1,979 matches
-
ar fi cea de a face ca disciplina relațiilor internaționale să nu mai fie înglobată de alte discipline sau preluată de către o economie politică internațională mai cuprinzătoare. Dacă o astfel de subsumare trebuie să se bazeze pe conceptul neavenit de anarhie, ea nu are cum să reușească. În această interpretare, care acoperă, desigur, doar o parte a proiectului, Logic of Anarchy susține încercarea de a menține suprapuse granițele disciplinei și ale realismului (așa cum încearcă teoria generală) și să repună realismul în locul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a rămas atașat, dacă nu chiar a legitimat acest canon. Pe de altă parte, probabil că realiștii care au dezvoltat aceste cadre mai generale de analiză vor găsi cartea mult prea îngustă, tocmai pentru că ea nu se desparte de asumpția anarhiei a lui Waltz. Așa cum demonstrează economia politică internațională realistă (vezi capitolul 11), există multe elemente realiste ce pot fi apărate prin asemenea abordări mai largi, însă nu este cazul cu neorealismul lui Waltz. Cu alte cuvinte, Logic of Anarchy propune
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
general. Însă, fără această asumpție fundamentală, este foarte greu să diferențiezi realismul de alte abordări. Așa cum au arătat mulți realiști, de la Wolfers la Buzan în volumul Logic of Anarchy, realismul nu poate afirma nici măcar că există o singură logică a anarhiei sau un singur mod de a exprima dilema securității. Și atunci mai rămîne vreo determinare? În cele din urmă, în reacția sa la critica din contextul dezbaterilor metateoretice din anii '80, realismul nu se mai poate baza pe o metodologie
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
legată de stat. Altfel spus, în viziunea poststructuraliștilor, realismul nu explică de ce scepticismul său se oprește în fața statului: realismul reifică statul ca actor moral. Puterea luată în serios: puterea tacită a discursurilor realiste Atît poststructuraliștii, cît și constructiviștii arată că anarhia și suveranitatea, cuplul conceptual de bază folosit de realism pentru a distinge relațiile internaționale de politica internă, nu se referă la un fapt natural sau necesar. Dimpotrivă, aceste concepte au sens în cadrul lumii de semnificații a unei comunități internaționale a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
asupra dimensiunii istorice a acestor instituții. Chiar de la începutul Revoluției, s-a pus următoarea problemă: ce formă de organizare teritorială a Franței ar trebui adoptată. Exista un sentiment general că vechiul sistem reprezenta, după spusele abatelui Sieyès, un fel de "anarhie". Abatele, inspirat de noțiunile de unitate și indivizibilitate, a declarat că Franța nu putea fi "une collection d'Etats"*, negând astfel o organizare teritorială de tip federal. Mai degrabă, "... Elle est un tout unique, composé de parties intégrantes" (Franța este
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Un eșec al sistemelor executive se poate datora excesului sau lipsei. Excesul duce la tiranie, acceptată uneori cu plăcere de către societate, lucru care presupune un eșec al inteligenței. Frica, de exemplu, Împinge către această abdicare de la libertate. Lipsa duce la anarhie, atunci când toate sistemele de control se dărâmă. Prin compensație, duce, de regulă, la tiranie. Herodot povestește că, atunci când Împărații Persiei mureau, legile erau suspendate timp de cinci zile. Abuzurile suferite În toată această paranteză anarhică de timp făceau ca poporul
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
nimicit un regim politic, până [i]eri atotputernic, care îngrozise lumea prin excesele sale de tirănie"272. Așezând și cutremurul din 10 noiembrie 1940 în seria dezastrelor care loviseră țara, manualul se încheia, apologetic, cu omagierea "salvatorului Patriei din prăpastia anarhiei", aducând în același registru laudativ și proaspăta dezrobire a Basarabiei, ca și a "creștetului nordic al Bucovinei de sub păgâneasca robie a sângeroșilor comuniști Stalin și Molotow"273. Ediția a XV-a a manualului, din 1944, a fost redactată cu scopul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
se face printr-un sistem de opoziții și paradoxuri, ca în Don Quijote sau Gargantua și Pantagruel, iar exemplele ar putea continua... La fel stau lucrurile și în postmodernism: sub presiunea evenimentului istoric imediat (războiul din Vietnam, succedat de mișcarea Flower-power, anarhia străzii care nega influența societății consumiste atoatestăpânitoare, amploarea mișcărilor feministe etc.), artiștii își regândesc participarea la viața cetății, transformată în "satul planetar", fiecare în felul lui. De la artistul militant până la cel retras în intimitatea unui curs universitar de creative writing
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nu aparține familiei, în atitudine de neîncredere și suspiciune față de „ceilalți” din afara familiei. Excesul iubirii părintești se exprimă sub aspect educațional printr-un minus, printr-o educație familială deficitară. Platon afirmă că tirania copiilor și a tinerilor în familie pregătește anarhia și despoțiile social-politice. De asemenea, de la invidia puternic profilată în familie, față de părinți și frați, de la revolta și sentimentul de victimă în familie, nu mai este mult, în unele cazuri până la acțiunile antisociale. Cât de nuanțată va trebui să fie
Importanţa colaborării şcoală - familie by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/1215_a_2208]
-
în altă parte, că revoluția, în loc să îndrepte Rusia spre progres, a reprezentat un act de violență care i-a schimbat traiectoria spre colaps. Mutarea cu forța a casei Matrionei, spre binele Kirei, sugerează aceeași violență care definește și revoluția bolșevică (anarhia), cu scopul ei declarat de atingere a binelui colectiv. Tragedia Matrionei trimite la tragedia Rusiei, moartea ei sugerând moartea Rusiei creștine patriarhale. Gospodăria Matrionei are caracter universal ontologic. Limita spațială exterioară, spune Aleksandr Urmanov, acumulează în sine nu numai soarta
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
care o percepea Imperiul despre o religie universală și mult mai profundă decât cultul Geniului imperial, cu valorile sale labile. Varietatea sincretismului religios, promovat de către dinastia Severilor (193-235), a favorizat înmulțirea cultelor misterelor, în detrimentul unității imperiale provocând o perioadă de anarhie militară (235-284). Substratul oriental al cultelor în discuție impunea căutarea unei omogenități printre elementele provenite din același fond comun de idei și aspirații, în ciuda diversității lor inițiale. În cultura elenistică mitul morții și al învierii zeului, conexată unei reflexii asupra
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
episoade de intoleranță populară izolată, din moment ce au avut loc pe întreaga întindere a Imperiului. Politica tolerantă a Severilor se sfârșea în 235 când Maximinus Tracul (m. 238) și-a asumat puterea imperială, inițiind o perioadă de 50 de ani de anarhie militară. În acest timp s-au succedat o serie de împărați efemeri, a căror politică față de creștini a căpătat o varietate de tonuri ciudate. Maximinus, urând atitudinea tolerantă a predecesorului său, Alexandru Sever, a inițiat o persecuție care, deși a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
În perioada următoare domniei lui Domițian, persecuțiile contra creștinilor au fost izolate. Atitudinea oscilantă a împăraților succesivi, de a adopta o politică mai mult sau mai puțin favorabilă creștinismului, a devenit problematică la jumătatea secolului III, în plină perioadă de anarhie militară, în timpul domniei lui Decius. 2. Persecuțiile anticreștine din epoca Dominatului În Historia ecclesiastica a lui Eusebiu din Cezareea, se găsește un fragment referitor la martiriul unui soldat creștin din perioada domniei lui Septimius Severus. Episodul citat (HE, VI, 5
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în primul caz ori a unei continuități specifice ideii de contemporaneitate istorică instituțională în ambele cazuri. Renunțând la măsurile predecesorilor săi față de creștinism, Constantin vedea în acesta posibilitatea redresării politico-militare a Imperiului, în urma falimentului tetrarhic alunecat de la unitatea aparentă la anarhia evidentă. Atitudinea de fond a Bisericii față de statul roman nu s-a schimbat prea mult nici după 312 p.Chr.; implicarea statului în favoarea Bisericii a determinat o diferență de oratorie și de accentuare din partea acesteia, utilă bunei funcționări a ambelor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Decembrie 1918. Diverse grupări, bande și chiar comandouri (cum a fost și cel condus de Simion Grigorevici Roșal), ghidate ideologic și stimulate financiar și logistic de Rusia Sovietică, erau frecvent trimise de la est de Nistru cu misiunea de a provoca anarhie, de a produce asasinate, de a tulbura situația internă prin dezordine, greve și demonstrații, încât autoritățile statului să scape situația de sub control. Într-o asemenea atmosferă s-a desfășurat și Congresul Partidului Socialist din 8-12 mai 1921, unde majoritatea membrilor
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
să facă un act care ar duce-o de-a dreptul la pieire și nu la salvare. România a dovedit încă de mai multe ori că nu a luptat și nu luptă în contra anglo-americanilor. Ea luptă pentru a bara drumul anarhiei și a invaziei asiatice [a se citi sovieto-comuniste]. Când, eventual, trupele anglo-americane vor veni la Dunăre, trupele române nu le vor ieși înainte pentru a le combate, ci se vor găsi toate la Nistru pentru a opri înaintarea rusească. Credem
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
capabilă să mai țină ordine în acest continent este tot forța germană. În ziua când forțele militare germane se vor prăbuși și vor antrena în această prăbușire întreaga prăbușire socială și militară a Germaniei, atunci toată Europa va cădea în anarhie. Nu văd posibilitatea din partea americanilor, în special, a englezilor ca să mențină și să salveze Europa de la anarhie și de aceea interesul nostru politic și militar este ca Germania să nu se prăbușească”. Acționând pentru continuarea războiului, Mareșalul Antonescu nu era
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
germane se vor prăbuși și vor antrena în această prăbușire întreaga prăbușire socială și militară a Germaniei, atunci toată Europa va cădea în anarhie. Nu văd posibilitatea din partea americanilor, în special, a englezilor ca să mențină și să salveze Europa de la anarhie și de aceea interesul nostru politic și militar este ca Germania să nu se prăbușească”. Acționând pentru continuarea războiului, Mareșalul Antonescu nu era, trebuie să fie cât se poate de limpede, pe deplin mulțumit de nivelul și formele susținerii nemțești
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
atac la adresa Înaltului Comandament german în privința modului în care nu a știut și nu a reușit să organizeze apărarea României, pentru ca, finalmente, să cuteze a prevedea cu deplină luciditate: „/.../ Fără Mareșalul Antonescu, România ar fi poate astăzi o jertfă a anarhiei și a puterilor dușmane Germaniei”. Era însă prea târziu. Pe front, în zona Iașilor sau în Basarabia, eșecurile se țineau lanț, iar la București mecanismul loviturii de stat, stabilită - cum s-a menționat - pentru data de 26 august 1944, era
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
să facă un act care ar duce-o de-a dreptul la pieire și nu la salvare. România a dovedit încă de mai multe ori că nu a luptat și nu luptă în contra anglo-americanilor. Ea luptă pentru a bara drumul anarhiei și a invaziei asiatice [sovietice]. Când eventual trupele anglo-americane vor veni la Dunăre, trupele române nu le vor ieși înainte pentru a le combate, ci se vor găsi toate la Nistru pentru a opri înaintarea rusească. Credem că aceasta este
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
mea, doar ție Și legii tale îmi închin viață" (Regele Lear, I, 2) Russell A. Fraser în Shakespeare's Poetics în Relation to King Lear ("Poetica lui Shakespeare în raport cu "Regele Lear") discuta iconologia piesei și conceptele de providența, ordine, soarta, anarhie, voința. Paul Scofield interpretează rolul regelui Lear într-o producție brechtiană în regia marelui Peter Brook, la Stratford și Aldwych. Zoe Dumitrescu-Bușulenga în Influențe shakespeariene în trilogia dramatică a lui Delavrancea, în "Limbași Literatura" nr. 6, 1962, p. 337-346 detectează
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
comunităților religioase în spațiul virtual Dacă este adevărat că "eternitatea sacrului se manifestă istoric în profan, în forme adecvate epocii" (Cuciuc, 2006, p. 248), atunci comunitățile virtuale religioase reprezintă una dintre formele adecvate erei informaționale. Existența lor presupune confruntarea deschiderii, anarhiei, pluralității specifice Internetului cu stabilitatea, organizarea strictă, sobrietatea și semnificațiile profunde ale spiritualității umane, ceea ce conduce la dileme care pot fi sursa unor situații paradoxale. Inserția idealurilor comunitare creștine (de exemplu, modelul comunității apostolice) pe suport tehnologic a condus la
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
angajament, totodată, din partea celui care mărturisea la un moment dat: Ordinea de după criză, aceasta este ordinea pe care o pretind."250 Afirmația presupune și în cazul lui Cocteau o raportare la o altă dimensiune estetică percepută sub semnul disoluției, al anarhiei pentru care elementele clasice ar oferi un fel de vindecare. Articolele sale dezvoltă această idee a reorganizării actului creativ în liniile unei simplități elegante, care să creeze o liniște interioară, menită să anuleze acea "conspirație a zgomotului"251 de care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
originar, sau ca rezultat al evoluției, închide în sine anumite antinomii." Imperfecțiunea creează astfel în plan interior adânci conflicte ce vizează instinctele, după cum afirmă mai departe Hulme. Viziunea clasică introduce în acest sens ideea de disciplină care poate să ordoneze "anarhia interioară". Sistematizarea, rigurozitatea devin astfel un răspuns la tulburările spirituale. Se face referire, în acest sens, la Aristotel, care punea accent pe importanța ierarhiei, sugerând că doar un zeu sau un animal lipsit de conștiință ar putea trăi în afara Statului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
acolo, și putem concluziona că dacă doctrinele sociale ale Sillon-ului sînt greșite, spiritul său este periculos, iar educația sa este funestă". "Nu, striga el reluînd tezele teocratice cele mai rigide, trebuie să reamintim în mod energic în aceste vremuri de anarhie socială și intelectuală, cînd fiecare se dă drept savant și legiuitor, că nu vom construi cetatea altfel decît a creat-o Dumnezeu; nu vom forma societatea decît dacă Biserica pune bazele și coordonează acțiunile". În 1907, Pius al X-lea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]