1,454 matches
-
definind condiția geniului. Fascinat de creația populară, M. Eminescu a cules folclor și l-a prelucrat, între altele și mitul Zburătorului, pe care l-a versificat în poem, prin visul fetei de împărat, care-și imaginează întruparea tânărului în ipostază angelică și în ipostază demonică. Acest mit este un imbold pentru visare, aspirație, revelația idealului, care colaborează cu motivul Luceafărului (astru simbolizând spiritul pur) și se integrează marilor valori romantice. În poem, filosofia populară (credințe, practici magice, tradiții) se contopește cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
din soare și noapte, Luceafărul având acum "un mândru chip", cu "negru giulgi". Din aceste portrete rezultă apartenența tânărului la cosmos (prin origine) și la natura terestră (prin înfățișare). Fata ar dori veșnicia, dar se teme de necunoscut și tânărul angelic va deveni un demon. În prima întrupare, Luceafărul are înfățișarea angelică a unui tânăr, fiu al cerului și al mării: Iar cerul este tatăl meu/ Și mumă-mea e marea". El o cheamă pe fata de împărat în lumea lui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
negru giulgi". Din aceste portrete rezultă apartenența tânărului la cosmos (prin origine) și la natura terestră (prin înfățișare). Fata ar dori veșnicia, dar se teme de necunoscut și tânărul angelic va deveni un demon. În prima întrupare, Luceafărul are înfățișarea angelică a unui tânăr, fiu al cerului și al mării: Iar cerul este tatăl meu/ Și mumă-mea e marea". El o cheamă pe fata de împărat în lumea lui, să fie stăpâna apelor, dar fata îl refuză, simțindu-l "străin
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o proiecție a mamei." (s.n.)292 Consecințele relației armonioase dintre Raluca și viitorul poet se dovedesc cât se poate de productive. Până la finalul primei etape din creația eminesciană (1879, după argumentele lui Ibrăileanu), iubirea situată în cadrul feeric al naturii este angelică, având în vedere expresia lui Călinescu. Chiar pudică am completa noi. Nu este vorba aici de o reprimare a instinctului incestuos? Erosul eminescian este o amalgamare între iubire pentru Femeie și divinizarea Mamei protectoare. Comentariul lui Tudor Vianu la poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
portret de familie al scriitorului. Câmpul arhetipal Don Quijote are ca enunț emergent secvența "În craniul meu se mișcă spezele unei mori de vânt". Reprezentările arhetipale consecutive acestui câmp sunt moartea ca panaceu al nebuniei, eroismul ca formă a credulității, târfa angelică și banalitatea fatală. Ladima, am conchis noi, este dublul arhetipal al celebrului Hidalgo, un cavaler utopic din Bucureștiul interbelic. Următorul câmp este cel al lui Hamlet. Enunțul emergent sugerează un vag complex al Ofeliei: "Mă trag gândurile ca o apă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
afectează direct din primul moment, prin modalitatea subiectivă de inducție ideo-afectivă realizându-se înseși premisele intuitive ale psihodiagnosticului expresiei: • nevroticii impresionează prin perseverența și acuitatea trăirilor egofobe; • dizarmonicii psihopați, prin intenționalitatea acțiunilor maligne și insensibilitatea lor morală; • epilepticii, prin expresivitatea angelică, în contrast cu reactivitatea lor explozivă și vîscozitate ideatorie; • oligofrenii, prin inocenta lor sugestibilitate; • maniacii, prin tumultul psihomotor nepotolit și euforie contaminativă; • melancolicii, prin durere morală și autoacuzatoare; • schizofrenii, prin înstrăinare și demodulare ideo-afectivă; • deliranții, prin bogăția și fervoarea argumentării paralogice; • demenții
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
pe care i-o poate dărui Cora. Lucifer din Canișul divei, chiar dacă joacă ireproșabil în rolul Marelui Iluzionist, pare incapabil să accepte inepuizabila disponibilitate a ființelor umane de a se minți pe ele însele, redobândindu-și de mult uitata obârșie angelică prin adorația idolului generator de sublim numit Maria Callas. Ceea ce nu înseamnă că trece peste etapele și momentele mai puți avuabile din biografia ei artistică, că edulcorează ambiția, declinul și masca tragică a idolului în agonie. Bulversată și jignită de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
competenței și voinței forțelor reunite ale comisarului, procurorului, judecătorului de instrucție, grefierului, doctorului, avocatului ș.a.m.d. În fond, întreaga viață a protagoniștilor, "ciupiți" de morbul ficțiunii și problematizării, pivotează în jurul cazului declanșat de victimă, ubicuă și evanescentă, umană și angelică, identică și multiplă. Întru decelarea acestui vânat miraculos se întrec personajele romanului, probându-și fiecare permeabilitatea la dimensiunea invizibilă a realului, și implicit credința într-o nouă descindere a sacrului printre oameni. Ce-ar fi însemnat pentru urbe o reeditare
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mecanismului aparent al silogismului. Prin orbire devine compatibil cu revelația obscură a combinațiilor aleatorii, a jocurilor nedeslușite de semne. Ceea ce-i explică misiunea finală de a-l întâlni pe singurul locuitor de pe Strada Dreaptă, numitul Anania, convertitul la credința Vizitatorului Angelic, potențial nucleu de rezistență împotriva realiștilor furioși Judele Ștefan, înlocuit de trimisul imperial, va plăti cu viața complicațiile erotice în care va fi atras de nimfomana consoartă a procurorului. Presiunea haosului de care judele se plânge nu e străină de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
jucător epic și dramatic în postmoderna rezervație fără frontiere a scriitorului total. Ultimul Papă Așa cum nihilismul pozitiv și mesianic l-a născut pe Nietzsche, Horia Enescu, protagonistul din "Muntele viu" (Polirom, 1998) îl va naște pe Benedict, ca purtător supraindividual, angelic al semnelor unui nou început, scăpat de sub fatalitatea valorilor uzate ale libertății (tip terapia sexuală la care se expune Viola în cel mai recent roman). Din această disperată și sordidă băltire, gândirea și sufletele personajelor nu pot fi sustrase decât
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
preda copiilor de țărani, în școlile pe care le înființase, Tolstoi îi scria contesei Alexandra Tolstoi: „Atunci când intru în școală și văd mulțimea de copii zdrențăroși, murdari, slabi, cu ochii lor strălucitori și plini atât de des de o expresie angelică, se ridică în mine un sentiment de panică și oroare, aidoma aceluia resimțit la vederea oamenilor care se îneacăă“ (Citat după Paul Johnson, Intelectualii, traducere de Luana Stoica, Humanitas, București, 1999, p. 185.) 53 Citat după R. Monk, op. cit., p.
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
picturi rupestre, un poem e dedicat lui Paul Gauguin, altul relatează binefacerile unei Seri cu Dali ș.a. Culorile peisajelor sunt însă mai tari, aproape expresioniste, iar personajele trasate cu pasta densă a anxietății sunt din ce în ce mai ambigue, părând scindate între diafanul angelic și demoniacul terifiant: "De un timp după miezul nopții/ îmi cresc cornițe// Odată am fost în Sud/ am discutat probleme// Cineva mi-a spus Creștinismul/ e pe ducă/ l-am mângâiat pe umeri// Nu uita era miezul nopții/ aveam cornițe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
reangaja în lupta pentru atemporalitate. Aceasta e, de altfel, una între certitudinile transmise cu obstinație în discursul polifonic din Rezervația de îngeri (Editura Humanitas, București, 2013) admirabilă metaforă-simbol a poeziei înseși. Mizând, nu exclusiv însă, pe semnificațiile complexe ale figurii angelice (asociate când feminității, când umanului sau chiar poeticului), scriitorul își recapitulează, practic, marile teme ale poeziei, dar din varii perspective, într-o carte superbă despre frumusețe și urâciune, despre bucurie și suferință, despre candoare și prihană. În sfârșit, despre dez-limitare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
primul Rod și ultimul Jeu d'Amour, moartea, "cuvântul acesta atât de perfect", apare frecvent antropomorfizată: o întâlnim în ipostază de femeie cu ascendență baudelairiană, "Moartea-aceea cu râs frumos", și chiar ca un fel de Lolită, emanând în egală măsură angelic și demonic, suavitate și grotesc, senzualitate și spiritualitate: "! presimt cum va/ veni moartea (...) într-o dimineață/ ca aceasta, ducându-mă la apă am întâlnit o fetiță/ pe care ți-am arătat-o și ție,/ numind-o un pic depravată,/ căci
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Cu toții/ Noi prea-fericiții prea-hoții/ Pe toți ne mai doare o singură rană/ Cuvântul poem nu vine de la cuvântul pomană// Nesfârșit gândesc/ La un poem îngeresc/ Cu carne dulce-amară/ Precum înăuntru așa și afară" (Tatăl nostru). Spre finalul cărții, meditația asupra poemului angelic se prelungește, din ce în ce mai mult, în sfâșietoare litanie a unui spirit însetat de iubire ("Te iubesc// Aceasta este singura metaforă adevărată/ A poemelor mele") și, mai presus de orice, de ordinea absolută a Poeziei. Deloc întâmplător, Țara bursucilor se încheie cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și sânge grele...// Și-o omidă/ dă buluc prin manuscrise,/ ca o ftizică silfidă/ în tămâi de paraclise". Este evident, în aceste versuri, faptul că sursa neliniștii care i se insinuează, perfid, până îi cotropește ființa este chiar scindarea între angelic și demonic, după cum la fel de transparentă este speranța salvării prin scris: serafimul, unul dintre "atleții intermedierii" (Andrei Pleșu) între celest și teluric, deci între Dumnezeu și cópia lui infidelă, grea de păcate, este cel care îi mijlocește omului scrisul, ca acces
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a Binelui și Râului, valorii și antivalorii, având în același timp cele două chipuri: al Mamei devotate și al Amantei perfide. "Între acești poli clar definiți se vor contura o serie de figuri ambigue, jalnice, detestabile, păcătoase, victime, cochete, slabe, angelice, demonice", constată Simone de Beauvoir [1998, I, p.225]. Arhetipurile feminine care obsedează imaginarul artistic și literar al secolului al XIX-lea sunt definite că madona, înger sau demon [Michaud, 2002, p.149] sau că madona, muză și seducătoare [Higonnet
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
toate, ființa prin care contrariile devin "co-posibile"? Ea ne apare succesiv că idolatrizare și umilință, viciu și virtute, utilitate și gratuitate, erotism și pragmatism, dominată și dominantă, activă și pasivă, purtătoare de valori de civilizație și natura primitivă, rezervă de angelic și demonic. Toate acestea ne incită să gândim că mandatul său esențial este de a pune în spectacol contradicția. CAPITOLUL ÎI MITOPO(I)ETICĂ APARENTEI: FEMEIA PARIZIANA Personalitatea și specificitatea femeii pariziene a sugerat constituirea unei perspective complexe a analizei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
înșelătoare a acesteia să nu se frângă la contactul cu realitatea: imaginea ei dragă / mi-ar fi de-ajuns, de viață mi te neagă. (Iubitei, vv. 43-44). În ciuda diferențelor firești dintre personajele feminine leopardiene și cele quasimodiene, cele dintâi ușoare, angelice, cele din urmă reale, tangibile, carnale, există în motivului visului de dragoste elemente ce apropie opera scriitorului sicilian de cea a recanatezului. Quasimodo, consideră unii critici, rivalizează cu Petrarca în crearea unei atmosfere permeate de iubire, dar, am putea adăuga
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ci, dimpotrivă, ai activismului său pe arena internațională, ca putere globală ce se află. În raport cu o astfel de politică preconizată pentru S.U.A. și pentru întreaga lume, un Henry Kissinger, un Jimmy Carter sau un Bill Clinton sunt considerați naivi, sau "angelici", pentru credința lor în capacitatea instituțiilor internaționale de a promova democrația și a asigura securitatea lumii. Acum parcă înțelegem mai bine și tratamentul rezervat instituțiilor interna-ționale, O.N.U. în primul rînd, de către fosta administrație americană. Politica americană, puternic influențată
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
cromatică nouă și pregnantă în hipertext și se îndepărtează de roș și roz prin diferențe de nuanță nu doar sub aspectul intensității pigmentului, cât mai ales ca atmosferă și forță de simbolizare. Roz exprimă, în hiper text(e), inocența, ipostaza angelicului neîncercat de maturizare, ilustrat prin figura androginului: (H6a) Era aninat într-un cui bustul în mărime naturală a unui copil ca de vro optsprezece ani, cu păr negru și lung, cu buzele subțiri și roze (s.n.), cu fața fină și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
este "nebuna casei". Sunt numeroși cei care astăzi, oameni instruiți, ar dori să facă elogiul imaginației umane. Cîți sunt gata să accepte ideea că nu putem separa imaginația de nebunie? Nu e, oare, o necesitate imperioasă să reamintim, împotriva concepțiilor angelice și prea confortabile despre imaginație, dimensiunea nebunească a acestei capacități umane? Imaginația creatoare de lumi cea care produce posibilele și imposibilele noastre, realitatea, bucla noastră individuală și colectivă este nebunie poetică: iată teza noastră. A afirma că noi, oamenii, suntem
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ceruri. Demonii se scurseră ca o mocirlă groasă de pe biserică, lăsând-o mânjită de bale și excremente, și se aruncară ca o haită de lupi turbați asupra falangei de îngeri". Morții sunt, astfel, îndepărtați, iar viii rămân martori ai războiului angelic. Punctul culminant al conflictului se găsește în rândurile subsecvente, implicând forțele supranaturalului: "Îngerii săgetau iezmele cu săgeți de oțel, de sticlă și de lumină, le hăcuiau cu spade cu două tăișuri, scurgându-le sângele negru-n zăpadă, se ridicau în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
1863 pictează unul din tablourile celebre, Beata Beatrix, unde operează o identificare simbolică a defunctei soții cu iubita lui Dante. O comparație cu tabloul din 1859 rămas neterminat, Dantis Amor, este elocventă. Tabloul îl înfățișează pe Dante ca o apariție angelică, purtând aripi, într-un veșmânt lung cu aspect sacerdotal, la care contribuie și postúra acestuia, o figură prinsă între prezența emblematică, solară, în medalion a lui Crist și cea lunară a iubitei, Beatrice, alcătuind astfel un echilibru ideal, un cosmos
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
identități sexuale, devin captive unei fragilități care le proiectează într-un orizont de incertitudine. Faptul echivalează cu încercarea de a proiecta un rol prestigios, un model prin care feminitatea este dezarmată de arsenalul sexualității sale pentru a îmbrăca un veșmânt angelic. Această direcție nu elimină complet virtualitățile punitive ale sexualității și păstrează adesea ambiguitatea fondatoare a feminității în ecuația esteticii decadente, însă răspunde unei sensibilități simboliste descărcate de negativismul propriu temelor și reprezentării decadente. Rodolphe Rapetti descoperă această "misoginie fascinată" vehiculată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]