fizice unanim recunoscute? Poate fie și pentru simplu motiv că unori sunt acrii strugurii, dacă îmi permiteți o analogie literară. Dar blondă fiind, poate mi se va impută atitudinea subiectivă. Tot ce pot să spun în materie, este faptul că originea acestei misconcepții atât de populară mai ales în zilele noastre rezidă încă din antichitate, știut fiind că femeile
BLONDĂ, ÎNTR-O LUME BRUNETĂ ... de MARA CIRCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355924_a_357253]
-
Părinți, pentru a povățui și îndemna la imitarea lor". Dar ele nu trebuie imitate în chip material, remarcă Sfântul Ioan Scărarul. "Paideia"divină reprezintă treapta supremă a desăvârșirii creștine, când Dumnezeu însuși ne ia în grijă și ne conduce pe cale. Analogia cu paideia atleților subliniază la Sfântul Ioan Hrisostom, duritatea încercărilor pe care ni le trimite Dumnezeu. Comparația cu paideia școlară, pune în evidență progresul în cunoaștere, în contemplație, în aprecierea suferinței. Este aici o temă esențial hrisostomiană: la originea suferinței
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]
-
cu toate astea cei mai mulți dintre noi, ne dăm sau nu seama, coborâm. Dar până unde se poate coborî? Ce te poate aștepta, altceva decât căderile, la capătul unui drum care a mers numai în jos? Fundul unei prăpăstii. Sau prin analogie, tărâmul de dedesubt. Referință Bibliografică: Două scări / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 455, Anul II, 30 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DOUĂ SCĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354815_a_356144]
-
ca Lucian Alexiu, un voluptos al limbajului artistic,trăgând în fraze concrete nota specifică a unui fenomen literar (vezi:problema generațiilor) a cutărui poet,nuanțând textul până la transparența pură a adevărului și circumscriind cu ușurință genul proxim al poeziei prin analogii. Critica foiletonistă a lui Virgil Diaconu exercită o funcție, pe care Valentin F.Mihăescu a numit-o funcție de provocare,și are mereu grijă să-și împartă observația între respectul civilizat și adevărul crud al subteranelor literaturii române.Scrisul său, ormă
DESTINUL POEZIEI MODERNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356562_a_357891]
-
la întâmplare. Deasemenea, argumentul are în vedere scopul (telos) către care tinde Universul. Aristotel, influențat de studiul biologiei, consideră că tot ce exista trebuie să aibă o finalitate, un scop. Argumentul este evidențiat cel mai puternic de William Paley prin „analogia ceasornicarului”. Argumentul cosmologic numit și argumentul cauzei primare, susține că tot ce exista este rodul unei cauze, care la rândul ei este generată de o altă cauză, si asa mai departe, ajungându-se până la cauza primară, considerând că un lant
METAFIZICA (2) – „EX NIHILO” 70X70 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355049_a_356378]
-
am mai murit... ("Pastel"). Echivalentele toamnei sunt memorabile mai ales prin modulațiile sonore "bucium", "târție", "răgete", "sună dogit", care converg spre un vaier cosmic dezlănțuit. Prezența sinesteziilor se afirmă în această poezie descriptivă, elementele vizuale ale pastelului fiind transpuse în analogii auditive ce stârnesc plăceri, volens nolens, relația poet-societate implică nu rămânerea nemijlocită la fenomenul senzorial, care poate fi dorit și gustat ca frumos, ci în esența eului poetului, în modul lui adevărat de a fi. Deși hedonismul se găsește la
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355196_a_356525]
-
deasupra apelor” (Genesa 1:1-2). De la origini, Duhul („ruach”) a fost înțeles că „mișcare a curenților apelor”, „suflare”, „vânt”, ca proces al invizibilului devenind vizibil. Însuși Iisus explicandu-i dreptului Nicodim nașterea din nou, din apă și din duh, face analogia vântului („pneuma”) care bate unde voiește (Ioan 3:5-8). La botez, Duhul se pogoară peste Iisus că un porumbel. În pelerinajul prin pustie, la bunăvestire, la schimbarea la fața apare că foc mistuitor, lumina increata, învăluind în nor pe cei
HARFA SFÂNTULUI DUH de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370019_a_371348]
-
comuna a învățăturii Sfinților Părinți Sirieni după care actul de concepție omenească al Fecioarei Maria prin Duhul Sfânt s-a săvârșit prin interceptarea auditiva, prin auzul de către Fecioara Maria a Cuvântului lui Dumnezeu. Astfel, Sfanțul Efrem explică momentul miraculos făcând analogie cu efectele pe care lumina le produce asupra ochilor Sfintei Fecioare. Lumină divină nu o orbește pe Fecioara, ci dimpotrivă, această lumină fiind puterea și harul Sfanțului Duh o face pe Sfântă Fecioara capabilă să vadă mult mai clar și
HARFA SFÂNTULUI DUH de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370019_a_371348]
-
regulă. În cartea „Drumul spre omega” ( de Elisabeth Kubler-Ross ) se descrie acest uimitor fenomen pe care autoarea l-a întâlnit la muribunzi. Ea descrie mărturiile făcute de oameni care ajung în pragul morții, omega reprezentând sfârșitul alfabetului grec și - prin analogie - moartea ca sfârșit al vieții, „omega” fiind scopul evoluției umane ca ultimă destinație către care tinde, inexorabil, umanitatea. Relatările acestor oameni ajunși în pragul morții sunt identice, indiferent de rasă, religie, naționalitate, grad de cultură. Este foarte semnificativ faptul că
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]