12,966 matches
-
simț) omului. El este participant în această piesă de teatru, în acest joc; cunoștințele devin reguli de relaționare normal-competitivă între semeni, lucrând binele, cum fiecare s-ar întrece pe el, fără dihonia exacerbată a noului, zeu fără duhul unimii. Înțelepții antici susțineau că numai neștiința poate face răul. Și totuși, amenințarea cu savanta bombă atomică, cu civilizata poluare a tehnologizării, cu disoluția autorității și implicit a intimității, unicității ființei umane. V. Fetescu pune subtil în evidență „corespondența”: în măsura în care, pragmatic-consumist, autoritatea științei
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Herman Hesse și mulți alții. Toți mărturisesc că au găsit o conviețuire plină de inspirație între arte - cu alte cuvinte că au devenit scriitori mai buni desenând și pictând, chiar mai profunzi decât dacă s-ar fi abținut de la idealul antic al artistului plurivalent. Sunt multe de spus și despre scriitorul de limbă germană Peter Weiss, care s-a exilat în Suedia, în anul 1939, atunci când nenorocirile lumii au culminat cu holocaustul. Peter Weiss a pictat poate tabloul cel mai vizionar
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
colectiv, sau poate tocmai de aceea) încerca să-i seducă spiritul. În Evul Mediu s-a produs o schismă la nivel semantic: pe de o parte muzica de cult (gregoriană sau bizantină), prioritar monosemică, proliferează sacralitatea și contemplativitatea creațiilor tradiționale, antice (cu precădere muzica greacă, ebraică, nord-africană sau autohtonă); pe de altă parte muzica laică (a cavalerilor), polisemică, în ton cu arta poetică pe care o slujea, se preta la tălmăciri în chei diferite: alegorică, morală, anagogică. Suntem în perioada în
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
tărîm lumină (...) - dar trebuie, asemeni ție, să scapăt (subl. aut., - n.n.), după cum spun oamenii la care am de gînd să mă scoborť. E o trecere spre un Ťdincoloť. ŤAșa început-a scăpătatul lui Zarathustrať". Sub masca faimosului preot din Persia antică, Nietzsche a încercat a se ridica "dincolo de bine și de rău", adică dincolo de reperele poporului de sclavi care ar atenta prin intermediul moralei la condiția aristocrației dominante. O atare concepție întemeiată pe amoralitate e mai întîi un instrument al criticii aplicate
Profil Nietzsche (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9519_a_10844]
-
Gide și Valéry sunt creierele cele mai captivant lucide pe care le-a dat secolul nostru de prăbușire a oricăror forme sociale și de derutantă disoluție a personalităților". Un text întrutotul asemănător s-a găsit într-un papirus din Egiptul antic, unde preatârziul fusese cunoscut cu patru milenii mai înainte. Ca și Emil Ivănescu, cronicarul egiptean nu mai credea în nimic. Care vor fi fost însă mentorii săi nu vom ști - din păcate. Dacă Emil Ivănescu ar mai fi avut puțină
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
dar ale cărui rădăcini coboară în vremuri străvechi, de unde își extrage întreaga sevă ritmică și tot conținutul incantatoriu despre dragoste și moarte. Am fost uimită și m-am bucurat nespus, acum câțiva ani, când Mihai Mănuțiu a asociat unei tragedii antice Grupul "Iza" din Maramureș. De astă dată l-a confruntat cu viziunea unui artist de dans contemporan și din nou rezultatul este remarcabil. Vava Ștefănescu a creat pentru sine și, în seara când am văzut eu spectacolul, pentru actrița Irina
Cale coregrafică inedită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9527_a_10852]
-
Gheorghe Grigurcu Faptul că Nietzsche aparține categoriei de filosofi-scriitori, o categorie amplă mergînd de la antici la Montaigne și de la acesta la Schopenhauer, Carlyle, Emerson, Ruskin și al nostru Cioran, a produs o oarecare perturbare a recepției de care a avut parte. Căci reflecția sa asupra vieții, abandonînd exigențele scientizante și metodologice, este axată pe experimentarea
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
ființei umane concrete, pe temeiul moralist al observației și autoobservației, obținîndu-se o imagine psihologică "în mers", pliată pe cursul existențial, emblemă a unui "filosof al vieții". După cum arată Dilthey, în Esența filosofiei, "această specie de literatură este vecină cu discursul antic al sofiștilor și retorilor pe care Platon îi alunga din spațiul filosofic, deoarece, în demonstrația lor metodică (din scrierile lor), se găsește și persuasiunea (...). Privirea lor rămîne orientată spre misterul vieții, dar încearcă să-l rezolve printr-o metafizică universal
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
se referă la "nefericirea lui trucată", pe când în cărți, la "nefericirea, reală, a tuturor". Deoarece marea literatură e de a doua instanță, nivelul maxim al Caietelor e atins atunci când personajul, mască a scriitorului, "modifică realitatea imediată și, ca în teatrul antic, sonorizează adevărul intern" (excepțională observație!). Cioran este compus, aici, din trei proiecții, trei personaje legate, dar și disociate între ele. Primul e omul cotidian, cu viața sa personală, cu problemele obișnuite, mai rar expuse. și mai greu de văzut, de
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
tîlcul lumii de acolo, filosofia ritualurilor și a vieții, felul în care a amplasat, de pildă, povestea Electrei în mijlocul unei lumi arhetipale, într-un sat maramureșean în care se poate povesti despre același tip de tensiune ca în cetatea Greciei antice, mi s-a părut foarte aproape de modalitatea mea de a mă raporta la valorile acestea, la esențele verbalizate prin ceva ce descrie, fundamental, normalitatea. Ultimul spectacol, dintr-o serie ce începe cu "Săptămîna luminată", se numește " O vară fierbinte pe
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
în fața spectacolului vieții și a fascinantelor povești din lumea literaturii. În amețitorul ritm al vieții cotidiene, scindat între lumea reală și lumea fictivă, poeta este incapabilă să își găsească eul intim. Scopul final al poeziei, ultima patrie, devine până la urmă anticul îndemn la descoperirea propriului sine. O spune explicit autoarea într-un poem profesiune de credință: "scriu poezie împotriva lumii din mine/ cu nașterea mereu amânată: orașul din ea are culori orbitoare,/ oamenii au fețele în ceață,/ numai eu nu mă
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
destul de ciudat, i se face favoarea de a i se da un post de recepționer la Hotelul "Tranzit" din Capitală. Extravagant și infatuat, singuratic și dezabuzat, Tolea devine un fel de Grobei, cu pretenții de poliglot și specialist în istoria antică și modernă. Epatarea vestimentară și verbală ține de un comportament deviant, ce ne dezvăluie treptat un bufon, numit ca atare în textul narativ. Însă clovnul, actorul, măscăriciul, Aghiuță, fanfaronul (cum mai este numit) are o identitate ascunsă, pe care ciudățeniile
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
erau paradoxuri atractive. Ovidiu suferă o radicală transformare morală, intelectuală și spirituală. Jurnalul său apocrif e mărturia credibilă a unei veritabile metanoia. O criză individuală este pusă în contextul unei crize generale a lumii, surprinsă în momentul trecerii de la politeismul antic la monoteismul creștin. Surprinzător e să descoperim că lumea dacică, trăind în cultul zeului unic, Zamolxe, era mai pregătită pentru această transformare decât Roma politeistă. Se vede că e un roman cu o miză copleșitor de mare (nașterea creștinismului și
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
expoziția "Sit tibi terra levis", consacrată riturilor funerare din Lusitania, era expusă pagina de titlu a unui articol al său, iată, la aproape patru decenii și jumătate de la dispariția fizică. De asemenea, o altă expoziție din același muzeu, consacrată religiilor antice din Lusitania, se potrivea cu - sau poate că urma chiar - una dintre direcțiile de cercetare - fructificată în publicații - ale învățatului român stabilit în capitala portugheză. Amintita menționare a articolului lui Scarlat Lambrino trebuie pusă probabil și pe seama prieteniei care l-
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]
-
comemorat în această vară printr-o expoziție în același muzeu. Forțe comune, luso-române, ar putea la un moment dat să pună în lumină chiar opera și personalitatea savantului român care, în exil, a făcut atât de mult pentru cunoașterea istoriei antice a Portugaliei. Dovadă în acest sens stau numeroasele sale scrieri pe care, din fericire, le păstrează Biblioteca Nacional de Portugal de la Lisabona. Aici se păstrează nu mai puțin de 28 de scrieri ale acestuia - mai multe chiar decât în marile
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]
-
acest fapt -, exilul nu a fost echivalent cu declasarea și cu ratarea. De observat este însă totuși faptul că, în afara lucrărilor păstrate la Biblioteca Națională a Portugaliei, Scarlat Lambrino a mai publicat încă multe alte articole și studii de istorie antică și epigrafie. Scarlat Lambrino a colaborat la principalele reviste de specialitate portugheze - și nu numai - ale timpului: "Arqueólogo Portuguęs", "Revista da Faculdade de Letras de Lisboa", "Bulletin des Etudes Portugaises" ș.a., precum și în volume omagiale și colective, cum ar fi
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]
-
opera lui Gustave Courbet - a fost imens. Picturi precum "Regulus" sau "Declinul Cartaginei" sunt un omagiu direct adus maestrului francez. În decursul unei cariere lungi și pline de succes, artistul a pictat cu aceeași ușurință scene biblice - "Potopul" -, din istoria antică - "Hanibal trecând Alpii" - sau evenimente recente la care a fost - "Incendiul Parlamentului" - sau nu - "Bătălia de la Trafalgar" - prezent. Subiectul poate fi unul care i-ar fi inspirat pe Poussin sau Claude Lorrain, dar modul în care lumina izbucnește de pe pânză
Între tradițional și modern: doi corifei ai artei secolului al XIX-lea by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7741_a_9066]
-
una oarecare, ci, probabil, cea mai limpede și mai exactă dintre literaturile lumii, că de la sintaxa impecabilă a autorilor clasici până la structurile interne ale limbajelor de programare din informatică nu e decât un pas minuscul, că sociologic vorbind, canonul Romei antice înseamnă un ideal mediu de simulare pentru orice alt edificiu al jocului cu valorile, aproape că se poate deduce din fuga condeiului. S-o recunoaștem, ne-am obișnuit să citim literatură greacă sau latină câștigați dinainte de un destul de insidios parti-pris
Aut Caesar, aut nihil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9675_a_11000]
-
limbaj al angoasei sale, mi-a amintit de Antonin Artaud, de "teatrul chintesenței" în care personajul se transformă în alfabet și obiectele în hieroglife. Actorul a creat acea metafizică a gestului, iluzia vie, înlocuind vechea funcție a catharsis-ului literaturii antice. Publicul a râs. Discuția despre absurd a fost la fel de interesantă ca și recitalul lui Christian Fex. Jonas Ellerström a dezvoltat ideea că absurdul a existat în toate literaturile, chiar și în literatura suedeză a existat un poet, la Lund, care
Absurdul ca un catharsis by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9696_a_11021]
-
de ideologia unică pentru a-și atinge scopurile, lovind în dreapta și-n stânga. Fără cruțare și fără cea mai mică remușcare. F e un roman a fricii și al falsului, impuse prin forță. De partea cealaltă a scenei, dincolo de "corul antic" volubil și oprortunist ca-ntotdeauna, stau câteva personaje (Maria, Horia și Tică Dunărințu, Don Iliuță) care se încăpățânează să reziste, fără să pupe, ca toți ceilalți, ghetele călăilor. Când Moise moare, aparent de mâna lui Nicolae (șchiopul bețiv care vrea
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
nu ai loc să arunci un ac. Lionel stinge lumina. Își face loc cu greu spre un pat despre care nu știe cum a ajuns acolo, lovindu-se de diverse obiecte din fier forjat și ghips, printre care o cămilă antică, adusă de Gamal, egipteanul. Se culcă. Adoarme. Se culcă și telespectatorii. Capitolul 7 în care e vorba despre o întâlnire cu Doamna Moarte, despre intervenția personală a Papei de la Roma, despre o gafă de zile mari a cofetarului Gaston și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
interior, cel puțin de 10 ori, e genial! CÎnd? Nu-mi amintesc fiecare ocazie, dar o să ncerc... Visul lui Brook, Revizorul lui Pintilie, Nepotul lui Rameau (Esrig), Război și pace de S. Bondarciuk, Unchiul 50 Vanea ( Koncealovski), Furtuna (Ciulei), Trilogia antică (A. Șerban), Birlic În Două loturi, Tragedia omului a lui Gh. Harag, filmele lui Fellini ș.a. mi-au smuls de pe buze, recunosc, punitiva exclamație. Ergo, om muri & om vedea... III. REGIE / REGIZORI / VIZIUNI REGIZORALE ... Voi vorbi despre o carte ciudată
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
orice contemporan străin care-i cheamă-n Belgia, Olanda etc. Și-atunci, Întreb, are rost să mai pui În scenă autori de-ai noștri? Ce dacă-i NAȚIONAL? Afrim „sparge” cu un obsedat sexual elvețian, iar Măniuțiu o ține pe anticii greci, deci numai fraierii (În frunte cu mine) se țin de „băștinoși”. Mea culpa, bre ! Alex Ștefănescu a scris bine despre indicațiile de regie (didascaliile) la (lui) Camil Petrescu. Am abordat și eu subiectul, cîndva, Într-o carte; el rămîne
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cea care va rămâne Încă mult timp una dintre cele mai curioase și mai inteligente forme de prostituție. Curtezanele au evoluat de-a lungul timpului Într-un mod diferit, În funcție de principiile morale și religioase ale locurilor și epocilor. În societățile antice, a-ți câștiga existența dintr-o muncă oarecare era la fel de onorabil ca a face acest lucru cu ajutorul sexului. Obiceiurile sexuale s-au dezoltat În timp, luând, la greci spre exemplu, forma ritualurilor de prosituție sacră din temple. În aceste așezăminte
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
sens prin exerciții amoroase. Nu trebuie să credem totuși că fetele obișnuite din adolescență să umble fără rost deveneau preotese ale zeiței Afrodita, transformându se În curtezane cunoscute și stimate de toată lumea din oraș. Tot ceea ce știm despre civilizația greacă antică ne arată că prostituatele din temple erau femei de familie bună, iar hetairele - curtezanele Atenei (zeița Înțelepciuniiă - făceau parte din cele mai nobile familii ale acestui oraș-stat. Deseori familiile bogate și nobile nu scăpau ocazia de a și destina copiii
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]