977 matches
-
de așteptare sau entuziasm eshatologic” (Simonetti, ibidem), există o formă de milenarism radical, reprezentată, în secolul al II‑lea, de mișcarea montanistă. Reacția decisivă împotriva milenarismului vine din partea alexandrinilor, care au „spiritualizat” concepția eshatologică creștină. Pentru micul său tratat despre Anticrist, este posibil ca Irineu să se fi inspirat din operele lui Meliton, Despre diavol și Despre Apocalipsa lui Ioan. În mod sigur, el a folosit „doctrinele” prezbiterilor din Asia Mică (Orbe, Teología..., p. 7). . Cf. Apoc. 13,2; 2Tes. 2
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
2,3.9. . <≅:≅Η trimite la 2Tes. 2,3.9; iniquus, impius și sine lege sunt termeni aproape sinonimi. . 2γΦ:≅Η apare în 2Pt. 2,7; 3,17. . „Apostazia” este termenul care definește cel mai bine atitudinea diavolului și a Anticristului față de Dumnezeu. Ambii îl urăsc pe Dumnezeu și rostesc blasfemii împotriva lui. Termenul Β≅Φϑςϑ0Η, cu sensul de „renegat”, „cel care se îndepărtează de Dumnezeu”, apare de mai multe ori în LXX: Num. 14,9; Iis. Nav. 1,22; 2Mac
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Tot în Dialogul cu Trifon (103, 5), el afirmă că „Satan” se traduce în greacă prin Β≅Φϑςϑ0Η. Cf. Dial., 125, 4. Înaintea lui Iustin, nu există mărturii despre atribuirea acestui cuvânt diavolului. Irineu este cel dintâi care îl aplică Anticristului. Mai târziu, termenul va desemna și ereticii (ex. Atanasie, Orat. contre Ar., PG 26, col. 321). . Lc. 18,2‑5: parabola judecătorului nedrept și a văduvei stăruitoare. . <2ΔΤΒ≅6ϑ<≅Η, termen caracterizând diavolul la Ioan (8,44). Cf. V, 23
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
târziu, termenul va desemna și ereticii (ex. Atanasie, Orat. contre Ar., PG 26, col. 321). . Lc. 18,2‑5: parabola judecătorului nedrept și a văduvei stăruitoare. . <2ΔΤΒ≅6ϑ<≅Η, termen caracterizând diavolul la Ioan (8,44). Cf. V, 23, 2. Anticristul urăște oamenii. Cf. Evanghelia lui Filip, 42. . Cf. de asemenea III, 18, 7 și V, 24, 4. Apostazia și înșelăciunea sunt nedespărțite. Cf. G.J.M. Bartelink, „Les démons brigands”, în Vigiliae christianae, 21, 1967, pp. 12‑24. Satana apare ca latro
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
brigands”, în Vigiliae christianae, 21, 1967, pp. 12‑24. Satana apare ca latro la Commodian, Instr., I 25, 3; Carm. Apol., 183, precum și în aproape toate exegezele patristice la episodul samariteanului milostiv Lc. 10,29‑37 (Orbe, Teología..., p. 8). . Anticristul ar fi, potrivit formulei lui A. Orbe, un diabolus rediuiuus. Iată de ce el va avea toate trăsăturile acestuia, fără însă a se confunda cu el. Irineu îl descrie ca „apostat”, vrăjmaș, dușman al lui Dumnezeu; „hoț” (latro), care își însușește
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
et récapitulation dans la théologie d’Irénée de Lyon”, în Connaissance des Pères de l’Église, 82, pp. 36‑50. . Teología..., p.11. . Ibidem, cu referințe. . Ibid., op.cit., p. 13. . Foerster, TWNT, VIII, pp. 173‑174. . Într‑o primă fază, Anticristul va duce o campanie antiidolatră, pentru a câștiga încrederea coreligionarilor săi. Ulterior, el se va instala ca idol unic în templul din Ierusalim. Este evident că Anticristul nu se poate declara antiidolatru decât în fața iudeilor și a creștinilor. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
op.cit., p. 13. . Foerster, TWNT, VIII, pp. 173‑174. . Într‑o primă fază, Anticristul va duce o campanie antiidolatră, pentru a câștiga încrederea coreligionarilor săi. Ulterior, el se va instala ca idol unic în templul din Ierusalim. Este evident că Anticristul nu se poate declara antiidolatru decât în fața iudeilor și a creștinilor. Cu toate acestea, la distanță de numai un rând, ni se spune că toți cei „care ce‑l slăvesc pe diavol prin multe lucruri abominabile îi vor sluji atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
înseamnă că păgânii se vor converti la rândul lor la „monoteism”, mai bine zis, la monoidolatrie. Activitatea lui Cristos este centrifugă. Centrul său de iradiere este Ierusalimul, de aici ea se răspândește către toate colțurile lumii locuite. Contrar acesteia, activitatea Anticristului va avea un caracter centripet. Tiranul eshatologic va respinge mesajul universalist al lui Cristos, concentrând mesajul său naționalist în mod exclusiv la cetatea Ierusalimului. În legătură cu aceasta, cf. lucrările lui B. Rigaux, L’Antéchrist et l’opposition au royaume messianique dans
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de energie și de viclenie, alții, dimpotrivă, sunt slabi și proști. La un moment dat, ei intră în conflict unii cu alții. Aceste pseudoregate se vor autodistruge prin implozie. Pasajul pune accent pe lipsa de înțelegere dintre cei zece conducători. Anticristul îi va domina tocmai pentru că va ști să întrețină tensiunea dintre ei și să aprindă invidii reciproce (cf. Adu. haer. V, 26, 1, care trimite la Dan. 2,42‑43). . In Iohannem XIII, 95. Heracleon, discipolul lui Valentin, este cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cunoscut pentru Comentariul la Evanghelia după Ioan; interpretarea propusă aici urmează schema gnostică (căderea spiritului în materie). Împotriva acesteia Origen va scrie propriul In Iohannem. De altfel, nu găsim la el nici o referire la Imperiul Roman ca prototip al imperiului Anticristului, așa cum se întâmplă la Hipolit. . B. Reynders, „Optimisme et théocentrisme chez st. Irénée”, în Recherches de théologie ancienne et médiévale, 8, 1936, pp. 225‑252 și G. Jossa, Regno di Dio e Chiesa. Ricerche sulla concezione escatologica ed ecclesiologica dell
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la inițiative care să‑i fi aparținut” (Les persécutions durant les quatre premiers siècles du christianisme, Paris, 1992, p. 33). . Plecând de la textele din Daniel, confirmate de Noul Testament, Irineu propune următoarea schemă cronologică: Imperiul Roman, ultimul mare imperiu înainte de domnia Anticristului; dezintegrarea Imperiului în zece regate; venirea Anticristului și supunerea celor zece regate. Interpretarea celei de‑a patra fiare ca simbol al Imperiului Roman va fi întâlnită și la Hipolit. . Cf. Epifanie, Panarion 51. . Cf. Eusebiu, Istoria bisericească III, 28, 2
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Les persécutions durant les quatre premiers siècles du christianisme, Paris, 1992, p. 33). . Plecând de la textele din Daniel, confirmate de Noul Testament, Irineu propune următoarea schemă cronologică: Imperiul Roman, ultimul mare imperiu înainte de domnia Anticristului; dezintegrarea Imperiului în zece regate; venirea Anticristului și supunerea celor zece regate. Interpretarea celei de‑a patra fiare ca simbol al Imperiului Roman va fi întâlnită și la Hipolit. . Cf. Epifanie, Panarion 51. . Cf. Eusebiu, Istoria bisericească III, 28, 2. . Cf. excelenta expunere a lui P. de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
8, 5‑25 et l’accusation de magie contre les prophètes thaumaturges dans l’Antiquité, Paris, 1997. Cf. capitolul despre Origen al prezentei lucrări. . Cf. G. Jossa, Regno di Dio e Chiesa. . Irineu evită să îi identifice pe eretici cu anticriștii; el se mulțumește să vorbească de Marcu numai, ca de un precursor al Anticristului și nu ca de Anticristul însuși. . Cf. V, 25, 3; 2Tes. 2,9‑11. . „Mesia va începe să se reveleze, iar Behemoth se va revela în locul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Antiquité, Paris, 1997. Cf. capitolul despre Origen al prezentei lucrări. . Cf. G. Jossa, Regno di Dio e Chiesa. . Irineu evită să îi identifice pe eretici cu anticriștii; el se mulțumește să vorbească de Marcu numai, ca de un precursor al Anticristului și nu ca de Anticristul însuși. . Cf. V, 25, 3; 2Tes. 2,9‑11. . „Mesia va începe să se reveleze, iar Behemoth se va revela în locul său, iar Leviatanul se va ridica din mare, amândoi monștrii uriași pe care i
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
despre Origen al prezentei lucrări. . Cf. G. Jossa, Regno di Dio e Chiesa. . Irineu evită să îi identifice pe eretici cu anticriștii; el se mulțumește să vorbească de Marcu numai, ca de un precursor al Anticristului și nu ca de Anticristul însuși. . Cf. V, 25, 3; 2Tes. 2,9‑11. . „Mesia va începe să se reveleze, iar Behemoth se va revela în locul său, iar Leviatanul se va ridica din mare, amândoi monștrii uriași pe care i‑am creat în ziua a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nechezatul cailor sprinteni [veniți] de la Dan; la nechezatul cailor călărimii lui a tremurat pământul; el va veni și va mânca pământul și tot ce e pe el, cetatea și pe cei ce locuiesc într‑însa.” . Lista numelor propuse pentru identificarea Anticristului este enormă (cf. articolul lui Renoir, „Chiffre de la bête”, in DACL, vol. III, col. 1343‑1352). Pseudo‑Hipolit, De consummatione mundi, propune ARNOYME (de la verbul grec Δ<Ξ≅:∀4, „neg”, „resping”: Anticristul este cel care îl neagă pe Dumnezeu cel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
locuiesc într‑însa.” . Lista numelor propuse pentru identificarea Anticristului este enormă (cf. articolul lui Renoir, „Chiffre de la bête”, in DACL, vol. III, col. 1343‑1352). Pseudo‑Hipolit, De consummatione mundi, propune ARNOYME (de la verbul grec Δ<Ξ≅:∀4, „neg”, „resping”: Anticristul este cel care îl neagă pe Dumnezeu cel răstignit); LAMPETIS, splendens, „Strălucitorul” (Aretas); O NIKETES, victor, „Biruitorul” (Aretas); ANTEMOS (Victorinus); KAKOS ODEGOS, malus dux, „Căpetenia cea rea” (Aretas); ALETHES BLABEROS, uerus nocens, „Adevăratul răufăcător” (Aretas); PALAI BASKANOS, olim inuidus, „Vechiul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
est uino, quasi abstinens a uino”; „quartum nomen habet gothica lingua GENSERICUS”; „quintum nomen habet omnium linguarum ANTICHRISTUS; sextum nomen habet graece TEITAN; septimum nomen habet latine lucis (2Cor. 11,14), praesumens se dicere lucem”. Beatus de Liebana îi atribuie Anticristului un al optulea nume, ACXYME, alcătuit din literele a căror sumă este 666 (DCLXVI). ACXYME este o variantă coruptă a numelui ARNOYME (Δ<Ξ≅:∀4 „neg”). Irineu cunoștea, cu siguranță, diverse nume atribuite Anticristului de diferite tradiții. Dar tocmai această
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lucem”. Beatus de Liebana îi atribuie Anticristului un al optulea nume, ACXYME, alcătuit din literele a căror sumă este 666 (DCLXVI). ACXYME este o variantă coruptă a numelui ARNOYME (Δ<Ξ≅:∀4 „neg”). Irineu cunoștea, cu siguranță, diverse nume atribuite Anticristului de diferite tradiții. Dar tocmai această inflație onomastică ar trebui, spune episcopul de Lyon, să ne facă circumspecți. . Journal of Theological Studies, 1995, pp. 99‑117. . Tertulian, Adu. Marc. 3, 3; 3, 21; 4, 6; 5, 16. . Hill, art. cit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Studies, 1995, pp. 99‑117. . Tertulian, Adu. Marc. 3, 3; 3, 21; 4, 6; 5, 16. . Hill, art. cit., p. 109. . Cf. paginile consacrate lui Commodian în această lucrare. Cazul lui Irineu este foarte dificil, chiar imposibil de clarificat; identitatea Anticristului fiind, în cazul său, destul de imprecisă. El vorbește în repetate rânduri de un tiran, dar nu spune despre el nimic mai mult decât că va conduce al optulea imperiu rezultat din destrămarea Imperiului Roman și că va fi un evreu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
in Trento, 25, 1999, pp. 315‑346. . Ier. 14,14; 23,16.26; 27,15; 28, 5; 29,9.31; Iez. 13,2; Deut. 18,20‑22. . Despre cele patru tradiții precreștine care vor conduce la formarea mitului creștin al Anticristului, vezi „Introducerea” noastră, precum și comentariul lui E. Norelli la capitolul 6 al tratatului lui Hipolit (op. cit., pp. 172‑175). . La Bible d’Alexandrie, I, La Genèse, pp. 307‑308. . Le benedizioni di Giacobbe, Roma, 1982, p. 19. . 4 Q Patr
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Cristos și arătarea Ierusalimului ceresc pe pământ. Desconsiderau instituțiile politice și încurajau martiriul. Aceeași observație la E. Norelli, L’Anticristo..., pp. 51‑52. E. Norelli nu exclude existența unei surse comune folosite de cei doi autori, în legătură cu mitul lui Anticrist. . Ibidem. p. 52. . Pentru prezentul capitol am folosit mai multe articole ale dicționarului Origene. Dizionario. La cultura, il pensiero, le opere, ed. A. Monaci Castagno, Roma, 2000, îndeosebi: A. Monaci Castagno, „Diavolo”, pp. 114‑118; A. Le Boulluec, „Eresiologia”, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
il pensiero, le opere, ed. A. Monaci Castagno, Roma, 2000, îndeosebi: A. Monaci Castagno, „Diavolo”, pp. 114‑118; A. Le Boulluec, „Eresiologia”, pp. 133‑138. . J. Daniélou, Message évangélique et culture hellénistique, Paris, 1961, p. 249. . Pentru toate trimiterile la Anticrist în opera lui Origen, vezi Anexa 2 de la sfârșitul lucrării. Aceasta este terminologia propusă și folosită de M. Simonetti, cu precădere în opera sa Lettera e/o allegoria. Un contributo alla storia dell’esegesi patristica, Roma, 1985. Ceea ce ne interesează
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
omnio contraria sapient ueritati. . Com. Mt. ser. 33. . Tamen modicis noua propununt dogmata. . Com. Mt. ser 33. . Vezi, mai departe, capitolul despre Theodoret al Cyrului. . Mt. 16,13‑20; Mc. 8,27‑30; Lc. 9,18‑21. . Origen vorbește de Anticrist ca „minciună” într‑un foarte scurt pasaj din Com. In. 32, 17, 213‑217. Acest pasaj este consacrat în bună parte diavolului și semnificației morale și anagogice a acestuia. . Com. In. 1, 1, 33. . Asupra caracterului cristologic al exegezei origeniene
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vorba de o perioadă de persecuție, ci de o vreme de pocăință, mai exact - potrivit schemei adoptate de autorul nostru pentru derularea evenimentelor eshatologice -vremea în care cei doi martori ai Apocalipsei predică pocăința: un răgaz înaintea ultimei persecuții, a Anticristului. Cel Nelegiuit își pregătește deja oștirile, el lucrează deja în ascuns. [...] S‑ar putea crede că Victorin scrie comentariul său la Apocalipsă către 258‑260”. După cum vedem, este vorba de aceleași date care au fost propuse pentru scrierile lui Commodian
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]