390,674 matches
-
ouălor negre adieri de rai ar dărui fumul pipei de nu s'ar legăna în fereastră pasărea sinucigașe spânzurată la creștetul nopții Prund de tristețe luminoase morminte plutesc prin umbreliștea gândului parcă mi-a fost să fiu prund de tristețe apă curgătoare între viață și moarte osuarele părăsite de duh în necontenire visează aura trecerii încerc să mă trag la mal pentru a prinde în auzeliște glasurile celor de dincolo
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
preț de nimic dincolo de zâmbetul visat îți recunoști o mie de chipuri palidă vara te privește de la mari despărțiri ca un lac înghețat nerostite poeme oglinda absoarbe Ziua ce trece Mă visez amorfă uneori și prin vine alunecă stele de apă stau lângă țărmul întins în lumina de zi mă visez locuită de fire de iarbă mă visez locuită de ochii de cobalt ai norului mă visez locuită de gândul tău ca o cupă cu aripioare abstracte până la aburul serii e
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
de fire de iarbă mă visez locuită de ochii de cobalt ai norului mă visez locuită de gândul tău ca o cupă cu aripioare abstracte până la aburul serii e încă mult de visat O pereche de ziduri Și norii și apele reci dedesubt cum te-ai putea confunda cu femeia pusă la zid mirosurile vor veni cu o pace egală pe o fărâmă de stâncă îți încerci tăișul cuvântului absorbi aerul spre binele lacrimei fără scăpare cercul se strânge de jur
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
spune cu toate că asta ar fi vrut cel mai mult. Grăbiți-vă, e vremea, și apoi împrăștiați-vă peste tot, peste toate fruntariile. II. (Idem) Doar că el a vrut să știe când e mort împăratul și când se face sângele apă. Nu pentru că ar fi vrut să aducă doftoriile ori să-i panseze rănile încă proaspete. Nu. Și nici să ia cu sine veșmintele. Încă o dată nu. El voia doar să știe când se încheie veghea și când va regăsi răcoarea
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
au adus daruri cu șase luștri și-un pic mai înainte când încă li se mai părea că cel ce câștigă pierde. Iar acum l-a văzut pe el cum coboară-n vîrtejul jegos al mulțimii ca o luntre pe apa scundă a Iordanului: a prins cârma și a îndreptat-o împotriva curentului. O noapte vulgară, o dimineață de beție iată ce ar fi vrut și iată ce a ieșit: un oștean păgân bând din fântâna ebreului! O lumină crepusculară se
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
să beau vârtos și desfrânat și să cobor vreo șapte trepte spre Viflaim îmbălsămat acolo unde mai domnește procurator Pilat din Pont și unde dintre zece dește n-a mai rămas decât un bont. Ce să mai crezi, cu care apă mai poți să speri că ai putea spăla ce orișicare Papă nu îndrăznește-a dezlega? Tot cumpărând și tot vânzând azi un sestert mâine-un dinar urci treptele și rând pe rând ajungi în Templu demnitar ori de plăceri neguțător
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
cu ierburi otrăvitoare. Cu cât te apropii mai mult cu atât strălucesc mai orbitor lamele săbiilor, cu atât bat mai puternic tobele muribunzilor. Lung a fost drumul și cu toate acestea părea că a ajuns prea devreme căci mai avea apă-n burdufuri și fân pentru cămile. A găsit și dovezi, puține dovezi, dar fără de dubiu: fusese o naștere puțin băgată în seamă și o moarte plină de râvnă și larmă. Doar că n-a crezut vocii și nici luminii, o
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
poate explica splendoarea aurului și nici clinchetul glasului de madonă a singurătății. Rămân doar gândurile spuse pe jumătate, dantelele clovnilor, mătura vrăjitorelor, bibliotecile cartoforilor și cei ce trimit prin poștă dragostea pe care o refuză aproapelui. Doamne, tu calci pe ape cu pasul deținutului prin curtea închisorii, în cuptoarele anului pâinea se face scrum și vinul răscumpărării e de-acuma pe drumul oțetului. Și dacă ai măsura teama ai vedea cum se leagănă capetele balansoarului pe întunecate coridoare de spital, ca
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
trecut granița printr-un loc ales la întîmplare, la fel de ostil ca ziua aceea de miez de noiembrie friguros, întunecată de nori și ceață saturată de burniță. A luat-o pieptiș printr-un lac înconjurat de stuf, trei sute de metri prin apă, fără să știe să înoate, la un noroc, forțîndu-și norocul, ce-ar mai fi să moară ca proasta înecată? Uite însă că Dumnezeu i-a ajutat ca apa să nu fie adîncă. Îi ajungea pînă la bărbia ridicată, pășind ca
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
-o pieptiș printr-un lac înconjurat de stuf, trei sute de metri prin apă, fără să știe să înoate, la un noroc, forțîndu-și norocul, ce-ar mai fi să moară ca proasta înecată? Uite însă că Dumnezeu i-a ajutat ca apa să nu fie adîncă. Îi ajungea pînă la bărbia ridicată, pășind ca pe ouă prin nămol, cu capul lăsat pe spate și cu privirea ca de decapitată răsucită spre cerul putred, măcinat de burniță, oh, nu mai ajung, nu mai
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
și le-a stors pe rînd, temeinic, în timp ce țopăia goală pe malul lacului să se încălzească, ca o lighioană ieșită din mlaștină pentru un ritual diabolic, care s-o transforme în om. Lovi hainele de trunchiul unei sălcii să sară apa din ele, le scutură și le îmbrăcă la loc. Uitase, aha, verifică actele și cele două mii de șilingi din buzunarul canadianei ținuți într-o pungă de plastic. Nu se udaseră prea tare, nu mai era timp oricum să le lase
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
în poiana premiului nobel lângă fluturii chirciți pe-o grămadă de bălegar 4 Lacul Bled liniștea lui care mă poate ucide mă expun benevol acestui pericol intim în fiecare dimineață învăț să coexist cu dungile trasate de rațele ce taie apa lin dungi care se șterg în timp ce altele apar din alte părți iar inelul celor 10.000 de extratereștri ai inimii mele abia se străvede în vreo pală întâmplătoare de soare poate că văd toate astea ca urmare a vieții tot
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
a mai rămas anii ce-mi mai revin se-nghesuie cu toții să apară pe lac în diferite feluri : umbre reflexe zvonuri mirozne purtate de vânt credință în brazii și stâncile de pe maluri ca-n cele mai odihnitoare secunde rugi ale apei atunci când vreun pește zvâcnește brusc instantaneu al ochilor mei când măturătorul norilor limpezește și suprafața lacului zone de împăcare pe băncile goale luminate de scurte umbre de păsări în zbor viață a mea povară de aer pe care-o susține
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
pește zvâcnește brusc instantaneu al ochilor mei când măturătorul norilor limpezește și suprafața lacului zone de împăcare pe băncile goale luminate de scurte umbre de păsări în zbor viață a mea povară de aer pe care-o susține întinderea de apă viață a mea care treci prin adâncul și pe suprafața lacului Bled 5 În lacul Bled inima mea ar vrea să moară cândva cu toți cei 10.000 de extratereștri ai ei să moară pentru o nouă transhumanță a stelelor
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
de soare a universului clorofilian mască de lemn și umbră de cimbru și sălcioară în poiana mierlelor sub ulmul zigzagat fulger țâșnind din pământ scrisoare aterizând împăturită-n patru nori și-n valuri de ceață pe fața lacului Bled 6 Apele lacului Bled s-au liniștit e o după-amiază senină de primăvară cu nori albi ca niște șalupe ce-naintează pe cursul vieții mele scăldate încă-n bunăvoința astrelor dacă deschid poarta căsuței unde stau în gazdă o bucată de gazon
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
între orele 11 și 15 vânzătorul japonezo-sloven de umbrele și evantaie inși știuți doar din povestirile gazdei o bătrână poștăriță care cunoaște cu ochii-nchiși toate străzile Bledului și se tot oferă să mă ducă pe scurtături orișiunde aș vrea apa e mai puțin importantă zice ea străzile-s totul că fără ele lacul ar fi o baltă cu broaște și nimic mai mult dar pentru mine lacul e totul în adâncul lui se ascund toate străzile și toate răspântiile posibile
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
care locuitorii le vor arunca în amiezile vremilor viitoare suspendat adevăr eolian în care ființa mea se va regăsi tangaj al lacului Bled în sparte răsărituri de soare 7 Azi mâine totdeauna luciul penelor de rață glisează într-aiurea pe ape senzația iminentă a unui intrus care privește toate acestea de la o fereastră cineva care seamănă cu mine și a murit demult într-un cutremur dar limbile orologiului din turn îi distribuie și azi disperare și huzur ca un sultan care
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
sultan care-și strunește cadânele în fiecare dimineață simt cum oglinda lacului Bled îmi răpește spiritul demult m-am obișnuit cu slăbiciunile și trădările omenești ce vreți sunt doar o piatră care-și petrece concediul în eternitatea unei mori de apă 8 În ultimii doi ani câte patru nopți și cinci zile m-am expus tăcerii lacului Bled Dacă aș fi făcut asta în fiecare an al vieții mele de până acum aș fi devenit nemuritor? Iar părinții mei însoțindu-mă
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
când și când de un pic, un strop, un nițeluș de uman, de plin, de normal! Dar nu se zice că i-a întrebat odată Dumnezeu pe români: vă stingeți de sete, seminție românească? Să vă dau o gură de apă? Dar numai una, doar atât cât să vă umeziți buzele, și să nu mai înghițiți în sec vreo câteva secunde, ia să vezi ce fericiți veți fi! Și între laudele mele josnice de la începutul raportului, și cele de la sfârșitul raportului
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
prin oraș, în burta rece a lunii pline. Portretul tău sau Cînd mi-ai povestit despre Gertrude Tu ești cel care salvează puii de pisică de la moarte. Tu ești cel care salvează puii nedoriți, pe care oamenii îi aruncă în apă dimineața de tot, cînd noaptea stă să plece, iar ziua nu prea vrea să vină. Visul m-a scuipat afară cu putere cu ură ca pe un sîmbure ca pe un copil nedorit. Pe Gertrude ai luat-o fără să
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
tot, cînd noaptea stă să plece, iar ziua nu prea vrea să vină. Visul m-a scuipat afară cu putere cu ură ca pe un sîmbure ca pe un copil nedorit. Pe Gertrude ai luat-o fără să crîcnești. Întîi apa a aruncat-o afară cu putere, a refuzat s-o primească în burta ei învolburată. Era a doua oară într-o singură zi cînd i se întîmpla asta. Așa ai găsit-o. Spatele tău cald s-a aplecat pînă la
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
fost niciodată, în patul tău în care nu m-am încălzit niciodată. Miau, spun, torcînd la picioarele tale. Sînt eu, Gertrude, m-ai strivit întorcîndu-te în somn de pe o parte pe cealaltă, m-ai sufocat cu plapuma ta ca o apă învolburată." A doua zi ai aflat că Gertrude murise de moarte bună. Nu tu erai răul, ea era cea care voise să te mai vadă o dată în patul tău, să-ți șoptească: "Sînt eu, Gertrude. Adio. Am vrut să mor
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
din cuvinte de carne vie pentru zgripțorul care mă va duce la văzduh curat dar dacă tu ai să treci strada pe la taraba vameșului de fier ca să-i plătești cu dragoste și ură foamea și setea trăgând după tine din apele stătute ale unei nopți care nu mai sfârșește trupuri de fum și mâzgă din care primăvara s-a retras pentru totdeauna dar dacă tu ai să treci strada pe sub crengile de gheață ale merișorului sălbatic din care picură o lumină
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
totdeauna dar dacă tu ai să treci strada pe sub crengile de gheață ale merișorului sălbatic din care picură o lumină de oțet fără cuvântul Tatălui fără chei fără lumina lină a înserării fără iarba fiarelor pentru lacătele grele de dincolo de ape de dincolo de vise cu mărul lui adam înțepenit în gât mă auzi? ție îți vorbesc ție îți trimit învelită în hârtie de ziar inima acestui poem care nu poate sfârși acum și niciodată în față cu fantasma răcoroasă a unei
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
tu ai să treci strada de când Doamne ai ațipit în rîcoarea grîdinilor din cer de când Doamne ai adormit printre betoane stropite de fiere printre pubele și câini încuiați în brumă printre aurolaci fără chip și fetițe de consum străvezii ca apa prăvălite de ecstasy pe trotuare de când Doamne te-ai culcușit printre hârtii cu semnături de sânge contracost și fetuși gâtuiți cu sârmă de copii în zori nesățios și rău corbul dostoievksi croncăne dar voi - chiar așa chiar de unde știți că
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]