856 matches
-
buhav începuse a musti de viermi; toți putrezeau în jurul lui, și dascălul și mama și fata. Simți apoi cum începe să se topească și dânsul și să-i foșnească viermii prin ochi, prin gură, dar mai ales prin nas". Spaima animalică trezită de terifianta "condițiune materială" a omului alungă dorul de moarte ca pe o vinovată iluzie, de basm mincinos: Va să zică așa sunt morții! Nu pe catafalc, ci în pământ, în putrezire, în descompunere, în piftia de carne și viermi. Și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
țăran, al cărui suflet "fără complicații sentimentale" vibra doar la "poezia bălegarului, a scroafelor monstruoase de grăsime, a vițeilor cu botul umed, cărora le întindea mâna să i-o lingă, a iepurilor încărcați de stogul lânii mătăsoase". Speriată de forța animalică a pasiunii brute ("nici pentru Poslușnicu nu exista suflet, cum nu existase nici pentru Lică"), Mili (ca și Bizu, ca și Eminescu) începe iar să viseze, cu gândul la altfel de amoruri, mai blânde, mai puțin triviale, pe potriva temperamentului său
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Dar chiar la acei scriitori rușinoși și grijulii față de opinia publică, acea ură a țăranului Împotriva exploatării moșierești, este redată nu ca un element episodic și accidental (ura Împotriva moșierului prea câinos), ascuns de cele mai multe ori, fie sub imaginea poftei animalice de pământ, ca la Rebreanu, fie sub vălul mistic al religiozității. (Ă). Este neîndoielnic că Desculț constituie o luptă câștigată și pentru munca de creație literară a lui Zaharia Stancu și pentru literatura noastră care Începe să fie pătrunsă de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
coborâm la jargonul vostru, oglindă a ferocelor relații ce domnesc acolo, la voi. (Ă). Dacă În copilărie mă bucuram atunci când povestea Îi făcea pe oameni să vorbească În graiul jivinelor, astăzi mărturisesc că operația aceasta de tălmăcire a unui jargon animalic, reflex al unor raporturi animalice Între oameni, Îmi provoacă dezgust: dacă o fac, e numai pentru că o socotesc necesară. (Ă). Da, sărmanilor! voi puteți să mințiți, să falsificați, să provocați, să ațâțați la omor, dar nu să vă ridicați cu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a ferocelor relații ce domnesc acolo, la voi. (Ă). Dacă În copilărie mă bucuram atunci când povestea Îi făcea pe oameni să vorbească În graiul jivinelor, astăzi mărturisesc că operația aceasta de tălmăcire a unui jargon animalic, reflex al unor raporturi animalice Între oameni, Îmi provoacă dezgust: dacă o fac, e numai pentru că o socotesc necesară. (Ă). Da, sărmanilor! voi puteți să mințiți, să falsificați, să provocați, să ațâțați la omor, dar nu să vă ridicați cu mintea la Înțelegerea noilor relații
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
vorbea ea, și cui se adresa? Un „Poet” al timpului, cuprins de un acces subit de sinceritate, recunoștea că scrie pentruă cucoanele ce se plictisesc În garsonierele din blocuri. Adulterul și crima, trădarea și renegarea, aventurile erotice și exaltarea instinctelor animalice - iată cercul Înlăuntrul căruia se Învârteau - În zeci și zeci de variante - subiectele romanelor lui Octav Dessila & Co. Vitrinele librăriilor gemeau de traduceri din autori de aceeași speță ai apusului „civilizat” (Ă). Scriitori Într-adevăr valoroși erau persecutați. Sahia murise
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
decât în Înghițitorul de săbii, scenariul progresează pe două planuri net delimitate existențial: de-o parte drama însingurării în suferință a unor ființe sfâșiate de patimi și vise, de cealaltă, lumea reprezentanților ordinii publice, o lume viscerală, bântuită de instincte animalice și degradată de trădarea indolentă a menirii ei sociale. Prima descinde într-adevăr din litera lui Caragiale, a doua s-a închegat pe ecran din vâna pamfletară a unui regizor format intelectualmente la școala și în spiritul necruțător al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lașul tuturor facult]ților pe care le sl]vim, le aparține doar ființelor umane. Orice leg]tur] între specia noastr] și celelalte era considerat] degradant] pentru om, sugerând c] spiritualitatea noastr] nu era „într-adev]r” decât o serie de reacții animalice. Aceast] idee de animalitate ca principiu str]în, foarte îndep]rtat de spirit este una str]veche, folosit] adesea pentru a dramatiza conflicte psihologice intense între virtuți și „bestia interioar]”. Sufletul uman apare atunci că un intrus izolat în cosmosul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pot reprima, de fiecare dată, nedumerirea: ce-i mai rămîne creierului? Dictatura comunistă a surclasat pînă și Inchiziția. Prin rafinamentele executanților ei. Și, tîrziu, mai ales prin nevoia acestora, vai, de a se confesa. Nu mulți din ei simt o animalică (dar și perfidă) nevoie de mărturisire totală. Unul, Franț Țandără, mărturisitor coleric, aproape maladiv, care-și detaliază metodic fosta meserie: perioada de ucenicie, în care deprinde subtilitățile suplicierii testicolelor, prin lovitura cu creionul, dar și suprimarea victimelor ca studiu pentru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sacru al unei frontiere, amintește-ți, cu umilință, ceremoniile inventate în mica noastră Europă. Să te așezi la coadă, la controlul pașapoartelor! Stai la rînd răbdător, răbdător, însă, mai mult sau mai puțin umilit și amărît. Bucuria, prospețimea senzației pur animalice, voioasa impresie de libertate și-au luat zborul!" Pasajul e din Jurnalul răsfățatului vienez Stefan Zweig, din 1935, și dau peste el absolut întîmplător, deschizînd cartea ca dadaiștii. Nu vi se pare că e scris chiar acum și că amărîtul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu ea bogăția (și ce bogat era! n.n.). În veșmintele lui uzate, putea fi luat drept cerșetor." "La fel se întîmpla și cu femeile, care au avut privilegiul sau neșansa de a fi prinse în iubirea lui. Supuse sexualității lui animalice, el le subjuga, le captiva, le aspira, le strivea pe pînză. După ce, de-a lungul nopții, le storsese esența, le arunca lipsite de sîngele vital. Ca un vampir, la răsăritul soarelui." "Frîngea rezistența femeilor și materia, pentru a le transforma
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
diabolică care trebuia să fie domesticită, făcută productivă și pusă În serviciul omului. De multe ori, Îmblânzirea naturii a Început cu cea a „omului” Însuși. Desprinderea sa de natură cerea ca omul să fie mai Întâi separat de propriile instincte animalice. Oamenii, de asemenea, au trebuit să fie transformați pentru a-i face mai raționali, mai calculați și mai detașați. Crearea individului autonom și conștient de sine Însuși s-a dovedit a fi o mare provocare. Civilizarea naturii umane Astăzi, Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
conservatori. Cu numai câteva generații În urmă i-am fi Împărțit În moderni și de modă veche. În Evul Mediu târziu și era modernă timpurie, o categorisire diferită a fost folosită pentru a diferenția generațiile. Oamenii erau fie civilizați, fie animalici. Comportarea animalică era asociată cu o natura depravată. Comportamentul animalic era din ce În ce mai des descris ca leneș, lacom, amenințător și lipsit de suflet. Trebuie să ne reamintim că viața În epoca medievală era trăită Încă În mijlocul animalelor - domestice și sălbatice - și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
numai câteva generații În urmă i-am fi Împărțit În moderni și de modă veche. În Evul Mediu târziu și era modernă timpurie, o categorisire diferită a fost folosită pentru a diferenția generațiile. Oamenii erau fie civilizați, fie animalici. Comportarea animalică era asociată cu o natura depravată. Comportamentul animalic era din ce În ce mai des descris ca leneș, lacom, amenințător și lipsit de suflet. Trebuie să ne reamintim că viața În epoca medievală era trăită Încă În mijlocul animalelor - domestice și sălbatice - și aproape de pământ
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Împărțit În moderni și de modă veche. În Evul Mediu târziu și era modernă timpurie, o categorisire diferită a fost folosită pentru a diferenția generațiile. Oamenii erau fie civilizați, fie animalici. Comportarea animalică era asociată cu o natura depravată. Comportamentul animalic era din ce În ce mai des descris ca leneș, lacom, amenințător și lipsit de suflet. Trebuie să ne reamintim că viața În epoca medievală era trăită Încă În mijlocul animalelor - domestice și sălbatice - și aproape de pământ. Majoritatea țăranilor fermieri trăiau În „case-lungi” tradiționale, care
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Se spune că englezii Îi disprețuiau pe irlandezi, galezi și scoțieni fiindcă Încă dormeau sub același acoperiș cu animalele lor4. Clasa orășenească pe cale de apariție - care mai târziu a devenit burghezia erei moderne - condamnă ceea ce consideră a fi un comportament animalic, care Îi făcea pe oameni să nu se comporte mai bine decât bestiile tâmpite pe care le Îngrijeau. În Anglia, iar mai apoi În Franța și În alte părți ale continentului, civilizarea comportamentului a devenit atât o misiune, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cu mâinile sau puneau mâncarea pe o felie groasă de pâine veche. La sfârșitul mesei, mesenii aruncau pâinea pătată și Îmbibată cu sos pe podea pentru câini 12. Erasmus și alții erau dornici să transforme servirea mesei dintr-un „comporttament animalica”, Într-unul mai elevat. Au introdus un număr de inovații atât pentru a separa oamenii de animalele pe care le omorau și apoi consumau, cât și pentru a crea bariere Între comeseni Înșiși. Obiceiul de a aduce un animal Întreg
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
luate măsuri de a muta aceste funcții biologice În spatele ușilor Închise. În ultima parte a secolului al XIX-lea, Londra a fost primul oraș care a construit un sistem de canalizare subteran, introducându-se closetele cu apă29. Dezgustul față de mirosurile animalice ale corpului uman i-a separat și mai mult pe cei bogați de cei săraci. Cu mult Înainte ca Marx să-și scrie teoria despre separările de clasă, burghezia pe cale de apariție avansa propria justificare pentru separarea claselor. Se spunea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
acest unghi, societatea de natură, sau de a pune natura față de societate ca o stare anterioară sau ca dublul său eterogen au eșuat întotdeauna și au sfârșit în descoperirea unei societăți diferite, a unei organizări sociale, celei a sălbaticului, a animalicului. Atunci, pentru ce e menținută această separație, dacă nu ca realitate, cel puțin ca ipoteză [...] ? Eu văd două motive pentru aceasta: definirea Celuilalt drept obiect, conservarea primatului individului. Pe de o parte, pentru o anumită colectivitate, acest fapt justifică supunerea
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
vie este pusă în discuție?"86. O întrebare extrem de dificilă, dar care ne-ar putea ilumina. Politica modernă este o formă intolerantă și arogantă de religie, unde omul își transferă capacitățile primare (de conducere) reprezentanților săi într-un mod organic, animalic printr-un discurs politizat în toate domeniile (identitate, cultură, economie, sport, probleme sociale etc.) Aceste discursuri "îl leagă", pe omul modern de psihicul și de afectivitatea unui X, Y politician, căruia îi oferă votul printr-un mod ritualic de a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
vânează, iar femeile stau „acasă” și se ocupă de protejarea și hrănirea copiiilor (1983, pp. 16-17). Deoarece uneltele și abilitățile tehnice create de oamenii primitivi sunt legate de sporirea eficienței În vânătoare, omul va perpetua astfel instinctele agresive de tip animalic: „Drept urmare, chiar de la primele Începuturi, autodistrugerea a fost o amenințare pentru rasa umană” (W. Burkert, 1983, p. 18). Această amenințare este rezolvată cu ajutorul unui sistem biologic - redirecționarea -, dezvoltat apoi prin mijloace culturale. Burkert preia ideea de ritualizare elaborată de etologi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
expresivă a lumii răsturnate. Astfel, spațiul privat și cel public erau inversate, iar o afacere intimă devenea o problemă publică: goliciunea, acceptabilă În intimitatea casei, era acum expusă În fața tuturor - or, aceasta se asocia cu dezumanizarea, fie prin regresia În animalic, fie prin excluderea din rândul comunității sociale (D. Regnier-Bohler, 1995, pp. 78-88). Bărbatul tras de femeie era pus Într-o situație nu doar de negare a rolului social de conducător al familiei, ci și a statutului său ontologic: el era
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a II-a, cap. VI). Culmea o atinge însă mai tîrziu, în descrierea poporului numit "Houyhnhnms", popor ideal, care nu are, bineînțeles, chip omenesc, ci de cal. În țara aceasta, pe lîngă poporul principal, mai locuiește și o rasă respingătoare, animalică, josnică, avînd înfățișare și ducînd o viață omenească. Îngrețoșarea față de omenesc și-a găsit în acești "Yahoos" cea mai puternică expresie. Prin aceste descrieri ale josniciei și mîrșăviei, marele satiric a dat expresie nu doar indignării sale morale, ci și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pătrundere suficient de profundă în toate laturile vieții. Humoristul nu va fi dintre cei ce se bucură cît de minunat de departe am ajuns: o asemenea bucurie îi va trezi, înainte de toate, ironia. El știe că lupta dintre uman și animalic este de lungă durată; ea se desfășoară asemenea unuirăzboi modern, din tranșee în tranșee. Dar atîta timp cît încă se mai luptă, speranța și încrederea sînt la fel de posibile pe cît de necesare. Pentru Charles Darwin, această încetineală în evoluție nu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Arătarea sau sugerarea cauzelor care l-au determinat pe țăran să-și omoare vechiul său prieten de muncă și de viață grea, ar fi conferit un puternic dramatism. Dar autorul înfățișează numai actul în sine al uciderii calului, acțiunea semiconștientă, animalică a țăranului. Aceasta face ca mesajul de idei al schiței să fie voalat, să nu poată fi transmis cititorului. Tocmai datorită influenței nefaste a naturalismului, Marin Preda, în primele sale lucrări, nu pătrunde totdeauna în esența lucrurilor și fenomenelor. Înfățișând
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]