2,251 matches
-
în satul ei, la casa părintească. Vă închipuiți câtă neliniște și câtă spaimă trăiseră cei din casa Halditei, neștiind de ce nu s-a întors fata pe ziuă, acum fiind noapte beznă. Văzând că fata întârzie, pe chipurile lor apăruse îngrijorarea apăsătoare. Își ziceau să plece spre cetate, s-o caute pe Haldita, când în fine, auziră glas de oameni și mișcare pe cărările cuprinse de întuneric ce coborau dinspre cetate, se repeziră într-acolo, și o găsiră pe Haldita ajutându-i
CETATEA DE LUMINĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379904_a_381233]
-
zile mai târziu, era într-o vineri pe la prânz, abia ce sosise de la tribunal. Întins pe pat se gândea la situația lui Gilă și la faptul că nu făcuse nimic pentru a îi îmbunătăți situația. Zgomotul telefonului a spart liniștea apăsătoare din cameră. De la celălalt capăt al firului nevăzut, profesoara îl anunța că are vești importante și va sosi la el în cel mai scurt timp. Nu după multă vreme ușa s-a deschis și în prag a apărut cu fața
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380292_a_381621]
-
erau infractorii cei mai detestați de organele de anchetă. Și-a luat inima-n dinți, a urcat la etaj, a găsit camera, apoi a luat loc pe banca de lângă ușă. Timpul trecea greu, părea o clădire pustie, o liniște grea, apăsătoare, plutea asupra clădirii. Într-un târziu un țipăt puternic de durere, care venea dintr-una din încăperi, a sfâșâiat acalmia care pogorâse asupra clădirii, părea că liniștea ruptă-n fâșii se pierdea în neant. Al doilea țipăt mai puternic ca
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380292_a_381621]
-
unui corb îi scoase din tăcerea grea, atât de grea că părea să-i strivească! -E târziu, e timpul să mergem-spuse ea neutră, ridicându-se. Suntem departe de casă și soarele apune. El nu spuse nimic. Drumul de întoarcere era apăsător, străin, dușmănos. Coama dealului părea să-i alunge. Păsările parcă îi certau. Până și mieii simțeau tensiunea, mergeau tăcuți, ținând poteca, fără să se abată în nicio parte. "Maria, Maria..." - gemea sufletul lui-, "pasărea mea călătoare!..."-Lacrimile îi curgeau nevăzut
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
prim-plan actualitatea inimii greu încercate. Peisajul pluvial consonează cu o problematică aspectare interioară, predispusă la multiple frământări. Dominanta clarobscuritate a versurilor Cristianei Maria Purdescu devine adeseori supliciantă. Astrul nocturn privilegiază complexe circumstanțe fluide, profund misterioase. Provizoratul sentimental capătă proporții apăsătoare: "Încearcă să mă cauți/ în nimicul din grota platonică,/ în neputința de a iubi pe altcineva,/ în nevoia de a fi cu mine,/ în nefericire!// Încearcă să mă simți/ în sângele înfierbântat/ De ora pașnică a nopții.// Încearcă să mă
OCTAVIAN MIHALCEA DESPRE CRISTIANA MARIA PURDESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380633_a_381962]
-
Câteodată, peisajul liric ia accepțiuni de mult apuse. Sunt invocate florile carnivore, descinse parcă dintr-un fantomatic neant al idealurilor erodate. Fundamentele nocturne, împreună cu atotputernicia solitudinii, determină nedisimulata interiorizare hipersensibilă: "Rămâi/ Chiar dacă e noapte,/ Singurătatea nu chinuie,/ Tristețea nu-i apăsătoare./ Rămâi,/ Durerea e mănușa ce ni se potrivește." (Durerea e). Persistă, invariabil, tentativa de a frecventa zone adânc spiritualizate. Poeziile Cristianei Maria Purdescu sunt situate sub o pregnantă influență selenară, fiind realizat un misterios sincretism între umbrele trecutului și mereu
OCTAVIAN MIHALCEA DESPRE CRISTIANA MARIA PURDESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380633_a_381962]
-
disperarea, deși încerca să braveze. Pierduse și trebuia să se obișnuiască cu această pierdere incomensurabilă. Dorind să treacă peste această stare, care vrând-nevrând, îi cam întristă pe toți, Valentina începu să pună întrebări și să sporovăiască, alungând pentru moment atmosfera apăsătoare care încerca mereu să se strecoare la masa lor. Vorbiră vrute și nevrute, iar după ce terminară cu toții de servit cafeluța, așa zisă, matinală, plătiră și părăsiră localul. Vremea era superbă, deși debutase cu frig și ceață. Era o dimineață limpede, senină, ici
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
disperarea, deși încerca să braveze. Pierduse și trebuia să se obișnuiască cu această pierdere incomensurabilă. Dorind să treacă peste această stare, care vrând-nevrând, îi cam întristă pe toți, Valentina începu să pună întrebări și să sporovăiască, alungând pentru moment atmosfera apăsătoare care încerca mereu să se strecoare la masa lor. Vorbiră vrute și nevrute, iar după ce terminară cu toții de servit cafeluța, așa zisă, matinală, plătiră și părăsiră localul.Vremea era superbă, deși debutase cu frig și ceață. Era o dimineață limpede, senină, ici
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
să zică ceva, dar ea era prea împovărată de câte i se întâmplaseră într-un timp relativ scurt și nu mai reacționa în nici un fel, se blazase și aștepta parcă un miracol care să-i rezolve toate problemele. Tăcerea era apăsătoare, între timp veni și Angela cu Ionuț, nicicare neîndrăznind să zică ceva și așteptând reacția Laurei, care căzuse parcă într-o stare de prostrație, nevrând să accepte că, totuși, ei i s-au întâmplat. Sufletu-i plângea cu lacrimi amare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
să zică ceva, dar ea era prea împovărată de câte i se întâmplaseră într-un timp relativ scurt și nu mai reacționa în nici un fel, se blazase și aștepta parcă un miracol care să-i rezolve toate problemele. Tăcerea era apăsătoare, între timp veni și Angela cu Ionuț, nicicare neîndrăznind să zică ceva și așteptând reacția Laurei, care căzuse parcă într-o stare de prostrație, nevrând să accepte că, totuși, ei i s-au întâmplat. Sufletu-i plângea cu lacrimi amare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
tresărind, cu gândurile împrăștiate care încotro,asemenea unor păsări speriate, mă apropii, cu pași ușori, de ușă care ma despărțea... de o mirare , o stranie mirare... - Cine-i acolo? Cine mă deranjează în aceste clipe încărcate de-o grea și apăsătoare melancolie? Și, de dincolo, din imediata apropiere, o voce aproape știuta, cu rezonante de ape curgătoare și cascade, cu freamăt de codru și lanuri în pârga, de păsări cântătoare, de furtuni infinite... îmi răspunde: - Deschide, da drumul, poeto! Sunt eu
PREMIUL II LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379395_a_380724]
-
urcat în cireș să-i taie uscăturile; a pornit drujba și-a scăpat-o! pe lângă grumazul mânzului! Ca o morișcă se învârtea drujba printre păsări! Pădurea, prietenoasă la înfățișarea soarelui, era înșelătoare acum: cărările păreau neștiute, copacii străini iar liniștea apăsătoare. -Târrr! Ia stați oleacă! Ne-am rătăcit! Nu mai zic a cui e vina! spune tare, răspicat, uitându-se țintă la mânz. Te-o prins foamea acuma, că eu am timp să stau să țocăi tu? Bădia se dă jos
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
decât dacă neamul și tărâmul sfânt sunt în pericol. De aceea au trimis solii, ca să-i trezească pe Cei din Vale. Se pare că nu a sosit timpul, se pare că Cei din Vale, deși încovoiați de povara cumplită și apăsătoare a colonilor și veneticilor, au uitat de Străbuni, au uitat că ei sunt urmașii civilizatorilor Eurasiei și până în centrul Africii. Cei din Vale, ar putea să se trezească din această letargie a morții, dând ascultare frații lor, care s-au
LEGENDA CELOR DIN VALE de ARON SANDRU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381334_a_382663]
-
este neliniștită! După ani și ani, ea continuă să proiecteze imagini halucinante despre un genocid, unic în istorie: lagăre înconjurate de sârmă ghimpată electrizată, crematorii fumegânde zi și noapte, șiruri de copii, femei și bătrâni așteptând lăcomia morții. O atmosferă apăsătoare, călătorii fără întoarcere, fum, mirosuri pestilențiale, o nebunie în care deținuții erau vinovați fără vină, iar SS-iștii se plimbau detașați de parcă erau într-un parc botanic. Aici am fost adus și eu cu întreaga familie... Părinții au fost gazați
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
mult MEMORIAMemoria este neliniștită!După ani și ani,ea continuă să proiecteze imagini halucinantedespre un genocid,unic în istorie:lagăre înconjurate desârmă ghimpată electrizată,crematorii fumegânde zi și noapte,șiruri de copii, femei și bătrâni așteptând lăcomia morții.O atmosferă apăsătoare,călătorii fără întoarcere,fum, mirosuri pestilențiale,o nebunie în care deținuțiierau vinovați fără vină,iar SS-iștii se plimbau detașațide parcă erau într-un parc botanic.Aici am fost adus și eu cu întreaga familie...Părinții au fost gazați și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
lacrima, iar asta rănește sufletul celui încă viu mai mult ca orice... De nenumărate ori, cerul este acoperit de prea puține stele, iar pământul lipsit de orice metaforă a frumuseții. CALBOREANU exact de maladia aceasta a urâtului suferea, de negura apăsătoare a unei existențe chinuite pe final care se întindea ca o pecingine de colo până colo, cuprinzând în plasa ei perfidă totul: natură, aer, suflete, neființă... E greu să te intersectezi cu un secol în raport cu care, afară de timpul fizic, nu
DE LA ESTETICA SUPERIOARĂ A TEATRULUI, LA URÂTUL EXISTENŢIAL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380923_a_382252]
-
mă face să clipesc mai des. E lumina din toiul zilelor de vară când ... XII. ELENA BUICĂ - OPRIȚI TIMPUL...!, de Elena Buică , publicat în Ediția nr. 2062 din 23 august 2016. Du-te vreme - vino vreme, cu toții simțim tot mai apăsătoare Moara de măcinat timpul și constatăm treptat că și-a mărit iarăși viteza de turație. Pe neștiute, pe ocolite, pe furiș, dar constant și sigur, ne-a luat în vârtejul ei și iată că acum, cu toții fredonăm pe diferite variante
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
tradițiile, mentalitățile, macină totul, pulverizează și nu mai știm care este esența lucrurilor, a trăirilor, a însăși vieții, nu mai știm în cine și în ce să credem, ... Citește mai mult Du-te vreme - vino vreme, cu toții simțim tot mai apăsătoare Moara de măcinat timpul și constatăm treptat că și-a mărit iarăși viteza de turație. Pe neștiute, pe ocolite, pe furiș, dar constant și sigur, ne-a luat în vârtejul ei și iată că acum, cu toții fredonăm pe diferite variante
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
cald,Vibrez când cu patimă mă cuprinzi,Mă ridic să îmbrățișez slăvileși la tine cu dor mă întorc,Într-o nouă și însetata dorința:... XXI. RENAȘTERE, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1628 din 16 iunie 2015. Noapte, atmosfera apăsătoare... Nările îmi sunt asaltate de un miros greoi de mucegăi, Păienjeni uriași invadează cameră Târând după ei, nemilos, Victime nevinovate și neputincioase. Ies din toate colțurile, Inspaimantandu-ma. Cu guri înfometate, Le sorb acestora ultima răsuflare, ultimul strop de seva
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
pot să mă rănească la o nouă atingere. Le adun cu grijă și le îngrop în labirintul uitării, Trag capacul greu, ce scârție înspăimântător și mă ridic ușurată. Mă rematerializez într-o ființă nouă, Imponderabila, ... Citește mai mult Noapte, atmosfera apăsătoare...Nările îmi sunt asaltate de un miros greoi de mucegăi,Păienjeni uriași invadează cameraTarand după ei, nemilos,Victime nevinovate și neputincioase.Ies din toate colțurile,Inspaimantandu-ma.Cu guri înfometate,Le sorb acestora ultima răsuflare, ultimul strop de seva.Asa
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
scară îmi înalț din gândul frumos. În cer mă-ntâmpină împărăteasă De gheață, numită Singurătate. E rece, dură, neprietenoasă, Iar regatu-i numit Pustietate. Sinistră e priveliștea pustie Și mai rău, sufletul îmi înfioară. Aș vrea în pământească pribegie, Oricât de apăsătoare-i povară. Că stă pe pământ sau e între stele, Singurătatea, degeaba-i regească. Dar ca să aleg între două rele, Prefer Singurătatea pământească. Iar năzuință în suflet păstrată, Așez pe-o rază ce duce spre pământ. Și vrând să-mi
POEZII DE COAUTOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373530_a_374859]
-
realitate? Viața mea este pierdută în oceanul evenimentelor care se petrec de când a apărut vorbirea articulată. Sufletul meu este țintuit pe un pat de suferință nevăzut.Conștiința mea este zguduită de priveliști exterioare și de propriul meu destin până la halucinații apăsătoare. Destinul meu este chinuit de seisme mai mult sau mai puțin înțelese. ********************************************** Pentru mine revolta împotriva convenționalismului unor absurde canoane este crezul care îmi creionează viața. Timiditatea mea neștiută de ceilalți o port cu mine, apăsătoare mereu. Uneori timiditatea mea
AŞTEPTAREA de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373597_a_374926]
-
meu destin până la halucinații apăsătoare. Destinul meu este chinuit de seisme mai mult sau mai puțin înțelese. ********************************************** Pentru mine revolta împotriva convenționalismului unor absurde canoane este crezul care îmi creionează viața. Timiditatea mea neștiută de ceilalți o port cu mine, apăsătoare mereu. Uneori timiditatea mea capătă un curaj nebun frizând ilogicul și absurdul și făcând paradă de o trăire ce pare nesăbuită. ********************************************** Chiar și pentru mine o parte din eul meu rămâne un mister. Uneori am previziuni și chiar reacții paradoxale
AŞTEPTAREA de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373597_a_374926]
-
dezamăgește. ********************************************** Cineva îmi spune că va veni o vreme când mă voi bucura de fiecare clipă, de fiecare lucru mărunt care acum mă dezgustă. Dar acum mă apasă spectrul singurătății și nu am puterea să mă smulg din vraja lui apăsătoare. Aștept secunda cufundării timpului meu. Nu vreau să regret că timpul a trecut peste mine fără să lase un semn al trecerii mele și nu vreau ca timpul să se joace cu destinul meu. ********************************************** Ce înseamnă a iubi cu adevărat
AŞTEPTAREA de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373597_a_374926]
-
îngroașă stratul noroios în care se afundă bocancii (Nimic deosebit în timpul serviciului meu); era o primăvară frumoasă, cu raze fierbinți ce jucau vesele peste satul Hințeu. Triluri de păsări răsunau din zori în noapte (Vâltoarea). Natura preia din stările sufletești apăsătoare ale personajelor, împărțind povara: Afară e o liniște apăsătoare. Nici câinii nu mai latră, parcă astăzi nu au cântat cocoșii, nu guiță porcii (Vâltoarea). Prin descrierile de natură personajele iau o gură de aer. Își clătesc sufletul. Relația om-natură este
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]