954 matches
-
i se piardă Însuși conturul, și așa tremurător. Din nou, Împăciuitorismul senin al lui Carassus (la care subscriem) reașază lucrurile În matcă: „La Început dandy-ul a fost un tip plasat În istorie și limitat ca atare prin configurația sa anecdotică. Dar mai există un soi de dandysm ideal, o concepție imaginară și, de altfel, variabilă a dandysmului, căreia orice dandy Îi e dator măcar În parte pentru magica sa dominație, dar pe care nici unul nu ar putea-o Întrupa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
convenție naratologică, mă întreb câți dintre scriitorii contemporani își mai pun, intim, această problemă „depășită“... Romanul lui Ioan Lăcustă lasă un gust amar: asiști la derularea unui Text real, care te văduvește de iluzii. Extrem de bine scris, susținîndu-și „tezele“ prin anecdotic percutant, sfîșietor și nu rareori ironic, uman până-n măduva oaselor, pare, în peisajul actual, o vioară într-un cor de schelălăieli.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe care fără Îndoială el Însuși Îl ignora - că La Paz se afla la aproape patru mii de metri Înălțime, În interior, În plin lanț muntos al Anzilor. Dar acestea nu erau, În fond și la urma urmei, decît mărunțișuri anecdotice, iar spaniola continua să fie, În pofida aspectelor ei picarești, absolut necesară pentru navigatorii de toate naționalitățile. Asta a și fost, de altfel, pricina pentru care, o lună mai tîrziu, Iguana Oberlus se simțea În stare să se așeze pe stînca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tot copilul meu este” ; în el s-a investit dorință pură și trebuie să fie pe măsura ei. Mai departe, dorit și planificat în detaliu, copilul va fi nu doar ocrotit, ci și venerat, respectat ca „individ” încă de la naștere. Anecdotic, dar simptomatic, această schimbare se exprimă, printre altele, prin anunțurile de naștere sau de botez scrise în numele bebelușului însuși sau prin camerele individuale care îi sînt dedicate încă de la naștere pentru a-i respecta intimitatea de individ în deplinătatea condițiilor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
era pur și simplu realist. Și, mai presus de toate, era un documentar, adică acel gen de lecție de alfabetizare în aptitudinea de a citi realitatea, de care societatea română are atît de multă nevoie. Morala fabulei trece mult dincolo de anecdotică. Iată deci doi jurnaliști și două moduri de abordare a realității. Pe de o parte, analize realiste, operînd cu fapte sociale și constituind premise ale cunoașterii realității ; pe de altă parte, sinteze fictive, operînd cu credințe culturale și exprimînd concluzii
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fără ieșire, Caroline Yessayan, chiar și singură, constituia un motiv de a spera În umanitate. Dacă totul căzuse Într-un vid deprimant, era din cauza unui detaliu minor și aproape grotesc. Treizeci de ani mai târziu, Bruno era convins: acordând elementelor anecdotice importanța lor reală, situația putea fi rezumată În aceste cuvinte: de vină era doar minijupa Carolinei Yessayan. Pentru Bruno, a pune mâna pe coapsa Carolinei Yessayan era aproape o cerere În căsătorie. Bruno Își Începea adolescența Într-o perioadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cele care se reproduc prin clonare; mutațiile aleatorii păreau așadar mai eficiente decât selecția naturală. Montajul experimental era amuzant și contrazicea clar ipoteza clasică a reproducerii sexuate ca motor al evoluției; oricum, acest rezultat nu mai prezenta decât un interes anecdotic. De Îndată ce codul genetic va fi descifrat integral (era o chestiune de luni), omul va fi În măsură să-și controleze propria evoluție biologică; atunci sexualitatea va apărea limpede așa cum este: o funcție inutilă, periculoasă și regresivă. Însă chiar dacă reușeau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
multe de spus, continuând parcă lungile discuții din trenul în care s-au cunoscut și au călătorit de câteva ori împreună. Se îmbată de prezența ei ca la început, povestește, face asociații surprinzătoare, „punctate” de ea cu umor, cu trimiteri anecdotice. Totul premerge bucuria apropierii depline, cu încântarea de nedescris pentru trupul gol al celuilalt, cu mângâieri în părți știute și locuri noi, începând în pat și terminând pe salteaua mutată pe covor. Ea îl acceptă cu toți porii, cu toată
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în stil Commedia dell'Arte. Povestea lui Belfagor arcidiavolo, care și-a luat nevastă, se mai citește azi pentru tîlcul ei. Se simțea lezat și gata de răspuns ironic atunci cînd era, totuși, omis dintre scriitori. Cu titlu de paranteză anecdotică dăm un fragment dintr-o scrisoare în care Machiavelli îi scria lui Alamanni (scriitor și om politic), în 1517: În aceste zile am citit Rolando furioso de Ariosto, apărută în ultimul an; într-adevăr poemul este frumos în toate părțile
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cu har de la Dumnezeuʺ, apropiat de Ion Creangă prin vocație și scriere, cum îl vede Spir idon Vanghele, un condei care din „lirismul discret și ușor iron ic își dă mâna cu simplitatea expresieiʺ, făcând și refăcând istoria, înglobând „intertextul, anecdoticul, evocarea, ruptura cron ologicăʺ - care, în cazul de față duce și mai direct către „leitmotiv, jurnal și monolog interiorʺ dar și interogație și acuza re î l completăm pe Theodor Codreanu care apreciază la realizatorul de romane „stilul indirect liber
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
faimos diletant autor al câtorva studii despre etrusca disciplina. În mai puțin de o săptămână izbutise să reconstituie perimetrul bătut de ploaie și interpreta acum simbolismul spațiului unde căzuse trăsnetul. - Dar anchetele și cercetările acestea n-au decât o valoare anecdotică, continuase Profesorul. Singurul lucru grav este decizia doctorului Rudolf de a începe experiențele de electrocutare îndată ce vor completa dosarul prin câteva convorbiri cu dumneata. - Dar ce le-aș putea spune mai mult? întrebă. - Asta n-o știe nimeni. Poate că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Papadopol și Dimitrie Marmeliuc), O. oferă o rubrică specială cu texte clasice propuse spre traducere în școală. Dacă recenziile care semnalează ultimele apariții editoriale în domeniu susțin ținuta științifică a revistei, o coloratură mai puțin sobră au paginile distractive și anecdotice semnate de G. Popa-Lisseanu. O. și revista „Favonius” își încetează simultan apariția, pentru a lăsa locul unei noi publicații de specialitate, „Revista clasică”. A.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288594_a_289923]
-
Anatole France, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1921: "Arătați-mi hainele oricărui popor și îi voi scrie istoria" (apud I. Guenther, 2004, 10) sau cea a istoricului francez Fernand Braudel (1979/1984, 77): Istoria costumelor este mai puțin anecdotică decât pare. Ea pune toate problemele; pe cea a materiilor prime, a procedeelor de fabricație, a costurilor de producție, a imobilității culturale, a modei, a ierarhiilor sociale. Cât se poate de schimbător costumul indică pretutindeni, cu înverșunare, opozițiile sociale. [...] dar
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
fost desemnat Leonid Boicu, iar echipa constituită - din care făceau parte, între alții, V. Cristian și Al. Vianu (de la București), numiți coresponsabili la rugămintea coordonatorului, ultimul pentru partea „sensibilă” de istorie contemporană - a și purces la lucru. Trecând peste partea anecdotică a relatărilor privind, de pildă, dezbaterile colocviale româno-sovietice pe tema proiectului în derulare (avându-i ca protagoniști pe Al. Vianu și pe amicul său Erusalimski), să reținem că, în anul imediat următor, L. Boicu a realizat un studiu și a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pilula stau mărturie. Cât despre decretele de aplicare, acestea vor avea nevoie de cinci ani ca să apară, fiind frânate de Jean Foyer, Ministrul Justiției, care nu vede în contracepție decât o "desfrânare raționalizată". În 1967-68 a mai existat un fapt, anecdotic, cu siguranță, însă grăitor cu privire la forța conservatorismului: reglementarea severă și minuțioasă a vieții în campusurile universitare. Băieții nu au acces liber la camerele fetelor și viceversa, fapt ce a cristalizat nemulțumirea acestora. "Era una dintre acele interdicții absurde pe care
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Argumenta?ia lui Weber se aplic? � cu pre?ul unei u?oare transpuneri � celor dou? solicit?ri la care a cedat pe r�nd, nu f?r? remu?c?ri: ?tiin?a ?i politică. ?i nu e vorba de chestiuni anecdotice, fiindc? ele au avut consecin?e directe asupra istoriei institu?ionale a disciplinei �n Germania lui Wilhelm al II-lea. 4. Opera de epistemolog ?i de istoric al civiliza?iilor nu ne poate face s? uit?m c? Weber a
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
dezamorsată totuși de sugerarea unui chietism oriental, atins prin dobândirea bucuriei contemplației, după procedeul hazului de necaz. Mărunta imagerie prozaică e investită, fără patos sau poză, cu semnificații ale interogației asupra rosturilor ultime, schițate cu nerv și curmate brusc. Colorată anecdotic, lirica lui P. este de regulă nonnarativă: vădește performanța obținerii unui maxim de conotație cu un minim de anecdotică și de narație. Ecouri din - sau omologii cu - poezia unor autori din generații mai vârstnice (atât de diferiți între ei, precum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
prozaică e investită, fără patos sau poză, cu semnificații ale interogației asupra rosturilor ultime, schițate cu nerv și curmate brusc. Colorată anecdotic, lirica lui P. este de regulă nonnarativă: vădește performanța obținerii unui maxim de conotație cu un minim de anecdotică și de narație. Ecouri din - sau omologii cu - poezia unor autori din generații mai vârstnice (atât de diferiți între ei, precum Tudor George, Mircea Ivănescu și Leonid Dimov) sunt perceptibile pe alocuri. De filiație dimoviană este, de pildă, amplul poem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
în unele cazuri. Privind mai atent, întrezăresc totuși o dificultate. Acest tip de conducător nu este doar ieșit din comun, el ne apare a fi de natură arhaică. Ai crede că este specific societăților de odinioară, deci de interes pur anecdotic pentru timpurile noastre. Nu vedem încă, în ciuda oricărei așteptări, că el se menține și se răspîndește? Nu se pune problema de a-i pune aureola vreunei virtuți care l-ar face imun la uzura istorică. Dar trebuie să acceptăm conducătorul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Rândunica”, uneori semnând și cu pseudonimul I. C. Frunză. În nuvele, povestiri, schițe P. se străduiește - într-o măsură după modelul lui I. S. Turgheniev, din scrierile căruia și traduce în „Tribuna” - să lase în urmă făgașul prozei anecdotice, didacticiste, încercând un registru narativ axat pe atmosferă: Logofătul Matei (1887), Niță dragă (1888), Schițe (1893), La târg (1895). Acest ardelean, care poate extrage zolist „documente” din viața periferiei brașovene (Țica lui Coderiște), se simte în largul lui și când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288660_a_289989]
-
viziunii”, „asperitățile” limbajului, pe alocuri frust, violent, asociații insolite de cuvinte ori schimbări bruște de registru stilistic, „semnul notației proprii”, în opinia lui P. Constantinescu, apropie lirica lui B. de expresionism ori de suprarealism. Cetatea lui Bucur (1940) combină elementul anecdotic cu tragicul, ironia cu parodia, retorica și prozodia cântecului de lume cu imagini de factură expresionistă, în încercarea de a surprinde viața pestriță a capitalei bucureștene, o cetate-bâlci pitorească și plină de viață. Următoarele volume publicate în țară, inconsistente valoric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
I s-au acordat Premiul Asociației Scriitorilor din București (1982), Premiul Uniunii Scriitorilor (1995, 2003). În ciuda a numeroase ecouri critice pozitive (notabilă e, bunăoară, valorizarea făcută de Laurențiu Ulici: „Bun povestitor, el încearcă să corecteze chiar tradiția, eliberând-o de anecdoticul și pitorescul ce o umpluseră de-a lungul câtorva decenii, de la Panait Istrati până azi”), literatura lui T. e un caz de involuție în raport cu niște premise oricum nu strălucite. Dacă scrierile publicate înainte de 1989 dețin o formă rezonabilă, majoritatea a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
Bogdan ULMU Pagini dintro istorie subiectiv anecdotică a teatrului românesc Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României ULMU, BOGDAN Pagini dintr-o istorie subiectiv-anecdotică a teatrului românesc / Bogdan Ulmu. Iași : Junimea, 2015 ISBN 978-973-37-1879-6 792(498)(091) Redactor: Viorel DUMITRAȘCU Coperta colecției: Vasilian DOBOȘ Tehnoredactor: Florentina VRĂBIUȚĂ
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
artist, dar iertați-mi pofta de rîs, fraților, și lăsați-mă să vă povestesc, cu gura & pana lui Candid, o reprezentație în care interpretul lui Chiriac din Noaptea furtunoasă, a ajuns cam... băut la spectacol. E o scenă antologică de anecdotică teatrală! Am citit, la viața mea, cum zic maneliștii, și amintirile sufleorului Caragiale, și "vinurile" lui Iancu Brezianu, și Massoff, și amintirile lui Gaby Michailescu, și Radu Miron, și Florin Scărlătescu, și H. Nicolaide, și Dumitru Furdui, și Ion Focșa
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de ședințe, au apărut angajați ai teatrului cu figuri sobru-indignate. Au fost arătate faptele. Au vorbit toți factorii de decizie, plus vreo doi colegi scandalizați ai transfugului. Consecința părea clară. Dar... (De cîte ori apare acest dar în istoria noastră anecdotică?! Des, dragi colegi și lectori! El este solul nesoporific al imprevizibilului, nu?...). Revenind: ...dar, cînd să se supună la vot excluderea lui Buju, ușa se deschide larg și intră grăbit... însuși virtualul exclus! Vă rog să mă scuzați, știți doar
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]