916 matches
-
Torpilarea să a dus la pierderea vieților tuturor celor aflați la bord în acel moment, cu o singură excepție. În anii războiului, în România că și în toate țările aliate ale Gemaniei hitleriste sau ocupate de ea, evreii, romii și antifasciștii erau prigoniți, iar existența lor era în permanență amenințată. În România însă, odată desființat Statul Național-Legionar care fusese instaurat în octombrie 1940, prigoana s-a atenuat, în mica parte și mulțumită prieteniei din tinerețe dintre dictatorul Ion Antonescu și președintele
Struma (navă) () [Corola-website/Science/313074_a_314403]
-
de liderii gândiriști. Teodorescu va fi astfel activ în publicistica de stânga alături de tineri scriitori comuniști (Stancu, Jebeleanu), ca și în viața intelectuală a stângii românești în general, fiind implicat chiar în activitatea ilegalistă a comuniștilor (tipărește un buletin ilegal antifascist). Constantin Jinga amintește de această perioadă din viața poetului în acești termeni: "În România anilor '30, Sandu Tudor devenise o figură absolut insolită: după un divorț chiar violent de gândirism și de extrema dreaptă ajunse la apogeu, face Puterii o
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
anului 1940, vîrfurile cele mai reacționare ale burgheziei și moșierimii, cu sprijinul Germaniei hitleriste, aduc la putere, în România, dictatura militaro-fascistă. Teroarea legionară se dezlănțuie odios. În acest timp, în întreaga țară, au loc acțiuni de masă, se desfășoară lupta antifascistă condusă de comuniști,"" perpetuate în timp prin adevărate "legende urbane", cum este cea conform căreia într-una din celulele vecine celor în care se găseau cei 64, s-ar fi găsit și Nicolae Ceaușescu.
Masacrul de la Jilava () [Corola-website/Science/313223_a_314552]
-
Benito Mussolini este cel mai tânăr prim-ministru al Italiei. "Marșul spre Roma" marchează sfârșitul statului liberal italian și începutul guvernării fasciste. Mussolini anihilează constituționalitatea guvernului și își consolidează puterea încurajând violența "Cămășilor negre". Interzice întrunirile, grevele, manifestările și grupările antifasciste. Îi înlătura pe socialiști de la putere. Astfel Mussolini impune un regim dictatorial. Numit "Il Duce", instituie controlul asupra regalității și desființează guvernările locale. În 1935, sub aceasta dictatură, Italia atacă și anexează Etiopia. Pentru a șterge umilirea suferita cu ani
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
(n. 10 august 1916, satul Herepeia, comuna Vețel, județul Hunedoara - d. 19 iulie 1941, Închisoarea Jilava) a fost un activist comunist și militant antifascist român, care a fost executat de către autoritățile militare în perioada celui de-al doilea război mondial, fiind acuzat de sabotaj. După instaurarea regimului comunist în România, el a fost declarat erou de autoritățile statului român. s-a născut la data
Filimon Sârbu () [Corola-website/Science/314136_a_315465]
-
aflându-se atunci în clandestinitate. Deși nu avea multă școală, el s-a instruit autodidact, citind mai multe cărți despre Revoluția din Octombrie și despre lupta clasei muncitoare. A răspândit manifeste comuniste și a participat la întruniri și ședințe conspirative antifasciste. Aflându-se de activitatea sa politică, Căpitănia Portului Maritim Constanța l-a concediat și apoi poliția l-a arestat pentru o scurtă perioadă. A fost nevoit să lucreze ca hamal în portul Constanța. În anul 1938 a fost încorporat pentru
Filimon Sârbu () [Corola-website/Science/314136_a_315465]
-
armament german din Constanța și a semnalat noaptea avioanelor militare sovietice obiectivele de bombardat din oraș, încălcând camuflajul instaurat de autorități. La data de 22 iunie 1941 (zi în care a început Operațiunea Barbarossa), Sârbu participa împreună cu alți patru militanți antifasciști la o întâlnire conspirativă pe Plaja "Pescărie" din Mamaia. Scopul acelei întâlniri a fost descris de către autorități ca fiind ""instigare la acte de sabotaj împotriva ordinii de stat"". Ca urmare a unei trădări, Siguranța Statului a aflat de întrunire și
Filimon Sârbu () [Corola-website/Science/314136_a_315465]
-
guvernul iugoslav în exil al regelui Petru al II-lea. Acest acord a fost o încercare de formare a unui nou guvern iugoslav, care să includă atât miniștri comuniști cât și miniștri regaliști. Acordul făcea un apel la unificarea „Comitetului antifascist pentru eliberarea națională a Iugoslaviei” ("Antifašističko V(ij)eće Narodnog Oslobođenja Jugoslavije", AVNOJ) și a guvernului în exil. Acordul făcea un apel și către sloveni, croați și sârbi să se alăture partizanillor. Partizanii au primit din partea guvernului regal recunoașterea că
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
jubiliară "60 ani de la victoria în cel de-al doilea război mondial din 1941-1945" pot fi decorați și cetățenii altor state, care au luptat în componența unităților militare ale Armatei Sovietice, în componența detașamentelor de partizani, grupurilor clandestine, altor unități antifasciste, care au avut o contribuție importantă la victoria în cel de-al doilea război mondial. 4. Cu Medalia jubiliară "60 ani de la victoria în cel de-al doilea război mondial din 1941-1945" pot fi decorați și cetățenii Republicii Moldovenești Nistrene
Medalia „60 ani de la victoria în cel de-al Doilea Război Mondial din 1941-1945” () [Corola-website/Science/313385_a_314714]
-
ca o mare realizare comunistă. "Insurecția armată din 23 August 1944" a devenit ziua națională a României în timpul dictaturii comuniste. Spre sfârșitul acestei perioade, la propunerea lui Nicolae Ceaușescu, titulatura s-a transformat în „Revoluția de Eliberare Socială și Națională, Antifascistă și Antiimperialistă”. Istoria acestui eveniment a fost falsificată, astfel, de la început, rolul regelui Mihai și al partidelor istorice fiind minimalizat, evenimentul fiind prezentat ca fiind aproape exclusiv realizarea Partidului Comunist, care, în realitate, era la acea vreme o mișcare ce
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
eșichierului politic. Imediat, acest partid a intrat sub aripa protectoare a Partidului Comunist, care se afla, în acele vremuri, în ilegalitate . În localitatea natală a lui Petru Groza, pe 24 septembrie 1935, a fost semnat acordul pentru înființarea Frontului Popular Antifascist între MADOSZ și Frontul Plugarilor, ambele formațiuni fiind satelite ale comuniștilor. Trei luni mai târziu, aceleași două partide, împreună cu Blocul Democratic și Partidul Socialist, s-au întrunit la Țebea, unde, sub gorunul lui Horea și mormântul lui Avram Iancu, au
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
Roosevelt și Churchill și-au împărțit zonele de influență din Europa postbelică. În anii următori, Stalin a transformat sistematic statele din Europa de Est în state-satelit. În 1948, comuniștii au venit la conducere în toată regiunea Europei estice, aflați în alianță cu antifasciștii non-socialiști. Singurele excepții au fost Grecia și Iugoslavia. În 1949 s-a format Germania de Est ce va rămâne în sfera sovietică. În 1946, Stalin a dezvoltat teoria celor două "lagăre", despre diferențele dintre lumea comunistă și lumea capitalista, căreia
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
din istorie amintirea protestelor și masacrului. În sfârșit, la inițiativa istoricului Mihai Burcea, am încheiat turul cu o vizită în cimitirul Sfînta Vineri, pe „aleea comuniștilor”, unde au fost îngropați (sau mutate oasele lor) o serie de militanți comuniști și antifasciști din ilegalitate, de la Gheorghe Cristescu Plăpumarul, lider al greviștilor încă din 1918, ajuns dizident socialist anti-regim în anii 1960, până la Leonte Tismăneanu, veteran al războiului civil spaniol. Cvasitotalitatea mormintelor respective erau fără cruce, cu pietre în care era încrustat simbolul
Mizele teatrului politic în epoca „istoriei adevărate”. Reflecții pe marginea vizitării „locurilor memoriei” grevei de la Atelierele Grivița din 1933 () [Corola-website/Science/296083_a_297412]
-
Societatea "Criterion", al cărei membru fusese. A scris în ziarul naționalist "Dreapta" dar, după ce acesta l-a atacat pe Nicolae Iorga, l-a părăsit, invocând un conflict de opinii politice. În anul 1938, contrar spiritului generației sale, s-a declarat antifascist. După al Doilea Război Mondial și instaurarea regimului comunist, Stahl a fost implicat în proiecte ce aveau intenția să reînvie sociologia. A reușit abia după 1960, când a început să lucreze împreună cu echipa lui Miron Constantinescu la "Bibliotheca Historica Romaniae
Henri H. Stahl () [Corola-website/Science/297571_a_298900]
-
sărbătorit cu fast la aniversarea a 70-a. A încetat din viață în 1974, la vârsta de 72 de ani. În perioada interbelică, Zaharia Stancu a trecut de la orientarea gândiristă la socialismul militant. În război a avut o atitudine vehement antifascistă, accentuată spre finele conflictului, fapt pentru care a petrecut un scurt timp de detenție în lagărul de la Târgu-Jiu. A fost acuzat de catre unii critici (Ion Coja) că a manifestat o atitudine antifascistă din oportunism. În 1945, Zaharia Stancu a publicat
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
militant. În război a avut o atitudine vehement antifascistă, accentuată spre finele conflictului, fapt pentru care a petrecut un scurt timp de detenție în lagărul de la Târgu-Jiu. A fost acuzat de catre unii critici (Ion Coja) că a manifestat o atitudine antifascistă din oportunism. În 1945, Zaharia Stancu a publicat "Zile de lagăr", în care istorisește momentele petrecute în lagărul din Târgu-Jiu (1942-1943). Pentru simpatiile sale de stânga, publicistul a fost internat alături de alții, precum Victor Eftimiu, Mihai Ralea, Ion-Gheorghe Maurer, Zaharia
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
extremă dreapta că a scris poezii cu caracter pornografic. Revizuind consecințele cauzate de aceste scandaluri, Ovid S. Crohmălniceanu sugerează că tot ceea ce a scris Mihail Sadoveanu din 1938 până în anul 1943 este într-un fel sau altul legat de cauza antifascistă. Conform lui Cornis-Pope, starea de dezaprobare a lui Sadoveanu față de acțiunile extremei dreapta poate fi descoperită în "Creanga de aur", care este și „o parabolă politică în care civilizația arhaice sătească se opune pericolului tot mai mare al fascismului.” Totuși
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
extremiste, printre care partidul nazist Grupul Etnic German din România, condus de Andreas Schmidt. Carol al II-lea formează atunci, la 22 iunie 1940 Partidul Națiunii, un partid unic în fruntea căruia se așează el însuși. Acest regim politic, dictatorial, antifascist și anticomunist, naționalist și creștin, este denumit "carlist". Durata sa va fi scurtă, sub patru luni : nici tulburările și asasinatele politice nu încetează (dimpotrivă), nici integritatea teritorială nu este păstrată (prin tratatul Hitler-Stalin, Tratatul de la Craiova și Al Doilea Arbitraj
România în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296818_a_298147]
-
a derulat operațiuni polițienești importante, unele cu sprijinul lui Jdanov, de multe ori la ordinul direct al lui Stalin, de fiecare dată însă fără consultarea lui Beria. Una dintre primele asemenea operațiuni a fost cea din octombrie 1946 împotriva Comitetului antifascist evreiesc, care a dus la uciderea lui Solomon Mihoels și la arestarea mai multor membri ai mișcării. Campania a avut efecte secundare asupra lui Beria, care fusese inițiatorul mișcării în 1942. Jdanov a murit subit în august 1948, iar Beria
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
Antoine-Marie Roger, viconte de Saint-Exupéry (n. 29 iunie 1900, Lyon - d. 31 iulie 1944, deasupra Mării Mediterane) a fost romancier, eseist și reporter francez, aviator căzut pe frontul antifascist. S-a făcut cunoscut unui cerc larg de cititori în special datorită povestirii "„Le Petit Prince“" („Micul Prinț“, 1943), una din cele mai răspândite cărți din lume, tradusă în circa 110 limbi. s-a născut la 29 iunie 1900 la
Antoine de Saint-Exupéry () [Corola-website/Science/298367_a_299696]
-
primul său roman, ""La voie royale"", în care relatează evenimentele la care a luat parte în Indochina. În anii 1926-1927 întreprinde călătorii în Laos și în China, unde participă activ la operațiile grupurilor comuniste. Începând din anul 1933, devine militant antifascist, participă la Războiul civil din Spania de partea forțelor republicane, organizând o escadrilă de aviație pe care o va comanda până în 1937. Totuși, după o participare în 1940 la congresul scriitorilor sovietici de la Moscova, începe să se distanțeze de ideile
André Malraux () [Corola-website/Science/298386_a_299715]
-
Mojaiski, etc. Politica de represiune internă a continuat și s-a intensificat (inclusiv în teritoriile cucerite de curând), dar nu s-a mai ajuns la extremele din anii 1930 -1938. Conform unor surse, campania antisionistă din 1948-1953 (vezi și Comitetul Antifascist Evreiesc, Complotul doctorilor, Cosmopolit fără țară), erau numai precursoarele marilor represiuni ulterioare, dar dacă asemenea planuri au existat cu adevărat, Stalin a murit mai înainte de a le pune în practică. Stalin a avut foarte puține contribuții la teoria comunistă (sau
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
pentru scurt timp să cucerească Italia nordică și centrală. Țara a rămas câmp de luptă tot restul războiului. În nord, germanii au proclamat Republica Socială Italiană (RSI), un stat-marionetă nazist, condus de Mussolini. Perioada de după armistițiu a adus apariția mișcării antifasciste de rezistență, denumită "Resistenza". Ostilitățile au luat sfârșit la 29 aprilie 1945, când forțele germane din Italia au capitulat. Aproape jumătate de milion de italieni (inclusiv civili) au murit în conflict, iar economia italiană fusese aproape distrusă; venitul pe cap
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
Mattarella din 2015, este șeful de stat al Italiei. El este ales în funcție pentru un mandat unic, de șapte ani, de către camerele Parlamentului reunite în ședință comună. Italia are o constituție democratică, elaborată de Adunarea Constituantă formată de forțele antifasciste care au contribuit la înfrângerea fasciștilor și naziștilor în Războiul Civil Italian. Italia are un sistem de guvernare parlamentar, bazat pe un sistem de vot cu reprezentare proporțională. Parlamentul este bicameral, dar cele două camere, (cu sediul în ) și (cu
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
croaților și slovenilor a fost creat după unirea Regatului Șerbiei cu Statul slovenilor, croaților și sârbilor la 1 decembrie 1918. Ulterior numele a fost schimbat în Regatul Iugoslaviei. După fragmentarea și invazia germană a Regatului Iugoslavia, partizanii au format Consiliul Antifascist de Eliberare Populară a Iugoslaviei (AVNOJ) în 1942. Pe 29 noiembrie 1943 o conferință AVNOJ a proclamat Federația Democratică Iugoslavia, în timp ce negocierile cu guvernul regal aflat în exil au continuat. După eliberarea Belgradului, guvernul comunist au declarat la 29 noiembrie
Lista șefilor de stat din Iugoslavia () [Corola-website/Science/317114_a_318443]