971 matches
-
Câteva duc cadavrul și celelalte întovărășesc spre tainele unei deschizături. Convoi lugubru. Probabil că în ceată, fiecare își are rolul sau. Unele jelesc, altele țin stindardele furnicești, altele pregătesc discursuri. Și parcurg distanța mișcând harnic piciorușele. Ceea ce trebuie să fie anevoios și obositor. Din nenorocire, pentru uzul lor nu s-a înființat încă tramcare, să poată duce, comod și ieftin, toată familia deodată. Am cunoscut un bătrân armean, numit Garabet, de-abia tîrîndu-și picioarele după dânsul. Putea fi dat ca exemplu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
colinele, cabanele, cerul nu sunt decât creații ale imaginației mele, și mă tem că se va dărâma totul după plecarea mea. Am urcat cu Viky pe Ciracman. Ioana n-a venit cu noi, căci o obosește cel mai mic drum anevoios. Și poate că-i era dor să rămâie măcar două ore singură sau poate că eu îmi închipuiam că îi era ne-cesară această singurătate, căci mă atrăgea perspectiva din vârful Ciracmanului, sau posibilitatea de a face o plimbare numai cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o vale îngustă, având grijă ca sarazinul Brunello să meargă mereu înaintea sa. Au ajuns pe culmile Pirineilor, de unde privirile se puteau îndrepta spre Franța, Spania și cele două mări. De pe această înălțime ei au coborât iar pe un drum anevoios, într-o vale adâncă. Din mijlocul acestei văi se ridica un munte singuratic, făcut din stâncă tare, cu povârnișuri repezi și lunecoase, în creștetul căruia se afla un castel înconjurat de un zid de aramă. Iată fortăreața în care vrăjitorul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
monogramă, bere „Luther” (șampanie, într-una din zile)... Un efort vizibil pentru sensibilizarea Rebelului. Dar zadarnic. Vizavi, acesta rămânea în picioare, drept de parcă înghițise un băț. G. a căutat să-i prindă privirea, dar încercarea s-a dovedit grozav de anevoioasă. Doar de două-trei ori, ca într-o străfulgerare, a reușit, dar prea puțin pentru a crea, cât de cât, între ei o punte. G. mânca tacticos, cu poftă - după ce, intenționat, postise toată ziua -, sorbind, din vreme în vreme, câteva guri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
în viață, iar nu când moare! Mulți varsă lacrimi și pentru vii și pentru morți de ochii lumii.... Dumnezeu a creat plantele, animalele și făpturile umane, să-și fie de folos unele celorlalte. De-am ști cât de grele și anevoioase sunt unele începuturi și cât de pline de obstacole sunt drumurile care urmează am înăbuși în fașă unele idei... Dar mai bine nu! Cine nu riscă nu câștigă, se știe! Ceapa nu poate fi consumată la adevăratul ei bun gust
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
gară. De fapt, era o haltă unde opreau câteva trenuri vechi, destinate navetiștilor. Celelalte trenuri noi și impunătoare își continuau nepăsătoare drumul fără să ia în seamă micul popas. Alina se grăbea și de aceea a ales drumul scurt și anevoios care nu prea era folosit pe o astfel de vreme. Trenul trebuia să sosească și dacă ar fi mers pe drumul pietruit n-ar fi ajuns la timp. De vreo săptămână un vis o chinuia, dar îi dădea în același
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pentru câteva secunde mintea se risipi. Se maturizase brusc, privind viața cu alți ochi. Tata avea acum nevoie de sprijin, iar ea se simțea obligată să-l ajute să depășească momentele grele pentru a putea ca împreună să străbată drumul anevoios și ascuns al vieții. Cîmpean Flavia, clasa a VI-a Școala „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca Cluj profesor coordonator Gabor Elena Dans cu îngerii Un înger alb, ca sticla, cosea cu fir de viață rana sângerândă a cerului. Și eu simțeam că
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
oglindit chipul meu în loc de cel al Licornului. De fapt, nici măcar al meu nu părea să fie, dar eu știam că era al meu, așa cum uneori în vise intuiești cine se ascunde în spatele unui chip necunoscut. Astfel, desprinderea din vis era anevoioasă ca o întoarcere din moarte; era perioada când am cunoscut-o pe ea.... Cu doi ani în urmă. Prima zi în rezervație. Întâlnirea Am întâlnit-o în dreptul casei Aspidei. Eram cu prietena mea, cea care m-a adus aici. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
muzică sau poezie, ea ca avatar al muzicii într-o gamă de tonuri infinitezimale, ce adesea sunt imperceptibile în sunetul lor. Poezia a existat dintotdeauna ca formă muzicală, ca prelungire sau întregire a acesteia; cu cât receptarea ei devine mai anevoioasă, cu atât muzica este mai interiorizată, fericirea adusă de ea e mai profundă. Dacă avem pe ce s-o proiectăm sau cu ce s-o relaționăm interior, ea poate aduce extazul. E drept că muzica poate provoca mai lesne aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spațiul de nesuportat. Un vînt sălbatic, răsărit din senin, culcă la pămînt întreaga vegetație. Era un haos de sfîrșit de lume. Dar ploaia, binecuvîntata ploaie, întîrzia să apară. Ar fi fost mai înțelept să-și găsească adăpost. Oricum, înaintarea era anevoioasă. Abia dacă aduna doi-trei pași avans, cînd furtuna uscată îl trîntea la pămînt cu o forță căreia nimic nu i se putea opune. Țărînă ridicată în văzduh îi intra în ochi și în gură, iar părul răvășit era îmbîcsit de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de oaspeți a mânăstirii. Poate că, la acea oră, se Întorsese deja de la lecțiile sale din Schola franciscanilor, spera priorul. Într-adevăr, omul era acolo, acoperind cu note un codice gros. În jur, alte volume deschise. Părea cufundat Într-o anevoioasă comparare a unor scrieri diferite, asupra cărora adnota glose. Cănd Îl zări, se opri pe dată, Închizând codicele pe care scria. — Salutările mele, messer Antonio, zise Dante. Și Îmi cer iertare dacă venirea mea Îți Întrerupe lucrarea, adăugă el arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
messer Alighieri, și poate că la asta ne gândim cu toții. Nu numai dumneata ai scrutat printre umbrele acestui mister, ci și conștiințele noastre au fost tulburate de cele Întâmplate, iar mințile noastre, ca și a dumitale, s-au aplecat asupra anevoioasei cercetări a adevărului. Dar, la fel cum inteligența domniei tale s-a vlăguit pe calea spre soluție, nici ale noastre nu au izbutit să ajungă la nici o concluzie, În afară de aceea amară că moartea s-a interpus În drumul unui proiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
făcuse mai uscat, înțepându-le obrajii. Pe la jumătatea scării, un arab bătrân, lungit lângă perete, îi întrebă dacă n-au nevoie de o călăuză, dar fără să facă vreo mișcare, ca și cum le-ar fi cunoscut, din capul locului, răspunsul. Scara, anevoioasă, în ciuda mai multor paliere de pământ bătătorit, nu se mai termina. Pe măsură ce urcau, perspectiva se lărgea, iar ei se înălțau într-o lumină tot mai vastă, mai uscată, mai rece, prin care străbăteau, cu o limpezime desăvârșită, până și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
arate că nu e primejdios, că nu are arme. Dar străinul nu înțelese. Atunci Auta porni la noroc spre turn. Străinul însă nu-l opri; în loc să se arate mânios, porni și el străduindu-se să-l urmeze cu umbletul său anevoios. Sclavul își dădu seama și încetini pașii, privind mirat trupul firav îmbrăcat cu haine argintii care se mișca încet ca și cum ar fi avut la picioare lanțuri grele de rob. Când ajunseră lângă turn, străinul rosti ceva în limba lui stranie
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
instituții, care, în anumite perioade, în viața de zi cu zi, și-au revărsat generozitatea sau căldura sufletească asupra celui ce schițează aceste rânduri și fără de a căror intervenție ducerea la bun sfârșit a acestui roman ar fi fost mai anevoioasă: Doamnei Magdalena Bedrosian, doamnei Constanța Buzea, doamnei Nora Iuga, doamnei Dora Stănescu, Domnului George Bălăiță, domnului Dan-Silviu Boerescu, domnului Alexandru Condeescu, domnului Gerhardt Csejka, domnului Ștefan Damian, domnului Horia Gârbea, domnului Florin Iaru, domnului Gheorghe Iova, domnului Nicolae Manolescu, domnului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pufoasă, asortată cu lumina difuză pe care reușea, cu ultimele puteri neadormite, să o răspândească în jur. Apusul...sfârșitul. Va avea și sfârșitul acestor căutări aceeași frumusețe? Același spectacol fascinant care o va face să uite toată suferința acestui drum anevoios? Întinse mâna spre razele calde ale soarelui care o atinseră delicat. „- Unde ești? De ce te ascunzi?” Urmări soarele până dispăru după linia orizontului. Nu vedea ca pe o pierdere această retragere impozantă a mândrului soare, poate pentru că știa că va
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
bărbii: — Sunt prea bătrân, prea bolnav, prea sărac pentru a mai putea să mă târăsc pe drumuri sau pentru a înfrunta marea. Oare n-a spus Profetul: faceți cele ce sunt lesnicioase pentru voi și nu umblați zadarnic după cele anevoioase? Hamed se lăsă înduioșat de soarta grădinarului și, cu riscul de a-l supăra pe șeic, rosti cu glas modulat un verset încurajator din surata 1 femeilor: — „...ân afară de neputincioși, bărbați, femei și copii, care nu au nici un mijloc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
șir să dezmierd copilul și pe mama sa, să-i contemplu pe amândoi în gesturile de zi cu zi, mai cu seamă la alăptat, care mă emoționa mereu. Așa că n-aveam deloc chef să-i trag după mine pe drumurile anevoioase ale pribegiei. Nici spre Florența, nici măcar spre Tunis, așa cum mi se sugerase în anul acela, în niște împrejurări ciudate. Mă aflam într-una din zile la cardinalul Giulio, cu puțin timp înainte ca el să plece spre Toscana, când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
prin mulțime, respirând adânc. „Slicha“, spunea iar și iar, de fiecare dată îndepărtând ferm din cale un umăr sau un braț. „Scuzați-mă.“ Părul său era gri-argintiu, pieptul îi era dezgolit; nu era mai tânăr decât prim-ministrul. Această înaintare anevoioasă prin mulțime îl epuiza, gulerul cămășii i se umezea de transpirație. Arăta de parcă ar fi încercat să prindă trenul. Acum se apropia de rândurile din față și încă avansa. Gardianul în haine civile din rândul al treilea fu primul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pacea să se pogoare, fără ca dreptatea să se realizeze, fără ca situația fiecăruia să se îmbunătățească". Pentru că, precizează profesorul Salazar, proletariatul socialist, caută "pacea în lume" printr-o revoluție mondială, în timp ce creștinismul crede în "pacea lui Hristos", realizabilă numai printr-o anevoioasă ascensiune spirituală a fiecărui ins în parte. Critica pe care o face iluziilor create în jurul ideilor de muncă, bogăție și putere - iluzii care provoacă și susțin agitațiile muncitorești de pretutindeni - o vom regăsi în întreaga sa activitate economică și socială
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care vine să promită minuni, în orice caz vă voi spune că, dacă nu obținem rezultate în douăzeci și patru de ore, am credința că vom începe să le percepem înainte să treacă douăzeci și patru de zile, dar lupta va fi lungă și anevoioasă, reducerea noii peste albe la neputință va cere timp și va costa multe eforturi, fără a uita, ah, fără a uita, capul blestemat al teniei, acela care se află ascuns oriunde, atâta timp cât nu-l descoperim în interiorul dezgustător al conspirației, atâta timp cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
exacte, nu a înțeles un lucru elementar, cunoscut și arhicunoscut; că drumul cel mai scurt între două puncte este linia dreaptă. El a ales-o, parcă intenționat, pe cea întortocheată, cu alte cuvinte: calea cu cele mai multe cotituri, cu cele mai anevoioase serpentine. Precum un melc solitar, ce traversează Bulevardul Magheru ducându-și lent și nesigur pe celălalt trotuar singura avere cochilia, așa și el, tot solitar, cu o întârziere de patru-cinci ani, plus încă o jumătate de oră, își va duce
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
moștenire o tinichea pe care singur ți-ai legat-o de gât! Nu-mi închipui când vei scăpa de ea. Ți-au pus-o la dosar și acolo va rămâne ferecată pentru încă multă, multă vreme! Urmă o pauză destul de anevoioasă și enigmatică, timp în care Bidaru știa precis că acest om calm, cu o vastă experiență în spate, își formulează în minte discursul final. În definitiv, de ce nu iei exemplu direct de la natură? Natura e ca o carte deschisă. Dacă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
băltoaca ce acoperea calea spre viitorul de atunci, încă necunoscut. Cum era și normal, cu timpul s-a format o scurtătură ferită de noroi, iar trecătorii care au ales acest traseu, în loc să parcurgă în plus un drum lung, cotit și anevoios, pierzând timp prețios și energie, acum, au posibilitatea să ajungă unde și-au propus pe un drum mai direct și mai curat. În momentul când noi am deșertat printre primii canciocul cu amestec de ciment și piatră, știam precis că
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în ochii lui, căci sentimentul de dragoste este universal, nu-i așa? Amor omnibus idem1, ar fi spus Vergiliu. Însă asta-i ceea ce nu înțelege deloc lumea, lume care îmbracă totul într-o platoșă de tipare rigide și de rigori anevoioase! În aceste rigori și tipare, la început, s-a aruncat și Silvestru, exact ca într-o piscină, cu capul înainte și cu ochii închiși, căci trupul său știa ce își dorește cu ardoare, însă mintea îi respingea justificările. Se simțea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]