1,180 matches
-
că prin deplina reconciliere cu legionarii, regele „voia să facă o demonstrație de politică externă. Voia să arate Berlinului că conflictul cu Garda de Fier s-a aplanat și acum toată țara este cu el, afară de opoziția partidelor de orientare anglo-saxonă. În același timp, urmărea să ofere o garanție spectaculoasă a bunei credințe în eforturile ce făcea de a se apropia de Axă. Dacă accepta Carol al II-lea să primească pe Horia Sima, cunoscut prin intransigența cu care propaga idealurile
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
adevăruri pe care rareori le găsești exprimate de alții atît de net. H. Mihăescu era un corespondent prompt și punctual, clar și concis. Forma scrisorilor sale atestă atît starea raporturilor cu destinatarul, cît și deprinderea cu cutumele epistolare (de proveniență anglo-saxonă) menite să „targheteze” (cum se zice acum) persoana abordată. Cu o excepție, scrisorile redactate în București sînt dactilografiate, celelalte sînt „de mînă”. Primele cinci au în antet, în loc de titlu, adresa mea, la fel a IX-a, a X-a, a
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
bucura de mare trecere pretutindeni. Intrunirea de la Rio, organizată de Uniunea Latină și Academia Braziliană de Litere, a reunit personalități marcante ale vieții academice nu numai din America Latină, Spania, Franța, Italia, Portugalia, ci și din SUA și state de limbă anglo-saxonă din Europa. Dan Hăulică, Președinte al Congresului Uniunii Latine, a fost în expunerile sale magistral, fiind ascultat și aplaudat de colegii prezenți, iar presa a relatat pe larg evenimentul și participarea sa. Cu ocazia vizitei sale la Rio, am organizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ce era de prisos, c) a v)zut toat) m)reția și mizeria acestui secol și c) a devenit apt s) p)trund) pe ț)ramuri mai profunde ale gândirii decât au ocazia mulți. Arăt) ca si cand a trecut prin ordaliile anglo-saxone, a Îndurat toate privațiunile, a acceptat toate responsabilit)țile. Seam)n) foarte mult cu aristocratul din New England, fiind Ins) versat, dur, Inc)p)tanat: nu Înceteaz) o clip) s) susțin) c) el este omul destinului - În stil american, aș
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
trebuie să fie, nimic nu se va schimba vreodată, nimeni nu va muri vreodată. Capitolul 4 1 Genul de familie rusă căreia Îi aparțin - un gen dispărut acum - avea, printre alte virtuți, o predilecție tradițională pentru confortabilele produse ale civilizației anglo-saxone. La baia de dimineață aveai săpunul Pears, negru ca smoala când era uscat și ca topazul când Îl țineai În lumină, Între degetele ude. Plăcută era și greutatea tot mai redusă a băii rabatabile englezești, prevăzută cu o buză de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fatalitate, apoi decizia sa temerară, curajul său disperat, necontând decât pe fidelitatea netestată dar imediat confirmată prin fapte a armatei, apoi lunga tensiune cu ingerințele, abuzurile și cinismul sovietice și comuniste, cu cinismul, ignoranța, lașitatea, obnubilarea mentală a marilor aliați anglo-saxoni și a faimosului „trust al creierului” american care au abandonat infernului stalinist pentru o jumătate de secol viețile a sute de milioane de oameni din mai mult de o treime a globului. Rezistența, opoziția, demnitatea fără fisură și curajul dirijat
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
național-socialist, deși astăzi pare aproape sigur că împrejurările nu-i vor mai îngădui să se ocupe de politica germană și după încheierea păcii... Înfrângerea regimurilor totalitare-naționaliste (care pare de neînlăturat în clipa de față) de către alianța aparent hibridă dintre democrațiile anglo-saxone și dictatura comunistă, și odată cu aceasta înlăturarea pentru un timp oarecare a posibilităților de reacțiune naționalistă în diferitele țări europene, poate părea unora în ordinea firească a lucrurilor, ținând seama de capacitatea industrială și financiară a Statelor Unite. Aceasta ar urma
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Filarmonicii bucureștene. Popasul clujean se datora invitației lui Andrei Marga. Convorbirea noastră la New York, cu un an În urmă, fusese Încurajatoare. Interlocutorul Îmi apăruse drept un spirit deschis, cu o viziune lucidă asupra României și intelectualității românești, atras de concretețea anglo-saxonă, inclusiv de pragmatismul american, și rezervat, În sfârșit!, mai rezervat decât atâția dintre colegii săi, asupra „subtilităților” pariziene de ultimă oră. Obținusem, Între timp, acordul Colegiului Bard pentru un proiect de a Înființa la Cluj, cu sprijin financiar și didactic
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a le rezolva cu orice preț. N-am putut să nu mă aud, parcă, pe mine Însumi pledând pentru „Îndrăzneala metaforică” și „scurtcircuitele” revelatoare de care dispun limbile latine, atât de greu de redat În alte coduri lingvistice, mai ales anglo-saxone. Eroarea mortală de a accentua caracterul „informativ” al unui text literar, În detrimentul echivocului, ironiei, densității de sensuri o confruntasem nu o dată, stupefiat, deprimat, furios. Mi-am amintit, fără să vreau, urgența cu care unii traducători sau editori reduc amploarea textului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Încercând să domine o pulsație interioară intermitentă și vivace. Nina, colega mea, traducea italiana oaspeților și engleza noastră, a Cellei și a mea, dar curând aveam să constat că franceza „minimalistă” pe care o mai posedam, după anii de Încetățenire anglo-saxonă, ajunge pentru comunicarea de rutină. Și nu numai, s-ar zice... Programasem, la cererea musafirului, traducători pentru toate Întâlnirile cu studenții: În clasa despre Pessõa traducerea urma să se facă din portugheză, de către o audientă din afara colegiului, o doamnă de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dintre aceste presupoziții, efectele vizate de introducerea unor documente de politici publice se referă la modificarea accentului de la activitatea de reglementare ca atare la „interesul public” (public interest), În sensul În care este utilizat acest concept În administrațiile de tradiție anglo-saxonă (Pollitt și Bouckaert, 2000; Kassim, Peters și Wright, 2000). Astfel, reglementarea este privită ca un instrument, și nu ca un scop al activității administrației, fapt care determină, printre altele, o reconsiderare a rolului funcționarilor publici În procesul politicilor publice. Prin
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
semnifică o supraveghere continuă morală și materială, ca și stăpânirea unei activități, a unei situații. În literatura de specialitate avem și alte accepții, astfel: în accepția francofonă „controlul este o verificare, o inspecție atentă a corectitudinii unui act” . în accepția anglo-saxonă „controlul este acțiunea de supraveghere a cuiva, a ceva, o examinare minuțioasă sau puterea de a conduce ca un instrument de reglementare a unui mecanism” . Dacă în accepția francofonă controlul are conotații de cunoaștere a fenomenelor, de corectitudine a realizării
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
o examinare minuțioasă sau puterea de a conduce ca un instrument de reglementare a unui mecanism” . Dacă în accepția francofonă controlul are conotații de cunoaștere a fenomenelor, de corectitudine a realizării activităților care se realizează prin verificare sistematică, în accepția anglo-saxonă, controlul are conotații de cunoaștere pentru a stăpâni fenomenele și pentru luarea deciziilor de către conducere. Analizând conceptul de control, constatăm că acesta este un atribut al managementului, o funcție a conducerii, un mijloc de cunoaștere a realității și de corectare
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
vedere al exercitării acestuia avem: control intern, care cuprinde ansamblul controalelor din interiorul entității; control extern, care cuprinde totalitatea controalelor care se adresează entităților, din afara acesteia. După 1989, s-a impus cu necesitate implementarea în cadrul entităților din România a principiilor anglo-saxone ale controlului intern, acceptate de Comisia Europeană. Desigur, procesul de implementare a acestor principii este dificil, este un proces de durată, care trenează, dar viitorul ne împinge în această direcție, în sensul că entitățile nu vor rezista concurenței în care
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
1. 62 OMFP nr. 946/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzând standardele de management/control intern la entitățile publice și pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial, Monitorul Oficial nr. 675/2005. 63 www.mfinante.ro Guvernanța corporativă 158 158 anglo-saxonă, unde controlul se efectuează cu scopul de a conduce, de a stăpâni situația. În consecință, controlul capătă o conotație mult mai largă și devine un instrument important la dispoziția managementului. În același timp, îndrumarul prezintă pentru comparație și alte definiții
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
mult, unul dintre motivele pentru care există această carte este Încercarea de dialog intercultural. Cine ar putea să-l intermedieze mai bine decît un outsider, nici francez nici american, cineva care a Învățat limba franceză la școală și cultura pop anglo-saxonă pe stradă ? Un alt motiv este că nu atît literatura franceză rămîne importantă astăzi, cît discursul francez despre literatură. Antoine Compagnon, Jacques Rancière, William Marx sau Lionel Ruffel sînt astăzi autorii unor volume care nu abordează literatura din perspectivă structurală
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui În vremea comunismului, dar nu o mai are acum. El nu explică Însă de ce Franța a fost patria lui - țară mereu liberă - și de ce statutul literaturii este departe de a fi pus În chestiune În acești termeni de cultura anglo-saxonă. Sau, de pildă, cît de importantă a fost și este, pentru receptarea poeziei, influența hermeneuticii În Germania. Iar aici răspunsul este unul singur, Lionel Ruffel pare să fie singurul teoretician francez care să-l recunoască, Încă moderat: raportarea culturii franceze
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Franța, ideea de literatură Într-un concept operațional de anvergură În teoria nihilistă pe care o incriminează Todorov. Literatura modernă a trecut mereu pe lîngă cele două războiaie mondiale și nu a reușit să medieze nici un conflict istoric, real. Culturile anglo-saxone nu și-au pus Însă Întrebarea, nu au formult niciodată fantasma unei literaturi redemptive, pe scurt, nu au investit literatura cu atributele transcendenței sau ale escatologiei creștine ( În ciuda gnosticismului unor poeți englezi și americani romantici). Pe măsură ce revoluția politică devenea tot
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Într-ale lumii culturale, trece neobservată sau de la sine-nțeleasă. Nu intenționez să intru În polemici largi cu literatorii/criticii români, deși ar fi de remarcat o anume confuzie În rîndul discursurilor lor, determinată printre altele de frecventarea anumitor bibliografii, prea anglo-saxone sau prea franceze. Mă interesează cu atît mai mult diferențele culturale care fac distincte discursurile despre contemporaneitate emise de cultura franceză de cele produse de “anglo-saxoni”. Deoarece nu cred că tradiția nu-și pune amprenta pe ele așa cum nu cred
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
anume confuzie În rîndul discursurilor lor, determinată printre altele de frecventarea anumitor bibliografii, prea anglo-saxone sau prea franceze. Mă interesează cu atît mai mult diferențele culturale care fac distincte discursurile despre contemporaneitate emise de cultura franceză de cele produse de “anglo-saxoni”. Deoarece nu cred că tradiția nu-și pune amprenta pe ele așa cum nu cred că, deși se anunță de o vreme, că momentul declinului “caracterului național” a venit. Diferențele dintre cele două - cel puțin - weltanschauung-uri nu sînt de neobservat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu În ultimul rînd, prestigiul oportunității Întrebărilor pe care le pune și a modului cum acestea sînt puse. Nu Întîmplător, de vreo două decenii Încoace, au apărut și În spațiul francez vedete ale teoriei modernității care se revendică de la gîndirea anglo-saxonă. Două nume notorii ale lumii științifice franceze, Vincent Descombes și Jacques Bouveresse, primul de la EHESS, ultimul profesor la Collège de France, sînt deschizători de drum În privința pătrunderii gîndirii anglo-saxone pe piața franceză; Antoine Compagnon, profesor la Soorbona dar și la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
spațiul francez vedete ale teoriei modernității care se revendică de la gîndirea anglo-saxonă. Două nume notorii ale lumii științifice franceze, Vincent Descombes și Jacques Bouveresse, primul de la EHESS, ultimul profesor la Collège de France, sînt deschizători de drum În privința pătrunderii gîndirii anglo-saxone pe piața franceză; Antoine Compagnon, profesor la Soorbona dar și la Harvard, ține un discurs care are ca temă de elecție postmodernismul din postura celui mai În vogă critic și teoretician literar francez al momentului. Deficiențele de receptare franceză a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fine, a cărții lui Ruffel este redeschiderea dialogului cultural cu America. „Deznodămîntul, scrie Ruffel, refuză obișnuitele discursuri ale sfîrșitului care Încearcă să definească și chiar să creeze contemporaneitatea În două versiuni: una euforică centrată pe prefixul post-, dezvoltată În lumea anglo-saxonă În mai multe forme (postmodernism, poststructuraloism, postcolonialism etc.); o versiune exorcizantă - conjuratrice - În același timp neliniștită și ușurată, al cărei teritoriu de elecție a fost Franța.” Pentru a preciza puțin comparația, aș spune că americanii nu de prefixul postsînt preocupați
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
romane teatrale”, altfel spus de limbaj (altfel spus non-romane). Confuzia vorbește Îndelung despre convingerile lui Ruffel Însuși: el este un francez pentru care deznodămîntul, ca dez-nodare, ca o continuare-după a ceea-ce-a-fost, nu poate arbitra Între postura unui postlimpede văzut de anglo-saxoni ca eliberare de modernism și cea unei modernități franceze ajunse obiect al propriei reflecții - de unde excesul de contemplativitate, de rațiocinare, enervant de la punct. Deznodămîntul nu Începe Însă atunci după 1990, ci odată cu Beckett. Ruffel n-o spune, ocolește capcana, dar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
salveze nu atît pentru că o iubea ci pentru a face cu ochiul cititorului: uite, aici e tîlcul, fără mine basmul n-avea nici un sens. O surpriză plăcută face Antoine Compgnon amatorului de critică franceză prin apelul nu numai la critica anglo-saxonă (New Criticism-ul intervine mereu În confruntările teoretice puse În scenă), dar și la atîtea și atîtea citate În limba engleză. O surpriză la drept vorbind, pentru că este o Încîntare să descoperi cum discursul critic francez renunță, În sfîrșit, la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]