1,275 matches
-
caz, strict un caracter lustral. Aceștia nu pot fi taxați penal, nici profesional, ci doar politic și administrativ. Ar fi greșit să se înțeleagă că este vorba despre epurare. Epurările procesate de comuniști, de pildă, aveau un scop foarte clar: anihilarea ori chiar lichidarea oricui nu era comunist. În cazul de acum, lustrația are un scop etic și igienizator-terapeutic: ea nu urmărește anihilarea vreunei persoane, ci doar sancționarea ei la nivel moral și politic - ai fost informator al Securității, atunci se
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
se înțeleagă că este vorba despre epurare. Epurările procesate de comuniști, de pildă, aveau un scop foarte clar: anihilarea ori chiar lichidarea oricui nu era comunist. În cazul de acum, lustrația are un scop etic și igienizator-terapeutic: ea nu urmărește anihilarea vreunei persoane, ci doar sancționarea ei la nivel moral și politic - ai fost informator al Securității, atunci se cuvine să nu faci parte din structurile politice și administrative (la nivel ierarhic) actuale. De ce? Ca să te purifici de culpa ta și
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
natura procesului politic se va schimba. Marea parte, poate majoritatea, acestui spirit revoluționar va trece repede. Inerția tradiției și a exemplului, alături de preocupările cotidiene îi transformă pe revoluționari înapoi în oameni obișnuiți cu slujbe și familii. Pericolul înfrângerii sau al anihilării atât de important în revoluțiile anterioare, dar relevant în 1989 doar în cazul Sloveniei au dat la o parte ideile mai puțin obișnuite. Acest lucru ar putea genera regret, dar pare să fie firesc. Mai mult, el nu distruge acel
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
română. De altfel o asemenea atitudine din partea unui om care a condus Institutul Cultural Român, pe lângă faptul că pare un paradox, este o adevărată blasfemie aruncată asupra istoriei și spiritualității neamului românesc și se înscrie pe traiectoria numeroaselor tendințe de anihilare a acestui popor de-a lungul zbuciumatei sale istorii. Și atunci întrebarea; Cine? Și în numele cui vorbește acest individ dimpreună cu acoliții săi? devine oportună, ca și întrebarea, cărui spațiu cultural aparțin acești indivizi?. Scopul devine evident încă din 1810
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și dreptate, virtuți de care știința n-ar trebui să se dezică niciodată. Autorul cărții încearcă un sentiment de revoltă justificată atunci când se referă la perioada postpaulescu, vizând atitudinea succesorului acestuia la conducerea catedrei, generalizându-i activitatea de demolare și anihilare a ilustrului său înaintaș sub sintagma “sindromul Nițescu” sindrom care din nefericire este valabil și astăzi în foarte multe domenii de activitate. “Justiția retrospectivă pentru Paulescu” este titlul celei de a cincea părți, titlu inspirat din gândirea filosofului Gabriel Marcel
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
depozite militare și tot ce-au întâlnit în cale,fapte condamnate la vremea respectivă de toată lumea și mass-media noastră. Era firesc ca cineva să oprească acel puhoi de vandali și prădători, care nu atacau numai instituțiile administrative sau politice. Pentru anihilarea acelor fapte reprobabile, la nivelul conducerii statului, s-a format un comandament din cadre de conducere din C.C. și militari din cadrul MAN și MI, în frunte cu adjunctul ministrului apărării naționale, generalul Victor Stănculescu, generalul Gușă, șeful Marelului Stat Major
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
populare, nu știm prin ce minune, au fost ocupate de unii ariviști, trădători, lași și oportuniști, care amplificau minciunile și diversiunile primite din rețea. Aceasta și pentru că se știa că cei din structurile securității, prezentau cel mai mare pericol de anihilare a dorințelor acelor elemente. Dealtfel s-a dorit foarte mult ca cele două instituții militare MAI și MAN,să ajungă la violență, să se distrugă reciproc, scop urmărit în special de agentura străină. Nu s-a realizat acest deziderat,pentru că
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
diferite colocvii sau congrese străine, ba chiar să trateze și să opereze pe la diferite unități sanitare și de peste ocean. Eram recunoscuți pe plan mondial și cu oameni politici de mare valoare, a caror interventie a dus de multe ori la anihilarea unor conflicte violente în anumite zone de pe glob; au fost încheiate multe tratate și pacte, creindu-se relații cordiale între unele state, în a căror probleme alții se fereau să intervină. Poate că nu este lipsit de interes să amintim de
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
o violență extremă: . Visul alegoric al Hameleonului este suprema răzbunare a lui Cantemir, întrucât coșmarul dușmanului său nu este atât proiecția augumentată a temerilor, cât dorința Inorogului “inculcată răzbunător adversarului său”. Explicația se află în încercările nereușite ale autorului de anihilare prin râs a Hameleonului. Cu cât eforturile în această direcție sunt mai mari iar rezultatele se lasă mai mult așteptate, cu atât locul râsului, triumfător în superioritatea lui, este luat de râsul sarcastic, vehement. Numai astfel Cantemir se poate erija
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
începuseră, după cum am arătat, încă de la 4 aprilie. Superiori tehnic și numeric, aliații anglo- americani erau totuși jenați în raidurile pe care le efectuau de artileria noastră antiaeriană, precum și de aviația română de vânătoare, care ripostau cu tenacitate. În scopul anihilării acesteia din urmă, printr-o lovitură dată prin surprindere, Forța a 15-a Americană de la Foggia a decis efectuarea unui raid la joasă înălțime, care să suprindă aparatele noastre la sol și să le distrugă. Iată cum descrie locotenentul american
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
ele păstrându-și chiar vechii comandanți. Astfel, la comanda Escadrilei 61 rămâne lt.av. Mircea Dumitrescu, la cea a Escadrilei 62, lt.av. Gh. Posteucă, în timp ce cpt.av. Petre Constantinescu pleacă de la comanda Escadrilei 59, fiind înlocuit de lt.av. Tache Baciu. După anihilarea germanilor aflați în zona Băneasa și după încetarea atacurilor Luftwaffe asupra Capitalei, grupul pleacă pe aerodromul Turnișor, în Transilvania. De la 8 septembrie 1944 până la capitularea Germaniei (8-9 mai 1945), în cadrul Corpului Aerian Român, Dan Vizanty va participa la întreaga campanie
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
care împărtășeau concepția leplaysiană a societății. Dar dezvoltarea tehnicilor de asigurare apărea ca o cale mult mai sigură pentru concretizarea principiilor solidarității. "Cât despre cooperare susținea în 1924 Partidul Republican -, aceasta urmărește scopul transformării sociale integrale care, teoretic, merge până la anihilarea capitalismului și a salariatului. Dar este un scop prea îndepărtat, inaccesibil în prezent, din cauza deficitului de educație economică și tehnică al clasei muncitoare și a deficitului de capital disponibil. Venirea ipotetică a Republicii cooperative ar fi deci mai mult o
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de dezvoltare socială a cartierelor. Aceste dispozitive valorifică, în mod concomitent, tragerea la răspundere a primarului și inițiativa asociațiilor locale, în detrimentul marilor federații, ale căror experiență și implicații ideologice sunt puse la îndoială, la începutul anilor 1980. 449 Concomitent cu anihilarea corporațiilor, întreprinderea a fost, la origini, un agent subversiv al ordinii sociale în timpul Vechiului Regim, când inițiativa economică era încorsetată în codurile sociale de schimb (Denis Segrestin, Sociologie de l'entreprise, Paris, Armand Colin, 1992, pp. 7-8). 1 Vezi D.
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Am rămas uimită de bogăția, de ușurința, de eleganța improvizației sale. Privirea ei avea un aer totodată vag și inspirat. După o oră și jumătate a tăcut, ochii i s-au închis, a părut să cadă într-un soi de anihilare; adepții m-au prevenit că acesta era semnul retragerii. Ce auzisem mi s-a părut destul de interesant. Totuși nu aveam de gând să asist la o a doua reprezentație. Se țineau la zi fixă. Am socotit convenabil să aleg o
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
refuză sau își pierd capacitatea de a-și asuma responsabilități, de a gândi prin prisma propriilor repere valorice, conformându-se puterii coercitive a majorității. Este vorba pe de o parte de o condiționare comportamentală, pe de altă parte de o anihilare a personalității distincte a individului. Echipa practică uneori un asimilaționism brutal al individului, prin dezagregarea elementelor personalității acestuia. În aceste situații, regulile nu mai reprezintă repere pentru acțiune, ci sunt aplicate in corpore, dezvoltând personalități rigide. Pentru cei care nu
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
să îndure frustrarea că e neputincios. Lectura Desperado e o neputință asumată. Avansul romanului britanic în acest moment este tocmai această nouă lectură pe care o creează. E vorba de o lectură sceptică, precaută, versată, tolerantă până la nepăsare, receptivă până la anihilarea oricărei dorințe anterioare textului Desperado. Autorul de rețete Desperado tratează de boala convențiilor unice un lector care de fapt îi ascunde cât este de sănătos. Pentru că acest lector presimte deja haosul de convenții nu se va ajunge la o eopcă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ca putere mundană prin statuarea nivelului mundan ca orizont absolut. Dar totalitarismele secolului XX au fost dovada radicală dacă mai era nevoie de dovadă a faptului că instituirea istoriei și a socialului ca orizont absolut conduce la desființarea omului, la anihilarea libertății lui. Lecția imens tragică a totalitarismelor îi interzice de acum înainte omului să mizeze pe istorie și social ca singur, acoperitor, sieși suficient domeniu al realului (Abia dacă mai e nevoie să spunem că fundamentalismele religioase actuale vizează și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cufundat acolo pentru veșnicie (cf. Michel Chodkiewicz, Un océan sans rivages. Ibn Arabi, le Livre et la Loi, Seuil, Paris, 1992). Așadar, chiar în cazul experienței unitive se păstrează distincția dintre o unio verticală definitivă și o contemplație care evită anihilarea, din grijă față de lume, istorie, temporalitate. căci nu e vorba în primul rînd de stadii ale unei religii, ci de atitudini spirituale, de dominante ale doctrinei și ale vieții religioase, iar combinațiile lor în multe variante și dozaje se pot
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
fără ca cele două să se contopească" (V.N.). Transcendența la care are acces creștinul a provocat o continuă neliniște lumii laice aservită imanenței, lume ce se simțea amenințată de a fi astfel umilită, reacția a fost continua persecuție și încercarea de anihilare a creștinismului. Umanismul creștin a fost cel care, prin blîndețe și înțelepciunea sa a reușit să-i îmblînzească furia. Transcendența, deschiderea către Dumnezeu ține de natura umană. Izvorul prim al culturii este religia - adevăr valabil pe întreaga planetă locuită. "Arhitectura
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a abătut atunci (criza ca o consecință a lăcomiei unora, a aceleeași dorințe de jaf și îmbogățire pe spinarea altora), în Germania acelor timpuri a fost posibilă apariția partidului nazist. Un partid bazat pe ură împotriva celorlalți, pe distrugere și anihilare, o adunătură care atras în jurul său pe cei mai slab pregătiți indivizi, pe cei mai incapabili , pe cei care în condiții normale n-ar fi putut ajunge în poziții sociale mai importante. Singura cerință pentru aceștia era obediența față de Fuhrer
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
și în actul lecturii, intuiția originală, "adevărul" esențial, care ține la un loc elementele diverse ce-l alcătuiesc. Iat-o, în formularea autorului însuși: În Unitatea Originară a Primului Lucru se află Cauza Secundară a tuturor lucrurilor, împreună cu germenul Inevitabilei Anihilări 17. Riguroasă construcție teoretică din Eureka se corelează cu această presupoziție originară, iar universul "descoperit" de autor se supune, pe deplin, acestei canon primordial. Pentru Poe, " Unitatea"18 este postulatul de bază al metafizicii sale. Din ea derivă inevitabilitatea creației
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
repezintă acțiuni secundare, puse în mișcare de actul originar: Unitatea este tot ce afirm despre Materia originară creată; dar îmi propun să arăt că această Unitate este insuficientă pentru a explica formarea Universului material, fenomenele existente, dar și inevitabilă lui anihilarea. Odată cu particulă primordială, primul act al creației se încheie 21. Eterogenitatea, vizibilă astăzi, a formelor de manifestare ale realului, este tocmai rezultatul diviziunii și apoi al dispersiei simetrice a acestei particule originare în spațiul, conceput pascalian, ca "o sferă a
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
sau ordinii universului, în sens bergsonian. Să re-ordonezi, conform unui principiu estetic, formele vieții, cu alte cuvinte, să modifici relațiile dintre sau să descoperi altele noi, să dai formă informalului înseamnă, cu adevarat, creație. Realizarea "poemului perfect" presupune și concomitenta anihilare a eu-lui empiric ("sufletul rudimentar", la Poe). Viață pe Pamant stă sub semnul "stuporii", spune Poe în "Conversația dintre Eiros și Charmion" [The Conversation of Eiros and Charmion]37, iar cunoașterea adevărată, în aceste condiții, este imposibilă. Doar moartea, dezvoltând
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
a Bucureștiului: Bucureștenii cred, în genere, că oamenii din provincie sunt oarecum înapoiați și ceva mai puțin vii și flexibili ca ei. Unui om trăind în vâltoarea capitalei monotonia vieții provinciale, lipsită de evenimente culturale și artistice [...] îi pare locul anihilării și al mediocrității. Căci omul orașului mare, din cauza condițiilor proprii, crede că numai unde e mișcare e și spirit, ba și meditație. El nu renunță decât cu greu "să se omoare în provincie", unde totul îi apare întunecat, fără viață
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
ca putere mundană prin statuarea nivelului mundan ca orizont absolut. Dar totalitarismele secolului XX au fost dovada radicală dacă mai era nevoie de dovadă a faptului că instituirea istoriei și a socialului ca orizont absolut conduce la desființarea omului, la anihilarea libertății lui. Lecția imens tragică a totalitarismelor îi interzice de acum înainte omului să mizeze pe istorie și social ca singur, acoperitor, sieși suficient domeniu al realului (Abia dacă mai e nevoie să spunem că fundamentalismele religioase actuale vizează și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]