2,924 matches
-
în care personajul feminin e mai tare decât bărbații, n-am făcut decât să constat amuzat: „Bag de seamă că Hollywoodul ne îndreaptă spre matriarhat”, cum corect citează dna C. Rughiniș, dar interpretează excesiv: nu am atacuri de panică, nici „angoase”, cum mai zice dna profesoară, mă deranjează doar suflul rece al iernii de afară. În general, nu am nicio prejudecată de sex în legătură cu funcțiile de conducere, iar în particular, cred că femeile în poziții de decizie ar contribui la reducerea
Popescu – panicat de femei? () [Corola-blog/BlogPost/339013_a_340342]
-
Pentru că pilotul automat asta face: vede mașina din față și o urmărește având grijă să stea între marcajele șoselei. Mașina ia curbe singură (e absolut înspăimântător când se mișcă singur volanul), frânează la nevoie, accelerează, etc. Sentimentul, teoretic, e o angoasă plăcută, similară cu cea în fața deliciilor nudității. Practic, e mai înfricoșător de-atât. Am făcut următorul exercițiu: am lăsat mașina să ruleze singură cu viteza maximă legală și m-am întors să vorbesc cu ocupanții scaunelor din spate. Eram departe
Am mers cu mașina care se conduce singură și am nimerit în gropile din mintea mea () [Corola-blog/BlogPost/338466_a_339795]
-
Eddie Murphy este bântuit de uciderea celui mai bun prieten, în Scent of a Woman (1992), Al Pacino ironizează moartea prin acțiunile sale sinucigașe. În „Întâlnire cu Joe Black” dorința Morții de a trăi nu este o urmare a unor angoase metafizice, ci îi aparține unui tip superficial; este un fel de „ia să vedem ce mare afacere e și viața!”. Pitt joacă rolul Morții, dar nu întruchipează nici imaginea unei doamne cu coasă, nici, așa cum s-ar putea crede, a
Întâlnire cu Joe Black – Cronică de film, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339243_a_340572]
-
jos. Sală lumii de sus este goală. Cea a lumii de jos este tânără și rară. Și frontieră celor două lumi este generația de pe granița. 7 iunie 2000. Pe folia transparent-brumata stau măști, stau demonii care iau chipurile noastre de angoasa, când îi primim în casă, cu ferestrele sufletelor, deschise. Scenă. Un platou de filmare. Scaune regizorale de o parte și de alta. O harpa învelita în plastic, sufocata că Tiberius la Capri, în stânga, în dreapta, masa Autorului. Să ne apropiem. Fierbătorul
“AȘA ESTE, DACĂ VI SE PARE” – DE CARLO GOLDONI. Cronică de teatru, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339468_a_340797]
-
căsătorie. În august 1917 îi apar primele simptome de tuberculoză. Se stinge din viață la 3 iunie 1924, fiind înmormântat în cimitirul nou din Praga. Franz Kafka era o fire tragică, sceptică, taciturnă, chinuită de gândul morții, de întrebări, incertitudini, angoase și fobii, o fire hipersensibilă, introvertită, sinceră, scrupuloasă, nocturnă, insomniacă, timidă, sfioasă, solitară și reflexivă, trăsături pe care le regăsim în alchimia sufletească a oricărui scriitor de geniu. Opera kafkaiană este receptată la adevărata ei valoare abia postum. Prietenul scriitorului
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
în care a avut loc arestarea sugerează caracterul neașteptat al conștientizării absurdului existențial, debutul fulgerător al lucidității. Prima privație a acuzatului fără vină, după nedumerirea legată de prezența în dormitor a paznicului care venise să-l aresteze, este interzicerea mâncării. Angoasa thanatică este însoțită întotdeauna de inapetență, de greață fizică și metafizică. Mai mult ,micul dejun îi este savurat în liniște de către paznici. El nu are voie să mănânce miere, prin acest amănunt interzicându-i-se dreptul la fericire. Mierea, este
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
aspect, A. Zisu dă un exemplu de viguroasă poezie intertextuală ce nu se lasă doborâtă de ideea de pastișă, de parodie sau parafrazare. Dincolo de aceasta și în mod prevalent, valoarea volumului provine din discursivizarea lirică a unor curbe interioare, neliniști, angoase și anxietăți și din adaptarea limbajului poetic la autosondarea reflexivă. Izotopia rănii inițiată încă din titlu se constelează în câteva figuri ale sensibilității. Figurile, înțelese ca proiecte identificabile în raport cu anumite obiecte lirice, se subsumează unei teme majore - (moartea) - și unora
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
un iureș nebun, „fojgăind”, cum ziceam noi ardelenii, printre nuanțe de gri. Dar orașul era doar decorul, nu și responsabilul acțiunii. Este acum o mare ușurare să constat că imaginea Bucureștiului nu se suprapune în memorie peste acea stare de angoasă. Temerea mea cu privire la revederea cu capitala fantasmagoricei Republici Socialiste Române - acel halucinant „stat în curs de dezvoltare” - nu s-a adeverit. Revederea străzilor și clădirilor, multe din ele renovate, mirosurile familiare de prin piețele de cartier sau de prin librării
BUCUREŞTI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340894_a_342223]
-
centru, critică literară, Editura Mirton, Timișoara, 2012, 200 p. 16. Traduceri din literatura universală, în volum: Roland Jaccard, Nebunia, Editura deVest, Timișoara, 1994, 175 p. ; Jules Dorsay, Motanul negru, Editura Excelsior, Timișoara, 1994, 120 p.; Andre Le Gall, Anxietate și angoasă, Editura Marineasa, Timișoara, 1995, 143 p.. 17. Ediții critice: - Constantin Diaconovici Loga, Gramatica românească, Text stabilit prefață, note și glosar de Olimpia Șerban și Eugen Dorcescu, Editura Facla, 1973, 179 p.; George Coșbuc, Versuri, Ediție îngrijită, tabel cronologic și referințe
BIO-BIBLIOGRAFIE de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341369_a_342698]
-
doua noastră natură intrăm în poemul marelui comun, vom merge pe același drum de zgură la cursa unde sunt numai eu imun- ne îmbie o dragoste târzie și întoarsă pe covorul aruncat de Dumnezeu, însă pe-amândoi ne cuprinde o angoasă precum cântam pe vremuri tu și eu... dar vai mă văd concurând cu mine când aud rostind versuri locul lăsat gol; eu voi fi primul care cântă iarăși bine dar parcă am greșit cu nota sol. Al.Florin ȚENE Referință
CONCURENT CU EUL MEU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341446_a_342775]
-
filosofie. Chiar dacă reprezentarea artei este estetică (construită pe baza categoriilor limitate, precum linia și culoarea), tematica trebuie să fie căutarea adevărului filosofic, nu reprezentarea lumii sensibile. Constantin POPA 1 iunie 2012 --------------------------------------------- Seria „Condiția umană” este împărțită în: „Hazardul și nașterea angoasei” și „Metafizica”. Aceasta divizare sugerează faptul că în timp ce în prima parte se stabilesc problemele existenței umane, în partea a doua se încearca cautarea raspunsului și sensului existenței, pentru asta fiind nevoie de introspecție în Metafizică. „Metafizica” este o serie de
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
încearca cautarea raspunsului și sensului existenței, pentru asta fiind nevoie de introspecție în Metafizică. „Metafizica” este o serie de șase tablouri, făcând parte din „Condiția umană”. Este încercarea de a da un răspuns la problemele apărute în "Hazardul și nașterea angoasei", și anume lipsa sensului existenței, lipsa vreunui control transcedental asupra vieții (providență) și a determinismului genetic, biologic, psihologic și social. "Metafizica" în viziunea lui Constantin Popa este necesară pentru a da un altfel de răspuns decât cele propuse de nihilism
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
este limitată, și Constantin Popa nu încearcă să faca o introspecție în incognoscibil, în Absolut sau Dumnezeu, ci încearcă să înțeleagă cum aceste concepte (pe care chiar dacă nu le putem cunoaște, le putem intui) pot ajuta la eliberarea din lanțurile angoasei prin enunțarea unui scop al existenței. *** Artistul Constantin Popa s-a născut în comuna dâmbovițeană Runcu în 1979, schimbând în 2001 decorul inocenței cu cel al eforturilor pentru integrare în provincia spaniolă Alicante. Anii petrecuți în stadiul tranziției au insemnat
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
noastră și murim), dependența biologică (hrană, apă, aer, sexualitate, etc), o determinare genetică, și de ce nu una socială, chiar dacă aceste determinări nu trebuie să fie utilizate ca și ”scuze” în panorama libertății și responsabilității, ci dimpotrivă fac ca sentimentul de angoasă în fața vieții și a morții să fie și mai acut prin realizarea că avem o libertate îngrădită (spre exemplu am libertatea de a alege ce să mănânc, de a fi vegetarian sau nu, însă sub nici o formă nu am libertatea
EXISTENŢIALISMUL TRANSCENDENT de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341980_a_343309]
-
acest caz o ființă de prisos, o ființă contingentă. Deci el există, se trezește în această realitate căreia trebuie să-i facă față, să-și construiască viața prin efort, fără ajutor exterior, să decidă permanent, asta ducând la sentimentul de angoasă și disperare, însă, în același timp și la acțiune și responsabilitate, astfel că fiecare individ în parte răspunde atât pentru el cât și pentru toți. În acest context al singurătății profunde și a sentimentului de abandon, omul sau acceptă realitatea
EXISTENŢIALISMUL TRANSCENDENT de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341980_a_343309]
-
apar, uneori „opalul” și „topazul” („Miresmelor cu trupul de lavandă,/Topaze fine 'ndoliind vegherea” - cf. Sonetul XII) minulesciano-verlaine-iene, alteori, „absintul”, specific unor întregi generații, simbolisto-impresioniste („Ianuarie mă ceartă, 'mi beau absintul!” - cf. Sonetul X) - și, chiar, încercând experiența singurătății și angoasei expresionist-existențialiste: „Mă tem de tine-n vis, singurătate!” - cf. Sonetul XXII. Dar: Cine vrea să guste și, apoi, să vorbească, în cunoștință de cauză, despre Poezia românească adevărată, despre zbaterile cele mai profund umane, turnate în bronzul expresiei strălucit-clasice, va
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
trist balsam a venit peste noi cu polenuri de gheață, umile, ostoind tot frigul din oase în cea mai albă din zile. un flaut parcă trece prin trup cu amintiri duioase după o coapsă vergină de lună cu sânii -n angoase. stihii nefaste din răsărit luminează zăpezile caste, cerul, un candelabru aprins, în zodii nefaste. Referință Bibliografică: zăpada / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1063, Anul III, 28 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Ionescu Bucovu
ZĂPADA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342214_a_343543]
-
dar și a fanteziei! În niciun caz, operele lui Alexandru Mironov nu sunt o sustragere radicală de la realitate și de la conștiința pură, de la lumea obiectivă cunoscută, ci o intenționalitate conștientă de desprindere a omului din cuiele care îl fixează în angoasă, în ultraraționalism, cu nimic mai prejos în efectele nocive asupra umanului, decât iraționalitatea însăși. Ultraraționalismul contorsionează universul la fel de mult ca iraționalismul, iar, de aceea, o privire fantezistă și agreabilă a vieții în care ne introduce Alexandru Mironov, este o paranteză
ALEXANDRU MIRONOV. PARANTEZĂ AFECTIVĂ ÎN MATEMATICA VIEŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341915_a_343244]
-
a-i sluji pe zei. Așadar, evoluționismul teist pare a răspunde cel mai bine nevoilor de împăcare a ideii de Dumnezeu cu știința și evidentele necontestabile. Constantin POPA 7 iulie 2012 --------------------------------------------- Seria „Condiția umană” este împărțită în: „Hazardul și nașterea angoasei” și „Metafizica”. Această divizare sugerează faptul că în timp ce în prima parte se stabilesc problemele existenței umane, în partea a doua se încearcă căutarea răspunsului și sensului existenței, pentru asta fiind nevoie de introspecție în Metafizica. „Metafizica” este o serie de
METAFIZICA (3) – „NAŞTEREA LUMII MATERIALE” 80X60 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341937_a_343266]
-
încearcă căutarea răspunsului și sensului existenței, pentru asta fiind nevoie de introspecție în Metafizica. „Metafizica” este o serie de șase tablouri, făcând parte din „Condiția umană”. Este încercarea de a da un răspuns la problemele apărute în Hazardul și nașterea angoasei, si anume lipsa sensului existenței, lipsa vreunui control transcedental asupra vieții (providența) și a determinismului genetic, biologic, psihologic și social. Metafizica în viziunea lui Constantin Popa este necesară pentru a da un altfel de raspuns decât cele propuse de nihilism
METAFIZICA (3) – „NAŞTEREA LUMII MATERIALE” 80X60 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341937_a_343266]
-
este limitată, si Constantin Popa nu încearcă să facă o introspecție în incognoscibil, în Absolut sau Dumnezeu, ci încearcă să înțeleagă cum aceste concepte (pe care chiar dacă nu le putem cunoaște, le putem intui) pot ajuta la eliberarea din lanțurile angoasei prin enunțarea unui scop al existenței. *** Artistul Constantin Popa s-a născut în comuna dâmbovițeana Runcu în 1979, schimbând în 2001 decorul inocentei cu cel al eforturilor pentru integrare în provincia spaniolă Alicante. Anii petrecuți în stadiul tranziției au însemnat
METAFIZICA (3) – „NAŞTEREA LUMII MATERIALE” 80X60 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341937_a_343266]
-
Heidegger-Brief uber den Humanismus în Wegmarken,Frankfurt am Main,1967,p.160),în pofida elanului umanist care îl inspiră aprioric.Nostalgia după esența anistorică a omului provinde și din sentimentul de teamă pe care filosoful îl ridică,învăluindu-l în coaja angoasei,la rangul de stare metafizică esențială.Frica nu este un sentiment elementar, empiric, limitat, care intervine la apariția unui pericol concret,ci,spune filosoful,este o tulburătoare stare sufletească indeterminată,care semnalizează omului,la nivel metafizic, că în societatea creată
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
pericol concret,ci,spune filosoful,este o tulburătoare stare sufletească indeterminată,care semnalizează omului,la nivel metafizic, că în societatea creată de el nu se simte în siguranță,că ființa lui se află în permanență amenințată de pericolul desfințării.”temeiul angoasei este însuși faptul de a-fi-în-lume”, scria Martin Heidegger în Sein und Zeit,Eraste Halfte, Dritte Auflage, Max Niemeyer Verlag,1931, p.186. Prin angoasa, de care vorbea, ce se străduiește să străpungă carcasa mulțumirii de sikne,a banalității cotidiene, omul
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
se simte în siguranță,că ființa lui se află în permanență amenințată de pericolul desfințării.”temeiul angoasei este însuși faptul de a-fi-în-lume”, scria Martin Heidegger în Sein und Zeit,Eraste Halfte, Dritte Auflage, Max Niemeyer Verlag,1931, p.186. Prin angoasa, de care vorbea, ce se străduiește să străpungă carcasa mulțumirii de sikne,a banalității cotidiene, omul are revelația că trăirea lui este încadrată și mărginită de neant. Ceea ce spunea Montaigne că a „filosofa înseamnă a învăța să murim”se insinuează
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
Totuși, au trecut douăzeci și șase de ani de la acele vremuri, mă încurajam de unul singur. La un moment dat, am povestit unor apropiați despre scrisoarea trimisă și întârzierea confirmării, să fiu sigur că nu visez și este doar o angoasă de-a mea. După treizeci de zile am devenit din ce în ce mai sceptic că mi se va mai întoarce vreodată un răspuns. Și atunci când mă așteptam deja foarte puțin, aproape deloc, confirmarea de primire a sosit. Eram deja în iunie 2015. Am
„- Chiar lu’ domnu’ Obama vreți să i-o trimiteți?!” Într-o dimineață ploioasă, la oficiul poștal dintr-un cartier de la marginea Bucureștiului și a lumii () [Corola-blog/BlogPost/337998_a_339327]