9,963 matches
-
a apăsat-o ușor sub sânul stâng. Aici cred că te doare. Am pus bine diagnosticul? În timp ce doctorul, cu un aer profesional, căuta să diagnosticheze boala, să stabilească locul dureros, Simona îi trase mâna lui peste sânul ei și o apăsă cât putu de tare. El încercă să și-o retragă ușor punând gestul ei pe seama jocului. Cele trei minute trecuseră. Nu se știe dacă doctorul Teodoru reținuse câte ceva din lecția de engleză. Simona știa însă că el găsise locul dureros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
lucrurile fierbinți. Teo simți o ironie fină, dar nu răutăcioasă în spusele directorului. Așa e, pară el elegant, dar de un timp o beau mai mult rece, voind în acest fel să sublinieze starea lui sufletească din ultima vreme. Directorul apăsă pe un buton discret din spatele biroului și ușa se deschise, în cadrul ei apărând o secretară cu un zâmbet plin de bunăvoință, așteptând porunca șefului. Te rog să ne aduci două cafele. Fata dispăru precum o umbră pe ușa pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
au continuat să mai existe, amintiri care, ce i drept, chiar îi zgândăreau sufletul din timp în timp, dându-i triste remușcări. Cât de mult ar fi vrut el, totuși, să vorbească cu cineva, să se lepede de poverile ce apăsau, cu toată greutatea lor, peste inima sa, numai pentru a-și ușura și el conștiința câtuși de puțin. Însă deloc nu se putea îndura, fiindcă îmbrățișase o formă de claustrare extremă, ce și-o dorea a fi neclintită și care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nici data nașterii și a morții sale. Însă un îndoliat din vecinătate, apropiindu-se de mine cu pași ușori și grăbiți, mi-a șoptit fugar și cu privirea aplecată aceste cuvinte, ce parcă mai răsună încă: - Jugul ce l-a apăsat în timpul vieții, acum este îngropat și putred... decembrie, 2012 Patimă primejdioasă i bine, Silvestru este nebun acum. La cei șaptezeci de ani ai săi, traiul i se scurge în dezordine, căci îl muncește amarnic același gând obsedant și pătimaș, și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
toată convingerea mea credeam că sufletul tău se simte bine. Totuși, nu-i deloc așa, am fost de față. Te conjur, draga mea, să-mi zici ce ți s-a întâmplat! Haide, liniștește-te și mărturisește-mi tot ce te apasă, fără temeri sau ascunzișuri! Ai încredere acum în mine și vorbește. Calea cărei nenorociri te-a condus la o astfel de decizie extremă? Ești bolnavă? Te supără ceva? De pe obrajii livizi ai Adrianei începuseră, de câteva clipe, a se prelinge
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
puteam, însă, să o întreb, era ceva personal, lucruri care nu se întreabă. Aș fi dat dovadă de lipsă de educație, dacă o făceam. Ea simțea curiozitatea mea, și, totodată, dorea să-și ușureze puțin sufletul de durerea ce o apăsa. Începuse să-mi povestească următoarea istorioară: „Ne căsătorisem de câțiva ani, trăiam în dragoste și înțelegere. Visam ca toți tinerii să avem casa noastră cu toate cele de trebuință în ea. Ne făceam iluzii. Eu îmi imaginam un cuib al
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o mai simțea și acum și i se oferea și posibilitatea de a o realiza. Primise tot sub răspunderea ei și nu rămânea nimic altceva decât să înceapă munca. Primele zile, în loc să fie fericită, Tatiana simți o tristețe care îi apăsa sufletul. Era departe de părinți, frați și surori, iar viața printre oameni străini și necunoscuți i se părea destul de grea, se temea că nu va rezista mult. Închiriase o cameră în casa unei bătrâne care, în scurt timp, o îndrăgise
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
suflet rănit. Mă uit printre degete la soarele australian. Este departe în mijlocul cerului, cerul este atât de înalt că aproape nu-i văd mijlocul, mă cufund în nisip, un soare aborigen mă înfășoară în razele lui, aud cântecul gutural, îmi apăs urechea să-l aud mai bine, el vine din pământ, din ocean și din înaltul cerului, obosită de amintiri, de teamă să nu stârnesc rănile, murmur aproape numai pentru mine, spune Silvia, spune: "Ne plimbam pe faleză, ca doi îndrăgostiți
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și spun "el este Mesia", carnea timpului a ieșit din el, este o scamatorie de om, dar ciudățenia lui este luată drept paradigmă, Dumnezeu e frivol, vrea să fugă la Alex, ar vrea să facă dragoste cu el până la agonie, apasă tare pe arcuș, închide ochii, privește notele materiale plutind prin aer, printre ele plutesc corpuri descărnate, altele ard în ruguri înalte, lumea e contorsionată de suferință, va fugi de aici, creierul i-a luat foc, va scăpa din acest coșmar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
zărește pe Sandei cântând la pian, în creierul acesteia dansează Maria despletită prin pădure, în căutarea Dumnezeului ei, cu brațele deschise, planând ca o păsare, mănăstirea arde în flăcări, Maria cântă fericită la pian, în mijlocul focului soldații violează măicuțele, Maria apasă clapele pianului tot mai tare, iadul se întinde până la picioarele ei, cântă și râde ca o bezmetică, "așa vă trebuie nenorocitelor, sunteți doar niște găini, asta sunteți, acum au venit jigodiile să vă jupoaie, poate că la unele dintre voi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
al lui Marin Preda dezbătea problemele satului și ale lumii, și chiar dacă nu se găseau soluții se realiza exorcizarea, țăranii lui Marin Preda mergeau acasă împăcați că au spus ce aveau pe inimă, că au scăpat de ceva care îi apăsa, grija mea, vasăzică, era transmisă celor de pe prispă și în felul acesta ea nu mai era doar problema mea, devenea și problema celorlalți, e ca și cum ai duce un sac în spate, ar fi prea greu pentru puterile tale, ai transfera
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-o pe față, a aprins o lumânare, așa cum au învățat-o măicuțele și cum a făcut mama ei când maica stareță le-a părăsit, la câteva zile după ce comuniștii au dat foc mănăstirii. Se ghemuiește lângă trupul uscat al Mariei apăsând clapele pianului în imaginație, sunetele se ciocnesc de pereții peșterii, urcă în susul firului de apă, un pârâiaș ce se strecoară în peșteră pe la rădăcina unui mesteacăn, mestecenii se întind până sus în povârniș, într-o pădure luminoasă. Peștera, pădurea de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de merinde. Atunci, în acel moment, a înțeles că viața ei în acest loc s-a terminat. Încălcase interdicția și viața ei trebuia să urmeze alt ciclu. A intrat din nou în peșteră și s-a așezat la pian, a apăsat clapele, acestea au sunat spart, dezacordat. O jumătate de zi s-a chinuit să acordeze pianul. A obosit foarte curând. A căutat în sacul cu merinde și a dat peste câteva alune și o mână de mure uscate. Le-a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
peste spate, peste coapse, peste piept, cântă amarnic la vioară, se apleacă peste arcuș ca peste un pod, aleargă, aleargă, o droaie de țigănuși o urmează, se opresc sub un pod, Zinzin cântă amarnic, se lasă întunericul peste oraș, Sandei apăsă clapele pianului cu furie, aruncă o privire spre loja unde Alex stă lângă femeia "regină" cu un fel de surâs pe față, închide ochii, o grămadă de bărbați se năpustesc peste ea cu respirația împuțită, îi rup carnea, mădularele, o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
își face cale Peste munți cu codri, peste deal și vale Mână al ei dor. Mână doru-i tainic colo, înspre tine, Ochiul îmi sclipește, genele-mi sunt pline, Inima mi-e grea; Astfel, totdeauna când gândesc la tine, Sufletul mi-apasă nouri de suspine, Bucovina mea!” Mihai Eminescu - La Bucovina, „Dulce Bucovină Veselă grădină Ah! Cine te vede Chiar în rai se crede”. Vasile Alecsandri - Bucovina. N-am pregetat să închin și eu acestui „rai” pământesc un poem intitulat, Vrajă natală
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
diform și cocoșat. Mătușa Viorica, învățătoare la școala din Vama, i-a dat o educație aleasă unicului copil, dar, după majorat, l-a scăpat din mână. Toți cei trei membri ai familiei au avut de suferit, de parcă i-ar fi apăsat blestemul căsătoriei nefirești : tanti Viorica a orbit total la patruzeci de ani, unchiul Milian a fost arestat și condamnat politic, iar după grațiere a fost degradat din drepturile civile, angajându-se, cu greu, ca simplu muncitor la Fabrica de cherestea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
nu, că el nu pentru asta a venit. Ar fi vrut să primească un medicament care să-i astâmpere suferința de-aici și arătă iarăși cu degetul său lung și subțire spre locul inimii - să-i ostoiască durerea care-l apasă de atâta vreme. Pentru altceva nu mai era timp... Doctorul Își spuse că ar fi potrivit să deschidă fereastra. Căldura avea să se facă simțită curând și era bine să aerisească din timp cabinetul. De fapt, asistenta lui se ocupa
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de “nea Gore”, un burtos cu mustățile arcuite, “tovarăș de haită” cu tata, cum Își spuneau ei În momentele de “grațioase Întâlniri nocturne”. Se apropie de sicriu și așeză câteva garoafe roșii la căpătâiul bunului său prieten. Apoi, cu palma apăsată pe inimă, Începu să clatine mustrător din cap, În timp ce lacrimi mari i se răsfirau pe barbă. De afară răzbăteau confuz voci aglomerate și din când În când motorul unei mașini pornite rupea neîndurător Înserarea. Când nea Gore Începu să povestească
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dreptul terorizat În prezența lor. Într-un târziu, pipăindu-și Încet abdomenul, descoperi o mică pată acolo, În zona mijlocului. Era o pată neagră, cu marginile cafenii, care nu-l durea deloc. O cercetă atent, cu mare băgare de seamă, apăsând-o ușor, și simți că degetele i se afundă În negrul acela untos, care, probabil, avea să se usuce mai apoi și să se transforme, În cele din urmă, Într-o pulbere mirobolantă, Închisă la culoare, care se desprindea În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
niște gemete prelungi, Înfiorând așteptarea. Apoi nu se mai desluși niciun zgomot... M-am apropiat tiptil de baie, cu un nod uriaș În gât. Inima Îmi bătea ca un clopot. O lumină limpede, clară, curgea acum prin sticla ușii. Am apăsat clanța și am intrat cu vădită nesiguranță. Totul era imaculat, de un alb ireal, Într-o perfectă ordine și curățenie. Un zgomot discret Îmi Întinse privirea spre geam. Spre geamul dincolo de care am văzut două siluete albe, prelungi, ținându-se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
spatele, În timp ce mâinile sale, cu palmele Împreunate deasupra feselor mari, mișcau din degetele agitate continuu, ca niște viermișori colcăitori. Fără a se explica prea mult, a motivat că erau nenumărate inexactități În munca mea, că aveam un comportament necorespunzător (a apăsat cât a putut pe cuvântul acesta), că primisem destule avertismente. A crezut că mă va incendia cu știrea asta, că Îmi va da ultima lovitură, că... dar când a Întors brusc fața spre mine, pentru a savura momentul, a tresărit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a rănit, ca trecător. Fiecare rău însă are binele lui. Frumoasă ești, deșteaptă ești, ai un serviciu onorabil... - Dacă eram deșteaptă, cum spui tu, Alex era al meu, așa... - Și acuma ce ai de gând? - Nu știu. Deocamdată bolesc. Mă apasă ceva nedefinit aici, și-i arătă mamei sale locul dureros. - Te Înțeleg, fata mea dragă, te va mai durea în acest loc de multe ori în viață, dar trebuie să fii tare, să dobori tu suferințele, nu să te doboare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
rame foarte mari nu lăsau să se vadă aproape deloc ridurile din jurul ochilor. Mi-am privit gleznele umflate când le am vârât în sandale și am încercat să închid baretele, dar umflăturile s-au bifurcat în sus și în jos, apăsând asupra labei piciorului, și am fost nevoită să las baretele desfăcute. Primul a ieșit Ovi, apoi Andreea și Mircea. Maria încuie poarta. Plouase de aseară, iar noi pășeam în grup pe trotuarele ude și stricate și pline de bălți. Mă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
după ce pregăti tratamentul pentru seară, Mara părăsi blocul din centrul orașului. La ora aceea bulevardul era încă aglomerat; Mara mai privi o secundă balconul de la etajul patru, de parcă îl vedea pentru ultima oară, și apoi traversă. O apucă pe Rosetti, apăsând în tocurile de la pantofi. Mergea repede, de la umbra unei umbreluțe la alta. Soarele ardea prin pânza cu reclame la Coca-Cola sau Carlsberg și prin frunzele copacilor din stație. Pe sub sutien deja i se scurgeau două firișoare de transpirație care se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
anumit fel Luis izbutise: se salvase și se bucura din tot sufletul său, deși împărțit prin alte trupuri. CABINA LIFTULUI Ultimul care în acea dimineață a pătruns în cabina liftului a fost un bărbat între două vârste. Era grăbit și apăsă cât mai repede pe butonul pentru ultimul etaj; apoi își aranjă cravata, gulerul și părul. Ar fi vrut să se privească în oglindă, însă nu se putu întoarce, în spatele său se afla un puști plin de coșuri, mestecând gumă cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]