2,665 matches
-
de lanțul simpatic laterovertebral alcătuit din ganglionii dispuși metameric de o parte și de alta a coloanei vertebrale și conectați prin fibre nervoase. La rândul său, trunchiul simpatic este conectat funcțional printr-o rețea plexiformă situată pe fața anterioară a aortei toraco-abdominale sau a unora din ramurile sale. Ganglionii vegetativi parasimpatici sunt reprezentați de ganglionii ciliar, submandibular, otic, pterigopalatin și previscerali (toracici, abdominali, pelvini). Pe plan structural, De Castro (citat de Monmier, 1968) descrie trei tipuri de celule în ganglionii vegetativi
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
legătură dintre ganglioni sunt mai groase în partea superioară decât în segmentul inferior al lanțului toracic. Fiecare ganglion este conectat cu centrii și nervii spinali prin ramurile comunicante albe și cenușii. De la nivelul primilor 4-5 ganglioni toracici pornesc fibre la aortă, esofag, canalul toracic și plexul pulmonar. Fibrele plecate din ganglionii situați între D5-D9 formează nervul marele splanhnic. În afara fibrelor postganglionare, acesta conține fibre eferente preganglionare, care merg la medulosuprarenală și un număr suficient de filete senzitive. După ce traversează diafragmul printre
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
explică insuccesul unor simpatectomii. I.2.1.13. Simpaticul prevertebral Este reprezentat de formațiunile ganglionare și filetele nervoase simpatice de la nivelul plexurilor pre- și periviscerale, în mare parte toracice, abdominale și pelvine, situate înaintea coloanei vertebrale, pe fața anterioară a aortei, la emergența ramurilor sale toracoabdominale. Printre formațiunile ganglionare prevertebrale descrise ca entități distincte se numără ganglionii semilunari (celiaci), mezenterici superiori și aorticorenali. Aceștia nu conțin însă numai fibre simpatice. Primind atât filete adrenosimpatice, cât și parasimpatice, ei sunt de fapt
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
6 de fiecare parte, din care 3 simpatici și 3 parasimpatici. De la locul de origine cervicală, ei coboară de-a lungul carotidelor comune în torace pentru a contribui la formarea, în spațiul restrâns dintre porțiunea ascendentă și transversală a crosei aorte, a plexului cardiac, cu cele două părți ale sale, superficială și profundă. În timp ce plexul cardiac superficial este constituit în mod predominant din filetele simpatico-parasimpatice ale nervilor cardiaci superiori ce trec pe dinaintea crosei, plexul cardiac profund rezultă din convergența restului majoritar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cordului și arborelui bronho-pulmonar. Cele două plexuri cardiace conțin mici formațiuni ganglionare de natură predominant parasimpatică, care reprezintă locul de articulație dintre fibrele pre- și postganglionare ale vagului cardiac. Printre ganglionii descriși se numără și ganglionul Wriesberg, situat sub concavitatea aortei, ca principală componentă a plexului cardiac superficial. Pe fața posterioară a atriului drept se găsesc 5-25 mici conglomerate neuronale, ce formează cu filetele nervilor cardiaci de partea dreaptă plexul auriculosinusal (venos) Perman, componentă a plexului cardiac profund. Spre deosebire de fibrele preganglionare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se găsesc numeroși ganglioni microscopici de natură parasimpatică. Ramurile eferente ale plexului pulmonar se distribuie musculaturii netede bronhiolare și parenchimului corespunzător. În afara ganglionilor încorporați în plexurile cardiac și pulmonar, mici grupe ganglionare pot fi puse în evidență în mediastin, ventral aortei descendente și caudal căilor pulmonare. Ele trimit ramuri la trahee, bronhii și esofag. În cavitatea abdominală are sediul unul din cele mai mari și importante plexuri prevertebrale - plexul solar. I.2.1.24. Plexul solar Dispus retroperitoneal, înaintea vertebrelor D12-L2
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
complexă, în constituția căreia intră, de regulă, 3 perechi de ganglioni și numeroase fibre simpaticoparasimpatice. Cei 6 ganglioni sunt de sus în jos: ganglionii semilunari, ganglionii mezenterici superiori și ganglionii aorticorenali. Ei sunt situați pe fața anterioară sau laterală a aortei abdominale, în apropierea locului de origine a trunchiului celiac, arterelor mezenterice superioare și renale. Ganglionii semilunari, în formă de semilună cu concavitatea în sus, ocupă planul profund al regiunii celiace descrise de Luschka. Cel drept este de obicei mai voluminos
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
continuă cu plexul aortic, din care pleacă filete spre plexurile renal, suprarenal, spermatic și mezenteric inferior, ce asigură inervația vegetativă a colonului descendent și porțiunii proximale a rectului. Ganglionii aorticorenali se găsesc la locul de emergență a arterelor renale din aortă, între acestea și hil. Ei sunt în general mai voluminoși decât ganglionii mezenterici superiori și au sediul subarterial, prezentând adeseori în imediata vecinătate un mic complex ganglionar numit ganglionul renal posterior Hirschfeld. Ganglionii aorticorenali primesc filete mai ales de la micul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de sticlă sau plastic, este urmată de prăbușirea presiunii sanguine. Fenomenul, cunoscut sub denumirea de reflex Bezold-Jarisch, pare a fi de o deosebită importanță în producerea hipotensiunii din infarctul miocardic. În afara receptorilor din zonele specifice ale atriilor, venelor mari, ventriculilor, aortei și arterelor coronare, există o suprafață receptoare difuz răspândită în întregul miocard, sensibilă la variațiile de distensie a cordului. La nivelul capilarelor juxtaalveolare sunt, de asemenea, receptori sensibili la fenomenele de congestie și microembolism pulmonar. Excitarea lor determină reacții cardiovasculare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în repaus 1,2 l), iar cel cardiac crește de la 5-6 l la 25-30 litri/min. Îngustarea lumenului vascular atrage după sine modificări inverse atât în ceea ce privește viteza de scurgere a sângelui, cât și presiunea din teritoriul subiacent. Dacă la nivelul aortei viteza de scurgere era de 40-50 cm/sec, aceasta scade în cazul arterei mezenterice la 6 cm/sec, pentru a atinge la nivelul capilarelor doar 0,4 mm/sec. Scăderea vitezei de scurgere este liniară în vasele cu calibru uniform
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de suprasolicitarea cordului, cât și de creșterea presiunii pulsului. Timpul de ejecție a sângelui din cord în vasele mari afectează, de asemenea, presiunea pulsatilă arterială. În timp ce ejecția rapidă cauzează creșterea presiunii pulsului, propulsia lentă a aceluiași volum de sânge în aortă va determina variații mai mici ale presiunii diferențiale sistolo-diastolice. În sfârșit, conductele vasculare pot modifica volumul bătaie în funcție de cantitatea de sânge care a trecut din artere în vene, ca factor important al întoarcerii venoase și umplerii diastolice. Așadar, factorii care
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
frecvența de contracție a inimii și sfârșind cu întoarcerea venoasă și calitatea peretelui vascular. Rezistența conductelor vasculare reprezintă cel de al doilea factor determinant al presiunii arteriale. Depinzând de diametrul vaselor și de elasticitatea și vasomotricitatea acestora, forța oponentă a aortei și vaselor mari este neglijabilă. Rezistența crește considerabil la nivelul arterelor terminale, arteriolelor și, într-o măsură mai mică, în capilare și venule. Ansamblul acestora constituie vasele de rezistență. Cea mai mare rezistență la flux o prezintă însă regiunea precapilară
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
patul capilar. Regimul presional din sectorul circulației pulmonare este de aproape 6 ori mai scăzut comparativ cu cel din circulația sistemică. La calibru egal, vasele circulației pulmonare au pereții de două ori mai subțiri și mai distensibili. Spre deosebire de structura peretelui aortei, care are media formată din lamele de fibre elastice dispuse circular, concentric, realizând o structură ordonată, în peretele arterelor pulmonare fibrele sunt scurte, discontinue, dând un aspect de masă amorfă. Fibrele musculare care se găsesc la acest nivel se inseră
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fost descris în 1869 de către Johann Horner, un oftalmolog elvețian și se datorează unei multitudini de cauze, dintre care unele foarte severe, precum sindromul Pancoast. Printre cauze se numără sindromul medular lateral, traumele cervicale, tumori, neurofibromatoză, gușile, anevrism disecant de aortă, paralizie Déjerine-Klumpke (elongație de plex brahial) etc. Sindromul se datorează unei activități simpatice deficitare pe hemifaciesul respectiv, de cauze multiple: -leziuni ale neuronului de ordin I → leziuni centrale ce implică calea hipotalamospinală (transecție de măduvă cervicală) -leziuni ale neuronului de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
complicațiilor de tipul hemoragiei majore, mai ales în condițiile în care procedurile de revascularizare miocardică se desfășoară obligatoriu sub tratament anticoagulant și antiagre- gant (3,8). Pe de altă parte, ateroscleroza vârstnicului reprezintă o provocare pentru inter - vențiile percutane. Ateroscleroza aortei și a vaselor periferice, creșterea gradului de rigiditate și tortuozitate a arterelor periferice fac abordul procedural dificil și cu risc de complicații vasculare și hemoragice majore mai ridicat (3) ( figura 20.1 ). De asemenea, acești pacienți se prezintă cu leziuni
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Iulian Călin, Dan Deleanu () [Corola-publishinghouse/Science/91937_a_92432]
-
cu aria de secțiune a vasului (fig. 5.26). Relația este valabilă fie că este vorba de un singur tub sau de un sistem de tuburi situate în paralel, aceasta însemnând că fluxul de sânge împins de ventriculul stâng în aortă se distribuie progresiv în ramificațiile vasculare, suprafața de secțiune totală crescând în spre arterele mici și capilare, apoi scăzând spre vene (fig. 5.27). Ca urmare viteza de circulație scade de la 50 cm/s în aortă, la 5-6 cm/s
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
de ventriculul stâng în aortă se distribuie progresiv în ramificațiile vasculare, suprafața de secțiune totală crescând în spre arterele mici și capilare, apoi scăzând spre vene (fig. 5.27). Ca urmare viteza de circulație scade de la 50 cm/s în aortă, la 5-6 cm/s în arterele mici, ajungând la 0,2 cm/s în arteriole și 0,02 cm/s în capilare. În vene viteza de circulație crește progresiv pe măsură ce acestea se apropie de inimă, ajungând până la 20 cm/s
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
la flux nu poate fi măsurată direct, ci numai calculată pe baza fluxului sanguin realizat datorită gradientului de presiune. Formula permite definirea unității de măsură pentru rezistența la flux, care este dyne/cm5/s. Aproximând presiunea arterială medie din artera aortă la 100 mmHg și presiunea medie din AD la 0 mmHg, gradientul de presiune pe baza căruia se realizează circulația sistemică este de 100 mmHg (=100 × 1330 dyne/cm2); considerând un flux circulator de aproximativ 100 ml/min, se poate
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
îngroșarea marcată a pereților ventriculari, ceea ce face ca per global diametrul transversal al cavității să scadă. În acest mod VS funcționează ca o pompă de mare presiune, adaptată pentru expulzia unor cantități importante de sânge contra unor presiuni ridicate din aortă. Ventriculul drept (VD) are forma unei pungi care face parte dintr-o sferă, septul interventricular având o formă convexă spre cavitatea VD, iar peretele liber fiind asemănător unei calote sferice care înfășoară septul. Expulzia sângelui din ventriculul drept se face
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
scurtează, producându-se prin aceasta îngroșarea pereților ventriculari și modificarea formei cordului, care devine sferic, astfel încât este vorba despre o contracție izovolumetrică. Presiunea intraventriculară crește foarte rapid până în momentul când egalează presiunea diastolică din arterele mari, de 80 mmHg pentru aortă și 9 mmHg pentru artera pulmonară, moment în care valvele sigmoide se deschid, începând ejecția. Pe parcursul contracției izovolumetrice ventriculare, atriile se află în diastolă, presiunea la acest nivel crescând însă ușor datorită împingerii în sus a planșeului atrioventricular prin propagarea
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
ejecție lentă. Ejecția rapidă începe din momentul deschiderii valvelor sigmoide, durând până la vârful curbei de presiune ventriculară, atingând aproximativ 120 mmHg pentru VS și 25 mmHg pentru VD. Presiunile din ventriculi sunt în această fază practic egale cu cele din aortă, respectiv arteră pulmonară, valvele semilunare deschise neopunând în mod normal rezistență la trecerea sângelui; regimurile presionale diferite dintre inima dreaptă și stângă sunt determinate atât de forța contractilă diferită pentru cei doi ventriculi cât și complianța mai mare a arterei
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
pulmonară, valvele semilunare deschise neopunând în mod normal rezistență la trecerea sângelui; regimurile presionale diferite dintre inima dreaptă și stângă sunt determinate atât de forța contractilă diferită pentru cei doi ventriculi cât și complianța mai mare a arterei pulmonare față de aortă. Deși în condițiile unei frecvențe cardiace normale, ejecția rapidă reprezintă în jur de 1/3 din totalul fazei de ejecție, în acest timp ea determină golirea a 60 % din volumul bătaie. Ejecția lentă este cuprinsă între vârful presiunii ventriculare și
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
de presarcină, postsarcină și contractilitate. Presarcina arată întinderea inițială a fibrelor miocardice, putând fi exprimată prin volumul ventricular telediastolic. Postsarcina este rezistența care se opune ejecției sângelui din ventricul, fiind reprezentată în mod uzual de presiunea arterială din arterele mari (aortă sau pulmonară). Contractilitatea reprezintă capacitatea intrinsecă a miocardului de a se scurta independent de modificările presarcinii și postsarcinii. Pe bucla volum-presiune, contractili¬tatea este exprimată prin panta relației presiune-volum sistolic; creșterea contractilității deplasează la stânga această relație, în timp ce scăderea contractilității deplasează
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
bine să fie făcută-extemporaneu. 5. Principiul metodei în arteriografia carotidiană, tehnica Seldinger. Se procedează la injectarea unui mediu radioopac - substanțe iodate -, în sistemul arterial, prin cateterism la nivelul arterei femurale. 6. Tehnica Seldinger Această tehnică permite vizualizarea tuturor ramurilor arterei aorte, în ordinea inversă desprinderii lor din trunchiul acesteia sau, selectiv, numai a ramurilor pe care dorim să le explorăm. Cateterele folosite și tehnica introducerii lor sunt identice cu cele descrise în capitolul despre angiografia digitală. Substanța de contrast se injectează
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
15% din debitul cardiac. Debitul carotidei interne reprezintă ~ 70% din cel al carotidei comune. În meningioamele de convexitate studiate de noi am găsit DSC, în medie, 64 ml/100 de grame de țesut cerebral/pe minut. Viteza de circulație în aortă este 20-50 cm/secundă, în arterele mici de 5,6-5,8 cm/secundă, în arteriole de 0,28 cm/secundă iar la nivelul capilarelor 0, 5mm/ secundă. Sistemul arterial carotidian intern se opacifiază începând cu arterele lobului frontal, apoi arterele
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]