977 matches
-
Antiquité, Paris, 1997. Cf. capitolul despre Origen al prezentei lucrări. . Cf. G. Jossa, Regno di Dio e Chiesa. . Irineu evită să îi identifice pe eretici cu anticriștii; el se mulțumește să vorbească de Marcu numai, ca de un precursor al Anticristului și nu ca de Anticristul însuși. . Cf. V, 25, 3; 2Tes. 2,9‑11. . „Mesia va începe să se reveleze, iar Behemoth se va revela în locul său, iar Leviatanul se va ridica din mare, amândoi monștrii uriași pe care i
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
despre Origen al prezentei lucrări. . Cf. G. Jossa, Regno di Dio e Chiesa. . Irineu evită să îi identifice pe eretici cu anticriștii; el se mulțumește să vorbească de Marcu numai, ca de un precursor al Anticristului și nu ca de Anticristul însuși. . Cf. V, 25, 3; 2Tes. 2,9‑11. . „Mesia va începe să se reveleze, iar Behemoth se va revela în locul său, iar Leviatanul se va ridica din mare, amândoi monștrii uriași pe care i‑am creat în ziua a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nechezatul cailor sprinteni [veniți] de la Dan; la nechezatul cailor călărimii lui a tremurat pământul; el va veni și va mânca pământul și tot ce e pe el, cetatea și pe cei ce locuiesc într‑însa.” . Lista numelor propuse pentru identificarea Anticristului este enormă (cf. articolul lui Renoir, „Chiffre de la bête”, in DACL, vol. III, col. 1343‑1352). Pseudo‑Hipolit, De consummatione mundi, propune ARNOYME (de la verbul grec Δ<Ξ≅:∀4, „neg”, „resping”: Anticristul este cel care îl neagă pe Dumnezeu cel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
locuiesc într‑însa.” . Lista numelor propuse pentru identificarea Anticristului este enormă (cf. articolul lui Renoir, „Chiffre de la bête”, in DACL, vol. III, col. 1343‑1352). Pseudo‑Hipolit, De consummatione mundi, propune ARNOYME (de la verbul grec Δ<Ξ≅:∀4, „neg”, „resping”: Anticristul este cel care îl neagă pe Dumnezeu cel răstignit); LAMPETIS, splendens, „Strălucitorul” (Aretas); O NIKETES, victor, „Biruitorul” (Aretas); ANTEMOS (Victorinus); KAKOS ODEGOS, malus dux, „Căpetenia cea rea” (Aretas); ALETHES BLABEROS, uerus nocens, „Adevăratul răufăcător” (Aretas); PALAI BASKANOS, olim inuidus, „Vechiul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
est uino, quasi abstinens a uino”; „quartum nomen habet gothica lingua GENSERICUS”; „quintum nomen habet omnium linguarum ANTICHRISTUS; sextum nomen habet graece TEITAN; septimum nomen habet latine lucis (2Cor. 11,14), praesumens se dicere lucem”. Beatus de Liebana îi atribuie Anticristului un al optulea nume, ACXYME, alcătuit din literele a căror sumă este 666 (DCLXVI). ACXYME este o variantă coruptă a numelui ARNOYME (Δ<Ξ≅:∀4 „neg”). Irineu cunoștea, cu siguranță, diverse nume atribuite Anticristului de diferite tradiții. Dar tocmai această
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lucem”. Beatus de Liebana îi atribuie Anticristului un al optulea nume, ACXYME, alcătuit din literele a căror sumă este 666 (DCLXVI). ACXYME este o variantă coruptă a numelui ARNOYME (Δ<Ξ≅:∀4 „neg”). Irineu cunoștea, cu siguranță, diverse nume atribuite Anticristului de diferite tradiții. Dar tocmai această inflație onomastică ar trebui, spune episcopul de Lyon, să ne facă circumspecți. . Journal of Theological Studies, 1995, pp. 99‑117. . Tertulian, Adu. Marc. 3, 3; 3, 21; 4, 6; 5, 16. . Hill, art. cit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Studies, 1995, pp. 99‑117. . Tertulian, Adu. Marc. 3, 3; 3, 21; 4, 6; 5, 16. . Hill, art. cit., p. 109. . Cf. paginile consacrate lui Commodian în această lucrare. Cazul lui Irineu este foarte dificil, chiar imposibil de clarificat; identitatea Anticristului fiind, în cazul său, destul de imprecisă. El vorbește în repetate rânduri de un tiran, dar nu spune despre el nimic mai mult decât că va conduce al optulea imperiu rezultat din destrămarea Imperiului Roman și că va fi un evreu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
in Trento, 25, 1999, pp. 315‑346. . Ier. 14,14; 23,16.26; 27,15; 28, 5; 29,9.31; Iez. 13,2; Deut. 18,20‑22. . Despre cele patru tradiții precreștine care vor conduce la formarea mitului creștin al Anticristului, vezi „Introducerea” noastră, precum și comentariul lui E. Norelli la capitolul 6 al tratatului lui Hipolit (op. cit., pp. 172‑175). . La Bible d’Alexandrie, I, La Genèse, pp. 307‑308. . Le benedizioni di Giacobbe, Roma, 1982, p. 19. . 4 Q Patr
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Cristos și arătarea Ierusalimului ceresc pe pământ. Desconsiderau instituțiile politice și încurajau martiriul. Aceeași observație la E. Norelli, L’Anticristo..., pp. 51‑52. E. Norelli nu exclude existența unei surse comune folosite de cei doi autori, în legătură cu mitul lui Anticrist. . Ibidem. p. 52. . Pentru prezentul capitol am folosit mai multe articole ale dicționarului Origene. Dizionario. La cultura, il pensiero, le opere, ed. A. Monaci Castagno, Roma, 2000, îndeosebi: A. Monaci Castagno, „Diavolo”, pp. 114‑118; A. Le Boulluec, „Eresiologia”, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
il pensiero, le opere, ed. A. Monaci Castagno, Roma, 2000, îndeosebi: A. Monaci Castagno, „Diavolo”, pp. 114‑118; A. Le Boulluec, „Eresiologia”, pp. 133‑138. . J. Daniélou, Message évangélique et culture hellénistique, Paris, 1961, p. 249. . Pentru toate trimiterile la Anticrist în opera lui Origen, vezi Anexa 2 de la sfârșitul lucrării. Aceasta este terminologia propusă și folosită de M. Simonetti, cu precădere în opera sa Lettera e/o allegoria. Un contributo alla storia dell’esegesi patristica, Roma, 1985. Ceea ce ne interesează
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
omnio contraria sapient ueritati. . Com. Mt. ser. 33. . Tamen modicis noua propununt dogmata. . Com. Mt. ser 33. . Vezi, mai departe, capitolul despre Theodoret al Cyrului. . Mt. 16,13‑20; Mc. 8,27‑30; Lc. 9,18‑21. . Origen vorbește de Anticrist ca „minciună” într‑un foarte scurt pasaj din Com. In. 32, 17, 213‑217. Acest pasaj este consacrat în bună parte diavolului și semnificației morale și anagogice a acestuia. . Com. In. 1, 1, 33. . Asupra caracterului cristologic al exegezei origeniene
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vorba de o perioadă de persecuție, ci de o vreme de pocăință, mai exact - potrivit schemei adoptate de autorul nostru pentru derularea evenimentelor eshatologice -vremea în care cei doi martori ai Apocalipsei predică pocăința: un răgaz înaintea ultimei persecuții, a Anticristului. Cel Nelegiuit își pregătește deja oștirile, el lucrează deja în ascuns. [...] S‑ar putea crede că Victorin scrie comentariul său la Apocalipsă către 258‑260”. După cum vedem, este vorba de aceleași date care au fost propuse pentru scrierile lui Commodian
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
că în cazul lui Commodian, „non c’è dubbio che l’Anticristo orientale sia una incarnazione di Belial” (Carm..., p. 217). Cu toate acestea, nimic nu justifică o atare afirmație. De altfel, singurul argument adus de Salvatore este faptul că Anticristul și profetul său vor fi aruncați în stagnum igneum (v. 985). Într‑adevăr, ei vor fi pedepsiți asemenea diavolului, dar aceasta nu înseamnă că Anticrist este diavolul însuși. . Nero va duce o politică declarat antisenatorială, îndeosebi din cel de‑al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
G. Bardy, Paris, 1983‑1987. . M. Sordi, „Dionigi d’Alessandria, Commodiano...”, pp. 140‑141. . Probabil, tot sub influența comentariului lui Victorin (cap. 7). . Referitor la această temă, vezi opera fundamentală a lui F. Paschoud, Roma aeterna, Neuchâtel, 1967. . „Pentru noi Anticristul a fost Nero, pentru iudei, acesta; / Ei doi sunt pentru totdeauna vestitorii vremurilor de pe urmă: / Nero este ruina Romei, acela [Anticristul], ruina întregului pământ.” . În comentariul său la Instructiones, J.‑M. Poinsotte notează: „Pentru a‑și arăta solidaritatea cu frații
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cap. 7). . Referitor la această temă, vezi opera fundamentală a lui F. Paschoud, Roma aeterna, Neuchâtel, 1967. . „Pentru noi Anticristul a fost Nero, pentru iudei, acesta; / Ei doi sunt pentru totdeauna vestitorii vremurilor de pe urmă: / Nero este ruina Romei, acela [Anticristul], ruina întregului pământ.” . În comentariul său la Instructiones, J.‑M. Poinsotte notează: „Pentru a‑și arăta solidaritatea cu frații săi încă păgâni, pentru a‑i încuraja să părăsească falșii dumnezei, să iasă din întunericul greșelii la lumina revelației, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Adoptăm aici lecțiunea lui Rönsch, acceptată, între alții, și de Salvatore. J.‑M. Poinsotte propune euadat, în loc de eradat, și traduce versul în felul următor: „Cel Atotputernic îngăduie să i se dea viață” (este vorba deci de statuie, și nu de Anticrist). Această ipoteză nu ne pare întemeiată, din cel puțin două motive: ea forțează sensul lui euadere și pe cel al lui spiritalis; Omnipotens tribuit nu trimite la prima parte a versetului 15 al Apoc. 13, care vorbește de însuflețirea statuii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Varianta eradat ne pare deci cea mai justificată. . Cf. Is. 14,16‑17. . Dan. 7, 24. . „Un Nero rediuiuus chez un poète apocalyptique du IIIe siècle (Commodien)”, pp. 209‑210. . Care trimite, probabil, la Lateinos, unul dintre posibilele nume ale Anticristului, în consonanță cu cele spuse de Irineu (V 30, 3) și Hipolit, Christ. 49. . Mai rămâne de rezolvat problema lui Latinus din versul 14. În opinia lui J.‑M Poinsotte, Commodian ar face aluzie în acest vers la Adu. haer
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
În opinia lui J.‑M Poinsotte, Commodian ar face aluzie în acest vers la Adu. haer. V 30, 3. Importanța acestui pasaj irineic nu trebuie exagerată. Dacă episcopul de Lyon propune în lucrarea sa o listă de nume posibile pentru Anticrist, nu o face decât pentru a o respinge în cele din urmă, afirmând că adevăratul nume al acestuia va fi descoperit de însuși Dumnezeu la vremea potrivită. În orice caz, el înclină mai mult către varianta Teitanos, insistând pentru ortografia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
op. cit., p. 94 și nota 64. Legenda lui Simon Magul are la origine episodul din FA 8,9‑15. Cf., de asemenea, Faptele lui Petru 32 (190 d.Cr.); Origen, Comentariu la Matei 24, în PG 13, col. 1643A și 1659D. . Anticristul în concepția lui Chiril nu este în totalitate diavolul în persoană, ci diavolul este complet prezent în el. . Ieronim este foarte apropiat de concepția lui Chiril (Comentariu la Daniel 7, 8). . Diferența între poziția lui Chiril și Ieronim - radicală, este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de‑a face cu o limpezire, cu o reactualizare a vechiului mit al confruntării primordiale între cele două principii majore antagoniste. Se pare că acest mit cosmologic în care Bousset vedea, pe bună dreptate, unul din strămoșii îndepărtați ai „legendei Anticristului”, s‑a păstrat foarte bine și s‑a transmis cu fidelitate în provincia Asia Mică, așa cum o dovedesc, printre altele, metamorfozele sale creștine. Într‑adevăr, atât Urcarea la cer a lui Isaia, cât și cateheza a cincisprezecea a lui Chiril
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
așa cum o dovedesc, printre altele, metamorfozele sale creștine. Într‑adevăr, atât Urcarea la cer a lui Isaia, cât și cateheza a cincisprezecea a lui Chiril și omilia lui Pseudo‑Hipolit, altfel spus, principalele trei mărturii ale versiunii care susține că Anticristul ar fi diavolul întrupat la sfârșitul veacurilor, provin din această regiune. Irineu, originar și el dintr‑un oraș din Asia Mică, vorbește în mai multe rânduri, în tratatul său Adu. haer., de o acțiune fățișă a diavolului în timpul perioadei eshatologice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
regiune. Irineu, originar și el dintr‑un oraș din Asia Mică, vorbește în mai multe rânduri, în tratatul său Adu. haer., de o acțiune fățișă a diavolului în timpul perioadei eshatologice, dar se ferește să confunde într‑un singur personaj pe Anticristul și pe cel care îl inspiră. . De exemplu, V, 26, 2. . Insistăm asupra acestui aspect: Anticristul nu coincide integral cu Satan, ci el este numai un „organ”, cum sunt, de exemplu, mâna sau piciorul cuiva, fără să coincidă global cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în tratatul său Adu. haer., de o acțiune fățișă a diavolului în timpul perioadei eshatologice, dar se ferește să confunde într‑un singur personaj pe Anticristul și pe cel care îl inspiră. . De exemplu, V, 26, 2. . Insistăm asupra acestui aspect: Anticristul nu coincide integral cu Satan, ci el este numai un „organ”, cum sunt, de exemplu, mâna sau piciorul cuiva, fără să coincidă global cu organismul din care face parte, fiind totuși identic cu acesta într‑o oarecare măsură. . Practic, diavolul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu acoliții săi. Exemplul celebru este, fără îndoială, Viața sfântului Antonie, scrisă de Atanasie. . Interpretare reducționistă, care neglijează multe dintre elementele tradiției antiimperialiste. Actele martirilor, aproape în unanimitate, insistă asupra ideii „posedării diabolice” a împăraților persecutori. Ceea ce‑l deosebește pe Anticrist de sângeroșii săi predecesori este caracterul magic al lucrării sale. . Adu. haer. V, 28, 4. . Adu. haer. V, 29, 1. . Hipolit vorbește de o escaladă a violenței inaugurată de împărați și încheiată de Anticrist, dar nu îndrăznește totuși să diminueze
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
împăraților persecutori. Ceea ce‑l deosebește pe Anticrist de sângeroșii săi predecesori este caracterul magic al lucrării sale. . Adu. haer. V, 28, 4. . Adu. haer. V, 29, 1. . Hipolit vorbește de o escaladă a violenței inaugurată de împărați și încheiată de Anticrist, dar nu îndrăznește totuși să diminueze meritul martirilor contemporani în raport cu cel al martirilor eshatologici. . Parusia se va desfășura în două faze: mai întâi, va apărea crucea pentru condamnarea celor păcătoși, apoi „se vor arăta îngerii care înalță slavă” (Ioan Hrisostom
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]