974 matches
-
studiu consacrat unui Eminescu dincolo de Heidegger, plombat în orizont platonician. Așadar, o grilă inedită de lectură, referințe înalte și o metabolizare a temei Într-un context care îl scoate pe autorul Odei în metru antic din balcanism, ignorând mizeriile criticii anecdotice. Sau cehul Milan Kundera, invitând la o dualitate interpretativă, elogiind "splendoarea ușurătății". Pensând gospodărește coincidențe, Theodor Codreanu rămâne ferm: deplânge antimetafizica postmodernismului (privat de sacru) și e convins că scrierile lui Kundera ating "ethosul transmodernității" (vezi De ce Kundera nu e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nici o descriere a locurilor și nu reține date nici măcar despre școala în care funcționează. Nu-i chip să-i afli programul unei zile, nici ce mânca, nici ce bea, nici cu ce se îmbrăca. Evită pitorescul sub orice formă și anecdoticul. Își notează uneori "escapadele" (un bal, o petrecere), dar fără amuzament și voluptate. Detestă bârfa, vulgaritatea și "se apără" de femei "frecventând mai multe dintre ele". "Vâjâielile" cu câte una singură sunt tot atât de rare ca și "întâlnirile de gradul trei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
artistului la tinerețe (1999), carte mult mai eterogenă, marcând o prelungire a meditațiilor etice (Despărțirea, Conspirația tăcerii, Nastratinul colectiv), o radicalizare a crizei interiorității (Dihanii azurii și litanii, Dark Ages, Casa), dar și o surprinzătoare pactizare cu prozaicul și cu anecdoticul, în poeme ca Recviem, Peștișorul de aur sau Artiștii patriei mele. Pe aceleași coordonate se distribuie și versurile din Zestrea de aur (2002), ultimul act al unei poezii autentice, în care eticul și esteticul devin aproape inseparabile. SCRIERI: Un război
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
granițelor dintre genuri și specii, eliberarea de poeticile rigide și, nu în ultimul rând, ingenioase modalități de a concilia „esențele de realitate” cu „imitațiile de realitate”. Nu numai în ciclul Florilor de mucigai, în care este evidentă o anumită epicitate anecdotică, dar și în alte împrejurări (să ne gândim doar la unele poeme din Cuvinte potrivite), autorul a mizat din plin pe un anumit „proteism material” și pe o retorică a accesibilității, care pot fi interpretate ca tot atâtea strategii de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Parcă avea un beteșug, Parcă ieșise-atunci dintr-un coșgiug Și, mai abitir, Venea din cimitir, Ca o momâie. I se strâmbase ceva Și parcă puțea A tămâie. Săteanul dete bici. — „Ce cauți noaptea, cernită, pe-aici?”... (Ucigă-l toaca) Caracterul anecdotic al poemului este cât se poate de evident; stilul indirect liber alternează cu cel direct (notarea frustă a dialogurilor accentuează distanțarea de lirism), iar impresia de spontaneitate și directitate devine covârșitoare. Totuși nu (numai) de aici provine „dublul efect” sesizat
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
poeți, se poate întrezări aici și „tentația (rămasă de altfel fundamentală) a demistificării literaturii înseși”382. Volumele următoare, anterioare ciclului La Lilieci (Poeme, Moartea ceasului, Tinerețea lui Don Quijote, Tușiți), vădesc aceeași înclinație demistificatoare, susținută, de astă dată, de suportul relatării anecdotice și de înlănțuirea ingenioasă a silogismelor care conduc mai totdeauna către o concluzie năstrușnică 383. Nu vom insista foarte mult asupra acestor aspecte, întrucât ne-am propus ca, în cele ce urmează, să analizăm mai cu seamă strategiile depoetizării din
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în măsura în care își exhibă simplitatea și transparența. Există așadar suficiente argumente pentru a afirma că, și de astă dată, ne aflăm în prezența unui exemplu tipic de poezie metatranzitivă. Extensia textelor, avântul cu care vocea naratorului se lansează în ocazional și anecdotic, valorificarea biograficului, „retragerea melancolică a autorității regizorale”393, constituie în fond tot atâtea indicii că, în ciuda aparențelor, Marin Sorescu rămâne un autor extrem de abil când vine vorba de mimarea directității și a transparenței. Un poem semnificativ în acest sens este
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
înclinată să distrugă orice punte între semn și referent, făcând din limbaj un cod pentru inițiați. În legătură cu cel din urmă aspect, s-a discutat pe larg de vădita înclinație a lui Marin Sorescu spre „sfidarea lirismului modern, care elimină epicul, anecdoticul și abstractizează, de regulă, simbolurile”398. Nu vom insista foarte mult asupra acestor apecte, întrucât riscăm să repetăm anumite lucruri îndeobște cunoscute, însă nu ar fi cu totul lipsit de interes să ne întrebăm dacă textele adunate în La Lilieci
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Nicolae Manolescu caracteriza Georgicele în felul următor: „E vorba de douăsprezece scurte poezii, care reconstituie, oarecum în felul lui Petre Stoica din Un potop de simpatii, dar împingând sarcasmul și parodicul mult mai departe, universul deruralizat al satului contemporan. Intenționat anecdotice, utilizând clișeul jurnalistic, poanta și calamburul, (...) aceste poezii sunt spirituale fără să fie profunde”410. Ceea ce trebuie să fi părut însă extrem de subversiv în perioada respectivă este tocmai sarcasmul distrugător al acestor texte, în care cititorul putea identifica sloganuri și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și de o serie de distincții, ca, de pildă, aceea dintre cititorul real și cel ideal, dintre cititorul tradițional și cel modern, inocent și avizat etc. Nu încape îndoială că, din perspectiva unui cititor inocent, apropierea poeziei de proză, de anecdotică, de limbajul uzual riscă să creeze perplexitate, tocmai în măsura în care clatină prejudecăți adânc înrădăcinate. Altfel stau lucrurile în cazul cititorului ideal (acela care constituie, după cum au demonstrat teoreticienii receptării, un fel de dublu ficțional al autorului). Pe acest palier, intenției auctoriale
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și practicate până târziu, în Evul Mediu. În legătură cu utilizarea mătrăgunei, lui Dioscorides i se atribuie prioritatea în privința utilizării termenului de anestezie. Dar, orice istoric riguros al anesteziei îi va revendica începutul, va trebui să țină seamă - desigur într-un sens anecdotic - că această «specialitate» a apărut încă de la apariția biblică a femeii pe pământ ! Creatorul, «primul anestezist», înainte de a fi chirurg, l-a „adormit” pe Adam pentru ca, «operându-l», să o creeze din coasta sa pe Eva., dar, secretul acestui gest
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
în epocă, o priincioasă înrâurire asupra publicului pentru care scria. Elena Văcărescu i-a închinat o elegie - À la mémoire de Claymoor. Superficial și efeminat apare deseori C. în cronicile lui mondene în stil parizian, scrise în franțuzește. Maniera e anecdotică, descriptivă. Indiferent de subiectul abordat, el urmează un tipic de la care se abate rareori: întâi un tablou de natură schițat în imagini artificioase, mitologizante, apoi câteva galanterii către cititoare, în fine, „la vie mondaine”: recepții, dineuri, serate, baluri, „le five
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286297_a_287626]
-
are în centru un personaj care, asemeni lui Werther, de pildă, este un gen proxim, o paradigmă pe care literatura o propune vieții, nu invers. Fascinația echivocă a personajului este întreținută de jocul lecturilor concurente pe care le stimulează: cea anecdotică, cea simbolică și cea livrescă. Li se adaugă tensiunea calculată a relației dintre personaj și cel pe care C. îl numește echivoc Biograful (spre a se înscrie pe sine în propriul scenariu fictiv). O interpretare interesantă a cărții, aparținând lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
un grup uman vizibil prin amprentele stilistice ale indivizilor care îl compun, indivizi a căror identitate și psihologie se precizează prin urmele scriptice pe care le lasă; o comedie a unei umanități cenușii și mărunte care se consumă într-o anecdotică spartă în sute de cioburi. Sunt exploatate efectele literare ale mecanicii rudimentare, sugrumată de șabloane, reglând activitatea cotidiană a indivizilor, sunt surprinse automatismele de limbaj și de gândire, suspiciunea generalizată, uniformizarea identităților. I. complică materialul la nivelul structurării, spărgând cronologia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287614_a_288943]
-
măcar în vedere ideile și soluțiile liberale clasice, ca să nu mai vorbim de a le încerca. în plus, ideile despre un spațiu individual special, privat, al drepturilor individuale inalienabile, par să aibă slabe rădăcini în cultura românească. O mică dovadă anecdotică. în 1972-1973, când scandalul Watergate făcea ravagii în Statele Unite, eu și soția mea făceam cercetări în Republica Socialistă România. Pentru noi a fost în același timp un motiv de surprindere și îngrijorare să descoperim că aproape toate cunoștințele noastre din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
pe care le aveau toți intelectualii din exil. Evocând una dintre întâlnirile obișnuite de la cafeneaua „Corona”, Virgil Ierunca vorbește despre solidaritățile care ar fi fost imposibile în țară și care sunt dificil de realizat în exil, comunicarea limitându-se la anecdotică. „Vorbesc mult, vorbesc prost despre utilitatea patetică sau inutilitatea pur și simplu a întâlnirilor noastre. Cred că a veni în grup înseamnă a-ți asuma riscurile grupului, a comunica, a converti întâlnirea. Or, noi nu ne întâlnim decât după ce ne
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de Kirk este tratația oferită la întâlnirile lui Ceaușescu: dacă la început pe masă se găseau bomboane de ciocolată și un suc „dulce, grețos”, în ultimii ani bomboanele nu mai apăreau decât în cazul unor vizitatori străini importanți. Deși istoria anecdotică este extrem de importantă și poate scoate la suprafață dimensiuni subtile ale unor evenimente, insert-urile acestea „de atmosferă” sunt într-o proporție suficient de redusă pentru a nu acoperi tema principală a lucrării și a nu arunca în senzaționalism diplomatic
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
avea nimic În comun cu ceea ce ar putea trece drept talent, progres, speranță sau perfecționare, nimeni nu ar vrea să fie prost”. Câțiva autori au Încercat să scrie această istorie, dar dintr-un punct de vedere ironic, umoristic sau pur anecdotic, care o bagatelizează. Sunt și excepții. Cărți precum The March of Folly de Barbara Tuchman, o istorie a prostiei politice, sau On the Psychology of Military Incompetence de Norman Dixon o demonstrează. Însă, În general, burlescul a pus În umbră
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Majoritatea americanilor cred asta, Însă mult mai puțini europeni. Poate cineva construi În mod eficient un vis bazat pe un sentiment al riscurilor și vulnerabilităților globale comune? Elitele europene cred că da. Publicul european este mai puțin sigur, cu toate că evidența anecdotică sugerează că sunt mai inclinați decât oricare alte popoare din lume să Încerce. Totuși, aici, În America, unde 253 de milioane de indivizi au fost crescuți Într-un optimism etern și fiecare socializat să creadă că poate să răzbată În
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
nume... Moștenitori ai unei adevărate arte a compromisului, facem din morală un joc în plastilină, pe care o modelăm până acolo unde capătă forma care ne convine. Dacă la asta adăugăm talentul nostru de a trimite totul în banc, în anecdotic, în istorica noastră capacitate de adaptare la situație, în brațele unei filosofii a nesfârșitei negocieri cu propria-conștiință, a unei etici care îți oferă un fior mioritic, bun de folosit la nevoie... * * * Incapacitatea de a rosti corect cuvintele vinovat-nevinovat, este punctul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
limbi fuzionante). Problema oscilației limbilor între caracteristici de tip acuzativ și caracteristici de tip ergativ a atras atenția mai ales cercetătorilor care s-au ocupat de limbile ergative, rezultatele lor fiind uneori divergente. În introducerea cărții sale, Dixon înregistrează situația "anecdotică" privind încadrarea tipologică a limbii georgiene, apărută ca urmare a faptului că în această limbă se manifestă tendința de trecere de la sistemul ergativ la sistemul acuzativ: Hewitt (1987) susține că e o limbă ergativă, subliniind însă complexitatea fenomenelor de marcare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ca manieră și stil, este alcătuită din câteva zguduitoare reportaje, în tradiția și sensul acordate de Egon Erwin Kisch acestui gen literar. Lupta pentru pâinea cea de toate zilele, pentru supraviețuire impresionează prin nuditatea relatării; fără glazura epicului sau a anecdoticului, senzația de autentic devine mult mai pregnantă. Următoarele scrieri - microromanul Vițelul de aur (1949), care continuă cu Izgonirea din rai (1956), nuvelele Cuptorul nr. 3 (1950), Linia de foc (1950), Erupția (1951), Mama (1951), Poveste de dragoste (1951) - sunt doar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289641_a_290970]
-
povești, în care creier și sânge, instinct și rațiune se hăituiesc reciproc tânjind după un echilibru, căutând cu încăpățânare armonia. Filmul Năpastei e șansa memoriei de a avea conștiință. Sub actualul deziderat, personajele nu se mai raportează la fabulă, la anecdotică, ci la un criteriu moral în care viața a dezgolit cu durere plăgi cicatrizate, tulburând cu spasme aceste ființe aflate în căutarea unei explicații a suferinței, în căutarea unei înțelegeri de viață între religiozitate și erotism. De fapt, un film
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fost desemnat Leonid Boicu, iar echipa constituită - din care făceau parte, între alții, V. Cristian și Al. Vianu (de la București), numiți coresponsabili la rugămintea coordonatorului, ultimul pentru partea „sensibilă” de istorie contemporană - a și purces la lucru. Trecând peste partea anecdotică a relatărilor privind, de pildă, dezbaterile colocviale româno-sovietice pe tema proiectului în derulare (avându-i ca protagoniști pe Al. Vianu și pe amicul său Erusalimski), să reținem că, în anul imediat următor, L. Boicu a realizat un studiu și a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
timp după dispariția lui, iar din proiectatul roman Din amintirile unui derbedeu s-au păstrat doar câteva fragmente), C. a publicat în „Universul literar”, „Viața literară”, „Capricorn”, „Gândirea”, „Vitrina literară” și „Tiparnița literară”. Proza lui C. se reține nu prin anecdotică, ci prin atmosferă. Stilul, marcat de dificultăți de exprimare sau de erori gramaticale, este într-o mică măsură apt să contureze o mișcare epică. Narațiunile apar descompuse în scene, în fotograme ale faptului mărunt, sesizat analitic cu atenție la detalii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286419_a_287748]